Recent, am avut părtășie despre Dumnezeu întrupat. Acest subiect se referă la practicarea „renunțării” din cadrul temei „Cum să urmărești adevărul” și am avut părtășie despre „renunțarea la propriile noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu” în cadrul subiectului „renunțarea la barierele dintre sine și Dumnezeu și la ostilitatea față de Dumnezeu”. Am avut părtășie de mai multe ori despre acest aspect, discutând în principal despre cum să-L tratăm pe Dumnezeu întrupat. Am împărțit acest conținut în două subiecte. Puteți să-Mi spuneți care sunt acele două subiecte? (În ceea ce-L privește pe Dumnezeu întrupat, Dumnezeu ne-a dat două principii corecte de practică: primul este să nu-L comparăm cu Dumnezeul din cer, iar al doilea este să nu-L menționăm în aceeași suflare cu omenirea coruptă.) Am avut părtășie despre unele detalii ale acestor două subiecte, referindu-ne la unele manifestări ale caracterului practic și normalității lui Dumnezeu întrupat. Aceasta a inclus părtășia despre ce principii specifice observă și respectă Dumnezeu întrupat în a trăi, a exista, a Se purta și a lucra printre oameni. Părtășia despre aceste subiecte este folosită pentru a le permite oamenilor să înțeleagă și să știe ce manifestări prezintă Dumnezeu întrupat, această persoană cu o identitate specială, în timp ce trăiește printre oameni. Am avut părtășie în principal pe tema caracterului practic și a normalității lui Dumnezeu întrupat și am avut părtășie despre multe detalii specifice. Ce efect a avut asupra voastră după ce ați ascultat-o? Aveți mai puține noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu întrupat sau ați ajuns la niște noțiuni noi? (Avem mai puține noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu întrupat.) Atunci, este părtășia despre acest subiect de ajutor pentru oameni în a-L cunoaște pe Dumnezeu întrupat? (Da, este.) E destul de bine.

Părtășia noastră despre Dumnezeu întrupat se concentrează în principal asupra dezvăluirilor și practicilor specifice privind caracterul practic și normalitatea lui Dumnezeu întrupat, pentru a le oferi oamenilor o înțelegere mai concretă a lui Dumnezeu întrupat, această persoană cu o identitate specială. Așadar, vi se pare că, pe măsură ce înțelegeți mai mult caracterul practic și normalitatea lui Dumnezeu întrupat, simțiți tot mai mult că El este doar o persoană normală, nimic remarcabil, și cu cât înțelegeți mai mult caracterul practic și normalitatea lui Dumnezeu întrupat, cu atât Îi simțiți mai puțin aura divină? Aveți astfel de gânduri? (Nu. Ascultând unele dintre exemplele pe care le-a dat Dumnezeu, care vorbeau despre unele trăiri practice și dezvăluiri ale lui Dumnezeu întrupat, simt doar că imaginea exterioară a lui Dumnezeu este, într-adevăr, obișnuită și normală, dar dezvăluirile umanității Sale normale le depășesc cu mult pe ale noastre, ale oamenilor, fiind lucruri pe care noi nu le putem atinge. Umanitatea normală a lui Dumnezeu nu conține firi corupte, nici aroganță sau viclenie, nici mândrie sau indulgență umană. Deși din afară, Dumnezeu întrupat pare obișnuit și normal, I se poate vedea măreția din smerenia Sa. Așa simt eu.) De obicei, atunci când oamenii faimoși, oamenii măreți sau personalitățile importante, de succes, din rândul omenirii se prezintă sub diverse aspecte, vorbesc ei despre normalitatea lor, despre caracterul lor practic, despre cât de obișnuiți și de simpli sunt? (Nu.) Dacă un om din rândul omenirii corupte se prezintă pentru a se face cunoscut, în niciun caz nu va descrie cât de obișnuit, simplu și normal este. Dimpotrivă, prin prezentarea și descrierile sale, el va încerca să-i facă pe oameni să simtă că este deosebit de ceilalți, extraordinar, măreț și că posedă abilități supraomenești. Dacă cineva l-ar putea percepe chiar ca pe o persoană excepțională, ar fi mai fericit. Uitați-vă cum se prezintă oamenii corupți. Mai întâi, vor descrie cât de perfecți sunt, fără niciun defect sau cusur. Se vor lăuda, de asemenea, cu cât de distins este mediul lor familial, cât de nobil este statutul lor, ce calificări academice au și ce este remarcabil la înfățișarea lor. Chiar dacă au o aluniță pe față, trebuie să găsească o modalitate unică de a o descrie, spunând: „Uite, chiar și amplasarea acestei alunițe este neobișnuită; se spune că oamenilor cu alunițe în acest loc le este destinat să fie bogați sau nobili.” Când vine vorba de înfățișarea lor, vor proclama cu ostentație cât de unică este fiecare trăsătură a feței lor și ce interpretări pozitive există în fizionomie pentru fiecare trăsătură a feței lor, cum ar fi faptul că le este destinat să fie bogați sau nobili, sau că pot ajunge să fie cunoscuți și că, printre oameni, sunt mult mai importanți decât cei din jurul lor. Mai mult, le place în mod deosebit să-și etaleze înzestrările și punctele forte în anumite domenii, cât de extraordinare și deosebite sunt gândirea și ideile lor și să se laude cu ce realizări au avut în anumite grupuri, cum îi laudă, îi prețuiesc, îi invidiază și îi admiră personalitățile eminente sau ce contribuții mari au adus într-o anumită industrie și cât de mult îi apreciază șefii lor. Indiferent dacă ceea ce spun este adevărat sau nu, în fiecare aspect al modului în care se prezintă, încearcă să-i facă pe oameni să simtă că sunt deosebiți de ceilalți, că printre oameni sunt incomparabili, unici, fiindu-le superiori tuturor oamenilor obișnuiți. Se uită la toată lumea cu condescendență; îi văd pe toți ceilalți ca pe niște oameni de condiție umilă și ca pe niște oameni de rând neînsemnați, în timp ce numai ei sunt cei mai buni, mai nobili și mai neobișnuiți. Dacă îi întrebi despre calificările lor academice, îți vor spune că au absolvit o universitate de prestigiu, că au o diplomă de masterat sau un doctorat, când, în realitate, au urmat doar o universitate de rând. Ei nu vorbesc niciodată despre propriile defecte, cusururi, firi corupte, aspecte ale caracterului lor josnic sau despre lucrurile greșite pe care le-au făcut. Atât timp cât este vorba să se prezinte pentru a se face cunoscuți, vor încerca prin toate mijloacele să se etaleze, să se laude și să se promoveze, descriindu-se ca fiind foarte buni, extraordinari și neobișnuiți. Chiar dacă se îmbolnăvesc, vor spune că este o „boală a bogaților”, care-i face pe oameni să simtă că sunt delicați, răsfățați și deosebiți de ceilalți. Indiferent de situație, în niciun caz nu-i vor lăsa pe alții să simtă faptul că sunt doar niște persoane obișnuite, de rând. În schimb, încearcă prin toate mijloacele să-i facă să-i trateze cu respect, să-i prețuiască și să-i admire. Dacă oamenii îi pot urma și le pot acorda un loc în inimile lor, se simt și mai mulțumiți de ei înșiși. Dacă le spui că sunt obișnuiți și normali, membri ai gloatei de rând, simt că și-au pierdut complet reputația și că le-ai rănit cu adevărat mândria; este aproape ca și cum i-ar ucide. De-a lungul vieții lor, ei caută să fie unici și extraordinari. Din cauza firilor lor corupte și a unor astfel de dorințe, mulți oameni își cultivă adesea o imagine exterioară pentru a părea foarte elevați, eleganți și nobili, iar comportamentul exterior pe care și-l asumă, cuvintele și acțiunile lor le dau foarte mult aerul unei personalități mărețe. În orice grup, dacă cineva le spune: „Te-am remarcat imediat în această mulțime; din privirea ta, trăsăturile feței tale și prezența ta, pot spune că nu ești o persoană obișnuită”, devin foarte fericiți. Vor exagera această chestiune la nesfârșit și, pentru tot restul vieții, vor păstra acele cuvinte pe buze, lăudându-se peste tot: „Într-o mulțime, oamenii mă pot recunoaște dintr-o privire și pot vedea că sunt un conducător, că sunt un om mult mai important decât cei din jurul meu, nu un oarecare!” Le place în mod deosebit să fie acest tip de persoană, le place în mod deosebit să se poziționeze ca niște indivizi extraordinari, neobișnuiți, care sunt deosebiți de ceilalți și chiar unici. Mulți alții acordă o atenție specială oamenilor faimoși, oamenilor măreți și celor cu statut și poziție în societate, acordând atenție oricărei știri despre ei, cuvintelor și acțiunilor lor și vieții lor de zi cu zi. Scopul acestei atenții nu este divertismentul, ci acela de a-i imita și a-i urma. Orice mănâncă și poartă acești oameni, orice este popular în rândul lor, ei imită. Orice subiecte discută acești oameni, discută și ei. Urmează foarte îndeaproape aceste lucruri, de teamă să nu fie excluși din întregul trend, de teamă să nu rămână în urmă și să fie disprețuiți. Ei vor doar să fie persoane remarcabile și extraordinare în mulțime și nu sunt absolut deloc dispuși să fie persoane normale, obișnuite. Unii oameni, chiar dacă au un calibru mediu, nu au puncte forte sau înzestrări și au condiții înnăscute care sunt foarte obișnuite și banale din toate punctele de vedere, tot nu sunt dispuși să fie persoane obișnuite, nu sunt dispuși să fie neînsemnați. În schimb, se prezintă ca fiind foarte elevați și eleganți sau se descriu ca fiind foarte neobișnuiți, nu niște oameni neînsemnați. Unii chiar se străduiesc să imite personalități mărețe, oameni capabili și competenți, și pe cei cu abilități deosebite. Se uită la ce fac, spun și discută acești oameni și îi imită, străduindu-se să devină personalități mărețe, extraordinare, ca ei, să nu mai fie oameni obișnuiți, oameni de rând. Prin urmare, atunci când avem părtășie despre caracterul practic și normalitatea lui Dumnezeu întrupat, unii oameni gândesc inevitabil: „Oamenii se laudă, se promovează și se mândresc cu tărie că sunt atât de deosebiți de ceilalți, atât de extraordinari și de măreți, totuși Tu Te descrii mereu ca fiind atât de normal și de practic. Nu este acest lucru puțin irațional? Nu este puțin nesăbuit? Tu Ești Hristos întrupat, cu o identitate atât de nobilă, cu o aureolă atât de mare și o coroană atât de mare pe cap. Cum poți să Te descrii ca fiind o persoană obișnuită, normală și practică? Și, de teamă că oamenii nu vor crede, chiar dai atâtea exemple pentru a dovedi cât de normal, practic și obișnuit ești. Acest lucru este în mod firesc oarecum dificil de înțeles.” Deși nu se conformează noțiunilor umane, chiar așa stau lucrurile. Exact așa sunt dezvăluirile specifice ale normalității, caracterului practic și obișnuit al lui Dumnezeu întrupat; acesta este un fapt, nu-l pot inventa. Unii oameni spun: „Nu ar trebui să menționezi măcar câteva exemple care să-i facă pe oameni să simtă că ești deosebit de ceilalți și extraordinar și că identitatea și imaginea Ta sunt deosebit de elevate și de impunătoare?” Ei bine, îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar chiar nu există astfel de exemple. De fapt, descrierile Mele despre modurile în care Mă port și acționez în viață și la lucrare sunt adevăratele dezvăluiri ale lui Dumnezeu întrupat; este pur și simplu un fapt obiectiv. Așa stau lucrurile în realitate; nu există exemple care să Mă facă să par în ochii oamenilor deosebit de ceilalți, extraordinar, măreț sau ca având o imagine elevată, impunătoare. Unii oameni spun: „Nu poți să inventezi ceva? Asta ar lăsa o impresie mai bună în inimile oamenilor și nu i-ar lăsa dezamăgiți. Te descrii ca fiind atât de normal și practic, doar o persoană obișnuită; imaginea Ta nu este deloc elevată! Cine Te va mai idolatriza și Te va mai admira? Dacă oamenii nu Te admiră sau nu Te idolatrizează, mai pot avea un loc pentru Tine în inimile lor?” Eu spun că Eu chiar nu caut acest lucru. Este absolut în regulă dacă nu Mă admiri sau nu Mă idolatrizezi; Sunt destul de împăcat cu asta. Unii oameni spun: „Dacă oamenii nu Te admiră sau nu Te idolatrizează, se mai cheamă asta a-L urma pe Dumnezeu?” Fie că Mă admiri sau Mă idolatrizezi – aceste lucruri nu sunt importante; Mie chiar nu-Mi pasă de ele. Dacă nu Mă admiri sau nu Mă idolatrizezi, dar poți cugeta cu inima ta la fiecare cuvânt pe care îl rostesc, la fiecare aspect al adevărului despre care am părtășie, să le accepți ca fiind cuvintele lui Dumnezeu și să te porți, să acționezi și să privești oamenii și lucrurile pe baza acestor cuvinte, este de ajuns – cuvintele Mele nu vor fi fost rostite în zadar. Să zicem că nu Mă admiri sau nu Mă idolatrizezi, dar cuvintele pe care le rostesc și predicile pe care le țin te aduc înaintea lui Dumnezeu, dându-ți posibilitatea să știi cum să urmărești adevărul, dându-ți posibilitatea să știi cum să acționezi conform adevărurilor-principii atunci când te confrunți cu fiecare problemă, să înveți cum să te porți și să acționezi, să înveți cum să faci datoria unei ființe create, să știi cum să fii loial lui Dumnezeu și cum să-ți faci datoria într-un mod care este conform standardului, să știi cum să te supui lui Dumnezeu, să te temi de Dumnezeu și să te ferești de rău și, în cele din urmă, dându-ți posibilitatea să-ți alungi firile corupte și să fii câștigat de Dumnezeu. Atunci, cuvintele Mele nu vor fi fost rostite în zadar, iar scopul lor va fi fost atins. Cât despre Mine, este de ajuns dacă poți să Mă tratezi corect, tratându-Mă cinstit și rezonabil, conform principiilor. Cerințele Mele față de voi nu sunt mari. Am menționat anterior cele trei principii pentru interacțiunile noastre: fiți sinceri cu Hristos, respectați-L și ascultați de cuvintele Lui. Este de ajuns dacă puteți practica în conformitate cu aceste trei principii. Nu am nevoie ca oamenii să Mă idolatrizeze, nici nu am nevoie de admirația sau de înalta considerație a oamenilor. Nu am nevoie ca oamenii să aibă o imagine a Mea în inimile lor. Nu Mă interesează aceste lucruri. Mulți oameni idolatrizează în mod deosebit personalități care au o imagine elevată, sunt diferiți de ceilalți, sunt extraordinar de capabili și remarcabili, crezând că Dumnezeu întrupat nu poate fi un Fiu al Omului, normal, practic și obișnuit. Cei care nu M-au întâlnit niciodată presupun, în mod firesc, că imaginea Mea este mai elevată decât cea a oamenilor obișnuiți, deosebit de impunătoare. În niciun caz nu trebuie să gândești așa. Nu sunt deloc impunător; sunt destul de mic de statură și scund. În viața de zi cu zi, cuvintele și acțiunile Mele sunt deosebit de normale și practice. Toate aspectele vieții Mele cotidiene – cum Mă îmbrac, îmbrăcămintea, mâncarea, locuința și mijloacele de transport pe care le folosesc – sunt deosebit de obișnuite. Nu caut niciodată să fiu unic, nici nu caut vreodată să fiu de neegalat. Caut doar să fac lucrurile într-o manieră care respectă regulile, să Mă port conform rangului Meu, să-Mi fac bine lucrarea, să-Mi îndeplinesc lucrarea de slujire și să rostesc clar și pe larg ceea ce trebuie spus. Acestea sunt principiile Mele de a Mă purta și a acționa. Nu urmăresc, precum oamenii, să fiu deosebit, să fiu extraordinar și măreț, nici nu caut vreodată să fiu recunoscut dintr-o privire în mulțime. Chiar dacă nu Mă recunoști în mulțime, nu voi fi deloc trist sau supărat, nici nu voi simți vreodată că Mi-am pierdut reputația și, bineînțeles, cu siguranță nu voi spune că Mă jignești.

Când vorbesc, lucrez și interacționez cu voi, fie că am părtășie despre orice aspect al adevărului, fie că am părtășie pentru a rezolva probleme în orice aspect, fie că doar stau de vorbă despre lucruri de zi cu zi sau vorbesc despre ceva anume, Mă străduiesc întotdeauna să Mă fac înțeles de voi și, indiferent despre ce lucruri vorbesc, o fac pentru a le fi de folos oamenilor. Desigur, dacă părtășia este despre probleme care implică adevărul, atunci este și mai important ca aceasta să le dea oamenilor posibilitatea să dobândească principii pentru practicarea adevărului și să găsească căi de a rezolva acele probleme. Dacă este doar o conversație despre lucruri de zi cu zi, este și mai normal, pentru că este o nevoie a umanității normale. La ce se referă această nevoie a umanității normale? Înseamnă că uneori oamenii trebuie să comunice și să împărtășească ceea ce văd și aud în viața lor de zi cu zi. A vorbi despre lucruri de zi cu zi, a sta de vorbă și a împărtăși cu ceilalți sunt toate nevoi ale conștiinței și raționalității umanității normale. Pentru Mine, a împărtăși lucruri înseamnă mai adesea a te ajuta să înțelegi mai multe despre această lume, această societate și această omenire și, de asemenea, a-ți spune cum ar trebui să privești unele dintre lucrurile care se întâmplă în această societate și în rândul acestei omeniri, cum să înțelegi tendințele rele, cum să înțelegi diverse lucruri și cum să înțelegi diverse tipuri de oameni. Chiar și atunci când am o conversație sau vorbesc despre chestiuni cotidiene, voi discuta din când în când sau pe scurt unele probleme esențiale legate de oameni, evenimente și lucruri. Așadar, indiferent de ocazie, atunci când oamenii interacționează cu Mine, ceea ce văd, aud și pricep despre Mine este faptul că nu sunt deloc extraordinar, ci întru totul normal, practic și obișnuit. Trăind cu o astfel de înfățișare umană, Mă simt deosebit de liber și în largul Meu când trăiesc alături de oameni. Dacă tu crezi că vreo acțiune de-a Mea este extraordinară și deosebită de ale celorlalți sau că vreo parte a trăsăturilor Mele faciale exterioare sau vreun alt aspect al Meu este deosebit de ale celorlalți sau mai cu seamă extraordinar, dacă gândești așa, atunci Mă voi simți foarte neliniștit și inconfortabil. Îmi displace foarte mult ca oamenii să spună astfel de lucruri și, de asemenea, Îmi displace foarte mult ca oamenii să Mă privească în acest fel. În special unii oameni, când Mă întâlnesc pentru prima dată, Mă observă, scrutându-Mi privirea, trăsăturile feței, ascultând cu atenție fiecare cuvânt pe care îl folosesc și tonul vocii Mele, dorind să vadă dacă sunt atât de extraordinar și deosebit de ceilalți pe cât și-au imaginat. Eu spun că nu este nevoie de asta; nu este nevoie să Mă observi sau să Mă scrutezi. Sunt o persoană foarte obișnuită și normală. Când interacționezi cu Mine, ar trebui să fii relaxat, liber și în largul tău. Dacă observi și scrutezi mereu, cu cât vei scruta mai mult, cu atât vei obosi mai mult și cu atât vei deveni mai confuz. Dacă Mă scrutezi și Mă observi, voi simți din ce în ce mai multă aversiune și repulsie față de tine. Indiferent cum Mă scrutezi, dacă nu înțelegi ce spun, nu știi la ce se referă de fapt cuvintele Mele și nu știi care sunt adevărurile-principii care ar trebui înțelese aici, atunci ce rost are scrutarea ta? Scrutarea ta este și mai dezgustătoare. Odată, cineva – nu știu dacă Mă observase mult timp sau a văzut din întâmplare – a spus că a văzut o pată strălucitoare în ochii Mei și că o singură privire era de ajuns pentru a arăta că sunt Dumnezeu. Am spus: „Ce altceva ai mai văzut? Ai văzut Duhul lui Dumnezeu coborând peste Mine ca un porumbel? Ai văzut o sabie cu două tăișuri ieșind din gura Mea? Mi-ai văzut tot trupul ca un stâlp de lumină? Ai văzut un toiag de fier în mâna Mea? Spui că ai văzut o strălucire în ochii Mei, dar ceea ce spui este greșit. Biblia spune: «ochii Îi erau ca flacăra focului». Conform înțelegerii tale, ar fi trebuit să vezi cei doi ochi ai Mei ca niște flăcări pentru a percepe ceva din aura divină a lui Dumnezeu, dar ai văzut doar o strălucire, așa că asta înseamnă că Îl denigrezi pe Dumnezeu.” Spune-Mi, nu s-a făcut de râs această persoană? Nu este aceasta o manifestare a unei staturi mici? (Ba da.) Îți spun, nu trebuie să observi sau să scrutezi aceste lucruri. Este de ajuns să asculți aceste cuvinte pe care le exprim pentru ca ele să-ți dea posibilitatea să intri în adevărul-realitate și să pornești pe calea mântuirii. Dacă insiști să observi, ce probleme vor apărea? Nu numai că nu vor exista rezultate, dar nici nu vei putea să-L cunoști pe Dumnezeu câtuși de puțin, iar noțiunile tale despre Dumnezeu vor deveni din ce în ce mai de neclintit. Dumnezeul întrupat nu este deloc înrudit cu persoana lui Dumnezeu sau cu adevărata formă a lui Dumnezeu despre care El vorbește, sau cu chipul lui Dumnezeu prorocit în Apocalipsă, sau cu chipul lui Dumnezeu pe care omenirea l-a văzut în relatările din trecut. Așadar, indiferent cum Îl observi pe Dumnezeu întrupat, El este întotdeauna normal și practic, o persoană obișnuită; El nu-ți va arăta o latură extraordinară sau care Îl diferențiază de ceilalți. Așadar, ce vreau să spun rostind aceste cuvinte? Îți spun pur și simplu că nu ar trebui să-L observi sau să-L scrutezi pe Dumnezeu întrupat. Cu cât Îl scrutezi mai mult, cu atât mai departe va fi Dumnezeu de tine. Dacă nu-L scrutezi, ci te supui în mod pur și ești capabil să accepți adevărul, Duhul Sfânt te va lumina și te va ilumina, călăuzindu-te să înțelegi adevărul. Dacă Îl observi și Îl scrutezi mereu, Duhul Sfânt te va părăsi. Odată ce te va părăsi Duhul Sfânt, va fi ca și cum vederea ți se va întuneca pe deplin și nu vei putea distinge nimic. Nu vei înțelege cuvintele lui Dumnezeu când le vei citi; când vei fi confruntat cu o situație, nu vei putea pătrunde esența ei sau să știi ce să faci, iar când vei avea părtășie cu alții, nu vei ști de unde să începi. Te vei simți atât de stânjenit și vei fi dezorientat chiar și când vei face cel mai simplu lucru pe care înainte îl puteai face. Atunci lucrurile nu vor merge deloc bine. Sunt acestea semne bune? (Nu.) Așadar, când apar aceste semne, trebuie să te oprești degrabă și să încetezi să-L mai observi și să-L mai scrutezi pe Dumnezeu. Și nu face acest lucru nici atunci când aceste semne nu apar. De ce nu ar trebui să o faci? Această cale nu duce nicăieri; această cale nu este cea pe care ar trebui să o urmezi. Calea pe care ar trebui să o urmezi în urmarea lui Dumnezeu este să accepți adevărul și să te supui lui Dumnezeu, nu să-L observi, să-L scrutezi sau să-L testezi pe Dumnezeu. Mai ales în ceea ce Îl privește pe Dumnezeu întrupat, dacă nu L-ai văzut niciodată și nu știi cum arată, este normal să-L examinezi cu atenție când Îl întâlnești pentru prima dată. După ce L-ai examinat, îți faci o impresie despre El și poți potrivi vocea Lui cu vocea care vorbește în înregistrările predicilor: „Deci așa arată Dumnezeu întrupat, aceasta este înălțimea Lui, așa Se îmbracă. El este cu adevărat normal, practic și obișnuit – totul este adevărat, exact așa cum este descris în cuvintele lui Dumnezeu.” Acest lucru este de ajuns; ajunge. Nu te mai strădui neîncetat să scrutezi această chestiune în inima ta. Apoi, ar trebui să asculți cu atenție despre ce are părtășie Dumnezeu, să cugeți la ce aspect al adevărului se referă problema despre care are părtășie Dumnezeu, să o notezi repede, apoi să folosești inima pentru a o contempla și, după ce o înțelegi, să o pui în practică. Aceasta este calea corectă de a-L trata pe Hristos (Dumnezeu întrupat). Indiferent cum am părtășie, indiferent despre ce conținut am părtășie, când este vorba de Dumnezeu întrupat, încerc mereu să vă fac să cunoașteți caracterul practic, caracterul obișnuit și normalitatea lui Dumnezeu, mai degrabă decât să-L asociați în mintea voastră, sau să-L cunoașteți ca fiind extraordinar, măreț, unic sau deosebit de ceilalți. Fiecare chestiune despre care vorbesc, fiecare exemplu pe care îl dau, este legat de acest subiect al caracterului practic, al caracterului obișnuit și al normalității lui Dumnezeu întrupat. În niciun caz nu voi inventa ceva pentru a te face să crezi în mod eronat că sunt deosebit de ceilalți, extraordinar sau măreț, că am purtarea unui conducător, mărinimia unui om măreț sau mintea deschisă și statura unui om măreț. Lasă-Mă să-ți spun, niciodată nu înțeleg ce înseamnă „statură” sau „vedere largă” și nici nu cuget la acele aspecte și nu pun suflet în ele. La ce cuget Eu? Cuget la subiectele despre care să am părtășie cu voi, care vă pot aduce în adevărul-realitate, ce subiecte vă pot îndemna, conduce, ajuta și îndruma, astfel încât să aveți voința și hotărârea de a suferi și de a plăti un preț și să fiți capabili să urmăriți adevărul, să vă faceți bine datoria și să obțineți mântuirea. Mă gândesc mereu despre ce subiecte să vorbesc și ce predici să țin, astfel încât oamenii să poată porni pe calea mântuirii, să-și îndeplinească datoria conform standardului și să devină adevărate ființe create. Indiferent despre ce subiect vorbesc, Mă străduiesc mereu să vă ajut să deveniți ființe create care corespund standardului, să învățați să vă supuneți lui Dumnezeu și să ajungeți să aveți o inimă cu frică de Dumnezeu. Nu Mă gândesc niciodată ce cuvinte să spun care să vă facă să Mă tratați cu respect sau ce lucruri să fac pentru a vă face să Mă admirați, astfel încât în inimile voastre să simțiți că sunt la fel de nepătruns ca o persoană faimoasă sau măreață; nu am niciunul dintre aceste lucruri în inima Mea. Nu M-am gândit niciodată cum ar trebui să vorbesc, la maniera Mea de a vorbi, sau cum ar trebui să Mă prezint pentru a vă face să simțiți că sunt măreț, pentru a vă face să nu Mă puteți pătrunde sau atinge și pentru a vă face să păreți foarte neînsemnați și ignoranți. Nu Mă gândesc niciodată la aceste lucruri în inima Mea și nu vorbesc sau acționez niciodată pentru a-Mi proteja propriul statut, propria imagine sau identitate; Pur și simplu Îmi îndeplinesc din toată inima lucrarea de slujire.

Uneori, când sunt obosit, Mă duc unde locuiesc frații și surorile, ca să Mă plimb și să vizitez împrejurimile. Uneori, Mă plimb și pe la fermă, uitându-Mă la parcelele de legume, la porci și la oi. Când văd un pisoi, îl mângâi, îl iau în brațe și vorbesc cu el. Când văd un cățeluș drăguț, îl iau și pe el în brațe. Era o cățea care fătase peste zece pui. Era atât de fericită în fața oamenilor, de parcă ar fi câștigat vreun merit. Am lăudat-o, spunând: „Acum ești mândră de tine, nu-i așa? Uite, ai fătat atâția pui, chiar ai făcut o treabă grozavă, foarte bine, bravo!” Am mângâiat-o și am îmbrățișat-o de gât. Vizitez și adăposturile pentru câini, terenurile agricole și parcelele de legume, Mă uit peste tot; este foarte frumos. Spuneți-Mi, merg acele personaje mărețe în aceste locuri murdare, urât mirositoare și dezordonate? Nu merg. Mai ales în locuri precum adăposturile de câini și cocinile de porci, cu mirosuri neplăcute – majoritatea oamenilor nu sunt dispuși să meargă acolo. Nici Mie nu-Mi plac mirosurile urâte sau neplăcute, dar un miros ușor de la un cățeluș este tolerabil. Uneori, cățeii se freacă de Mine, Mă sărută și Mă ling pe față, iar Eu îi iau în brațe. Animalele sunt foarte simple; au încredere în stăpânii lor și nu trebuie să fie în gardă, așa că se pot juca și interacționa cu ei după pofta inimii. Atât de simple sunt viețile lor. Unii oameni spun mereu că le plac câinii, animalele mici și că le pasă de ele, dar când le ceri să ia în brațe un cățeluș, nu sunt dispuși. Ei spun: „Câinii sunt murdari și urât mirositori și chiar s-ar putea să aibă viruși!” Eu zic: „Ești atât de mofturos. Nu-ți plac animalele mici? Asta nu înseamnă că-ți plac cu adevărat.” Nu sunt astfel de oameni destul de ipocriți? (Ba da.) Ei nu se consideră oameni de rând; se cred nobili, cu statut, personaje mărețe, deci cum ar putea interacționa cu aceste animale mici pe care oamenii le consideră nesemnificative? Chiar dacă le ating cu mâinile, trebuie să se spele repede pe mâini și să și le dezinfecteze; ba chiar își schimbă hainele și, când ajung acasă, fac imediat baie. Atât de departe duc ei curățenia. Spuneți-Mi, nu sunt ciudați astfel de oameni? Dacă nu-ți plac cu adevărat animalele mici, nu te preface. Odată ce oamenii văd că te prefaci, știu că ești prea ipocrit și nesincer, li se face greață la vederea ta și au o impresie proastă despre tine. Dacă nu-ți plac animalele, nu te preface și nu încerca sub nicio formă să te pui într-o lumină bună. Cu cât încerci mai mult să te pui într-o lumină bună, cu atât mai urât și mai josnic te vor considera oamenii. Este mult mai bine să fii sincer și autentic. Dacă nu poți fi sincer și autentic, asta dovedește că există o problemă cu umanitatea ta. În orice caz, normalitatea lui Dumnezeu întrupat și caracterul Lui practic sunt o realitate certă, iar caracterul Său obișnuit este, de asemenea, un fapt. Fiind în contact cu El, mulți oameni au văzut aceste lucruri și știu că sunt o realitate certă. Aceasta este realitatea certă pe care voi ar trebui cel mai mult să o înțelegeți și să o cunoașteți. O astfel de persoană obișnuită și normală este Dumnezeu întrupat, iar acest lucru contravine noțiunilor oamenilor. Dacă El ar acționa ca omenirea coruptă, lăudându-Se cu cât de deosebit este, indiferent dacă El a făcut ceva major sau minor, și încercând să Se distingă, asta ar putea corespunde noțiunilor oamenilor. Pe de o parte sunt diversele manifestări ale omenirii corupte, iar pe de altă parte este Dumnezeul întrupat care, în ciuda faptului că exprimă atât de mult adevăr, încă arată manifestări la fel de normale ca ale unei persoane obișnuite – care dintre aceste tipuri de manifestări este un lucru pozitiv de care beneficiază oamenii? Care este un lucru negativ pe care oamenii îl disprețuiesc și îl resping? Puteți discerne acest lucru într-o oarecare măsură acum? (Da.) Atunci nu trebuie să intrăm în mai multe detalii; să continuăm cu subiectul de data trecută.

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.