Diversele capacități incluse în condițiile înnăscute pe care Dumnezeu le dăruiește oamenilor sau calibrul și abilitățile pe care le au ei în mod înnăscut nu au nicio legătură cu educația occidentală sau cu cea orientală. Diversele capacități din cadrul condițiilor înnăscute dăruite oamenilor de Dumnezeu sunt lucruri pozitive. De ce spun că sunt lucruri pozitive? Pentru că aceste condiții înnăscute vin de la Dumnezeu. Mai exact, având aceste condiții înnăscute, o ființă umană creată poate să accepte lucrurile pozitive și să învețe de la diversele persoane și din diversele evenimente și lucruri pe care le întâlnește în viața reală, să priceapă și să înțeleagă din ele și să reflecteze asupra propriei persoane pe baza lor. Acest lucru este rânduit și pregătit pentru oameni de Dumnezeu, prin urmare este un lucru pozitiv. Fie că vorbim de educația orientală sau de cea occidentală, fie de cultura orientală sau de cea occidentală, niciuna nu are legătură cu adevărul pe care Dumnezeu îi învață pe oameni și îl oferă acestora. Ba chiar se opun adevărului și umanității cerute de Dumnezeu de la oameni. Prin urmare, nici educația orientală, nici cea occidentală nu sunt un lucru pozitiv. Indiferent dacă provin din societate, din tendințe rele sau de la vreo clasă conducătoare, nu sunt pozitive. Chiar dacă educația occidentală este puțin mai avansată și mai bună decât cea orientală, fiind capabilă să le ofere oamenilor o oarecare libertate și să satisfacă unele dintre nevoile lor, aceasta doar folosește liberul arbitru și capacitatea oamenilor de a se gândi la diverse chestiuni și de a-și exprima opiniile în mod liber. Cu alte cuvinte, folosește lucruri pozitive, dar gândurile pe care le promovează și obiectivele pe care își propune să le atingă nu sunt de a-i determina pe oameni să meargă pe calea cea dreaptă, nici de a-i ajuta să devină adevăratele ființe create pe care le dorește Dumnezeu. Așadar, din această perspectivă, chiar dacă educația occidentală este superioară celei orientale sau satisface nevoile umanității, aceasta nu le-a dat oamenilor posibilitatea, folosind liberul arbitru sau anumite capacități ale acestora, de a se supune lui Dumnezeu, de a acționa în mod adecvat ca ființe create și de a-și face bine datoria de ființe create. Această educație nici nu i-a adus pe oameni înaintea lui Dumnezeu și nu i-a ajutat să devină capabili să se închine Lui și să se ferească de rău. Educația orientală și cea occidentală au aceeași funcție: ambele îi determină pe oameni să se îndepărteze de Dumnezeu și de adevăr. Indiferent dacă este vorba de cultura orientală sau de cea occidentală, ambele au apărut în contextul social mai vast al controlului Satanei asupra omenirii și prin procesul de corupere a omenirii de către Satana. Astfel, indiferent dacă educația ia o formă culturală orientală sau una occidentală, toți trăiesc în această lume umană a coruperii de către Satana. În mod similar, omenirea a fost coruptă și în diferite societăți sau prin educația diferitelor forme de societate, iar rezultatul acestei coruperi este că oamenii au ajuns să aibă o umanitate care are – la niveluri și în forme diferite de cultură – firile corupte drept viață. Orientalii au firile corupte ale caracteristicilor umanității produse de cultura orientală, în vreme ce occidentalii au firile corupte ale caracteristicilor umanității produse în contextul culturii occidentale. Deși orientalii și occidentalii pot părea diferiți în ceea ce privește caracteristicile umanității lor, în ceea ce privește firile lor corupte, deoarece au fost cu toții corupți de Satana, atât orientalii, cât și occidentalii trăiesc în aceleași firi corupte și au o umanitate care are drept viață aceleași firi corupte. Astfel, orientalii au aceeași natură-esență ca occidentalii: sunt ostili atât față de adevăr, cât și față de Dumnezeu. Așadar, nu este nimic vrednic de laudă nici la orientali, nici la occidentali. În prezența lui Dumnezeu și a adevărului, atât cultura orientală, cât și cea occidentală sunt lucruri negative, care nu conțin nimic lăudabil. Atât civilizația orientală, cât și cea occidentală încalcă intenția inițială a lui Dumnezeu în crearea omenirii, și anume ca omenirea să I se închine; acestea își folosesc formele respective de educație culturală pentru a-i înșfăca și a-i îndepărta pe oameni, care fac parte din rândul ființelor create, de prezența lui Dumnezeu. În această privință, Orientul și Occidentul sunt la fel, nu-i așa? (Așa e.) Nu este nimic vrednic de laudă nici la Orient, nici la Occident. Vezi, deși și unii, și alții au acceptat lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu, după ce o acceptă, orientalii încep imediat să găzduiască frați și surori și îi duc în mod proactiv să predice Evanghelia rudelor și prietenilor lor; au un mare zel și entuziasm pentru lucrarea de predicare a Evangheliei – pe de altă parte, occidentalii sunt diferiți. Sunt foarte precauți în legătură cu lucrarea de predicare a Evangheliei. Chiar și după ce au acceptat noua lucrare a lui Dumnezeu de jumătate de an sau un an, când îi întrebi dacă au predicat Evanghelia rudelor și prietenilor lor, aceștia spun: „Părinții, rudele și prietenii mei, precum și ceilalți membri ai bisericii mele au în general propriile gânduri și opinii independente despre întoarcerea Domnului. Trebuie să mă gândesc cu mare atenție și să mă consult cu ei înainte de a vi-i putea oferi ca potențiali destinatari ai Evangheliei. Principala caracteristică a modului în care ne purtăm noi, occidentalii, este că trebuie să ne apărăm drepturile și să ne protejăm spațiul independent în cea mai mare măsură. Cum poți să le predici pur și simplu Evanghelia oamenilor, fără o analiză?” Spui: „Le predici Evanghelia pentru a putea să-L întâmpine pe Domnul, să câștige adevărurile exprimate de Dumnezeu în zilele de pe urmă și să aibă ocazia de a dobândi mântuirea și de a supraviețui dezastrelor. Aceasta este însărcinarea dată de Dumnezeu și este responsabilitatea pe care se cuvine să o îndeplinești.” Ei răspund: „Ei bine, tot trebuie să mă protejez pe mine mai întâi; însărcinarea dată de Dumnezeu poate aștepta. Pot lua singur decizii în această chestiune. Trebuie să gândesc în mod independent și nu pot fi influențat de voi. Noi, occidentalii, prețuim democrația și libertatea; suntem conștienți de apărarea drepturilor noastre. Nu suntem ca voi, orientalii, cu entuziasmul vostru orb. Avem cu toții spațiul nostru personal de viață și nimeni nu-i deranjează pe ceilalți.” Vezi? În astfel de momente critice se disting și se diferențiază caracteristicile umanității orientalilor și cele ale occidentalilor. Dar, în orice caz, indiferent dacă aceste caracteristici ale umanității sunt produse de educația orientală sau de cea occidentală – fie că este vorba de entuziasm, fie de indiferență – atât timp cât cineva trăiește în firile corupte ale Satanei, este un membru al omenirii corupte. Nu există aici nicio diferențiere între nobil și umil; toată lumea are nevoie de înțelegerea adevărului, de aprovizionarea cuvintelor lui Dumnezeu, de mântuirea lui Dumnezeu și, cu atât mai mult, de judecata și mustrarea Sa.

Deși au culturi diferite și trăiesc în civilizații diferite sub stăpânirea și suveranitatea lui Dumnezeu, orientalii și occidentalii au o singură identitate înaintea Lui, și anume cea de ființe create. Egalitatea ființelor create se bazează pe faptul că Dumnezeu a creat aceleași condiții înnăscute pentru oameni. Indiferent ce diferențe culturale există între orientali și occidentali, indiferent cum diferă aceștia în ceea ce privește înfățișarea, limba sau modalitățile și modurile lor de a gândi despre probleme, atât timp cât, înaintea lui Dumnezeu, ești o ființă creată de El, atunci singurul lucru pozitiv pe care îl ai sunt condițiile înnăscute pe care ți le-a dat El; orice altceva este un lucru negativ. Acest lucru ar putea să vi se pară o mică generalizare, prin urmare, ca să fim mai exacți, tot ce ține de tine – cu excepția condițiilor înnăscute pe care ți le-a dat Dumnezeu – este ceva ce Dumnezeu vrea să schimbe, ceva ce ar trebui să schimbi și de care ar trebui să te eliberezi prin acceptarea adevărului. Ce anume trebuie să ajungi să știi? Așa-zisa cultură a omenirii, fie ea orientală sau occidentală, constă în gânduri și puncte de vedere sau în teorii și afirmații concepute de clasele conducătoare din diferite perioade pentru a educa masele. Însă nici cultura orientală, nici cea occidentală nu au nicio legătură cu adevărul. Chiar dacă nu intră în conflict cu adevărul, tot nu pot fi numite un lucru pozitiv. Indiferent cât de bună este o anumită cultură, nu se poate ridica la înălțimea adevărului, cu atât mai puțin reprezenta adevărul. Chiar dacă nu este ceea ce oamenii consideră un lucru negativ, nu poate fi clasificată în niciun caz în categoria lucrurilor pozitive. Trebuie să-ți fie clar acest lucru. Chiar dacă un curent de gândire este relativ avansat și progresiv în rândul omenirii și protejează drepturile și interesele oamenilor, precum și supraviețuirea lor, neintrând în niciun fel în conflict cu adevărul, tot nu poate fi clasificat în niciun caz în categoria lucrurilor pozitive. De ce nu? Pentru că doar lucrurile aflate în sfera a ceea ce este creat de Dumnezeu, poruncit de Dumnezeu și aflat sub suveranitatea lui Dumnezeu sunt lucruri pozitive. Așadar, de ce sunt lucrurile din această sferă clasificate în categoria lucrurilor pozitive? Pentru că implică adevărul. În ceea ce privește imaginea de ansamblu, privind de la nivelul lui Dumnezeu și din perspectiva Lui, acestea implică puterea și autoritatea lui Dumnezeu, firea Lui, principiile și intențiile inițiale din spatele creării tuturor acestor lucruri de către Dumnezeu, al poruncii și suveranității Sale asupra lor, precum și scopul pe care El dorește să îl atingă și toate efectele produse de lucrurile pozitive pe care El dorește să le susțină. Întrucât, de la nivelul lui Dumnezeu, acestea implică autoritatea, puterea și gândurile Sale, precum și legile și regulile stabilite implicate în săvârșirea tuturor acestor lucruri de către Dumnezeu și impactul lor asupra omenirii, lucrurile din această sferă sunt cu siguranță lucruri pozitive. Din perspectivă umană, fiecare lucru în parte creat de Dumnezeu, poruncit de Dumnezeu și aflat sub suveranitatea lui Dumnezeu este benefic pentru oameni; toate există pentru a menține și a susține supraviețuirea și reproducerea ordonată a omenirii. Există și un alt aspect, mai specific, care se referă la gestionarea de către Dumnezeu: aceste lucruri există pentru a le da oamenilor posibilitatea de a înțelege adevărul și de a-L cunoaște mai bine pe Dumnezeu, de a porni în cele din urmă pe calea dobândirii mântuirii și de a deveni oameni care se tem de Dumnezeu și se feresc de rău – acesta este rezultatul care trebuie obținut. Așadar, fie că sunt privite din perspectiva lui Dumnezeu sau din perspectivă umană, toate persoanele, evenimentele și lucrurile din sfera a ceea ce este creat de Dumnezeu, poruncit de Dumnezeu și aflat sub suveranitatea lui Dumnezeu sunt lucruri pozitive. Nu există nicio îndoială în această privință. Gândiți-vă la următoarele – pot civilizația și cultura umană să se ridice la înălțimea unor lucruri aflate la nivelul cuvintelor lui Dumnezeu și al cerințelor Sale pentru om? Cu siguranță nu pot să se ridice la înălțimea lor sau să le ajungă. Conținutul educației sau culturii umane nu implică esența lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu sau legile și regulile pe care le-a stabilit El pentru omenire, cu atât mai puțin intenția Sa inițială în crearea tuturor lucrurilor. Mai mult, din perspectivă umană, acest tip de educație și cultură nu poate ajuta omenirea să-L cunoască pe Dumnezeu, Creatorul, nici nu o poate ajuta să trăiască mai bine sau să se reproducă și să trăiască într-o manieră normală și ordonată. Dimpotrivă, în mediul educațional al acestui tip de cultură și civilizație, omenirea se va îndrepta spre declin și distrugere. Există un alt aspect, mai important: fiind supusă acestei așa-zise „educații culturale” și „civilizații sociale”, omenirea nu poate înțelege din ele adevărul, semnificația faptului de a fi în viață sau calea de supraviețuire. De asemenea, nu poate obține prin intermediul acestora o perspectivă corectă asupra vieții și nu poate porni pe calea dobândirii mântuirii, nici nu poate deveni capabilă să se închine lui Dumnezeu sau să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău. Dimpotrivă, în mediul social al unei asemenea educații culturale și civilizații, omenirea devine tot mai coruptă și mai ticăloasă, se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu și săvârșește fapte rele fără măsură. În cele din urmă, chiar dacă Dumnezeu n-ar distruge omenirea, aceasta tot și-ar provoca propria distrugere. Dacă s-ar guverna singură, omenirea s-ar îndrepta spre distrugere; acest lucru este inevitabil. Omenirea are un nivel de cultură atât de avansat, atât de multe cunoștințe, o civilizație atât de măreață, crezând în știință și bazându-se pe ea – așadar, de ce și-ar provoca totuși propria distrugere? Omenirea urmărește cunoașterea și venerează știința atât de mult, dar nu doar că nu a înțeles adevărul și nu a pornit pe calea credinței în Dumnezeu, urmându-L și devenind capabilă să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău, ci poate chiar să-și provoace propria năruire. Ce se întâmplă aici? Ce s-a întâmplat acum cu Pământul din cauza gestionării lui de către omenire? Apa, solul și aerul întregii planete au fost poluate, mediul ecologic a fost grav afectat, iar viața întregii omeniri s-a cufundat treptat într-o situație disperată. Acesta este un fapt pe care toată lumea îl poate vedea, așadar nu este nevoie să intrăm în detalii, nu-i așa? (Așa e.) Prin urmare, indiferent dacă e vorba de cultura orientală sau de cea occidentală, indiferent ce tip de civilizație are omenirea, chiar dacă nu intră în conflict cu adevărul în niciun fel, tot nu poate fi clasificată drept un lucru pozitiv. Punctele de vedere, gândurile, teoriile, doctrinele, argumentele și comportamentele care fac parte din subiectul „culturii și civilizației umane”, orice produse, lucrări sau reforme realizate în cadrul acestui subiect și așa mai departe nu sunt lucruri pozitive. Unii oameni spun: „Întrucât nu sunt lucruri pozitive, înseamnă că trebuie să le criticăm și să le clasificăm drept lucruri negative?” Nu am făcut o afirmație atât de categorică. Acestea pot să nu implice nici lucruri pozitive, nici negative, dar, în orice caz, sigur nu sunt lucruri pozitive. Cu alte cuvinte, chiar dacă aceste lucruri nu intră în conflict cu adevărul și nu încalcă principiul creației, poruncii și suveranității lui Dumnezeu – dacă nu sunt lucruri negative – tot nu sunt în niciun caz lucruri pozitive. Pe scurt, iată ce-ți spun: chiar dacă un lucru nu intră în conflict cu adevărul, atât timp cât nu este creat de Dumnezeu, poruncit de Dumnezeu sau aflat sub suveranitatea lui Dumnezeu, atunci nu este un lucru pozitiv. Acesta este principiul pentru a discerne dacă un lucru este pozitiv; ar trebui să diferențiezi singur lucrurile pe baza acestui principiu. Care este cel mai important aspect aici? Trebuie să-ți fie clar în inimă că, atunci când nu poți vedea limpede dacă un lucru este pozitiv sau negativ, poți mai întâi să-l lași pur și simplu deoparte și să-l ignori. Când statura ta va crește și adevărul îți va fi clar, vei fi capabil în mod firesc să-l discerni. Dar, deocamdată, trebuie să distingi clar care lucruri sunt pozitive și vin de la Dumnezeu și trebuie să le accepți și să le tratezi corect. Este ceva benefic pentru creșterea ta în viață. Există un alt aspect important: dacă un lucru este pozitiv și se încadrează în definiția lucrurilor pozitive, atunci nu trebuie în niciun caz să-l tratezi ca și cum ar fi un lucru negativ. Aceasta este o chestiune de principiu și trebuie să-ți fie clară.