Cum să dobândești adevărul în mediile pregătite de Dumnezeu

Odată ce oamenii înțeleg principiile și scopul mântuirii lor de către Dumnezeu și suveranitatea Sa asupra tuturor lucrurilor, nu vor fi oare rezolvate într-o oarecare măsură noțiunile și închipuirile lor despre Dumnezeu în această privință? (Ba da.) Ce ar trebui să înțeleagă ei în această privință? Fie că este vorba de toate tipurile de chestiuni sau de o chestiune anume asupra căreia Dumnezeu deține suveranitatea, cooperarea oamenilor reprezintă 80 sau chiar 90 la sută, iar gândurile și opiniile lor, precum și atitudinile lor față de chestiunea respectivă sunt foarte importante în ochii lui Dumnezeu. Să nu crezi că Dumnezeu nu-ți va acorda atenție și te va ignora dacă nu spui nimic și nu-ți arăți punctul de vedere când ți se întâmplă lucruri. Dacă ai vrea ca Dumnezeu să te ignore, atunci ar fi mai bine să nu crezi în El. Întrucât te afli în casa Lui și întrucât Dumnezeu te-a ales, categoric nu te va ignora. Toate lucrurile sunt scrutate în ochii lui Dumnezeu, cu atât mai mult tu, o persoană neînsemnată. Chiar dacă ai fi o furnică, dacă ai fi ales de Dumnezeu, tot te-ar scruta în permanență și te-ar conduce. Întrucât Dumnezeu te scrutează, trebuie să accepți pur și simplu lucrurile care ți se întâmplă. Nu le evita – evitarea nu este o alegere înțeleaptă. Trebuie să le înfrunți. Doar când le vei înfrunta și vei avea o atitudine clară, vei avea ocazia, în mediile pe care le-a pregătit pentru tine, să dobândești adevărurile pe care Dumnezeu te lasă să le înțelegi, în timp ce evitarea lor nu-ți va da posibilitatea să înțelegi adevărurile în tăcerea ta. Pe lângă adevărurile referitoare la viziuni, altele – și anume, tot felul de adevăruri referitoare la viața și existența umană – sunt exprimate printr-un mediu sau prin contextul comportamentului manifestat de un tip de persoană. Oamenii pot înțelege cu adevărat realitățile acestor adevăruri doar după ce dobândesc experiență și înțelegere reale. Majoritatea oamenilor nu pot vedea clar acest aspect, iar atitudinea lor față de diversele tipuri de adevăruri este indiferentă; în plus, vor în permanență să evite aceste medii și nu doresc să caute adevărul referitor la problemele reale. Nici nu învață să discearnă diferitele tipuri de oameni și evenimente pe baza adevărului, nici nu exersează aplicarea adevărului pentru a rezolva diverse probleme. Indiferent ce li se întâmplă, nu au nicio atitudine sau nicio opinie și nu participă la părtășie și la discuții. Se mulțumesc doar să se roage lui Dumnezeu, să citească ale Sale cuvinte, să învețe imnuri și să-și îndeplinească îndatoririle în fiecare zi și asta este tot. Îți voi spune un lucru, și anume că un muncitor se caracterizează prin faptul că este dispus doar să depună efort, nu este interesat de niciun aspect al adevărului, nu este dispus să fie serios în legătură cu niciun aspect al adevărului și consideră că a proceda astfel ar fi foarte problematic – așa este un muncitor. Dacă nu ești un slujitor al Satanei, o persoană rea sau un antihrist, atunci poți fi în cel mai bun caz doar un muncitor. Dar este diferit în cazul oamenilor lui Dumnezeu care pot dobândi mântuirea. Ei nu se mulțumesc doar să muncească și să depună puțin efort, ci învață și înțeleg diverse adevăruri în toate tipurile de persoane, evenimente și lucruri, apoi privesc și se ocupă de diversele tipuri de persoane și evenimente pe baza acestor adevăruri. Astfel, diversele adevăruri sunt treptat lucrate în ei și devin treptat viața lor și principiile pentru acțiunile lor și conduita proprie. Doar când adevărul va deveni viața ta, vei putea să te supui lui Dumnezeu, să te temi de El și să te ferești de rău; altfel, acest efect nu poate fi obținut. Nu-ți fie teamă să experimentezi lucruri și nici să discerni oamenii. Nu este un lucru rău că se produc tot felul de evenimente, iar Dumnezeu deține suveranitatea asupra acestora. Întrucât Dumnezeu deține suveranitatea și face rânduielile, ce motive ai să te temi? Întrucât Dumnezeu deține suveranitatea și face rânduielile, apariția unui eveniment cel puțin nu este malițioasă sau nu constituie o ispită pentru tine. În schimb, are ca scop să înveți lecții, să fii edificat, să beneficiezi și să te desăvârșească. Dacă poți să te supui orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu, să abordezi ce ți se întâmplă drept materiale didactice pozitive, să cauți adevărul și să înveți lecțiile pe care se cuvine să le înveți, atunci adevărul va fi lucrat în mod firesc și imperceptibil în tine și va deveni viața ta. Prin urmare, este greșit ca majoritatea oamenilor să adopte o atitudine de indiferență, evitare, neparticipare și neangajare și să nu-și exprime părerile sau părtășia atunci când se confruntă cu diverse evenimente – acest lucru nu este indicat. De ce spun că este greșit și nu este indicat? Această atitudine Îi arată lui Dumnezeu că nu ești interesat de bunele Sale intenții sau să fii mântuit de El, că nu ești interesat să fii desăvârșit de Dumnezeu, că nu acorzi atenție acestui lucru și îl respingi. Când va vedea că aceasta este atitudinea ta, va mai dori Dumnezeu să te mântuiască? Și chiar dacă dorește într-adevăr să te mântuiască, cum te poate mântui dacă nu cooperezi? După cum se spune, „este un caz pierdut”, iar această zicală se referă tocmai la acest tip de persoană.

În întregul plan de gestionare al lui Dumnezeu, în special în această etapă finală a lucrării Sale, El a exprimat un număr mare de adevăruri, iar tu le-ai auzit pe toate. Indiferent câte dintre ele ai experimentat sau înțeles, cel puțin le cunoști, prin urmare Dumnezeu nu va face nicio lucrare suplimentară de intervenție și facilitare. Dumnezeu doar îți așteaptă atitudinea, precum și cooperarea în tot ce ți se întâmplă – El vrea să-ți vadă atitudinea, opiniile, ceea ce urmărești și calea pe care o urmezi. Dacă, de fiecare dată când te confrunți cu persoane, evenimente sau lucruri, Dumnezeu înregistrează că nu ai nicio atitudine și nicio opinie și că nu ai niciodată nimic de zis, spune-Mi atunci, nu ești nesăbuit? Care oameni nu au niciodată nimic de spus? Nu cumva cei surzi, muți, neghiobi sau idioți? Ceea ce înregistrează Dumnezeu este că nu ai nicio atitudine, prin urmare, atunci când îți va da în cele din urmă un calificativ, vei primi zero puncte. Când ți se întâmplă ceva, Dumnezeu te întreabă: „Ești dispus să plătești un preț?”, iar tu spui: „Da, sunt!” Apoi El întreabă: „Ești hotărât? Ai depus un jurământ?”, iar tu răspunzi: „Da!” Dacă ai doar această hotărâre, dar când ești întrebat ce ai câștigat experimentând acest mediu, nu ai nimic de spus și nu ai câștigat nimic din niciunul dintre mediile pe care le-ai experimentat, în cele din urmă, când Dumnezeu îți va acorda un calificativ, vei primi doar două puncte. De ce două puncte? Datorită acelei fărâme de hotărâre pe care o ai vei fi câștigat două puncte. Spune-Mi, nu vei fi atunci terminat? Vei mai avea speranța de a fi mântuit? Speranța mântuirii este obținută prin strădaniile tale în acest sens. Aceasta reprezintă roadele pe care le obții în schimbul alegerii de a merge pe calea urmăririi adevărului. Prin urmare, indiferent ce ți se întâmplă, nu te teme de acel lucru, nu-l evita și nu-ți acoperi capul cu mâinile, retrăgându-te în carapacea ta ca o țestoasă – în schimb, înfruntă-l într-un mod pozitiv și ia inițiativa. Dacă ești timid și temător și nu îndrăznești să evaluezi nimic – indiferent despre cine este vorba – de teamă că vei fi dat în vileag și că alții te vor vedea așa cum ești în cazul în care spui ceva greșit, dacă te temi mereu și nu participi niciodată, înseamnă că-ți pierzi șansa! Poate că ai depus multă energie pentru a-ți face datoria, dar adevărul este că ți-ai determinat deja propriul final cu mult timp în urmă. În cele din urmă, vei obține doar două puncte, deci nu ești oare un prost de doi bani? Nu cumva a primi două puncte este același lucru cu a fi un prost de doi bani? Și, din moment ce vei primi doar două puncte, nu va fi fost în zadar credința ta în Dumnezeu în timpul acestei vieți? Aceasta este etapa finală a lucrării lui Dumnezeu; în cazul în care credința ta a fost în zadar de data aceasta, atunci finalul tău va fi decis. Dumnezeu nu va mai face niciodată lucrarea de mântuire a ființelor umane. Aceasta este ultima șansă – dacă tot nu te lupți pentru ea și o lași să-ți scape, neputând obține mântuirea, va fi un mare păcat! Indiferent de câți ani experimentezi lucrarea lui Dumnezeu, trebuie să obții cel puțin un calificativ de trecere; atunci vei avea în continuare speranța de a supraviețui. Dacă munca ta nici măcar nu este conform standardului și ai provocat și multe perturbări și tulburări, atunci nu vei culege deloc roade, iar speranța ta de a obține mântuirea va deveni nulă. În fiecare mediu pe care îl pregătește Dumnezeu, nu fi spectator; fii participant, fă parte din el. Dar există un principiu pe care trebuie să-l respecți drept condiție minimă: nu provoca tulburări. Poți să participi și să-ți exprimi opiniile și evaluările și, chiar dacă vorbești ca un necunoscător și doar rostești cuvinte și doctrine, nu contează. Însă trebuie să participi la fiecare chestiune având principiul și intenția de a căuta adevărul, de a practica adevărul și de a te supune adevărului – doar atunci ai speranțe de a fi mântuit. Pe ce bază este stabilită speranța la mântuire? Este stabilită în funcție de capacitatea ta de a năzui spre adevăr, de a medita asupra adevărului și de a depune efort pentru adevăr atunci când apare fiecare problemă. Numai pe baza acestor lucruri poți să înțelegi adevărul, să-l practici și să obții mântuirea. Cu toate acestea, dacă ești mereu spectator atunci când apar probleme – fără a face nicio evaluare sau caracterizare și fără a exprima nicio opinie personală – și nu ai păreri despre nimic sau, chiar dacă ai păreri, nu le exprimi și nu știi dacă sunt corecte sau greșite, ci doar le ții ascunse în minte și te gândești la ele, atunci nu vei ajunge să dobândești adevărul. Gândește-te, este ca și cum ai flămânzi în timp ce participi la un mare ospăț. Nu ești jalnic? În lucrarea lui Dumnezeu, în cazul în care crezi timp de 10 ani și, în tot acest timp, ai fost spectator, sau crezi de 20 sau 30 de ani și ai fost un spectator în tot acest timp, atunci, în cele din urmă, când va veni timpul să ți se determine finalul, nota pe care ți-o va atribui Dumnezeu va fi doi, și astfel vei fi un prost de doi bani, iar șansa ta de a dobândi adevărul și speranța ta de a fi mântuit vor fi întru totul distruse de tine însuți. În cele din urmă, vei fi etichetat ca un prost de doi bani, iar asta va fi exact ce meriți, nu-i așa? (Da.) Care este secretul pentru a nu fi un spectator? (Secretul este să nu fii un spectator.) Nu fi spectator. Crezi în Dumnezeu, așadar trebuie să experimentezi lucrarea lui Dumnezeu pentru a dobândi adevărul. Unii ar putea întreba: „Prin urmare, îmi ceri să particip la toate? Dar oamenii spun: «Nu comenta ce nu te privește.»” A-ți cere să participi înseamnă a-ți cere să cauți adevărul și să înveți lecții din lucrurile pe care le întâlnești. De exemplu, atunci când întâlnești un anumit tip de persoană, trebuie să dobândești discernământ prin manifestările sale și prin lucrurile pe care le face. Dacă aceasta încalcă adevărul, trebuie să discerni ce anume a făcut care încalcă adevărul. Dacă alții spun că această persoană este rea, tu trebuie să discerni ce anume a spus și a făcut și ce manifestări ale faptelor rele are pentru a fi caracterizată drept o persoană rea. Dacă alții spun că această persoană nu apără interesele casei lui Dumnezeu și îi ajută pe cei din afară pe cheltuiala ei, atunci trebuie să te interesezi ce anume a făcut această persoană. Iar după ce te-ai interesat, nu este suficient doar să știi aceste lucruri. Totodată, trebuie să te gândești: „Oare eu aș putea să fac astfel de lucruri? Dacă nu mi-ar aminti nimeni, aș putea face și eu aceleași lucruri și, atunci, oare nu aș avea același final ca persoana respectivă? Nu ar fi periculos acest lucru? Din fericire, Dumnezeu a pregătit acest mediu pentru a-mi da un avertisment, ceea ce reprezintă cea mai mare protecție pentru mine!” După ce meditezi asupra acestui lucru, îți dai seama că tu nu poți urma calea pe care o urmează acel tip de persoană, nu poți fi acel tip de persoană și trebuie să te dojenești. Indiferent de lucrurile pe care le întâlnești, trebuie să înveți lecții din ele. Dacă există lucruri pe care nu le înțelegi pe deplin și pe care le simți în inima ta ca fiind ciudate, ar trebui să pui întrebări și să te informezi despre ele și să constați adevărata stare a lucrurilor căutând adevărul. Aceasta nu este curiozitate; este seriozitate. Să fii serios nu înseamnă să faci lucrurile mecanic sau să urmezi turma – este o atitudine de asumare a responsabilității. Numai clarificând problemele, iar apoi căutând adevărul pentru a le rezolva, când te vei confrunta cu același tip de situație în viitor, vei avea o cale de practică, vei fi capabil să practici în mod exact și vei avea un sentiment de împăcare și ușurare. Ești serios pe baza principiului de a încerca să înțelegi faptele și adevărata stare a lucrurilor, iar din acestea să dobândești adevărul și să înveți cum să privești oamenii și lucrurile, mai degrabă decât să urmezi alți oameni și să te lași purtat de val în toate chestiunile. Numai prin seriozitate în acțiunile tale poți ajunge să practici adevărul și să acționezi pe baza principiilor. Cei care nu sunt serioși sunt predispuși să urmeze alți oameni și să se lase purtați de val și, în acest fel, sunt susceptibili să încalce adevărurile-principii. Să spunem, de exemplu, că cineva își face constant datoria într-un mod superficial și, în consecință, este descalificat de la îndeplinirea datoriei sale. Tu spui: „La prima vedere, părea în regulă. Cum de n-am observat că era superficial? M-a indus în eroare? În ce moduri o scotea cumva la capăt în datoria lui? Ce lucruri a făcut într-un mod superficial?” Când altcineva îți spune câteva dintre modurile în care acea persoană s-a comportat superficial, tu zici: „Acea persoană chiar se pricepe să se prefacă! La prima vedere, părea în regulă și spunea lucruri foarte frumoase. Zicea: «Dumnezeu ne-a dăruit atât de mult har – nu putem fi lipsiți de conștiință, trebuie să ne îndeplinim în mod adecvat îndatoririle!» Când l-am auzit spunând asta, am crezut că-și face datoria cu loialitate; nu mi-am imaginat niciodată că este atât de superficial! Nu cumva am fost indus în eroare? N-am avut discernământ în privința oamenilor, n-am privit oamenii și lucrurile sau nu i-am tratat pe baza adevărurilor-principii. M-am ghidat doar după cât de frumos vorbea acea persoană, fără să mă uit la rezultatele pe care le-a obținut în datoria ei, la comportamentul și la manifestările sale specifice sau la esența ei – am greșit în această privință. Se pare că oamenii care, la prima vedere, lasă impresia că sunt buni nu sunt neapărat cu adevărat buni și, chiar dacă spun lucruri care sună frumos, se poate să nu facă într-adevăr ce spun și să nu fie neapărat oameni care au conștiință și umanitate. De acum înainte, trebuie să privesc oamenii pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și să învăț să-i discern. Nu pot să fiu păcălit din nou!” Vezi, indiferent ce se întâmplă, atât timp cât ești întrucâtva serios și cauți adevărul, apoi tragi concluzii, vei câștiga ceva. Dacă într-adevăr culegi aceste roade, nu este un lucru bun? (Ba da.) Vei fi învățat ceva și vei fi beneficiat întrucâtva în ceea ce privește discernerea oamenilor – asta câștigi fiind serios și depunând efort în ceea ce privește adevărul. Să presupunem că nu ești serios în acest fel. Când auzi că cineva a fost izgonit pentru că era mereu superficial în îndeplinirea datoriei sale, nu întrebi: „De ce era superficial? De ce a fost izgonit?” În schimb, te gândești pur și simplu în sinea ta: „Ce mare lucru să fii superficial? În orice caz, eu n-am fost izgonit, așa că totul este în regulă.” În acest caz, vei fi primit un mic avertisment, vei fi învățat o mică lecție sau vei fi căpătat puțin discernământ din această chestiune? Nu. De ce nu? Pentru că nu ești interesat de astfel de lucruri sau nu ești serios în legătură cu ele și nu porți absolut nicio povară pentru intrarea ta în viață sau pentru urmărirea adevărului, nu ești interesat și nu participi la părtășia altora despre chestiuni legate de urmărirea adevărului și de intrarea în viață și, cel mult, doar rostești cu superficialitate câteva cuvinte de încuviințare și asta este tot. Există mulți oameni de acest tip? Când li se întâmplă lucruri, le place în mod deosebit să fie superficiali și să facă lucrurile mecanic și nu poartă absolut nicio povară pentru propria intrare în viață sau pentru urmărirea adevărului. Pe lângă faptul că le place să bârfească puțin când interacționează cu alții, nu sunt absolut deloc interesați de lucruri precum cele referitoare la intrarea în viață sau de lecțiile pe care oamenii ar trebui să le învețe în mediile pe care le pregătește Dumnezeu. După ce termină puțina lucrare curentă, stau pur și simplu, privind în gol, vrând doar să moțăie sau să se odihnească o vreme și nu poartă absolut nicio povară pentru intrarea lor în viață. În afară de fărâma de hotărâre și de cele câteva dorințe pe care le au, acești oameni nu vor câștiga în cele din urmă niciun adevăr și, la sfârșit, calificativul lor total nu poate fi decât doi, nu vor putea scăpa de prostia lor de doi bani și, astfel, în această viață, vor fi terminați. Dacă ești terminat de data aceasta, vei fi cu adevărat terminat și nu va mai exista nicio speranță de mântuire pentru tine, deoarece finalul tău va fi stabilit. Calificativul pe care îl primește în cele din urmă o ființă creată este legat direct de finalul său. Dacă primești un calificativ de trecere, atunci finalul tău va fi că ești mântuit. Dacă nu primești un calificativ de trecere, nu vei avea un final bun. Acesta este momentul în care finalurile oamenilor sunt în cele din urmă stabilite și, odată ce un final este stabilit, acesta este permanent și nu se va schimba. Nu va mai exista o altă șansă de a te strădui să obții un final bun și nici de a-l schimba – soarta ta va fi pecetluită o dată pentru totdeauna. Ai înțeles? Este ceva menit să te sperie? (Nu.) Gândește-te la următoarele: Dumnezeu face lucrarea de gestionare și de mântuire a omenirii și le oferă oamenilor diversele adevăruri pe care ar trebui să le aibă – de câte ori poate Dumnezeu să facă o asemenea lucrare? (Numai de această dată.) Nu a fost făcută niciodată până acum și nu va mai fi făcută niciodată. Aceasta este singura dată și, după ce va fi încheiată, măreața lucrare a lui Dumnezeu va fi pe deplin săvârșită. Ce înseamnă „pe deplin săvârșită”? Înseamnă că El nu o va mai face din nou și nu are niciun plan în acest sens. Prin urmare, oricare ar fi finalurile ultime ale oamenilor de această dată, ele vor fi finalizate și nu se vor schimba. Dumnezeu nu le va da oamenilor ocazia de a juca un nou rol sau de a-și trăi din nou viața. Timpul care a trecut nu se va mai întoarce niciodată și nu va exista nicio schimbare. Așadar, dacă nu profiți de această ocazie, vei pierde șansa de a fi mântuit. Dacă ignori diversele medii și diversele persoane, evenimente și lucruri pe care le-a pregătit Dumnezeu, dacă ești amorțit și încet la minte când vine vorba de acestea și le tratezi cu indiferență, atunci ești un prost de doi bani. Nici măcar tu nu-ți iei în serios propriul final și propria destinație, deci cine îți va acorda atenție? Ți s-a spus acest lucru de multe ori, dar nu-l iei în serios, deci ce altceva ești decât un prost de doi bani? Nimic nu este mai important decât chestiunea mântuirii. Nu este așa? (Ba da.) Desigur, așa cum tocmai am spus, finalul ultim al unei persoane este determinat de manifestările sale generale în diversele medii asupra cărora Dumnezeu deține suveranitatea, prin urmare oamenii ar trebui să acorde atenție manifestărilor lor generale din viața de zi cu zi. Intenția aici nu este de a-ți cere să bârfești și să te lași atras în dispute, ci să te determine, pe baza mediului și a condițiilor tale existente, precum și în cea mai mare măsură posibilă, să ajungi să înțelegi adevărul și să intri în adevăr, să pornești pe calea urmăririi adevărului și să te străduiești să pătrunzi oarecum în cele trei aspecte ale „renunțării” despre care am avut părtășie, înainte ca lucrarea lui Dumnezeu să se încheie – atunci vei trece cu un calificativ de 60 sau mai mare și vei fi o persoană mântuită. Cu toate acestea, dacă nici măcar nu te apropii când vine vorba de oricare dintre aceste trei aspecte sau dacă nu treci la niciunul dintre ele și dacă nu ai nicio intrare reală în niciunul dintre ele, atunci nu vei obține un calificativ de trecere și nu vei fi dintre cei mântuiți. Ai înțeles? (Da.)

Ce lucru ar trebui să puneți toți cu prioritate în practică acum? Căutarea adevărului și învățarea lecțiilor în mediile pe care le pregătește Dumnezeu. Dacă te mulțumești în fiecare zi doar să depui efort și să realizezi lucrarea fără să urmărești deloc adevărul, atunci ești doar un muncitor. Dacă ai depus efort, ai experimentat diversele medii pregătite de Dumnezeu și ai înțeles unele adevăruri; și, indiferent câte adevăruri ai dobândit, ai obținut în cele din urmă câștiguri, fie ele mari sau mici, multe sau puține; și chiar dacă ți-a luat foarte mult timp să obții aceste lucruri și progresul tău a fost lent, cel puțin ești în curentul lucrării lui Dumnezeu și ești cineva care a obținut câștiguri; atunci vei avea o șansă de a fi mântuit. Care este lucrul elementar pe care ar trebui să-l faceți acum? Ar trebui să te retragi din toate diversele tipuri de treburi complicate și fără sens și să-ți propui să urmărești adevărul; ar trebui să te străduiești ca, într-o perioadă scurtă de timp, să-ți faci o idee despre diversele tale stări, să ajungi să-ți cunoști călcâiul lui Ahile, slăbiciunile și problemele și apoi să cauți adevărul pentru a le rezolva, astfel încât să ai o cale de urmat, un scop de urmărit și adevăruri-principii clare de respectat în datoria pe care o faci. Ar trebui să ai un obiectiv clar și o direcție de urmat în ceea ce privește propriile neajunsuri, propria datorie și propriul mediu, în loc să alergi de colo-colo ca o găină fără cap, sfârșind oriunde te duc orbește picioarele, ceea ce este periculos. Trebuie să te eliberezi de starea și de situația actuală a vieții tale, în care doar depui efort, dar nu obții adevărul. Nu fi un spectator și nu te lăsa atras în tot soiul de dispute. Dacă nu vrei să te lași atras în dispute, trebuie să înveți să depui efort în ceea ce privește adevărurile-principii. Dacă înțelegi fiecare dintre adevărurile-principii, vei putea să scapi de acest fel de dispute. De ce spun asta? Doar când înțelegi diversele adevăruri poți pătrunde în ele și poți avea speranța de a pătrunde în adevărul-realitate. Apoi, când vei participa la diverse lucruri, vei avea principii și vei ști cum să înfrunți aceste lucruri. Dacă încetezi pur și simplu să fii un spectator, dar ești complet dezorientat în legătură cu fiecare adevăr, nu înțelegi niciun adevăr și tot ce înțelegi sunt doctrine și câteva cuvinte, neștiind să discerni diferitele tipuri de oameni, iar atunci când întâmpini probleme, vorbești doar despre desfășurarea evenimentelor, judeci cine a avut dreptate, cine a greșit și nimic mai mult și, în cele din urmă, nu câștigi adevărul, atunci participarea ta la orice chestiune este lipsită de valoare. În ce se transformă acest tip de participare? Se transformă în provocarea de dispute. Prin urmare, trebuie să înveți să depui efort pentru adevărurile-principii și, odată ce aplicarea lor va deveni tot mai clară pentru tine – și faci acest lucru tot mai precis – vei avea speranța de a intra în adevăr și, apoi, vei avea și speranța de a fi mântuit.

În ceea ce privește modul în care oamenii pot dobândi adevărul în mediile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru ei, despre câte principii de practicare tocmai am avut părtășie în total? „Nu fi un spectator” și ce altceva? (Nu depune doar efort.) Debarasează-te de genul de stare în care te mulțumești doar să depui efort, dar nu ești dispus să urmărești adevărul. Ce altceva? (Nu te lăsa atras în tot soiul de dispute.) Nu te lăsa atras în tot soiul de dispute, nu te lăsa implicat în tot soiul de treburi complicate – nu înlocui respectarea adevărurilor-principii cu aceste lucruri. Ar trebui să respectați toate aceste principii. Dacă le respecți cu fermitate, nu vei fi departe de urmărirea adevărului și vei putea în scurt timp să intri în realitatea urmăririi adevărului. Este ușor de pus în practică acest lucru? Interacționez cu oameni în cadrul bisericii de atâția ani, dar foarte puțini Îmi pun întrebări despre intrarea în viață sau întrebări care implică adevărurile-principii și foarte puțini vorbesc despre stările lor personale și apoi caută căi de practică. În schimb, unii pun întrebări care nu au nicio legătură cu adevărul și chiar folosesc cuvinte precum „căutare”. Când aud cuvântul „căutare”, ascult foarte atent și serios, acordându-le toată atenția Mea, dar când se dovedește că întreabă despre o chestiune exterioară neînsemnată, sunt dezgustat. Spun: „Chestiunea despre care întrebi nu are nicio legătură cu lucrarea bisericii sau cu intrarea în viață. Nu folosi cuvântul «căutare». Insulți cuvântul «căutare».” Poate cuvântul „căutare” să fie folosit în mod inadecvat? (Nu, nu poate.) Cineva chiar M-a întrebat: „Copilul meu are o aluniță pe spate. Unii oameni spun că această aluniță este de rău augur, iar alții spun că ar putea exista un risc potențial de îmbolnăvire în zona în care crește alunița. Oricum, nu-mi pasă dacă este de rău augur sau nu, dar dacă este într-adevăr dăunătoare pentru sănătatea lui, crezi că ar trebui îndepărtată această aluniță?” Dacă ați primi această întrebare, cum ați răspunde? Credeți că are vreo legătură cu adevărul? Are legătură cu lucrarea bisericii? (Nu, nu are.) Nu are legătură cu niciunul dintre aceste lucruri, prin urmare sunt obligat să Mă preocup de această chestiune? (Nu.) Nu am o asemenea obligație. Așa că am spus: „Faptul că fiul tău are o aluniță pe corp nu are nicio legătură cu adevărul. Nu Mă întreba despre asta, mergi și întreabă un medic. Nu sunt medicul tău de familie.” Credeți că ar trebui să Mă preocup de această chestiune? (Nu, n-ar trebui.) Indiferent pe cine întrebi, nimeni n-ar fi dispus să se preocupe de această chestiune. Nu este din cauză că se tem să-și asume responsabilitatea, ci pentru că nu au nicio obligație să se preocupe de astfel de lucruri. Îndepărtarea sau neîndepărtarea aluniței fiului tău ar afecta lucrarea bisericii? Ar afecta îndeplinirea datoriei tale? Această chestiune nu are nicio legătură cu Mine. Nu Mă întreba despre ea, este o chestiune inutilă. Nu are absolut nicio legătură cu adevărul și, cu toate acestea, tot folosești cuvântul „căutare”. Întinezi cuvântul „căutare” – este dezgustător! De asemenea, cineva a întrebat: „O țestoasă a intrat în curtea mea, ar trebui să o prind sau nu? Vreau să caut un răspuns de la Tine.” A adresat această întrebare pentru a căuta un răspuns de la Mine – crezi că ar trebui să-i răspund? (Nu.) A spus: „Dacă încalc legea în cazul în care o prind? Dacă încalc legea și nu mă oprești, vei fi responsabil!” Ce ai spune? (Ai hotărât să o prinzi din proprie voință – faptul că ai încălcat legea nu are nicio legătură cu mine.) Dacă încalci sau nu legea este treaba ta și nu are nimic de-a face cu Mine. Poți să-Mi pui întrebări despre lucruri precum principiile lucrării bisericii și adevărurile-principii, dar când vine vorba de chestiuni juridice, caută un avocat – consultă un avocat în țara în care trăiești. Eu nu sunt avocat, așa că nu Mă întreba despre asemenea chestiuni. Sunt aici pentru a exprima adevărul și pentru a face lucrarea de mântuire a omenirii. Doar ofer adevărul și am părtășie despre principii. Cât despre faptul dacă poți fi mântuit sau nu, acesta nu are nicio legătură cu Mine; este treaba ta. Asta fără să mai amintim despre chestiunile private din viața ta – cu atât mai mult nu ar trebui să Mă întrebi despre ele și nu am nicio obligație să-ți răspund. Așa stau lucrurile, nu-i așa? (Așa e.)

Acest subiect referitor la lucrarea lui Dumnezeu este indisolubil legat de finalurile ultime ale oamenilor, prin urmare aceștia nu pot avea noțiuni și închipuiri atunci când acceptă și experimentează lucrarea lui Dumnezeu; ar trebui să renunțe la aceste noțiuni și închipuiri de la rădăcină și să nu le permită să existe între ei și Dumnezeu. Doar abordând lucrarea Sa cu gânduri, opinii și atitudini corecte, oamenii pot avea ocazia de a înțelege și de a dobândi adevărul; doar abordând lucrarea lui Dumnezeu cu atitudini, gânduri și opinii corecte, oamenii pot înțelege și experimenta cu adevărat lucrarea lui Dumnezeu și, în cele din urmă, dinlăuntrul lucrării Sale, pot dobândi adevărurile pe care se cuvine să le dobândească. Prin urmare, indiferent la ce renunți, pe scurt, totul este astfel încât să poți merge pe drumul cel bun și să poți porni pe calea urmăririi adevărului, rezultatul și scopul final nefiind altele decât cele de a-ți da posibilitatea să înțelegi adevărurile-principii și să dobândești adevărul. Acesta este scopul final al părtășiei noastre despre acest conținut. Indiferent despre ce avem părtășie, scopul final este de a le îngădui oamenilor să intre în adevărul-realitate. Dacă înțelegi adevărul și ai adevărurile-principii ca bază în multe chestiuni și nu mai ești lipsit de direcție, fără rost sau rătăcit când faci lucruri, nu înseamnă că ți s-a îmbunătățit calibrul, ci înseamnă că ai adevărul lui Dumnezeu, cuvintele Sale, drept criteriu pentru acțiunile tale și conduita personală. Cu alte cuvinte, pe baza calibrului, abilităților și talentelor tale inerente, ai înțeles adevărul și ai criterii pentru propria conduită, așa încât ești o ființă umană creată care poate trăi independent în această lume și printre toate lucrurile. Doar o astfel de ființă umană este cu adevărat conform standardului de ființă umană creată – aceasta este o ființă umană creată standard. Ai înțeles? (Da.) Atunci, aici se încheie părtășia noastră de astăzi. La revedere!

15 iulie 2023