În credința în Dumnezeu, oamenii ar trebui să înțeleagă ce anume este menită să schimbe la ei lucrarea lui Dumnezeu, cum rezolvă El problema corupției umane și ce intenționează El să realizeze înlăuntrul oamenilor – acestea sunt chestiuni despre care ar trebui să avem părtășie în mod clar, nu-i așa? Pe scurt, ar trebui să înțeleagă exact ce efecte intenționează Dumnezeu să obțină înlăuntrul oamenilor prin lucrarea Sa. În primul rând, în această etapă a lucrării Sale, Dumnezeu exprimă adevărul și oferă viață. Lucrarea de a le oferi oamenilor adevărul este de a avea părtășie în mod clar despre adevărurile-principii pe care trebuie să le respecte aceștia când întâmpină tot felul de persoane, evenimente și lucruri în viața reală, astfel încât, după ce le înțeleg, să poată privi persoanele și lucrurile, să se comporte și să acționeze pe baza acestor adevăruri-principii și, pe această bază, firile lor corupte să fie rezolvate, ceea ce le îngăduie să se elibereze de aceste firi corupte și să se supună cu adevărat și în mod absolut lui Dumnezeu. Desigur, acesta este și un semn al faptului că sunt mântuiți și este o manifestare adevărată a mântuirii care poate fi văzută în cele din urmă la oameni. Cât timp Dumnezeu le oferă oamenilor adevărul, care sunt principalele probleme care trebuie rezolvate? Există, în principal, două tipuri de probleme de rezolvat. Primul tip de problemă de rezolvat se referă la noțiunile oamenilor. Diversele tipuri de gânduri și opinii false, denaturate și ferme ale oamenilor, care provin de la Satana, sunt denumite colectiv noțiuni. Aceste gânduri și opinii eronate controlează gândurile și comportamentele oamenilor și au devenit deja o teorie de bază a gândirii prin care aceștia privesc persoanele și lucrurile, se comportă și acționează, prin urmare trebuie să fie rezolvate temeinic. Aceasta este o problemă privind gândurile oamenilor care trebuie rezolvată. Celălalt tip de problemă de rezolvat se referă la firile corupte ale oamenilor. Firile corupte sunt un subiect despre care avem părtășie și pe care îl discutăm și îl disecăm adesea în viața bisericească. Unele firi corupte sunt cauzate de gândurile și opiniile false ale oamenilor, în timp ce altele sunt în totalitate firi satanice. Cele două lucruri pe care Dumnezeu intenționează să le rezolve în sinea oamenilor prin lucrarea și cuvintele Sale sunt noțiunile și firile lor corupte. Primul lucru se referă la modul în care aceștia privesc persoanele și lucrurile, iar al doilea se referă la modul în care se comportă și acționează. Când aceste două lucruri vor fi rezolvate și oamenii vor dobândi adevărul și vor fi capabili să se supună lui Dumnezeu și să devină compatibili cu El, atunci lucrarea lui Dumnezeu își va fi atins efectul și va fi ajuns la final. Cu toate acestea, pe toată durata lucrării lui Dumnezeu – fie că este vorba de modul în care lucrează Dumnezeu, de etapele specifice ale lucrării Sale sau de fiecare dintre adevărurile exprimate de El – nimic din toate acestea nu vizează aspecte precum personalitatea, calibrul, abilitățile, instinctele, obiceiurile de viață și tiparele vieții oamenilor sau interesele și hobbyurile lor. Cu alte cuvinte, obiectivul, scopul și semnificația lucrării lui Dumnezeu nu sunt de a le schimba calibrul și abilitățile inerente, instinctele, personalitatea și așa mai departe. Indiferent ce calibru și ce capacitate de a lucra ai sau cum sunt personalitatea ta înnăscută, obiceiurile de viață, instinctele și diverse alte aspecte ale tale, Dumnezeu nu Se uită la niciunul dintre aceste lucruri. El doar Se uită să vadă dacă ești o persoană cu umanitate normală și apoi, pe această bază, îți oferă adevărul și lucrează asupra ta. Indiferent ce aspecte ale adevărului îți oferă Dumnezeu sau ce tip de lucrare face asupra ta, în cele din urmă nu o face pentru a-ți schimba calibrul și instinctele inerente, pentru a-ți înălța calibrul sau instinctele și pentru a le face mai bune sau pentru a le face îndeosebi supranaturale – niciunul dintre aceste aspecte nu este ținta pe care Dumnezeu vrea să o schimbe prin lucrarea Sa. Prin urmare, indiferent câți ani ai crezut în Dumnezeu, câte predici ai ascultat sau cât de mult efort ai depus față de cuvintele lui Dumnezeu, calibrul tău inerent va rămâne același și nu se va schimba. Nu se va schimba deoarece crezi în Dumnezeu de mulți ani, asculți predici de mulți ani și alergi de colo-colo și te consumi de mulți ani. Desigur, același lucru este valabil și pentru personalitatea, instinctele, obiceiurile de viață, interesele, hobbyurile tale și așa mai departe; acestea nu se vor schimba deoarece crezi în Dumnezeu de mulți ani și îți faci datoria de mulți ani. În noțiunile oamenilor, această schimbare nu înseamnă în niciun caz coborâre, ci mai degrabă înălțare, a face aceste lucruri mai înalte și mai bune decât erau înainte. Adică, indiferent în ce etapă se află lucrarea lui Dumnezeu sau ce metodă folosește El pentru a o realiza, lucrarea Lui nu schimbă calibrul inerent, capacitățile de lucru, instinctele, personalitatea oamenilor și așa mai departe. Așadar, dacă ai un calibru slab și nu ai în prezent calibrul necesar pentru a fi conducător sau lucrător ori pentru a fi supraveghetor al unui anumit aspect al lucrării, nu-l vei avea nici în 20 sau 30 de ani de acum înainte; și chiar dacă vei fi mântuit în cele din urmă deoarece urmărești adevărul, tot nu-l vei avea. Calibrul tău nu se va schimba. Se vor schimba atunci instinctele tale? Toți experimentează nașterea, îmbătrânirea, boala și moartea și, când se confruntă cu evenimente majore, devin agitați, speriați, îngroziți și așa mai departe – nici aceste instincte nu se vor schimba. De exemplu, când aud un zgomot deosebit de puternic, toți oamenii își acoperă capetele și se ascund într-un loc sigur – acesta este instinctul. Când atingi cu mâna o flacără sau altceva fierbinte, o retragi instinctiv sau, când auzi o veste proastă, simți un fior în sinea ta și ești îngrozit. Când te confrunți cu un pericol, primul tău gând va fi în mod instinctiv: „Sunt în siguranță? Pericolul se apropie de mine?” Acesta este instinctul. De asemenea, când cineva este pe cale să te lovească, te ferești în mod instinctiv pentru a te proteja; când îți intră praf sau apă în ochi, îi închizi instinctiv, iar când ai o durere de dinți, atingi frecvent dintele cu mâna. Vei avea instinctiv un reflex natural, vei avea o anumită manifestare sau vei acționa în mod instinctiv. Oamenii se nasc cu aceste reacții instinctive. Nimeni nu le poate înlătura și nici Dumnezeu nu le va schimba. Aceste reacții instinctive au fost create de Dumnezeu pentru oameni când i-a creat și sunt menite să-i protejeze. Sunt ceva ce oamenii creați trebuie să aibă. Dumnezeu nu va înlătura aceste instincte și nici tu nu le vei pierde din cauză că urmărești adevărul. Ce vreau să spun prin asta? Vreau să spun că nu se va întâmpla să nu te temi când este un incendiu sau să nu simți că te arzi când pui mâna într-o tigaie cu ulei încins din motiv că urmărești adevărul, că ai înțeles multe adevăruri și te supui cu adevărat lui Dumnezeu – aceasta este o imposibilitate. Ce ai crede dacă cineva ar da o astfel de mărturie? L-ai invidia și l-ai admira? Cum ai evalua și caracteriza acest lucru? Cel puțin, acesta este un fenomen supranatural și Dumnezeu nu l-ar înfăptui. În ceea ce privește instinctele pe care Dumnezeu le-a creat pentru omenire, El nu-ți va înlătura aceste instincte fiindcă urmărești adevărul, nici nu le va transforma în puteri supranaturale. De pildă, să spunem că te afli într-un loc întunecat și nu poți vedea nimic; vei întinde instinctiv mâinile pentru a atinge lucrurile din preajma ta și îți vei ciuli urechile pentru a asculta cu atenție și a distinge sunetele din jurul tău, înaintând instinctiv pe bâjbâite. Nu-ți vei transcende trupul fiindcă urmărești adevărul – nu se va întâmpla ca, pe măsură ce devine mai întuneric, ochii tăi să perceapă cu atât mai multă lumină, să vezi cu atât mai clar lucrurile și să-ți fie cu atât mai ușor să te orientezi – acest lucru este supranatural și este ceva ce Dumnezeu nu face. Chiar dacă ai înțeles multe adevăruri și ești capabil să te supui adevărului și să-l pui în practică, dacă instinctele tale în această privință pot rămâne la fel și nu regresează, atunci este deja grozav, însă tu vrei ca ele să devină supranaturale – este imposibil! În plus, nici capacitatea cuiva de a privi și de a gestiona lucrurile și nici capacitatea sa de a rezolva problemele nu sunt ceea ce intenționează Dumnezeu să schimbe prin lucrarea Sa. Capacitatea unei persoane de a gestiona lucrurile depinde într-o privință de calibrul său și, în altă privință, de IQ-ul său înnăscut, iar IQ-ul îi include înzestrările. Unii oameni sunt din naștere deosebit de dotați cu anumite abilități și înzestrări de gestionare a chestiunilor externe, adică au o gândire solidă și se pricep la socializare, se nasc cu o abilitate socială specială și știu să interacționeze cu ceilalți, să privească lucrurile și să se ocupe de anumite chestiuni. În mintea lor, au procese de gândire deosebit de clare când vine vorba de tot felul de lucruri, acestea fiind și foarte logice. Când privesc ceva, pot pricepe miezul problemei, fără nicio abatere sau absurditate, și pot gestiona problemele într-o manieră relativ precisă. Persoanele de acest tip au capacitatea de a se ocupa de chestiuni. Unii nu se nasc cu această capacitate, plăcându-le pur și simplu să citească, să planteze flori și iarbă, să crească păsări și așa mai departe. Cum se numește asta? Se numește a avea un mod de viață rafinat și relaxat. Aceștia sunt oameni care urmăresc eleganța și rafinamentul. Nu se pricep să socializeze sau să gestioneze chestiuni externe, nu au această capacitate. Când sunt nevoiți să iasă și să se ocupe de treburi, să consulte un avocat sau să interacționeze cu o persoană importantă, devin de-a dreptul timizi și speriați și nu îndrăznesc să privească acea persoană în ochi, iar când sunt întrebați ceva, ezită și nu știu ce să spună. Sunt inutili, nu-i așa? Când oamenii de acest tip nu se confruntă cu nicio problemă, se pricep foarte bine să se laude, spunând: „Am făcut cutare lucru, am avut un trecut ilustru, am interacționat pe vremuri cu respectivii oameni și am cunoscut cutare celebrități…” Cu toate acestea, când sunt într-adevăr trimiși să se ocupe de ceva, dispar fără urmă. Se dovedește că singurul lucru de care sunt capabili este să se laude și nu au niciun talent sau cunoștințe reale, nici capacitatea de a se ocupa de treburi. Faptul că cineva nu se pricepe să gestioneze chestiuni se poate schimba prin urmărirea adevărului? Din păcate, nu, nu se poate. Să ne uităm la acei indivizi care au personalități introvertite și se tem încă din copilărie să dea ochii cu alți oameni. La vârsta de douăzeci sau treizeci de ani, încă sunt foarte agitați când vorbesc cu alții sau se ocupă de chestiuni care implică interacțiunea cu oamenii. Când ajung de vârstă mijlocie, încă sunt timizi și se înroșesc atunci când vorbesc în fața unei mulțimi. Astfel de oameni nu vor fi niciodată în viața lor capabili să înfrunte restul lumii. Alții sunt diferiți, adică le place să converseze și să interacționeze cu oamenii încă de când erau adolescenți. Indiferent cu ce persoană importantă interacționează, nu se simt speriați și, indiferent ce fac, nu devin anxioși sau panicați. Sunt isteți și, prin urmare, nu suferă de trac. Cu cât sunt prezenți mai mulți oameni, cu atât devin mai fericiți și mai energici și cu atât doresc mai mult să se desfășoare. Se pot schimba personalitatea și capacitatea cuiva de a gestiona chestiuni prin faptul că acesta experimentează lucrarea lui Dumnezeu? (Nu.) Dumnezeu nu schimbă aceste lucruri la oameni. Unii știu că slaba lor capacitate de a gestiona chestiuni este un defect al umanității lor, așa că lucrează din greu pentru a-l depăși. Este posibil, când ajung la vârsta mijlocie sau la bătrânețe, după ce experimentează decenii de călire și după ce acumulează o vastă experiență, să reușească cu greu să facă față unor chestiuni urgente; dar tot nu vor avea capacitatea de a se ocupa de chestiuni critice, de viață și de moarte. În special, există unii oameni care nu se pot ocupa singuri de nimic când ajung la bătrânețe; transformă într-un haos complet orice încearcă să gestioneze – pur și simplu nu pot face față – și nici măcar nu-și pot asuma povara de a se ocupa de treburile propriei familii. Și ce fac? În unele cazuri, copiii lor au capacitatea de a se ocupa de chestiuni, prin urmare acești oameni își lasă copiii să-i ajute, în timp ce ei se bucură de lucrurile care au fost deja făcute pentru ei. Își spun: „Am adus o contribuție, am capacitatea de a mă ocupa de treburi”, dar, de fapt, nu au această capacitate. Copiii lor, acum adulți și capabili să preia conducerea, au fost cei care și-au asumat aceste treburi. Este posibil ca acești oameni să nu fie acum la fel de neliniștiți și de temători să se ocupe de lucruri pe cât erau în tinerețe, dar asta nu înseamnă că abilitatea lor de a gestiona chestiuni s-a schimbat sau s-a îmbunătățit. Ce înseamnă? Înseamnă că sunt mai în vârstă, au căpătat experiență și nu se mai tem de lucruri. La ce se referă sintagma „nu se mai tem de lucruri”? La faptul că sunt capabili să privească problemele cu mai multă deschidere deoarece au experimentat o mulțime de lucruri și și-au dat seama de tiparele lucrurilor, așa încât, dacă într-adevăr se confruntă cu un mic pericol, nu se vor teme și își vor spune: „Ei bine, aici sunt. Dacă vrei bani, nu am deloc; dacă vrei să-mi iei viața, atunci ia-o – fă ce vrei!” Au făcut asemenea oameni vreun progres? Nu au făcut absolut niciun progres – încă sunt destul de neglijenți și confuzi când vine vorba de gestionarea lucrurilor. Sunt la fel de imprudenți și de nerăbdători ca înainte. Nu au reușit să ducă lucrurile la bun sfârșit înainte și nu s-au schimbat deloc nici măcar acum. Pur și simplu așa sunt ei. Spuneți-Mi, nu așa stau lucrurile cu adevărat? (Ba da.)

Există oameni de toate vârstele printre voi. Până acum, ai experimentat vreodată ceva special – pe parcursul urmăririi adevărului, s-a schimbat complet calibrul tău și a devenit mult mai bun decât înainte ori s-au schimbat instinctele tale? Ai avut vreodată o astfel de experiență? (Nu.) Ei bine, atunci, a spus cineva vreodată: „Pe vremuri eram destul de inutil. Nu eram elocvent, nu aveam abilități sau aptitudini, nici abilități sociale. Acum că am acceptat lucrarea lui Dumnezeu, sunt capabil să vorbesc elocvent, am abilități sociale și, când vine vorba de gestionarea lucrurilor, sunt inteligent, mă pricep și știu să mă ocup de lucruri”? A avut cineva o astfel de experiență? (Nu.) Unii spun: „Deși acele lucruri nu mi s-au întâmplat, în timp ce experimentez lucrarea lui Dumnezeu după ce am ajuns să cred în El, simt că personalitatea mea s-a schimbat. Obișnuiam să vorbesc lent și toată lumea îmi spunea «gură-cască». Am avut și altă poreclă, «mototol». De când am început să cred în Dumnezeu, reacțiile mele au devenit mai rapide decât înainte și vorbesc și acționez mai repede. În plus, mă ocup de lucruri mai rapid și mai eficient.” Se întâmplă astfel de lucruri? (Nu.) Există un caz în care ar putea fi posibil. De exemplu, când unii oameni învață o limbă străină și încep să o practice, vorbesc foarte lent, rostind cuvânt cu cuvânt. Alții cred că acești oameni s-ar putea să vorbească atât de lent pentru că au un temperament încet din naștere. După trei sau cinci ani, datorită faptului că intră frecvent în contact cu vorbitori ai acelei limbi străine, acești oameni ajung să o vorbească foarte fluent, la fel de repede ca în limba lor maternă, iar alții, care nu-și dau seama, cred: „Personalitatea acelui individ s-a schimbat. Obișnuia să vorbească lent și oamenii nu aveau răbdare în timp ce-l ascultau, dar acum vorbește foarte fluent – a devenit o persoană energică. Din felul direct și clar în care vorbește, îți poți da seama că se ocupă de chestiuni cu promptitudine și are o personalitate bună.” În acest caz, a existat o schimbare în personalitatea lui? (Nu.) De fapt, acesta este un tipar normal. Este procesul de progres normal în învățarea unui tip de profesie – nu este un proces de schimbare a personalității. Fie că este vorba de calibru, abilitate și instincte, fie de personalitate, obiceiuri, interese și hobby-uri, aceste aspecte nu sunt lucruri pe care Dumnezeu dorește să le schimbe prin lucrarea Sa. Dacă tu crezi întotdeauna că obiectivul faptului că Dumnezeu lucrează și vorbește pentru a le furniza oamenilor adevărul este de a schimba toate aceste calități înnăscute ale oamenilor și crezi că numai atunci cineva poate fi considerat o persoană complet renăscută, cu adevărat nouă, așa cum spune Dumnezeu, te înșeli amarnic. Aceasta este o noțiune și o închipuire umană. După ce înțelegi acest lucru, ar trebui să renunți la astfel de noțiuni, închipuiri, supoziții sau sentimente. Cu alte cuvinte, în procesul de urmărire a adevărului, nu ar trebui să te bazezi întotdeauna pe sentimente sau presupuneri pentru a rezuma aceste lucruri: „Mi s-a îmbunătățit calibrul? Mi s-au schimbat instinctele? Personalitatea mea este încă la fel de rea ca înainte? Mi s-au schimbat tiparele vieții?” Nu chibzui la acestea; o astfel de chibzuință este inutilă, deoarece acestea nu sunt aspectele pe care Dumnezeu intenționează să le schimbe, iar cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu nu au vizat niciodată aceste lucruri. Lucrarea lui Dumnezeu nu a urmărit niciodată să schimbe calibrul, instinctele, personalitatea oamenilor și așa mai departe, iar Dumnezeu nu a vorbit niciodată cu obiectivul de a schimba aceste aspecte ale oamenilor. Implicația este că lucrarea lui Dumnezeu le furnizează oamenilor adevărul pe baza condițiilor lor inerente, cu obiectivul de a-i face să înțeleagă adevărul și apoi să-l accepte și să i se supună. Cu alte cuvinte, indiferent de tipul de calibru pe care îl ai și indiferent de personalitatea și instinctele tale, ceea ce vrea Dumnezeu să facă este să lucreze adevărul în tine, să îți schimbe vechile noțiuni și firile corupte, mai degrabă decât să-ți schimbe calibrul, instinctele și personalitatea inerente. Înțelegeți acum, nu-i așa? Ce anume urmărește lucrarea lui Dumnezeu să schimbe? (Lucrarea lui Dumnezeu urmărește să schimbe vechile noțiuni și firi corupte din oameni.) Acum că înțelegeți acest adevăr, ar trebui să renunțați la acele închipuiri și noțiuni care sunt nerealiste și privesc lucruri supranaturale și să nu folosiți aceste noțiuni și închipuiri pentru a vă evalua sau pentru a emite pretenții de la voi înșivă. În schimb, ar trebui să cauți și să accepți adevărul pe baza diferitelor condiții inerente care ți-au fost date de Dumnezeu. Care este obiectivul final în toate acestea? Asta înseamnă că, pe baza condițiilor tale inerente, înțelegi adevărurile-principii, înțelegi fiecare adevăr-principiu care ar trebui practicat când te confrunți cu diversele situații pe care le întâlnești și poți privi oamenii și lucrurile – și te poți comporta și poți acționa – în conformitate cu aceste adevăruri-principii. A face acest lucru înseamnă să îndeplinești cerințele lui Dumnezeu. Aceasta deoarece scopul cuvintelor și lucrării lui Dumnezeu este cel de a lucra adevărurile în oameni, astfel încât să devină principiile și criteriile lor de practică, să devină bazele potrivit cărora privesc persoanele și lucrurile, se comportă și acționează și să devină viața lor, nefiind cel de a transforma oamenii în supraoameni sau în oameni cu puteri supranaturale. La ce Mă refer când spun „supraoameni” și „oameni cu puteri supranaturale”? La capacitatea de a-și depăși instinctele, sfera propriei abilități, calibrul și chiar genul, fiind capabili să trăiască dincolo de genul lor – nu sunt acestea puteri supranaturale? (Ba da.) De pildă, unii oameni pot vorbi câteva sau chiar peste zece limbi fără să facă studii lingvistice de specialitate. Este ceva supranatural? (Da.) Această capacitate supranaturală depășește calibrul, capacitatea și instinctul uman, nu-i așa? (Da.) În plus, când vorbesc în diverse limbi, pot chiar să folosească în mod flexibil diferite voci masculine și feminine. Nu este supranatural într-o măsură și mai mare? (Ba da.) Indiferent câte limbi vorbesc, nu le confundă și nu se simt obosiți, indiferent de cât timp vorbesc și, chiar dacă nu beau apă, nu le este sete. În plus, cu cât vorbesc mai mult, cu atât ochii lor devin mai strălucitori, cu atât fața lor strălucește mai mult și radiază lumină. Nu este supranatural? (Ba da.) Chiar dacă sunt împușcați în timp ce vorbesc, sunt în regulă și continuă să vorbească. Este supranatural într-o măsură și mai mare, nu-i așa? (Da.) Când văd glonțul, nici măcar nu încearcă să se ferească de el, ci îl înfruntă direct. Glonțul le trece prin piept, dar ei rămân fermi și nu se clatină. Nu sunt afectați în niciun mod și nu le clintește nici măcar un fir de păr. Înseamnă că transcend instinctul, nu-i așa? (Da.) Toate aceste fenomene transcend instinctul uman. Cel mai grav lucru dintre toate este faptul că au devenit persoane neobișnuite, adică persoane diferite de oamenii de rând, care transcend calibrul și abilitățile oamenilor normali și care transcend și instinctele oamenilor normali. Manifestările lor în toate privințele sunt diferite de cele ale oamenilor de rând, fiind de-a dreptul supranaturale. Acest lucru prevestește necazuri. Mai sunt persoane normale? (Nu.) Atunci ce sunt? (Un spirit rău.) Sunt un spirit rău. Vreți să urmăriți acest lucru? (Nu.) Niciunul dintre voi nu vrea, deci credeți că lucrarea lui Dumnezeu ar schimba oamenii în această măsură? Este menită lucrarea Lui să-i transforme pe indivizi în oameni neobișnuiți? (Nu.) Are drept scop să accepți adevărul și să experimentezi mediile pe care Dumnezeu ți le-a pregătit în sfera umanității normale, astfel încât, de aici, să poți înțelege intențiile minuțioase cu care Își face lucrarea sau neajunsurile și deficiențele tale ori firile tale corupte și apoi, pe baza acestei înțelegeri, să cauți adevărul și să-l pui în practică, ajungând treptat să intri în adevăr – acest proces este lent și nu este deloc supranatural. Când sunt negativi, unor oameni le place să spună: „Ce am câștigat crezând în Dumnezeu atât de mulți ani?” Spui că nu ai câștigat nimic, dar ar trebui să te gândești cu atenție la următoarele. Întrucât crezi în Dumnezeu de atâția ani, ai acum o viziune clară despre multe lucruri? Este adevărat că te simți tot mai liniștit și mai ancorat, simțind tot mai mult că aceasta este calea corectă în viață cu cât crezi mai mult timp? Dacă simți așa, înseamnă că într-adevăr ai câștigat ceva. Deși nu ai câștigat niciun lucru material, deși nu ai câștigat bani, statut, faimă, câștig – lucruri pe care poți să le ții în mână sau să le vezi cu ochii – ai înțeles totuși unele adevăruri în inima ta. Ai dobândit o oarecare înțelegere a existenței reale a lui Dumnezeu și a suveranității Sale asupra tuturor lucrurilor. În plus, ai înțeles și intențiile lui Dumnezeu și cerințele Sale pentru oameni și știi ce este o ființă creată și ce datorie ar trebui să faci. Și dacă nu ți s-ar permite în momentul de față să faci o datorie, ai fi îndurerat și ai simți că viața ta este goală. Nu arată toate acestea că ai obținut deja câștiguri din credința în Dumnezeu? Ceea ce ai câștigat valorează mai mult decât orice lucru material. Acestea sunt efectele pe care le obține lucrarea lui Dumnezeu asupra oamenilor. El nu intenționează să le dea oamenilor posibilitatea de a trece prin niște schimbări supranaturale, nerealiste, care transcend umanitatea, instinctele umane sau nevoile normale și manifestările normale ale trupului. În schimb, intenționează să le dea posibilitatea de a experimenta tot felul de medii în sfera umanității normale și, pe parcursul acestui proces, să capete progresiv și încet tot felul de înțelegeri și experiențe. Pe scurt, pe parcursul acestui proces progresiv și lent, gândurile și noțiunile oamenilor se schimbă puțin câte puțin, perspectivele din care privesc persoanele și lucrurile sunt schimbate, modurile lor de a trata tot felul de persoane, evenimente și lucruri, precum și opiniile lor despre acestea sunt schimbate, unele dintre firile lor corupte nu mai sunt la fel de evidente ca înainte, iar conștiința și rațiunea lor sunt restabilite într-o oarecare măsură. Ei obțin aceste câștiguri reale, în loc de acele lucruri nerealiste, iluzorii, deșarte, goale sau chiar supranaturale.

Dumnezeu realizează lucrarea de mântuire a omenirii în mod treptat și, desigur, există un alt principiu fundamental, și anume că, în timp ce-Și realizează lucrarea, Dumnezeu lasă lucrurile să-și urmeze cursul firesc. Acest principiu de a „lăsa lucrurile să-și urmeze cursul firesc” poate fi întrucâtva dificil de înțeles de către oameni. Ce înseamnă că lasă lucrurile să-și urmeze cursul firesc? Înseamnă că, indiferent dacă lucrează asupra oamenilor sau le vorbește, Dumnezeu nu forțează niciodată pe nimeni să facă lucruri. Dumnezeu pregătește medii pentru tine și îți oferă adevărul, așa cum face și pentru alți oameni. În ceea ce privește modul în care ar trebui să privești și să înțelegi mediile pe care le pregătește, precum și punctul de vedere și atitudinea cu care ar trebui să le abordezi, Dumnezeu are cuvinte explicite și ți-a zis adevăruri-principii clare. Cât despre modul în care le abordezi, aceasta este la libera ta alegere. Poți alege să accepți adevărul și să te cunoști pe tine însuți sau să respingi adevărul; poți alege să accepți să fii dezvăluit de către mediile pe care le orchestrează Dumnezeu sau să ignori lucrarea Sa – ai libertatea de a alege, ești liber să alegi. De pildă, când vine vorba de datoria pe care se cuvine să o faci, poți alege să o faci din toată inima și cu toată puterea sau să o faci cu o atitudine superficială. Acest lucru se bazează în întregime pe alegerea ta personală și, desigur, se bazează și pe calibrul, abilitățile, instinctele tale și așa mai departe. Dumnezeu nu face o lucrare suplimentară – altfel spus, în circumstanțe normale, Dumnezeu nu face o lucrare suplimentară de îndemnare sau de constrângere. Ce înseamnă asta? Înseamnă că Dumnezeu pregătește medii pentru tine – este întocmai ca și cum ar pregăti un ospăț pentru tine, cu mâncăruri calde și reci, orez și supă, fructe, băuturi și așa mai departe, iar când vine vorba să alegi, Dumnezeu îți dă libertate – indiferent ce alegi, ai libertatea de a proceda așa, iar Dumnezeu nu intervine, ci doar Se axează pe exprimarea adevărului pentru a-i aproviziona pe oameni. Unii doar aruncă o privire în treacăt asupra ospățului, fără să guste și ei pentru a vedea cum sunt, de fapt, mâncărurile delicioase. Doar comentează despre ospăț, rostesc niște doctrine și apoi pleacă. Alții aleg doar să se uite la ospăț, îi ignoră mâncărurile delicioase și pleacă fără să aibă vreo atitudine sau vreo opinie. Sunt și alții care au gustat personal și au experimentat mâncărurile delicioase și, de asemenea, au învățat cum să gătească unul dintre preparatele gustoase. În mediul pregătit de Dumnezeu, indiferent care este atitudinea ta – fie de a-l primi, fie de a-l respinge și tăgădui sau de a-l disprețui și a fi ostil față de el și așa mai departe, toate acestea sunt atitudini în ceea ce Îl privește pe Dumnezeu. Cum abordează și cum gestionează Dumnezeu diversele atitudini ale oamenilor? După ce le-a oferit un număr mare de adevăruri, atitudinea lui Dumnezeu față de oameni este doar de a urmări și de a ține evidența. Cât despre ceea ce aleg oamenii sau care este atitudinea lor, Dumnezeu nu intervine – această chestiune nu are nicio legătură cu El. Atunci, cu ce are legătură această chestiune? Are legătură cu calea pe care o alegi, cu ceea ce câștigi în cele din urmă și cu finalul tău ultim. În această chestiune, Dumnezeu nu face o lucrare suplimentară, de facilitare, îndeplinind doar responsabilitățile și obligațiile pe care ar trebui să le îndeplinească. După ce ți-a oferit adevărul și ți-a spus principiile pentru tratarea tuturor tipurilor de persoane, evenimente și lucruri, ar putea, de asemenea, să pregătească medii pentru tine. Însă Dumnezeu nu intervine în legătură cu alegerile finale exacte pe care le faci sau cu tipul de cale pe care mergi – te lasă să alegi singur. Dacă ești ales drept conducător sau lucrător, de exemplu, poți opta să acționezi conform adevărurilor-principii și rânduielilor de lucru ale casei lui Dumnezeu sau să acționezi în mod arbitrar și nechibzuit, conform propriilor preferințe. Dacă alegi să gestionezi totul conform adevărurilor-principii și să-ți faci datoria conform rânduielilor de lucru, Dumnezeu va observa și va ține o evidență a acestui lucru și, în cele din urmă, vei dobândi adevărul și te vei supune lui Dumnezeu – acesta este un final. Dacă faci lucrurile conform propriei voințe și acționezi în mod arbitrar și nechibzuit, încălcând rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu și adevărurile-principii, și aceasta este o alegere și reprezintă calea pe care mergi, iar Dumnezeu va observa și va ține în mod similar o evidență a acestui lucru și, desigur, este de la sine înțeles care va fi finalul tău. Dacă ai dobândit adevărul și viața, aceasta îți va permite să obții și aprobarea lui Dumnezeu și să-ți asiguri o destinație bună.