Astăzi vom continua părtășia despre subiectul nostru anterior. Am avut părtășie înainte despre originile tuturor tipurilor de oameni și am discutat despre trei tipuri. Vă amintiți care sunt cele trei tipuri? (Un tip este reîncarnat din animale, unul este reîncarnat din diavoli și altul este reîncarnat din oameni.) Unde am ajuns în discuția noastră? (Am ajuns în punctul în care discutam despre faptul că tipul celor reîncarnați din oameni are o umanitate normală și are conștiință și rațiune în cadrul umanității sale. Aceasta implică cele două caracteristici, și anume de a discerne între bine și rău și de a ști ce este corect și ce este incorect.) Una este de a discerne între bine și rău și cealaltă este de a ști ce este corect și ce este incorect; acestea sunt caracteristicile oamenilor. Oamenii prezintă aceste două caracteristici în primul rând pentru că au conștiință și rațiune; așadar, cei care au conștiință și rațiune sunt capabili să discearnă între bine și rău și să știe ce este corect și ce este incorect. Am avut, de asemenea, o părtășie detaliată despre acest aspect. Am avut părtășie în principal despre manifestările celor care nu pot discerne între bine și rău și nu pot ști ce este corect și ce este incorect, expunând unele dintre manifestările lor negative și, după aceea, am vorbit despre care sunt lucrurile pozitive, nu-i așa? (Așa e.) Haideți să continuăm astăzi părtășia despre subiectul reîncarnării din oameni. Cei care sunt reîncarnați din oameni nu doar că pot discerne între bine și rău, dar știu și ce este corect și ce este incorect. A discerne între bine și rău înseamnă în primul rând să știi care sunt lucrurile pozitive și care sunt cele negative – cu alte cuvinte, cineva care poate discerne între bine și rău poate discerne tot felul de oameni, evenimente și lucruri; chiar și în cazul lucrurilor pe care nu le-au mai întâlnit până atunci, își vor folosi conștiința și rațiunea pentru a le face o evaluare simplă. Dacă întâlnesc astfel de lucruri și se simt neliniștiți în conștiința lor sau nu pot pune aceste lucruri în acord cu rațiunea lor, vor face o alegere elementară, simțind în mod subconștient corectitudinea sau incorectitudinea ori natura pozitivă sau negativă a unor asemenea lucruri. Cu alte cuvinte, oamenii adevărați vor folosi sentimentele elementare ale conștiinței sau rațiunii lor pentru a evalua lucrurile nefamiliare pe care le întâlnesc, pentru a discerne dacă sunt pozitive sau negative și dacă sunt corecte sau incorecte. În schimb, oamenilor care nu au conștiință și rațiune le este foarte greu să discearnă între bine și rău și să știe ce este corect și ce este incorect, fie că este vorba de lucruri nefamiliare sau de lucruri familiare. În special, sunt și mai puțin capabili să știe dacă unele lucruri noi care apar în societate sunt sau nu corecte. Nu pot discerne dacă sunt lucruri pozitive sau negative. Dacă apare un lucru pozitiv în societate, chiar vor urma tendințele lumești în modul în care îl tratează și în condamnarea și respingerea lui. Aceasta este deosebirea dintre oameni și ființele neomenești. Vezi, deși par totuși oameni, unii nu au auzit niciodată adevărul sau nu au primit aprovizionarea cuvintelor lui Dumnezeu, însă, indiferent în ce mediu se află, au o limită inferioară pentru acțiunile lor – au cel puțin o limită inferioară a conștiinței. Nu vor face în niciun caz lucruri care să încalce conștiința sau moralitatea. Aceasta pentru că, în adâncul sufletului lor, sunt dezgustați de lucrurile negative și au conștiință și rațiune umană, prin urmare, în felul în care se poartă și acționează, au o limită minimă elementară a moralității. În schimb, privind caracteristicile atributului lor, acele ființe neomenești nu au conștiință și rațiune. În primul rând, nu pot discerne între lucrurile pozitive și cele negative. În al doilea rând, nu simt deloc repulsie sau dezgust față de acele lucruri negative sau chiar față de lucrurile în mod evident incorecte, nici nu au capacitatea de a se împotrivi acestora; sunt chiar în stare să iubească lucrurile negative și să urmeze tendințele rele. Și mai lamentabil este faptul că unii oameni care cred în Dumnezeu și pretind că Îl urmează pe Dumnezeu pot totuși să urmeze tendințele rele și să facă acele lucruri ticăloase, întocmai precum non-credincioșii, fără să le fie absolut deloc rușine și chiar fără să simtă vreo mustrare de conștiință.

În zilele noastre, mulți oameni își fac selfie-uri cu telefonul. Ce fel de poze fac cei cu umanitate normală? Fac poze care au o semnificație și sunt memorabile, cu scopul de a păstra niște amintiri minunate. Chiar dacă își fac singuri poze, acestea au un aspect rafinat, adecvat, demn și integru. Toate acțiunile lor în această privință sunt în limitele conștiinței și rațiunii umanității normale. Dar cei fără conștiință și rațiune sunt diferiți; și ei își fac selfie-uri, dar selfie-urile lor sunt problematice. Ce fel de poze își fac unele femei? Nu fac poze demne, integre și adecvate. Când văd că acele femei non-credincioase de pe internet fac poze provocatoare, cu tentă sexuală sau deosebit de bizare, acestea le imită, făcând și ele unele poze care stârnesc poftele bărbaților și îi determină să aibă gânduri desfrânate – cu alte cuvinte, își fac îndeosebi poze în care par femei de moravuri ușoare, femei stricate, ori poze cu tentă sexuală. Unor femei le place să se machieze puternic, făcându-și fețele foarte albe și buzele foarte roșii și aplicând farduri de ochi în așa fel încât ajung până la urmă să arate ca niște ciudate; ele adoptă în mod intenționat o atitudine seducătoare și atrăgătoare în fața camerei, cu o privire ispititoare și lascivă, făcându-i pe bărbați să aibă gânduri desfrânate atunci când văd toate acestea. Există și femei care își lasă părul lung să le cadă pe față, dându-și ușor capul pe spate și afișând o privire seducătoare, lascivă, printre șuvițele de păr. Pe scurt, astfel de femei se pozează folosind orice expresii și comportamente pe care le consideră seducătoare și sexy. După ce se pozează, aceste femei sunt și deosebit de narcisiste, admirându-și din când în când propriile poze provocatoare. Mai mult, își pun selfie-urile favorite și pe care le prețuiesc cel mai mult drept imagine de fundal pe computer sau pe telefon, iar unele dintre aceste femei chiar le postează online. Ori de câte ori se uită la aceste poze, simt că sunt foarte fermecătoare, că s-au născut să fie vedete și că, dacă n-ar crede în Dumnezeu, ar deveni cu siguranță mari celebrități. Uite, pe ce fel de cale merg ele? Nu doar că-și admiră singure pozele tot timpul, dar le arată și oamenilor din jurul lor. Dacă oamenii nu le laudă după ce văd pozele, se simt nemulțumite în sinea lor. Dacă întâlnesc pe cineva de aceeași teapă care le apreciază în mod deosebit pozele și le spune: „Această poză este atât de bine realizată, este poza unei vedete! Parcă ai fi cutare”, se simt și mai încântate de ele însele și se delectează cu această senzație în fiecare zi. De asemenea, unora le place să-și decoreze pozele, punându-și o pereche de urechi de iepure pe cap și adăugând mustăți de pisică și crezându-se mai drăguți decât iepurii și pisicile. Îi întreabă pe toți cei pe care îi întâlnesc: „Crezi că arăt mai mult ca un iepure sau ca o pisică?” Atunci când oamenii spun: „Cine știe cum arăți?”, se enervează foarte tare. Spuneți-Mi, nu este anormal ca o persoană să nu vrea să fie o ființă umană cum se cuvine, ci să vrea să fie un animal? Ba chiar postează online aceste „capodopere” ale lor, încercând să adune laude de la mai mulți oameni. Există și unii care se îmbracă în spadasini sau cavaleri rătăcitori atunci când își fac selfie-uri – sau în Spider-Man ori Batman din filmele occidentale – sau se îmbracă asemenea unor personaje imperturbabile, distante și misterioase. Fac toate acestea sperând că alții îi vor plăcea și îi vor aproba și devin pasionați de acest lucru în fiecare zi. Spuneți-Mi, ce fel de oameni sunt aceștia? Sunt oameni normali? Categoric nu; sunt ființe neomenești. Deși a face selfie-uri este doar o chestiune simplă și banală în rândul tendințelor rele, acest lucru dezvăluie preferințele unei persoane și ceea ce urmărește aceasta, dezvăluindu-i caracterul, nevoile umanității sale și lucrurile care zac în adâncul sufletului său. Oamenii demni și integri își folosesc telefonul mobil, acest instrument, pentru a fotografia lucruri pozitive, pline de semnificație și valoroase, în timp ce oamenii care nu au calitățile umanității fotografiază lucruri negative, ticăloase – lucruri de care are nevoie propria lor natură-esență. Se poate spune că tipul cuiva de persoană determină tipul de nevoi pe care le are, tipul de poze pe care le face și felul în care alege să se îmbrace și să-și prezinte imaginea. Oamenii cu umanitate normală vor alege să realizeze poze demne, integre, rafinate, pline de semnificație și valoare ca amintiri, în timp ce oamenii fără umanitate normală vor urma tendințele rele ale lumii, făcând ceea ce le place. Deși a face selfie-uri este o chestiune măruntă, este de ajuns pentru a vedea cele mai profunde preferințe și lucruri pe care le urmăresc oamenii. Indiferent de situație, chiar dacă este vorba de una în care oamenii cu umanitate normală nu pot spune foarte clar care lucruri sunt pozitive și care sunt negative, întrucât sunt ținuți în frâu de conștiință și rațiune, astfel de oameni vor alege în mod firesc lucruri pozitive. Dacă, din cauza unei lipse de discernământ de moment, aleg un lucru negativ sau fac din greșeală ceva negativ, vor simți rapid în inimile lor – vor avea mustrări de conștiință sau nu vor putea să pună acest lucru în acord cu rațiunea lor. Când se confruntă cu lucruri pozitive, cei fără umanitate le consideră foarte fade și plictisitoare, nedemne de a fi menționate și disprețuite de oameni, în timp ce adoră și admiră în mod deosebit lucrurile negative în inima lor, în special pe acelea care sunt foarte populare în rândul tendințelor rele. Dacă îi faci o poză demnă și integră unei persoane de acest fel, va fi dezgustată și va strâmba din nas, spunând: „Cine mai face asemenea poze? Sunt atât de demodate!” Aceasta alege să-și facă singură poze cu tentă sexuală. Oamenii normali găsesc că astfel de poze sunt dezgustătoare și dizgrațioase, dar persoanele de acest fel spun: „Este sexy. Înțelegi ce înseamnă sexy? Este la modă; este artă de nivel înalt. Nu înțelegi arta!” Nu doar că nu sunt dezgustate atunci când își fac poze cu tentă sexuală, dar le și place în mod special să urmeze aceste lucruri la modă și cu tentă sexuală.

Ființele neomenești sunt extrem de entuziasmate de lucrurile negative. Când apar unele lucruri negative printre tendințele rele, vor afla rapid despre ele și le vor accepta în mare măsură. Dacă au ocazia și condițiile le permit, vor face cu siguranță acele lucruri din cadrul tendințelor rele care le sunt pe plac și pe care le aprobă. Categoric nu vor refuza și nu vor fi spectatori, cu atât mai puțin le vor detesta sau se vor distanța de ele; în schimb, se vor implica pe deplin în acestea. În special, unii oameni care cred în Dumnezeu urmează, de asemenea, îndeaproape unele zicale și practici la modă de care aud, provenite din Occident. De exemplu, în Occident există o sărbătoare numită Halloween, care este, de fapt, un festival al fantomelor. În această zi, toți adulții și copiii poartă diverse costume, asemănătoare celor pentru scenă sau spectacole de teatru. Unii se costumează în vrăjitoare, unii în prinți sau prințese, iar alții în broaște, șerpi, dinozauri și așa mai departe. Apoi merg la centre comerciale, magazine și diverse case purtând coșuri sau pungi pentru a cere dulciuri. Unii oameni care cred în Dumnezeu sărbătoresc și ei acest festival și poartă costume de fantome, simțindu-se destul de fericiți și crezând că este o ocazie bună de a juca diferite roluri. Ce costume aleg să poarte? Nu poartă costume ale unor persoane relativ pozitive, precum ofițeri de armată, generali sau eroi, ci insistă să poarte haine de vrăjitoare și vraci. Costumându-se în diverși diavoli pentru a sărbători festivalul fantomelor, sunt fericiți și găsesc acest lucru distractiv, fără să-și dea seama că este ceva ce Dumnezeu detestă și un lucru negativ în lumea umană. În adâncul sufletului, indivizii de acest fel nu înțeleg clar asemenea lucruri negative și nu știu cum ar trebui să trateze aceste aspecte ale culturii tradiționale și aceste tendințe seculare. Nici nu înțeleg cu adevărat ce sunt ei înșiși, neștiind dacă sunt oameni sau fantome. Nu știu dacă sunt oameni sau fantome, dar este greu să-i determini să fie oameni, în vreme ce găsesc că este extrem de plăcut dacă le ceri să fie fantome sau animale și nu refuză niciodată. Așadar, spuneți-Mi, ce anume sunt indivizii de acest fel? Dacă le ceri să fie persoane cu conștiință și rațiune, vor spune adesea: „Cât valorează conștiința? Cui îi mai pasă de conștiință în zilele noastre? Cui îi mai pasă de afecțiune și de dreptatea morală? Cui îi mai pasă de moralitate?” Dar dacă le ceri să se costumeze și să se dea drept vraci sau să poarte un costum de dinozaur ca să se dea drept dinozaur, nu obiectează și nu refuză. Spuneți-Mi, ce fel de indivizi sunt aceștia? În natura-esență pe care o au, există măcar o fărâmă de dragoste pentru lucrurile pozitive? Simt câtuși de puțină repulsie față de lucrurile negative? Judecând din perspectiva oamenilor, evenimentelor și lucrurilor pe care le aleg, este evident că nu au câtuși de puțin dragoste pentru lucrurile pozitive și nu simt deloc repulsie față de cele negative. Dimpotrivă, sunt deosebit de dezgustați de lucrurile pozitive, privindu-le cu batjocură și dispreț. Cât despre lucrurile negative – în special cele care sunt deosebit de populare și foarte în vogă în prezent printre tendințele rele – aceștia le admiră și le aprobă foarte mult. Ba chiar unii oameni sunt mândri că pot să țină pasul cu tendințele rele și să joace roluri de diavoli, spirite rele și animale sălbatice, simțind că sunt diferiți de ceilalți. În mod evident, indivizii de acest fel nu au conștiință și rațiune; cu cât ceva provine mai mult din tendințele rele, cu atât le place mai mult. Unii orientali, în special – când aud vorbindu-se despre ce este popular în Occident, ce le place occidentalilor și ce poartă și folosesc occidentalii – acceptă totul fără niciun discernământ și încearcă să imite. Chiar dacă este ceva ticălos, contrar conștiinței și rațiunii și contrar adevărului, ei tot îl acceptă. Unii oameni spun: „Înseamnă că venerează lucrurile străine și îi lingușesc pe străini?” Despre asta este vorba? (Nu, în natura-esență pe care o au, pur și simplu le plac aceste lucruri ticăloase.) Așa este. Simt că lucrurile populare în rândul orientalilor nu sunt destul de sofisticate, așa că urmează lucrurile populare în Occident, dorind să fie unici și diferiți de ceilalți și să fie stimați de alții. În orice caz, indivizii de acest fel nu au calitățile umanității. Judecând după preferințele lor și după ceea ce urmăresc, precum și după gândurile, opiniile și dezvăluirile lor în fiecare chestiune, aceștia nu au conștiință și rațiune. Gândurile și opiniile lor sunt aceleași ca ale ființelor neomenești și chiar aceleași ca ale diavolilor și ale Satanei. Poziția și perspectiva lor în felul cum privesc chestiunile sunt exact contrare și antagonice față de poziția și perspectiva unei persoane normale, așa cum cere Dumnezeu. Pe de altă parte, întrucât au din naștere conștiință și rațiune umană, oamenii adevărați vor judeca fiecare persoană, eveniment sau lucru pe baza sentimentelor conștiinței și rațiunii lor, alegând lucrurile pozitive din rândul lor și discernând ce este corect și ce este incorect.

În mediul societății orientale, unii oameni sunt limitați de cultura tradițională orientală și pot respecta unele tradiții orientale. Deși nu fac anumite lucruri contrare conștiinței și moralității, în adâncul sufletului, le plac aceste lucruri. Prin urmare, odată ce se schimbă mediul, odată ce au ocazia, își vor dezvălui adevărata față a umanității, își vor schimba complet aparențele și vor dezvălui o trăsătură neomenească. Cum ar trebui explicată această trăsătură neomenească? Ea se manifestă prin faptul că nu discern între bine și rău, nu știu ce este corect și ce este incorect și nu au conștiința și rațiunea umanității normale. De exemplu, unii oameni, când se află în Orient, par să aibă o manieră integră, să fie demni, virtuoși și rafinați și să aibă o grijă deosebită de familiile lor, neavând o reputație proastă. Dar când ajung în Occident, sunt diferiți. Îi aud pe unii oameni spunând: „Occidentalii sunt deosebit de deschiși și de liberi în ceea ce privește relațiile dintre bărbați și femei.” De fapt, acest lucru nu este în acord cu faptele, dar, potrivit gândurilor și noțiunilor lor, cred că sunt liberi odată ce ajung în Occident și că nu trebuie să-și facă griji pentru reputație sau integritatea morală ori pentru zicalele culturii orientale tradiționale. Ei cred că femeile nu sunt nevoite să-și păstreze virtutea feminină, iar bărbații nu sunt nevoiți să se limiteze la monogamie și că, după ce ajung în Occident, pot fi libertini în relațiile cu sexul opus și nimeni nu va râde de ei sau nu-i va critica. Consideră că așa este cultura occidentală, că aceasta este tendința socială și nimeni nu i se opune. Odată ce încep să gândească așa, nu cumva nu mai merg pe calea cea bună? Lucrurile pe care le iubesc cu adevărat în umanitatea lor sunt pe cale să fie expuse, la fel și adevărata față a umanității lor. După ce orientalii – în special chinezii – vin în Occident, deoarece soțiile lor se află în țara lor natală, în timp ce ei sunt singuri într-o țară străină, cu persoane necunoscute și în locuri nefamiliare, și trebuie să muncească, să trăiască și să se ocupe de alte probleme complicate, viețile lor devin destul de dificile, iar ei se simt foarte singuri pe cont propriu. Prin urmare, un fel de „cuplu pe timp de război” a devenit popular în rândul comunității chineze din Statele Unite – acesta implică găsirea unui soț temporar pentru a-și întemeia un cămin temporar și a locui împreună, ajutându-se și sprijinindu-se reciproc pentru a face față împreună dificultăților vieții și, totodată, pentru a-și satisface nevoile fiziologice ale trupului. Deoarece este greu să se descurce singure într-o țară străină, multe persoane găsesc pe cineva de sex opus pentru a forma un „cuplu pe timp de război” și a-și satisface diversele nevoi. Se spune că, după ce unele „cupluri pe timp de război” trăiesc împreună mulți ani, vin soții ambelor părți, iar cele două familii chiar se împrietenesc și interacționează între ele. Aceasta este o practică devenită la modă printre non-credincioși pentru a face față dificultăților vieții. Spuneți-Mi, există oameni care fac astfel de lucruri printre cei care cred în Dumnezeu? (Unii neîncrezători pot face și ei asta.) Printre cei care cred în Dumnezeu, există mulți care nu urmăresc adevărul și, de asemenea, există unii care sunt în mod evident neîncrezători, fiind total neinteresați de adevăr. Unii chiar sunt lipsiți de conștiință și rațiune. Când acești oameni aud despre aceste lucruri negative, de fapt, nu simt repulsie în adâncul sufletului; simt că aceste lucruri sunt acceptabile și unii chiar se bucură de ele. Nu sunt dezgustați de aceste lucruri și chiar se gândesc: „Este foarte normal. Toți non-credincioșii fac asta; este o tendință, nu o crimă. În primul rând, nu este ilegal. În al doilea rând, nu este o corupere a moralei publice. În al treilea rând, este o nevoie fiziologică umană. Este corect, rezonabil și legal să faci asta – ce este greșit aici?” Consideră că este normal. Să nu vorbim despre non-credincioși – dacă oamenii care cred în Dumnezeu pot face asemenea lucruri, ce fel de oameni sunt? Nu este ceva în neregulă cu umanitatea lor? (Ba da, oamenii de acest fel nu au umanitate.) Oamenii fără umanitate pot face asemenea lucruri dezgustătoare. Cei cu umanitate nici măcar nu pot accepta gândurile și opiniile acestei tendințe rele, darămite să facă asemenea lucruri, simțind repulsie și detestându-le din adâncul inimii. Indiferent dacă o fac astfel încât ambele părți să-și ofere grijă reciprocă sau cu vreun alt scop, din perspectiva conștiinței și rațiunii umanității, formarea unui „cuplu pe timp de război” nu este un lucru pozitiv. Dacă o persoană care crede în Dumnezeu nu știe nici măcar dacă acest fel de lucru este pozitiv sau dacă este rezonabil, atunci are conștiință și umanitate? Unii oameni spun: „Deși nu știu dacă acesta este un lucru pozitiv, cred în Dumnezeu, așa că nu pot face asta. Non-credincioșii nu cred în Dumnezeu și nu se tem de El, așa că nu conștientizează când fac asta, dar eu cred în Dumnezeu, așa că nu pot să o fac.” Dacă gândesc așa, dovedesc că au conștiință și rațiune umană. Deși nu știu dacă această chestiune este corectă sau nu, nici dacă este un lucru pozitiv sau ce spune Dumnezeu despre asta, sunt capabili să utilizeze conștiința și rațiunea elementare ale umanității pentru a o evalua. Chiar dacă nu pot ști clar dacă este ceva pozitiv sau negativ, pot vedea că această chestiune este contrară moralității și umanității și nu ar trebui făcută. Au un anumit nivel de discernământ în privința acestor lucruri, așa că le refuză atunci când li se întâmplă. Se poate spune că aceia care nu refuză și care pot accepta în totalitate astfel de lucruri nu sunt oameni; nu au umanitate normală, nici conștiință și rațiune. Faptul că pot accepta aceste lucruri negative arată că nu le funcționează deloc conștiința și rațiunea și că nu au folosit standardul minim al conștiinței și rațiunii pentru a se împotrivi unor astfel de lucruri sau pentru a le discerne sau a le refuza; prin urmare, există în mod evident o problemă cu umanitatea persoanelor de acest fel. Unii oameni spun: „Există o problemă cu umanitatea persoanelor de acest fel, așadar provin ele din animale sau din diavoli?” Indiferent dacă provin din animale sau din diavoli, acestea sunt denumite colectiv ființe neomenești. Când vin în Occident și văd că țările occidentale sunt dezvoltate, bogate și libere și că sistemele lor sociale sunt mai avansate decât cele ale țărilor orientale, acestea cred că totul este corect și mai bun în Occident decât în Orient. Consideră că orientalii sunt închiși, conservatori și nesofisticați, în timp ce occidentalii sunt deschiși, liberi și versați, fiind deosebit de deschiși în ceea ce privește căsătoria sau relațiile dintre sexe. Acestea cred că este foarte normal ca bărbații și femeile să se îmbrățișeze și să se sărute atunci când se întâlnesc pe stradă. Dar, de fapt, occidentalii au principii privind îmbrățișările atunci când se întâlnesc; nu îmbrățișează pe oricine la întâmplare. În special, adulții nu fac așa ceva des; mai ales tinerii sunt cei cărora le place să facă asta. În schimb, în locurile unde se adună asiaticii, vezi adesea bărbați și femei făcând diverse acte intime în public, mai ales în zonele aglomerate de pe stradă. Ba chiar poți să vezi și persoane în vârstă făcând asta, ceea ce este deosebit de dezgustător de privit. Poate că unii asiatici au călătorit în Occident și au văzut viața culturală și eticheta occidentalilor, apoi au afirmat că occidentalii sunt liberi, deschiși și eliberați sexual. Pe baza acestor afirmații, mulți asiatici își închipuie în mod arbitrar tot felul de lucruri ticăloase în mințile lor. De fapt, dacă aprofundezi cu adevărat societatea occidentală sau intri în contact și interacționezi profund cu occidentalii, vei descoperi că multe lucruri sunt complet diferite de ceea ce își închipuie și spun asiaticii. Mai ales în unele comunități cu origini religioase sau în comunități mai izolate, aceștia sunt deosebit de conservatori și de tradiționali, nicidecum așa cum susțin miturile răspândite de asiatici. Afirmațiile potrivit cărora occidentalii sunt foarte deschiși în privința relațiilor dintre sexe sunt doar închipuirile oamenilor, nu fapte. Dacă un individ chiar gândește așa și aplică în cazul său această așa-zisă deschidere pe care o consideră adevărată, satisfăcându-și în mod arbitrar poftele trupești, atunci este problema lui; nu are absolut nicio legătură cu tendințele, cultura sau tradițiile vreunei societăți. Nu cultura sau tradițiile occidentale sunt cele care îl induc în eroare, ci mai degrabă faptul că el însuși are probleme. Nu este așa? (Ba da.) Când orientalii îi menționează pe occidentali, primul lucru pe care îl spun este: „Occidentalii sunt liberi, deschiși și eliberați sexual”, sugerând că occidentalii pot să se complacă în desfrâu sau chiar să comită incest. Stăpâniți de astfel de gânduri și opinii, orientalii încep să se complacă în desfrâu după ce ajung în Occident. Aceasta nu este din cauză că au văzut cu adevărat aceste fenomene și le-au imitat, ci pentru că este pur și simplu în natura lor să iubească ticăloșia; doar se folosesc de așa-zisa cultură occidentală sau de așa-zisele tradiții occidentale drept scuză pentru a se complace în pofte trupești. De fapt, întrucât indivizii de acest fel nu sunt figuri pozitive și nu au calitățile umanității și fiindcă este în natura lor înnăscută să iubească lucrurile negative și toate lucrurile incorecte, aceștia găsesc diverse scuze și pretexte pentru a face lucruri contrare sau chiar ostile lucrurilor pozitive. Mai mult, se simt pe deplin îndreptățiți, gândind că occidentalii sunt cu toții așa în zilele noastre. Corespunde acest lucru faptelor? Debitează doar prostii și aduc acuzații nefondate! În mod evident, atunci când indivizii de acest fel spun: „Occidentalii sunt liberi, deschiși și eliberați sexual”, de fapt, au intenții ascunse – să-și atingă scopul de a se complace în pofte trupești. De ce pot indivizii de acest fel să urmeze aceste lucruri negative cu atâta siguranță de sine? În primul rând, nu au o înțelegere corectă a lucrurilor pozitive și negative; când întâlnesc lucruri nefamiliare, nu pot folosi standardul minim, și anume conștiința și rațiunea, pentru a le evalua. În mod evident, indivizii de acest fel nu au calitățile umanității. Dacă nu pot înțelege un lucru care este în mod clar pozitiv drept lucru pozitiv, nici nu-l pot accepta ca pe un lucru pozitiv, atunci indivizii de acest fel categoric nu au conștiința și rațiunea unei persoane normale. În al doilea rând, dacă un individ nu știe care sunt lucrurile pozitive și nici care sunt lucrurile negative, atunci este limpede că nu poate discerne între bine și rău și între corect și incorect. Întrucât nutrește gânduri și opinii eronate, chiar dacă face unele lucruri incorecte sau contrare conștiinței și rațiunii, nu conștientizează deloc acest lucru. Este foarte evident că indivizii de acest fel nu pot distinge între bine și rău și între corect și incorect. Nu au conștiința și rațiunea umanității normale și nu știu dacă unele lucruri care se întâmplă în viață sau în procesul de supraviețuire sunt corecte sau incorecte, nici nu le este posibil să-și utilizeze conștiința pentru a aprecia și a evalua corectitudinea și incorectitudinea lor. Prin urmare, fac adesea unele lucruri incorecte, contrare conștiinței și rațiunii și, după ce le fac, nu conștientizează deloc acest lucru și chiar se simt pe deplin îndreptățiți, crezând că au acționat corect și sunt oameni integri. Nu este aceasta o inversare completă a lucrurilor? (Ba da.)