Unii oameni nu au acceptat niciodată cu adevărat cuvintele lui Dumnezeu în adâncul inimii lor; nu acceptă nici măcar un singur cuvânt al lui Dumnezeu. Când casa lui Dumnezeu nu-i promovează sau nu-i folosește, aceștia se plâng: „De ce nu mă place Dumnezeu? De ce nu mă promovează niciodată casa lui Dumnezeu sau nu-mi acordă o funcție importantă? Înțeleg unele adevăruri, am aspirații și hotărâre și sunt dispus să mă consum pentru Dumnezeu! Sunt educat și puternic și pot să sufăr și să plătesc un preț – prin urmare, de ce nu-mi dă casa lui Dumnezeu o șansă? Este nedrept să mă trateze așa! Alții primesc oportunități, așadar eu de ce nu primesc? Dumnezeu nu este drept!” Atunci de ce nu analizezi dacă ești în acord cu principiile casei lui Dumnezeu pentru promovarea și folosirea oamenilor? Inima ta este închisă față de Dumnezeu și ești potrivnic față de cuvintele pe care le rostește El – ai asimilat ceea ce spune Dumnezeu? Ai căutat vreodată cuvintele lui Dumnezeu în acțiunile tale? Nu asculți ce spun cuvintele lui Dumnezeu și nu cauți niciodată intențiile Sale sau adevărurile-principii, așadar cum te-ar putea folosi casa lui Dumnezeu? Chiar dacă Dumnezeu îți pregătește un mediu și casa Lui îți dă șansa de a fi promovat și folosit, în ce lucrare ai putea fi competent? Ce lucrare ți-ai putea asuma? Dacă o astfel de persoană ar fi folosită pentru lucrarea bisericească, cu siguranță și-ar urma propria voință, comițând cu nechibzuință fapte rele și provocând perturbări și tulburări, ceea ce ar putea duce la un singur lucru: ar fi eliminată. Există două motive pentru eliminarea oamenilor: unul constă în a fi un conducător fals care nu poate face o lucrare reală, iar celălalt constă în a fi un antihrist care comite cu nechibzuință fapte rele și procedează după bunul plac, nu doar nereușind să susțină interesele casei lui Dumnezeu, ci și făcând rău pentru a tulbura și distruge lucrarea casei lui Dumnezeu. În cele din urmă, ambele categorii trebuie eliminate. Nu accepți niciodată adevărul, ești scârbit de citirea cuvintelor lui Dumnezeu, inima ta este închisă față de El și nu cauți adevărurile-principii în acțiunile tale. Chiar dacă Dumnezeu te-ar trata cu har și ți-ar da o șansă și chiar dacă ai fi promovat și folosit de casa lui Dumnezeu, nu ai fi competent în lucrare, nici nu ți-ai putea asuma nicio lucrare în mod independent. În cele din urmă, tot ar trebui să fii eliminat. Speri să fii promovat și folosit de casa lui Dumnezeu, dar este pozitivă mentalitatea ta? Dacă scopul tău nu este de a-ți face bine datoria, de a dobândi adevărul și de a răsplăti dragostea lui Dumnezeu, atunci mentalitatea ta nu constă decât în ambiții și dorințe; acest lucru este cauzat de izbucnirile firii tale arogante, iar Dumnezeu nu le acceptă. Spune-Mi, întrucât ai astfel de manifestări, ar îndrăzni casa lui Dumnezeu să te folosească? Dacă ai fi folosit, acest lucru ar aduce doar probleme și pierderi lucrării bisericii. Nu poți să faci nimic bine și, după ce faci ceva, mai mulți oameni trebuie să remedieze situația și să pună lucrurile în ordine. Prin urmare, casa lui Dumnezeu nu îndrăznește să te folosească. Fiecare aspect al lucrării bisericii este destul de important – poți să ți-l asumi? Dacă ceva nu merge bine, poți să-ți asumi responsabilitatea? Nu ești competent în lucrare și nu ți-o poți asuma, dar tot vrei să primești o funcție importantă de la casa lui Dumnezeu – este o ambiție destul de mare! Dacă vrei cu adevărat să fii promovat pentru a fi responsabil de lucrarea bisericească, atunci de ce nu te gândești să te înzestrezi cu mai mult adevăr și să înțelegi mai mult adevăr? Nu fi un dușman al cuvintelor lui Dumnezeu. Renunță la așa-zisele tale gânduri și opinii corecte și citește cu seriozitate cuvintele lui Dumnezeu. Chiar și simpla atitudine de supunere față de cuvintele Sale ar fi bună. Nu ai nici măcar o atitudine de supunere față de cuvintele lui Dumnezeu, ca să nu mai vorbim de acceptarea lor. Dacă nu accepți cuvintele lui Dumnezeu, dar vrei totuși să fii promovat în casa Lui și să faci o lucrare bisericească, atunci nu vei rezista nici câteva zile înainte de a fi eliminat. Toți oamenii de acest fel par să aibă propriile aspirații în adâncul inimilor lor, dar aceste aspirații nu pot fi niciodată realizate, iar inimile lor nu pot fi mulțumite. Deși au crezut în Dumnezeu și și-au îndeplinit îndatoririle în casa Lui timp de mulți ani și pot să se lepede de lucruri și să se consume, întrucât inimile lor sunt mereu închise față de Dumnezeu, iar ei au o atitudine de împotrivire față de adevăr, aceștia simt că nu au câștigat nimic după atâția ani de credință în Dumnezeu. Spun: „Ceea ce zici este perfect adevărat; chiar nu ai câștigat nimic.” În cazul în care chiar ai fi câștigat o parte din adevăr după ce ai crezut în Dumnezeu atâția ani, acest lucru ar fi cu adevărat prețios. Dacă într-adevăr ar exista comori înlăuntrul tău, atunci casa lui Dumnezeu chiar ar aprecia și ar prețui o astfel de persoană. Din păcate, tu nu ești o astfel de persoană. Nu ai dobândit nici adevărul, nici comori; mai degrabă, ai dobândit o minte plină de nemulțumiri, sfidare, insatisfacții și plângeri. Spui că nu ai câștigat nimic, ceea ce este corect; chiar așa stau lucrurile. În cazul în care chiar ai înțelege și ai dobândi puțin adevăr, nu ai avea nemulțumiri, sfidare, plângeri și alte asemenea lucruri negative în inima ta. În schimb, ai avea credință în Dumnezeu, înțelegere, considerație și supunere față de El și frică de Dumnezeu – toate aceste lucruri pozitive. Este păcat că înlăuntrul tău nu sunt lucruri pozitive, ci lucruri pe deplin negative. Cu toate acestea, te agăți strâns de ele, crezând că acestea sunt cele mai prețioase lucruri; în timp ce te agăți de ele, crezi că ai dreptate și că ai o scuză. Este o idee prostească. Furia, ura, judecata, sfidarea și resentimentele tale nu sunt adevărul. Toate acestea sunt lucruri care vin de la Satana; sunt tumori maligne produse de firile corupte ale Satanei. Trebuie să te gândești la o modalitate de a le rezolva. Aceste lucruri nu-ți pot îngădui să dobândești mântuirea, nici să accepți adevărul și să vii înaintea lui Dumnezeu deschis și dezgolit, pentru a deveni o adevărată ființă creată și a accepta suveranitatea și rânduielile Creatorului. Dacă, dimpotrivă, prețuiești mereu aceste lucruri și nu renunți la ele, nu vei face decât să te îndepărtezi tot mai mult de Dumnezeu, să devii tot mai întunecat și să te scufunzi tot mai mult în sinea ta. În cele din urmă, acest lucru te va determina să ai tot mai puțină credință în Dumnezeu și să devii tot mai dezgustat de cuvintele Sale, de lucrarea Sa, de cerințele Sale și de firea-esență pe care o are Dumnezeu. Crezi în Dumnezeu, însă, puțin câte puțin, te îndepărtezi tot mai mult de El; acesta nu este un semn bun. Pentru tine, este o calamitate care va aduce o distrugere deplină. Ar trebui să schimbi direcția și să nu te agăți de aceste lucruri. Dacă te agăți de aceste lucruri negative, doar te vor conduce către distrugere. Ar fi mai bine să scoți aceste lucruri la lumină pentru a le diseca, să renunți la ele și să accepți adevărul. Unii oameni spun: „Nu ai zis că oamenii de felul nostru nu au capacitatea de a accepta adevărul?” Nu ai capacitatea de a accepta adevărul, dar îți spun acum: nemulțumirile, insatisfacția, sfidarea, resentimentele, ura și judecățile dinlăuntrul tău sunt lucruri care I se împotrivesc lui Dumnezeu. Dacă înțelegi asta și poți discerne problemele dinlăuntrul tău, ar trebui să renunți la aceste lucruri. Unii oameni spun: „Nu înțeleg adevărul, așadar nu știu cum să renunț.” Atunci, știi cum să respecți reglementările? Fă pur și simplu orice îți spun cuvintele lui Dumnezeu să faci. De exemplu, te poți abține să faci rău? Te poți abține să-L judeci pe Dumnezeu? Poți face mai multe lucruri bune? Te poți abține să-i urmezi pe răufăcători? Îți poți deschide inima față de Dumnezeu? Poți raporta probleme casei lui Dumnezeu atunci când le descoperi? Poți vorbi din inimă când te rogi lui Dumnezeu? Te poți abține să fii superficial când îți îndeplinești datoria? Dacă poți face aceste lucruri, atunci încă există speranță pentru tine. Dacă nu poți face nici măcar aceste lucruri, atunci îți voi spune adevărul: ești pierdut. Înaintea ta nu este lumină, ci întuneric. Încă ești o persoană care aparține Satanei și nu poți fi mântuit.

Chiar dacă o persoană nu înțelege adevărul, dacă are conștiință și rațiune, atunci poate discerne într-o anumită măsură ce este corect și ce este incorect, indiferent cu ce se confruntă. Pe de altă parte, cei fără conștiință și rațiune nu știu ce este corect și ce este incorect în multe chestiuni, ceea ce îi face pe alții să creadă că sunt foarte ciudați. Când oamenii interacționează cu ei sau se ocupă de treburi cu ei, multe lucruri nu funcționează în cazul lor și multe cuvinte nu ajung să fie înțelese de ei. Mai mult, gândurile și opiniile lor sunt foarte neconvenționale și extreme, iar oamenii le consideră de neconceput, ca și cum acești indivizi n-ar fi trăit niciodată în lumea umană. Ei nu înțeleg multe lucruri care sunt recunoscute universal drept corecte; nu doar că nu le pot aproba sau accepta, dar pot chiar să exprime o serie de raționamente distorsionate și de erezii. În special, unii indivizi recurg adesea la manevre dubioase în cadrul unui grup, semănând discordie și răstălmăcind faptele și neadevărurile. Este ca și cum, zi de zi, nu ar avea nicio sarcină adecvată de care să se ocupe; fie judecă o persoană, fie judecă o chestiune, făcând aceste lucruri cu plăcere. Chiar dacă nimeni nu acordă atenție lucrurilor pe care le spun și nimeni nu este interesat de acestea, tot nu se satură niciodată să le spună și să le facă. Seamănă mereu discordie în relațiile oamenilor, judecându-i pe alții și răstălmăcind faptele și neadevărurile în culise. Când lucrurile nu decurg așa cum își doresc, bombănesc, se plâng și chiar îi judecă pe oameni pe la spate. Viețile le sunt în întregime pline de aceste lucruri. Nu-i vezi niciodată având părtășie despre propria înțelegere – fie având părtășie despre luminarea și lumina pe care le-au dobândit din cuvintele lui Dumnezeu, fie având părtășie și împărtășind cu toată lumea experiența lor într-o anumită chestiune. Cu cât se discută mai mult despre astfel de chestiuni adecvate, cu atât devin mai tăcuți, neavând o atitudine proactivă și părând apatici și incapabili să dea dovadă de energie. Pasiunea lor este să semene discordie și să răstălmăcească faptele și neadevărurile. Chiar și când discută despre o chestiune oarecare, se comportă ca niște non-credincioși, privind-o din perspectiva a ceea ce este bine sau rău, corect sau incorect, fără să discute vreodată despre o chestiune din perspectiva conștiinței și rațiunii umanității normale. Joacă mereu roluri de țânțari, muște, șobolani și așa mai departe în grupurile de oameni, tulburându-le și hărțuindu-le viața normală. După ce vorbesc și își exprimă opiniile sau evaluează și judecă ceva, oamenii se simt scârbiți și tulburați în inimile lor, iar unii oameni cu o statură mică, care nu înțeleg adevărul, sunt chiar induși în eroare și constrânși de ei. Acești indivizi nu joacă niciodată un rol pozitiv într-un grup; bârfesc și răstălmăcesc mereu faptele și neadevărurile, vorbind despre defectele unei persoane și apoi despre faptele alteia. Cu toate acestea, nu simt niciodată că este ceva greșit în acțiunile lor; în schimb, cred că așa ar trebui să trăiască oamenii și că doar trăind așa pot fi fericiți și liberi. Consideră că acest stil de viață și acest mod greșit de a gestiona lucrurile este corect, fiind stilul de viață pe care ar trebui să-l aibă oamenii cu umanitate normală, și nu acceptă când sunt emondați și dați în vileag de alții. Dacă abordarea lor nu funcționează într-un anumit grup, merg în alt grup pentru a găsi oameni de teapa lor – alții care le împărtășesc mentalitatea mârșavă – cu care să judece ce este bine și ce este rău. Odată ce găsesc un suflet înrudit, simt că fiecare zi din viața lor este extrem de fericită și veselă. În orice situație, rolul pe care îl joacă acești indivizi este de a răstălmăci faptele și neadevărurile, a semăna discordie, a încerca să-i ademenească pe oameni și a-i tulbura și ataca. Dacă îi întrebi exact ce motive ascunse au în acțiunile lor și ce scop doresc să atingă, nici ei nu pot explica limpede de ce o fac. Poate că nu au un scop clar, dar condițiile în care trăiesc de obicei sunt pline de aceste manifestări și practici. Spune-Mi, care este atributul unor astfel de indivizi? Dacă spui că au motive ascunse în acțiunile lor, sunt plini de scuze: „N-am intenționat să afectez îndeplinirea datoriei nimănui, n-am intenționat să tulbur pe nimeni, nici să tulbur lucrarea casei lui Dumnezeu. Nu pot să-mi spun pur și simplu părerea?” Când îi dai în vileag, devin sfidători; insistă să facă lucrurile așa, insistă să procedeze după bunul plac și să trăiască în acest fel printre alții. Indiferent pe cine judecă sau ce fapte și neadevăruri răstălmăcesc, este corect modul lor de a trăi și de a se purta? (Nu.) Însă pot face aceste lucruri cu plăcere. Ai spune că problema unor astfel de indivizi este foarte gravă? (Da.) Sunt adulți și, totuși, nu știu care cuvinte și care acțiuni sunt corecte, valoroase și semnificative, însemnând că se ocupă de lucrarea adecvată, și care acțiuni constituie o neglijare a lucrării adecvate – indivizii de acest fel sunt, din toate punctele de vedere, niște derbedei, nu oameni normali. Indiferent dacă le provoacă tulburări altora, ținând cont că trăiesc zilnic într-o stare de a comite cu nechibzuință fapte rele, fără să știe dacă acțiunile lor sunt corecte sau incorecte, și consideră că răstălmăcirea faptelor și a neadevărurilor și semănarea discordiei sunt o lucrare adecvată, toate acestea fără să aibă vreo realizare a conștiinței, ai spune că au umanitate? Dacă ar avea cu adevărat o umanitate normală, ar trebui să știe care principii guvernează vorbirea și comportamentul și, cu atât mai mult, ar trebui să știe că, în conduita personală, trebuie să înțeleagă adevărul și că aceasta este cea mai mare nevoie a oamenilor. Totuși, ei nu știu de ce au nevoie sau ce ar trebui să facă oamenii. Nu au o umanitate normală; sunt fiare. Unii sunt chiar mai răi decât fiarele. Uitați-vă la pisici: dorm și uneori se joacă ziua și merg să prindă șoareci atunci când se întunecă. Șoarecii sunt dăunători oamenilor, așa că, prinzându-i, pisicile fac ceva benefic pentru oameni. Sau uitați-vă cum trăiesc câinii. Pe lângă faptul că se joacă cu stăpânii lor, câinii păzesc casa. Când vine un străin, încep să latre pentru a-și alerta stăpânul și a păzi casa. Atunci când stăpânul îi scoate afară, rămân lângă el și, dacă se apropie un străin, își protejează stăpânul. Îndeplinesc rolul de a păzi, rolul de a proteja casa. Atât pisicile, cât și câinii se pot ocupa de treburi adecvate. Desigur, animalele nu fac asta datorită forței conducătoare a conștiinței, ci din instinct. Când le-a creat, Dumnezeu a creat acest instinct și le-a dat o astfel de misiune, iar ele se țin de misiunea lor și nimeni nu poate schimba acest lucru. Animalele pot chiar să-și îndeplinească responsabilitățile și să se ocupe de treburi adecvate. Dacă cineva este o ființă umană, trebuie cel puțin să fie guvernat de conștiință și rațiune. Ar trebui să aibă standarde și o limită inferioară în inimă în legătură cu ce ar trebui și ce nu ar trebui să facă în fiecare zi, ce acțiuni sunt legate de adevăr și ce acțiuni constituie o neglijare a lucrării adecvate. Aceste standarde și această limită inferioară pot fi evaluate rapid folosind conștiința și rațiunea umanității. De exemplu, a fi deșănțați și neînfrânați, a le plăcea să răstălmăcească faptele și neadevărurile și așa mai departe – ce fel de indivizi fac aceste lucruri? Oamenii normali pot să-și dea seama de următoarele: „Acelea sunt lucruri făcute de trântori și derbedei care neglijează lucrarea adecvată. Oamenii normali sunt mult prea ocupați cu chestiuni adecvate; cine ar face acele lucruri? Nu au niciun rost! În plus, toate aceste acțiuni de răstălmăcire a faptelor și neadevărurilor și de semănare a discordiei sunt lucruri negative, sunt lucruri greșite. Dacă oamenii au conștiință și rațiune, nu ar trebui în niciun caz să le facă. Ocazional, poate exista o situație specială de vreun fel – cineva care te jignește – și ai putea mormăi câteva cuvinte din impulsivitate, dar nu o poți transforma într-o rutină zilnică; nu poți trata acest lucru ca pe o lucrare adecvată!” Este ceva ce poate fi evaluat folosind conștiința și rațiunea unei persoane normale, așa încât să fie capabilă să se abțină de la aceste lucruri. Dar indivizii care nu au conștiință și rațiune tratează aceste lucruri ca pe o lucrare adecvată. Nu se neliniștesc și nu se îngrijorează în legătură cu întârzierea datoriei lor. Când nu-și termină lucrarea și alții îi îndeamnă, nu iau în serios. Alții sunt foarte ocupați să-și îndeplinească îndatoririle, dar ei se prefac că nu observă. Oricând au chef, stau de vorbă, fie răstălmăcind fapte și neadevăruri, fie semănând discordie. Acestea nu sunt manifestări ale umanității normale, ci ale faptului că sunt ființe neomenești. Făcând parte din rasa umană, după ce ajung la vârsta adultă, toți ar trebui să cugete asupra unor chestiuni adecvate, cum ar fi ce perspectivă asupra vieții ar trebui să adopte, ce aspirații ar trebui să aibă și ce ar trebui să urmărească, în ce ar trebui să creadă, pe ce cale ar trebui să meargă, cum să trăiască o viață valoroasă și plină de sens și așa mai departe – sunt prea multe lucruri la care ar trebui să cugete și pe care ar trebui să le înțeleagă. Acest lucru este valabil mai ales după ce oamenii încep să creadă în Dumnezeu și îndeplinesc o datorie în casa Lui, unde volumul de muncă al fiecărui aspect al lucrării este mare, necesitând progres și eficiență pentru a fi îndeplinit. Toată lumea este foarte ocupată – cine are timp să răstălmăcească fapte și neadevăruri și să semene discordie? Majoritatea oamenilor nu și-ar petrece timpul făcând aceste lucruri. În plus, cei mai mulți nu au acest hobby; oricine are acest hobby pare foarte ciudat și neobișnuit. Cei care tratează răstălmăcirea faptelor și a neadevărurilor și semănarea discordiei ca pe un hobby sunt ființe neomenești, deoarece comportamentul lor este complet diferit de cel al oamenilor normali și contravine principiilor de acțiune pe care ar trebui să le aibă oamenii normali. Prin urmare, astfel de indivizi sunt niște mizerabili care își neglijează lucrarea adecvată. Lucrurile pe care le fac nu sunt ceea ce se cuvine să facă oamenii normali; rolul pe care îl joacă este cel al unei ființe neomenești. Totuși, ei cred că este destul de bun și destul de corect. Nu înseamnă că nu știu ce este corect și ce este incorect? (Ba da.)

Unii indivizi recurg mereu la comportamente viclene și intruzive pe la spatele altora. De exemplu, unora le place să verifice informațiile private ale altor oameni, cum ar fi jurnalele personale și notițele de devoțiune spirituală. Unora le place să tragă cu urechea la rugăciunile altora sau la conversațiile altora pentru a afla dacă sunt menționați și ce cred alții despre ei. Unii se uită pe furiș la computerele altora pentru a vedea ce mesaje au, pe cine contactează, ce melodii ascultă și ce videoclipuri vizionează, băgându-și mereu nasul în viața privată a altora. Există și unii indivizi cu „degete lipicioase”, care scotocesc prin bunurile personale, pachetele și chiar așternuturile altora fără permisiune. Aceștia examinează orice mănâncă, poartă sau folosesc alții. Dacă găsesc ceva bun, îl iau și îl folosesc, iar dacă le face plăcere să folosească acel lucru, îl tratează ca și cum ar fi al lor. Când alții cumpără gustări sau produse de patiserie, se uită pe furiș, iar dacă găsesc ceva gustos, iau o mușcătură sau o bucată. Scopul lor nu este doar să se uite, ci să mănânce, pentru că sunt lacomi. Dacă vor să mănânce, ar putea cere și nimeni n-ar râde de ei. Dar de ce fură mâncarea altora fără știrea lor? Este corect să facă asta? (Nu.) Știu că este greșit, dar tot o fac și o fac des, scotocind prin lucrurile altora ca și cum ar fi ale lor. Dacă sunt descoperiți, se justifică spunând că doar se uitau și nu le este rușine. Când nu este nimeni prin preajmă, continuă să scotocească și să fure. Nu au simțul rușinii; nici măcar nu știu dacă este corect sau nu. Ce fel de persoană face asemenea lucruri? În general, nici copiii raționali de șase sau șapte ani nu fac aceste lucruri. Dacă un adult încă le face, este pentru că s-a obișnuit să le facă din copilărie. Este ca un hoț care s-a obișnuit să fure și șterpelește oriunde merge. Chiar dacă nu-i lipsește nimic, tot vrea să fure; a devenit o a doua natură și nu se poate opri. Chiar dacă vrea să se oprească, nu poate. Este un hoț înnăscut. Nu este cumva o ființă neomenească? (Ba da.) Ești curios și insiști să arunci o privire la bunurile personale ale altora, dar cu ce te-ar putea ajuta asta? Chiar dacă te uiți, bunurile nu-ți aparțin și nu le poți dobândi. Dacă vrei într-adevăr să împrumuți ceva o dată, trebuie doar să o rogi pe acea persoană și folosește lucrul doar după ce acceptă. Fă lucrurile deschis și transparent; nu fi viclean. Dacă vrei să porți hainele altcuiva, roagă persoana în mod deschis să ți le împrumute. Le poți purta doar dacă este de acord să ți le împrumute. Dacă este dispusă fără multă tragere de inimă să-ți împrumute ceva ce prețuiește, aceasta poate fi socotită afecțiune între frați și surori. Dacă nu-ți împrumută ceva, nu purta acel lucru pe ascuns. Credincioșii în Dumnezeu sunt cu toții adulți, însă unii dintre ei încă se comportă într-un mod necuviincios, iar câțiva indivizi chiar au „degete lipicioase”. Aceștia scotocesc în secret prin lucrurile altora fără să știe că este greșit. Odată ce sunt descoperiți și alții vorbesc despre ei, nu simt deloc rușine și chiar se gândesc: „Și ce dacă ți-am scotocit prin lucruri? N-ai pierdut nimic! Și lucrurile tale n-au fost puse deoparte ca sfinte, așadar de ce nu pot să mă uit la ele?” Vezi, folosesc până și raționamente distorsionate. Această problemă este gravă; nu este doar o problemă privind comportamentul lor, ci o problemă privind umanitatea-esență pe care o au. Și care este problema cu esența lor? Astfel de indivizi nu sunt absolut deloc conștienți când greșesc. Odată ce descoperă cineva ce au făcut și îi corectează, nu doar că nu acceptă, dar se și justifică, folosesc raționamente distorsionate și insistă să procedeze în acel mod. Asta arată că sunt ființe neomenești. O caracteristică a ființelor neomenești este că nu recunosc niciodată că greșesc atunci când fac ceva greșit, nu au deloc remușcări, insistă să creadă că au dreptate și sunt plini de justificări. Cu alte cuvinte, vorbesc despre lucruri greșite, lucruri denaturate și lucruri distorsionate și ticăloase ca și cum ar fi corecte. Aceasta înseamnă a considera un raționament fals ca și cum ar fi corect. Ceea ce le lipsește unor astfel de oameni sunt întocmai conștiința și rațiunea. Indivizii cărora le lipsesc conștiința și rațiunea nu sunt umani. Acestea sunt întocmai tipurile de manifestări pe care le au ființele neomenești. Când scotocesc în secret prin lucrurile altora, indiferent cum îi dai în vileag sau cum ai părtășie despre adevăr cu ei, nu acceptă. Nu doar că nu simt remușcări, dar folosesc și raționamente distorsionate, spunând: „Doar am scotocit prin lucrurile cuiva – ce-i greșit în asta? Comparativ cu cei care recurg la promiscuitate, crimă sau incendieri și au comis fiecare faptă rea imaginabilă, eu sunt cea mai bună persoană! Unde altundeva ai putea să găsești o persoană la fel de bună ca mine?” Nu este de-a dreptul irezonabil? (Ba da.) Dacă cineva face ceva greșit și refuză cu încăpățânare să recunoască, este dincolo de orice speranță. Unii oameni comit greșeli atât de grave încât sunt inacceptabile chiar și când sunt evaluate folosind moralitatea umană, darămite adevărul; calibrul lor nu îi înzestrează să-și dea seama de asta. Din perspectiva umanității, odată ce o persoană este lipsită de conștiință și rațiune, este o ființă neomenească. Indiferent cât de bun, amabil, măreț sau nobil te crezi, dacă nu ai manifestările conștiinței și ale rațiunii, ci trăiești în schimb multe manifestări neomenești și chiar ai multe practici specifice și gânduri și opinii eronate, atunci ești o ființă neomenească. Principalele caracteristici ale ființelor neomenești sunt că nu acceptă adevărul sau lucrurile pozitive, dar acceptă lucruri eronate ca puncte de vedere corecte și pot chiar să confunde binele și răul și să transforme negrul în alb pentru a-i induce în eroare pe oameni.