Unul dintre principiile trupului întrupat al lui Dumnezeu, în timp ce El trăiește printre oameni și interacționează și comunică cu ei, este să nu-i atace. A nu-i ataca pe alții implică principiile privind tratarea oamenilor și părtășia despre adevăr. Pe lângă faptul că nu-i atacă pe alții, Dumnezeu întrupat are un alt principiu privind tratarea oamenilor, și anume de a nu Se răzbuna. Cum privesc oamenii chestiunea răzbunării? Dacă cineva este hărțuit sau rănit și apoi ripostează sau contraatacă în mod justificat, oare oamenii consideră că este ceva acceptabil? (Da.) Dar, în cazul lui Dumnezeu, este acesta un principiu privind modul de tratare a oamenilor? (Nu.) În rândul omenirii, oricine se poate răzbuna și toată lumea este capabilă să facă asta; toți au instinctul de a se răzbuna, precum și intenția și dorința de a se răzbuna. Dacă cineva te-a insultat verbal sau te-a rănit, chiar dacă nu te poți răzbuna la momentul de față, tot vei căuta o ocazie să faci asta, să-i arăți că ai demnitate, că nu ești cineva ușor de intimidat sau care să se lase batjocorit, că nu ești un neghiob, că ai rațiunea umanității normale și că poți să percepi lucrurile și să judeci. Atunci, cum apar aceste gânduri de răzbunare pe oameni? Provin ele din conștiința și rațiunea umanității normale sau din impetuozitatea firilor corupte satanice? (Din impetuozitatea firilor corupte satanice.) Acest lucru este evident. Dacă cineva este hărțuit, exploatat sau înșelat de alții, atunci când nu are un statut, nu va avea ocazia de a se răzbuna, iar condițiile sale nu-i vor permite acest lucru, așa că va înăbuși toate aceste lucruri în inima sa, unde se transformă într-un fel de ură. Din cauza acestei uri și din cauza acestui tratament nedrept pe care l-a primit, acea persoană poate deveni ostilă față de societate, față de omenire și față de toți cei pe care îi consideră dușmani. Atunci când orice persoană are statut, când condițiile îi permit și are ocazia de a face acest lucru, aceasta este capabilă să comită fapte de răzbunare, făcându-i pe cei care au rănit-o sau au desconsiderat-o cândva să-i îndure răzbunarea și să-și primească răsplata cuvenită. Simte că a trăi în acest fel înseamnă că are coloană vertebrală și că, în sfârșit, s-a despovărat de această ranchiună. În rândul omenirii, cine procedează așa nu va fi condamnat de societate sau de propria conștiință. Așadar, oamenii cred că răzbunarea nu este un lucru inadecvat, rușinos, nici nu o consideră un lucru pozitiv sau negativ. Cu toate acestea, din Epoca Harului și până în această etapă a lucrării, nu poți găsi nicio singură propoziție în toate cuvintele rostite de Dumnezeu care să le spună oamenilor să se răzbune pe alții. Dumnezeu nu le-a spus niciodată oamenilor: „Dacă cineva te rănește sau dacă cineva te-a înșelat, trebuie să te răzbuni, trebuie să-i plătești cu aceeași monedă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.” Este răzbunarea unul dintre principiile privind modul de tratare a oamenilor pe care ți le-a spus Dumnezeu? (Nu.) În Epoca Harului, ce le-a spus Dumnezeu oamenilor despre modul de a-i trata pe alții? Cu răbdare, toleranță și dragoste. Ce altceva? (Să-ți iubești dușmanii și, dacă cineva te lovește peste obrazul stâng, să-i întorci obrazul drept.) Ce altceva? Să-i ierți pe ceilalți de șaptezeci de ori câte șapte. Numărul „de șaptezeci de ori câte șapte” este doar reprezentativ; nu înseamnă cu adevărat de atâtea ori. Dumnezeu spune asta ca să-i ierți pe toți cei care ți-au greșit, să-i ierți de un număr infinit de ori; acesta este un principiu. Răbdare, toleranță, considerație, iubirea față de dușmani, întoarcerea obrazului drept când este lovit cel stâng și iertarea celorlalți de șaptezeci de ori câte șapte – acestea sunt lucrurile despre care s-a vorbit adesea în Epoca Harului. Atunci, se pot deriva din aceste cuvinte principiile privind tratarea oamenilor? Care sunt principiile pe care Dumnezeu le cere oamenilor să le urmeze în felul în care îi tratează pe alții? Includ acestea lucruri precum „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”? (Nu.) Includ acestea a-i plăti cuiva cu aceeași monedă? (Nu.) Includ ele răzbunarea? (Nu.) Nu este inclus niciunul dintre acestea. Deși fiecare dintre aceste lucruri pe care Dumnezeu le-a spus în Epoca Harului este un tip anume de comportament și de practică, toate sunt principii privind tratarea altora pe care Dumnezeu le spune oamenilor. Așadar, în această etapă a lucrării din zilele de pe urmă, ce le spune Dumnezeu oamenilor despre felul în care să-i trateze pe alții? Să-i trateze pe oameni corect, să se uite la punctele forte și la meritele lor, nu la neajunsurile și slăbiciunile lor. Ce altceva, mai exact? Să nu-i înșele pe alții, să nu se certe cu ei, să nu-i atace pe alții și să coopereze armonios cu alții. Sunt toate acestea principii specifice privind modul de tratare a oamenilor? (Da.) Indiferent de epocă, niciunul dintre principiile specifice pe care le dă Dumnezeu privind modul de tratare a altora nu le spune oamenilor să se răzbune. Niciunul nu spune: „Dacă cineva te rănește, rănește-l și tu; dacă cineva te lovește, trebuie să-l lovești la rândul tău; dacă îți dă un pumn, dă-i și tu un pumn; dacă te înjură, înjură-l și tu.” Dumnezeu nu a rostit niciodată nici măcar un cuvânt de acest fel. Dumnezeu îți cere să cooperezi armonios cu alții și să-i tratezi corect pe oameni. Celălalt individ ar putea fi cineva pe care îl disprețuiești, cineva care te-a rănit sau te-a înșelat cândva sau cineva care te-a atacat sau te-a judecat. Dar atât timp cât este cineva care crede cu adevărat în Dumnezeu, ar trebui să-l tratezi corect și să cooperezi armonios cu el. Acesta este principiul, fiind principiul pe care o persoană cu umanitate normală se cuvine să îl aibă și să îl respecte în felul în care îi tratează pe alții. Persoanele care au conștiința și raționalitatea umanității normale vor accepta aceste adevăruri-principii și vor practica tratarea corectă a celorlalți. Cei care nu au conștiința și raționalitatea umanității normale vor trata aceste cuvinte ca pe un fel de doctrină sau de învățătură religioasă atunci când le vor auzi. Odată ce cineva aduce atingere intereselor, mândriei, statutului sau demnității oamenilor care nu pot accepta adevărul, aceștia își vor da în vileag propria impetuozitate. Nu doar că se vor răzbuna și îi vor cere celeilalte părți să plătească, dar își vor lua revanșa cu dublă măsură față de cealaltă parte, escaladându-și represaliile. Dacă cineva i-a rănit, i-a ofensat, le-a adus un afront dând dovadă de lipsă de respect față de ei sau a avut altercații verbale sau chiar fizice cu ei, se vor răzbuna și își vor lua revanșa cu dublă măsură față de acea persoană. Pur și simplu sunt incapabili să respecte principiile cerute de Dumnezeu privind modul de tratare a oamenilor.

Există și multe exemple reale referitoare la faptul că Dumnezeu întrupat nu Se răzbună pe oameni. Cerința lui Dumnezeu pentru oameni privind modul de tratare a altora este ca aceștia să respecte principiul de a nu se răzbuna, deoarece Dumnezeu întrupat are acest tip de umanitate normală și acest tip de umanitate-esență în viața Sa reală și în mediul în care lucrează. Ce înseamnă faptul că El are acest tip de umanitate-esență? Înseamnă că poate respecta cu strictețe un astfel de principiu privind conduita personală în modul în care îi tratează pe oameni și poate respecta cu strictețe acest principiu privind conduita personală în modul în care trăiește în rândul omenirii și printre grupurile de oameni. Aceasta fiindcă El are o astfel de viață-esență și, de asemenea, întrucât are o astfel de viață-esență, are o astfel de realitate în trăirea Sa. Dumnezeu întrupat trăiește printre oameni în mod practic; El trăiește efectiv alături de oameni și are de-a face cu ei, trăiește acest fel de viață reală – nu trăiește într-un vid. Trăind în trup, El va intra inevitabil în contact, va comunica și va avea de-a face cu oamenii. Când interacționează și are de-a face cu omenirea coruptă, El va fi inevitabil tratat în mod nedrept, va fi tratat fără respect, discriminat, înșelat, hărțuit și judecat în moduri aflate în dezacord cu realitatea. Cum abordez acest tip de tratament nedrept? Trăind printre oameni în acești ani, fără să mai menționez diversele tipuri de tratament nedrept la care am fost supus printre non-credincioși, doar în ceea ce privește mediul familial, biserica locală și toți conducătorii și lucrătorii de nivel superior, precum și frații și surorile de rând cu care am putut intra în contact, spuneți-Mi, a fost toată lumea capabilă să Mă trateze corect? (Nu.) Categoric nu. Sunt la fel ca voi – am fost un credincios obișnuit și, de asemenea, am fost membru al unei familii. Când am fost membru al unei familii, am fost supus la tot felul de tratamente nedrepte. Într-o familie, între frați și surori, cine este cel mai puternic are ultimul cuvânt, iar cel care este candid și rezonabil este mereu hărțuit și tratat nedrept. Îmi amintesc câteva incidente anume din mediul familiei. În aceste incidente, dacă erai autoritar, irezonabil și făceai scandal, nu erai hărțuit sau tratat nedrept. Dar dacă erai rezonabil și tratai aceste incidente în mod rațional, erai hărțuit. Dacă alții făceau scandal și erau irezonabili, profitau cu forța de tine și se comportau în mod nerușinat. Eu nu știu cum să Mă comport nerușinat; știu doar cum să fiu rezonabil și să tratez astfel de chestiuni rațional, dar a fi rezonabil însemna că aveam să fiu hărțuit. Priviți această lume: indiferent despre ce grup de oameni este vorba, corectitudinea și dreptatea nu dețin puterea. Oricine poate să se comporte nerușinat, să facă scandal și să-și impună argumentele irezonabile iese în avantaj. Cu cât ești mai rezonabil și cu cât prețuiești mai mult corectitudinea, conștiința și raționalitatea, cu atât îți va fi mai greu să te impui și cu atât mai mult vei fi hărțuit. Așa a fost și pentru Mine în cadrul familiei; am fost hărțuit de alți membri ai familiei. În biserica locală, existau și unii oameni care Mă discriminau mereu. Nu-i jignisem sau rănisem. Doar pentru că eram tânăr la acea vreme, Mă comportam puțin proactiv și entuziast și eram dispus să particip la adunări și la diverse activități, unii oameni Mă priveau mereu de sus și Îmi aruncau priviri rău intenționate. Mai mult, Mă judecau și Mă denigrau pe la spate, spunând tot soiul de lucruri urâte. Mai târziu, când am mers la biserici din alte locuri și am locuit acolo cu frații și surorile din zonă, a fost la fel. Indiferent ce făceam, unii oameni își formau noțiuni, iar unii chiar Mă ridiculizau, Mă minimalizau și Mă judecau pe la spate. Indiferent ce tratament nedrept am primit, de-a lungul anilor nu M-am răzbunat niciodată pe nicio persoană care M-a rănit cândva. Chiar și atunci când este vorba de oameni care M-au înjosit și de oameni care M-au judecat sau chiar au spus niște lucruri foarte urâte despre Mine, nu M-am răzbunat niciodată pe ei. Ce înseamnă să nu te răzbuni? Ce forme de comportament constituie răzbunare? Există multe forme de comportament de răzbunare. Un fel de răzbunare ar fi să le arunc oamenilor în față faptele lor rele din trecut, arătându-le că am acum statut, cum M-am simțit când, în trecut, M-au înjosit și M-au judecat și au făcut remarci sarcastice la adresa Mea și că, acum că am statut, ar fi mult prea ușor dacă aș vrea să Mă ocup de ei și să Mă răzbun pe ei. Dar nu am făcut niciodată asta și nici nu o voi face. De ce nu voi face asta? Am principii în inima Mea privind tratarea tuturor tipurilor de oameni. Dacă cineva are o umanitate rea și este o persoană rea, nu este mare lucru dacă Mă rănește. Dar dacă tulbură biserica, prejudiciază interesele casei lui Dumnezeu, încalcă decretele administrative ale bisericii, încalcă principiile bisericii sau se opune rânduielilor de lucru, întrucât casa lui Dumnezeu are decrete administrative, firește că se va ocupa de acea persoană. Dacă frații și surorile sunt orbi, nu au discernământ și vor să aleagă acea persoană drept conducător, voi avea părtășie cu ei despre principiile casei lui Dumnezeu privind alegerea conducătorilor. Dacă frații și surorile au discernământ când vine vorba de această persoană, îi pot cere să se retragă din alegeri; dacă nu au discernământ și o aleg, atunci nu are decât să încerce să fie conducător. Odată ce frații și surorile vor suferi suficient, vor fi capabili în mod natural să o discearnă și o vor înlătura din funcție. Pe de o parte, acest lucru le permite fraților și surorilor să învețe o lecție; pot învăța cum să discearnă și să cunoască oamenii. Pe de altă parte, aceasta constituie respectarea cu strictețe a decretelor administrative ale casei lui Dumnezeu și a principiilor casei lui Dumnezeu privind gestionarea tuturor felurilor de oameni. Și există un alt aspect aici care este și mai important: casa lui Dumnezeu, biserica, este un loc unde lucrează Duhul Sfânt, unde Dumnezeu deține puterea; este casa lui Dumnezeu. Ce înseamnă că este casa lui Dumnezeu? Înseamnă că adevărul deține puterea, ceea ce, la rândul său, înseamnă că adevărul are ultimul cuvânt aici. Toți cei care vin la biserică au un final și o destinație potrivite. Indiferent dacă cineva este păstrat, pleacă sau rămâne, indiferent în ce mediu se află și în ce mod este tratat de casa lui Dumnezeu – Dumnezeu alege momentul pentru toate acestea. Faptul că cineva M-a rănit, M-a ofensat, M-a înjosit sau Mi-a înscenat ceva și M-a judecat pe la spate nu este considerat o încălcare a principiilor în ochii Mei. Atunci, ce este încălcarea principiilor? Este prejudicierea intereselor casei lui Dumnezeu și încălcarea decretelor administrative. Adevărul deține puterea în casa lui Dumnezeu. Mai devreme sau mai târziu, oamenii răi își vor primi răsplata; fiecare va primi pedeapsa pe care o merită pe măsura faptelor sale. Tratarea tuturor felurilor de oameni este treaba bisericii și lucrarea pe care conducătorii și lucrătorii se cuvine să o facă; nu este nevoie să o fac Eu direct. Acesta este principiul Meu privind tratarea unor astfel de lucruri. Indiferent ce Mi-a făcut sau Mi-a spus cineva în trecut, fie că este ceva respectuos sau un afront, fie că este adecvat sau inadecvat, pot trata corect acea persoană. Atât timp cât trăiești viața bisericească în casa lui Dumnezeu sau dacă ești credincios în Dumnezeu doar de puțin timp și nu înțelegi adevărul, iar lucrarea Duhului Sfânt nu a progresat până la acel stadiu, poți să rămâi în casa lui Dumnezeu. Pot aștepta până când vine vremea să anunț în cele din urmă finalurile oamenilor. Nu voi folosi doar atitudinea ta față de Mine drept o dovadă suficientă pentru a-ți determina finalul. Prin urmare, nu Mă voi răzbuna pe nicio persoană care Mi-a făcut vreodată rău; o voi trata conform principiilor.

Am intrat în contact cu niște oameni din biserică; unii dintre ei Îmi vorbesc destul de nepoliticos și fără respect. Văzând că au acest tip de atitudine față de Mine, i-am ignorat. Spuneți-Mi, înseamnă asta că am avut o atitudine rea față de ei? (Nu.) Atunci, ar fi trebuit să-i emondez și să-i disciplinez din cauza atitudinii lor? De fapt, nu am făcut niciodată așa ceva. Ce s-a întâmplat în cele din urmă a fost că unii frați și unele surori nu au mai putut suporta. Mi-au luat apărarea, spunând: „Cum poate această persoană să aibă această atitudine când vorbește cu Dumnezeu? Înlăturați-o!” Frații și surorile au fost foarte indignați. Pe baza comportamentului constant al acelei persoane, au înlăturat-o conform principiilor. Văzând că frații și surorile au înlăturat-o, am știut în inima Mea: „Se pare că manifestările obișnuite ale umanității acestei persoane nu sunt prea grozave. Frații și surorile nu s-ar ocupa de ea doar pentru că avea o atitudine rea față de Mine; probabil, comportamentul acestei persoane este deficitar în majoritatea privințelor.” Biserica a acționat conform principiilor când s-a ocupat de ea; nu am avut nimic de spus în privința asta. Respect modul în care frații și surorile au ales să se ocupe de situație și le respect decizia. Dar acest respect nu este din cauză că v-ați ocupat de cineva care a fost nepoliticos cu Mine – ceea ce respect sunt principiile bisericii privind modul de a se ocupa de oameni. Spuneți-Mi, este corect acest principiu privind modul în care îi tratez pe oameni? (Da.) Când vine vorba de modul de tratare a oamenilor, nu le-am spus niciodată conducătorilor bisericilor locale să se ocupe de cei care M-au judecat, M-au înjosit sau M-au insultat verbal în trecut. Dimpotrivă, dacă o biserică locală promovează și alege anumiți indivizi dintre ei drept îndrumători de evanghelizare sau conducători și lucrători, nu le stau în cale; le ofer o ocazie. Acest lucru este valabil mai ales pentru oamenii din biserica din orașul Meu natal – aceștia fac pur și simplu îndatoririle pe care se cuvine să le facă. Nu am autorizat pe nimeni să se răzbune pe cei care M-au rănit sau M-au jignit cândva; nu am făcut niciodată nici măcar un singur lucru de acest fel. Cum privesc acest lucru în inima Mea? Dacă astfel de oameni urmăresc realmente adevărul și firile lor se schimbă, există speranța să atingă mântuirea. Toate lucrurile urâte pe care Mi le-au spus înainte au fost probleme ale umanității lor, cauzate de firile lor corupte. Pe atunci, nu înțelegeau adevărul și aveau cu toții firi feroce. Era inevitabil să spună niște lucruri urâte și să facă niște lucruri nepotrivite celor pe care îi desconsiderau. În special, când erau promovați cei pe care îi invidiau sau îi desconsiderau, în inimile lor se iveau invidia, gelozia și ura. Firile lor corupte îi dominau atunci și îi îmboldeau să acționeze, iar ei rosteau cuvinte diavolești. Acest lucru era cauzat de firile lor corupte, de ambițiile și dorințele lor. Alături de faptul că nu aveau câtuși de puțin inimi cu frică de Dumnezeu, puteau spune orice lucru urât; spuneau orice îi ajuta să-și verse furia, orice le permitea să-și potolească ura și orice le permitea să-și atingă obiectivele. Indiferent ce lucruri urâte au spus sau ce lucruri rele au făcut oamenii pe la spatele Meu, dacă se încadrează în sfera dezvăluirii normale a firilor corupte și este ceva ce Dumnezeu poate ierta, atunci, întrucât Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor, Dumnezeu le va oferi oportunități, permițându-le să fie promovați, cultivați și folosiți, iar unii oameni pot chiar să fie desăvârșiți. Totuși, dacă aceste dezvăluiri depășesc sfera firilor corupte ale umanității normale și sunt condamnate de Dumnezeu, atunci, ținând cont că Dumnezeu scrutează toate acestea, depinde de El ce le va face acestor oameni sau ce va rândui pentru ei și cum Se va ocupa de ei. Nu este nevoie să-Mi fac griji în această privință, nici să intervin. Prin urmare, când sunt supus unui tratament nedrept sau aud cuvinte care Mă atacă și Mă condamnă, sunt puțin mâhnit sau trist în inima Mea, dar nu voi încălca principiile pentru a face ceva. Nu doar că Îmi amintesc aceste lucruri, dar și privesc mai adânc în umanitatea-esență a acestor oameni care este expusă prin comportamentul lor. Totuși, referitor la verdictul dat în cele din urmă pentru toate aceste comportamente și dezvăluiri ale lor, pentru umanitatea lor și pentru firea-esență pe care o au, precum și care va fi finalul lor ultim, am un singur mod de a Mă ocupa de acestea: las totul în seama lui Dumnezeu. Aceasta pentru că Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor, soarta tuturor este în mâinile Sale și Dumnezeu deține suveranitatea asupra sorții tuturor oamenilor. Eu nu determin finalul niciunuia dintre voi. Deși pot desluși toate acestea, pot defini și da verdicte în această privință în inima Mea și am opinii despre tine în inima Mea, nu te caracterizez niciodată public; nu fac asta. Dacă biserica vrea să se ocupe de tine, Îmi pot oferi opiniile, dar nu intervin și nu stau în calea modului în care se ocupă biserica de tine. Totodată, nu intervin în exercitarea suveranității asupra ta de către Duhul lui Dumnezeu. Îi tratez pe oameni pe baza acestor principii, așadar lucrurile nedrepte care Mi-au fost făcute și lucrurile urâte care Mi-au fost spuse de cei care au interacționat cu Mine se opresc la Mine – și nu merg niciun pas mai departe. Ce înseamnă că nu merg niciun pas mai departe? Înseamnă că, indiferent cine a spus lucruri urâte despre Mine, M-a hărțuit, M-a insultat sau M-a rănit, nu am menționat niciodată acest lucru nimănui, cu atât mai puțin M-am răzbunat pe acea persoană. Unii oameni spun: „Au trecut mulți ani de atunci – oare ai uitat de acești oameni?” În viața cuiva, vor exista mereu unele lucruri care lasă o impresie profundă și nu pot fi niciodată uitate. Nu se pune problema că am uitat aceste lucruri, nici că nu le pot simți, cu atât mai puțin că nu le înțeleg. Sunt capabil să nu nutresc resentimente și să nu Mă răzbun deoarece inima Mea este lipsită de lucruri precum resentimentele și răzbunarea; acesta a devenit principiul Meu privind modul în care îi tratez pe oameni. Un aspect al acestui principiu este tratarea corectă a tuturor. Soarta tuturor oamenilor este în mâinile lui Dumnezeu. Finalul și destinația tuturor sunt legate de ceea ce au făcut, de manifestările lor, de atitudinea lor față de adevăr și față de Dumnezeu și de calea pe care merg; sunt determinate de acești factori. Ce Mi-a făcut cineva nu este un standard sau un factor pentru evaluarea finalului și a destinației sale. Prin urmare, când vine vorba de faptul că nu Mă răzbun, cel mai important aspect este că am principiile Mele privind modul în care tratez tot felul de oameni. Dacă M-ai rănit, Mi-ai făcut rău, M-ai înșelat sau chiar M-ai insultat ori M-ai blestemat, nu voi recurge la răzbunare împotriva ta, deoarece răzbunarea nu este principiul Meu privind modul în care îi tratez pe oameni, nici nu este principiul pe care Dumnezeu îl transmite oamenilor privind modul de tratare a altora. Prin urmare, înainte de a le spune oamenilor principiile privind modul de tratare a altora, Dumnezeu are și propriile principii privind modul în care îi tratează pe oameni. În cuvintele Sale și în toate principiile pe care Dumnezeu le transmite oamenilor, nu există niciun principiu precum răzbunarea pe alții. Ați spune că acesta este cazul? (Da.) Sunt principiile pe baza cărora Mă ocup de tot felul de chestiuni și tratez tot felul de oameni în conflict cu adevărurile-principii despre care am avut părtășie de-a lungul anilor? (Nu.)

Dumnezeu întrupat este capabil să nu Se răzbune în umanitatea Sa normală – le este ușor oamenilor corupți să procedeze la fel? (Nu.) De ce nu le este ușor? (Când interacționează cu alții, oamenii corupți se bazează în principal pe firile lor corupte și pe impetuozitatea lor, așa că sunt destul de predispuși să se răzbune pe alții.) Oamenii corupți au o fire feroce, așa că nu se pot abține de la răzbunare. Ei știu care sunt principiile privind modul de tratare a altora pe care Dumnezeu le spune oamenilor, dar nu le pot respecta, deoarece au o fire feroce. Chiar dacă nu ai nicio intenție de a-i răni atunci când vorbești, dacă nu ai grijă și spui un singur lucru care-i rănește, se vor înfuria din cauză că sunt umiliți și vor dori să se răzbune pe tine. În plus, vor încerca să facă un mare caz din asta pentru a te ataca; te vor defăima și calomnia pe la spatele tău și te vor vorbi de rău altora, spunând cât de ambițios și de prefăcut ești, deși nu este deloc așa în realitate. Doar ai spus ceva neintenționat care i-a rănit; nu ai avut nicio răutate, însă ei se pot răzbuna pe tine. Vezi, nu este înfricoșătoare firea feroce a unor astfel de oameni? (Ba da.) Unii oameni, pentru a se răzbuna pe alții, pot să fie irezonabili, să se comporte nerușinat și chiar să facă crize de nervi și scandal; acest lucru nu este în concordanță cu principiile. Oamenii corupți se comportă adesea în felul acesta, nu-i așa? Cum Mă comport Eu când Mă confrunt cu perspectiva răzbunării? Indiferent cum Mă tratează alții, nu Mă răzbun pe ei, nici nu Mă comport nerușinat. Indiferent de moment, principiile Mele privind conduita personală nu se pot schimba. Trebuie să fiu rezonabil și să Mă port și să fac lucrurile în sfera raționalității umanității. Nu pot recurge la metode lipsite de umanitate pentru a Mă răzbuna pe tine doar pentru că ești irațional și nu ai umanitate; acest lucru ar fi inadecvat. Trebuie să-Mi respect sarcina și să-Mi respect principiile privind conduita personală. Nu-Mi voi abandona principiile privind conduita personală doar pentru că nu ai umanitate și nu te comporți așa cum ar trebui să se comporte un om. Voi continua să Mă port așa cum se cuvine; principiile Mele privind conduita personală rămân neschimbate. Exact așa M-am comportat acasă. Când venea vorba de lucruri precum spălatul vaselor, făcutul ordinii în casă și curățenie, indiferent ce scandal făceau ceilalți sau cât de irezonabili erau, Eu făceam totuși ceea ce trebuia să fac și nu M-am răzbunat niciodată pe nimeni fiindcă primisem un tratament nedrept. În cele din urmă, ce titlu Mi-au dat părinții? Au spus că am un suflet nobil. Îmi amintesc clar aceste cuvinte până în ziua de astăzi. Acesta este principiul Meu privind tratarea oamenilor și rămâne neschimbat până în ziua de astăzi. Nu doar că M-am comportat așa acasă, dar acest principiu nu s-a schimbat nici mai târziu, când am mers la diverse biserici și am intrat în contact cu frați și surori. Spuneți-Mi, este acesta determinat de umanitatea-esență? (Da.) Puteți reuși așa ceva? (Nu.) Este dificil, nu-i așa? Nu ai putea reuși așa ceva nici dacă te-ai epuiza încercând. Oamenii vor doar să se lupte pentru mândria lor și să-și argumenteze cauza, dar uită limitele și principiile privind conduita personală. Nimeni nu a respectat vreodată limitele și principiile privind conduita personală. De ce nu le respectă nimeni? Pentru că viața dinlăuntrul oamenilor este lipsită de umanitate normală și de principii. Viața oamenilor constă din firile lor corupte, care vin de la Satana. Indiferent ce faci, principiul care te guvernează și îți îndrumă comportamentul provine mereu din firile corupte. Indiferent ce raționament folosești sau care este baza acțiunilor tale, totul provine din firile corupte. Prin urmare, oamenilor corupți le este prea greu să interacționeze cu alții conform principiilor. Vezi, nu sună foarte obișnuit aceste lucruri din viață despre care vorbesc? Dar a acționa așa în rândul omenirii corupte este caracterizat drept a avea un suflet nobil. Această calitate de a avea un suflet nobil este ceva ce majoritatea oamenilor nici măcar nu au și nu pot atinge, cu atât mai puțin față de care pot arăta vreo deferență. Sunt prea departe de a fi capabili să interacționeze cu alții conform principiilor, deoarece aceste lucruri pur și simplu nu sunt prezente în umanitatea coruptă. Nu este vorba că oamenii nu pot respecta principiile, ci, mai degrabă, că nu au principii. Indiferent ce spui sau ce faci și indiferent cu ce te confrunți, firile tale corupte sunt dezvăluite. Preferințele tale personale, sentimentele, interesele, vanitatea și mândria, setea de faimă, câștig și statut, ambițiile și dorințele tale și chiar dorința ta de a te răzbuna și de a-i chinui pe oameni, toate acestea ies la iveală. Aceste lucruri pun stăpânire pe ceea ce spui și ceea ce faci și le guvernează, arătând că inima ta este pe deplin ocupată de aceste firi corupte. Astfel, când suferi o pierdere, nu-ți poți înghiți furia; insiști să te lupți pentru a vedea cine iese câștigător înainte de a renunța. Ce se întâmplă în cele din urmă? Ca să-ți recâștigi mândria, să-ți recapeți demnitatea și să-ți protejezi propriile interese, vei încălca de îndată limitele conștiinței, vei concura și te vei lupta frenetic cu cealaltă parte și chiar te vei răzbuna fără scrupule, coborând la un nivel oricât de jos. Și când te răzbuni, o înjuri pe cealaltă persoană până când vezi roșu în fața ochilor. Cu cât o înjuri mai mult, cu atât simți mai puțin că ți se potolește ura; cu cât o înjuri mai mult, cu atât furia ta devine mai mare; cu cât o înjuri mai mult, cu atât ura ta devine mai profundă și apoi vine momentul să vă luați la bătaie. Odată ce izbucnește o confruntare fizică, ia naștere dușmănia; situația devine ireparabilă, fără vreo modalitate de a da înapoi. Așadar, răzbunarea este practic domeniul exclusiv al omenirii corupte. Faptul că te poți răzbuna dovedește că rațiunea și conștiința nu au niciun control asupra ta. Mai mult, unii dintre voi pur și simplu nu au conștiință și rațiune. Astfel, când te confrunți cu o situație, atât timp cât cealaltă persoană îți prejudiciază interesele sau îți rănește mândria, nu doar că nu ești capabil să o tratezi conform principiilor, dar te și răzbuni fără scrupule, încălcând de îndată limitele conștiinței și ale moralității pentru a face asta, crezând chiar că răzbunarea ta este perfect justificată. Înlocuiești în permanență adevărurile-principii și principiile privind conduita personală cu fapte rele. Trăiești chipul și arătarea unui diavol, însă tot simți că ai câștigat și ai căpătat un avantaj. De fapt, cum privește Dumnezeu acest lucru? Ce fel de comportament și ce mod de a te purta sunt lucruri pozitive în ochii lui Dumnezeu și sunt recunoscute de El? Acesta este cel mai important lucru, este esențial. La suprafață, întrucât unii oameni sunt foarte perspicace, sunt elocvenți, știu cum să-și apere vanitatea și mândria, cum să găsească ocazii de a se răzbuna pe oameni, cum să facă scandal și să se comporte nerușinat, aceștia nu suferă niciodată pierderi, indiferent ce situație întâmpină, și se pot bucura de confort și tihnă, nefiind nevoiți să îndure vreo durere. Pot să riposteze împotriva oricui îi provoacă sau îi rănește, câștigând atât prestigiu exterior, cât și beneficii concrete, nepermițând vreodată ca mândria lor să încaseze o lovitură. Cu toate acestea, nu vor accepta niciodată adevărul, nu-i vor trata pe oameni conform principiilor și pot chiar să facă lucruri care încalcă limitele conștiinței și ale moralității. A te răzbuna și a-i răni pe oameni pentru a-ți proteja mândria și interesele proprii – în ochii lui Dumnezeu, toate acestea sunt fapte rele. Poate că ți-ai protejat vanitatea și mândria și ți-ai păstrat interesele trupești, dar nu te-ai purtat și nu i-ai tratat niciodată pe oameni conform principiilor transmise de Dumnezeu. Așadar, cum privește Dumnezeu acest lucru? Nu ai câștigat niciodată aprobarea lui Dumnezeu înaintea Sa. Ești prea viclean și prea intrigant. Concurezi pentru prestigiu exterior, beneficii concrete și interese personale și te lupți pentru mândria ta. De dragul de a-ți proteja vanitatea și mândria, nu iei niciodată în serios principiile privind conduita personală pe care ți le transmite Dumnezeu și nu le respecți niciodată. Prin urmare, deși interesele trupești ale unor oameni nu par să fi suferit vreo pierdere și pare că aceștia duc o viață deosebit de încununată de succes, minunată și respectabilă, nu au nici cea mai mică fărâmă din adevărul dătător de viață al cuvintelor lui Dumnezeu; nu l-au dobândit. De asemenea, nu au capacitatea de a pricepe lucrurile; nu le pot pricepe și nu le înțeleg. Nu înseamnă asta că viața lor suferă o pierdere? (Ba da.) Nu au dobândit adevărul, viața lor a suferit o pierdere și Dumnezeu nu-i binecuvântează, dar ei tot simt că sunt destul de deștepți și că nu au suferit nicio pierdere. Oamenii de acest fel sunt cei mai proști!