Caracteristica umanității pe care o dezvoltă orientalii prin educația lor în societatea orientală este aceea de a reprima și a îndura. În spatele acestei reprimări și îndurări se află, de fapt, multe dintre gândurile, punctele de vedere, modurile de a se purta și diversele atitudini specifice față de tot soiul de lucruri din educația social-morală orientală. Așa este societatea orientală. În mod similar, societatea occidentală are și ea propria educație culturală dominantă, prin intermediul căreia occidentalii își dezvoltă la rândul lor propriile caracteristici ale umanității. Așadar, care este această educație culturală occidentală dominantă? Ea prețuiește în principal autonomia și independența. Aceasta diferă de situația din societatea orientală, care le cere oamenilor să se sacrifice și să-și aducă contribuția pentru țară și societate, făcând lucruri fără legătură cu viețile lor personale. Pe de altă parte, ceea ce societatea occidentală îi învață pe oameni este exact contrariul cerințelor din partea societății orientale. Societatea occidentală nu-ți cere să aduci nicio contribuție pentru societate, omenire sau măreața cauză a națiunii; miezul educației occidentale constă în a te determina să gândești pe cont propriu, să înveți să-ți gestionezi propriile probleme și să nu deranjezi alte persoane, societatea sau statul. Aceasta îți oferă dreptul la independență, spațiu de gândire independentă și spațiu personal independent, cultivându-ți capacitatea de a gândi independent și capacitatea de a te gândi la probleme și de a le rezolva în mod independent. Trebuie să-ți rezolvi propriile probleme; trebuie să fii independent, autonom și încrezător în forțele proprii. Occidentul are un fundal cultural al acestui tip de educație ideologică și, pe acest fundal cultural, occidentalii dezvoltă și anumite caracteristici ale umanității care au legătură cu miezul ideologiei lor educaționale. Orientalii au dezvoltat caracteristicile educaționale și culturale ale Orientului pe fundalul educației social-morale orientale. Având caracteristicile educaționale ale societății occidentale, occidentalii au și esența asociată acestor caracteristici. Esența caracteristicilor educaționale ale occidentalilor este, de fapt, diferită de cea a caracteristicilor educaționale ale orientalilor. Caracteristica educațională a orientalilor este o educație bazată pe prefăcătorie, pe când cea a occidentalilor este o educație bazată pe egoism. Fiecare temă a educației occidentale îi învață pe oameni să fie independenți și autonomi, să-și examineze problemele pe toate părțile, să se ocupe de propriile treburi și să le gestioneze. Prin urmare, educația occidentală are caracteristica de a fi o educație bazată pe egoism. Această educație bazată pe egoism este complet diferită de educația orientală; are un alt tip de caracteristică. Această caracteristică îi determină pe occidentali să prioritizeze spațiul personal independent, voința, gândirea, gândurile, punctele de vedere și ideile subiective, drepturile proprii, condițiile lor de viață, precum și starea de spirit și emoțiile lor actuale. Nu sunt nevoiți să acorde prea multă atenție altor lucruri, nici responsabilităților sociale sau familiale. Trebuie mai întâi să-și clarifice propriile probleme, să-și gestioneze propriile emoții și să-și rezolve propriile treburi imediate și apoi vin toate celelalte. Educația orientală i-a învățat pe orientali să reprime și să îndure, în timp ce educația occidentală i-a învățat pe occidentali să-și apere drepturile. În această privință, occidentalii și orientalii sunt complet diferiți. Când se confruntă cu o situație, orientalii continuă pur și simplu să o îndure. Când chiar nu mai pot îndura, își spun: „Mai bine să duci o viață rea decât să mori de o moarte bună. Trebuie să înduri ca să rămâi în viață.” Spre deosebire de reprimarea și îndurarea de care dau dovadă orientalii, occidentalii au o caracteristică diferită: datorită educației lor sociale axate pe autonomie și independență, ei au învățat să-și apere drepturile. Comparativ cu reprimarea și îndurarea specifice orientalilor, nu există, într-o anumită măsură, mai mult respect de sine și mai multă demnitate în faptul că occidentalii își apără drepturile? Cu alte cuvinte, aceasta implică puțin mai multă inițiativă, nu-i așa? (Așa e.) Apărarea drepturilor proprii este un concept de-a dreptul fundamental; înseamnă să iei măsurile necesare pentru a proteja drepturile fundamentale ale omului, inclusiv dreptul la credință, dreptul la viață, dreptul la libertatea de exprimare și așa mai departe. Desigur, la ce se referă în principal această apărare fundamentală a drepturilor? Se referă la spațiul de gândire independentă al oamenilor, la capacitatea lor de a se gândi în mod liber și independent la diverse chestiuni, fără a fi influențați sau controlați de vreun mediu social sau de oamenii, evenimentele și lucrurile din jur. Indiferent dacă sunt corecte sau greșite punctele de vedere care iau naștere din judecata cuiva privind diversele chestiuni sau dacă modul său de gândire este corect, dobândirea autonomiei și a libertății este primordială. Pe scurt, occidentalii trăiesc în societăți libere, iar în contextul cultural al educației sociale occidentale, mințile lor sunt foarte active, aflându-se adesea într-o stare de libertate. Prin urmare, comparativ cu oamenii din societatea orientală, occidentalii sunt mai îndrăzneți în gândire, mai dispuși să gândească și mai abili în gândire, pe când, în majoritatea timpului, gândirea orientalilor este încătușată, stereotipică sau reprimată. În circumstanțe obișnuite, mințile occidentalilor sunt libere, active și dispuse să se gândească la probleme. Ca să ne exprimăm într-un mod nepotrivit, ei sunt mai dispuși să cugete la lucruri ciudate și neobișnuite, chiar până când se pierd în adevărate labirinturi de idei. Aceasta este o manifestare a caracteristicilor umanității pe care le dezvoltă în cadrul educației sociale occidentale, iar această manifestare a umanității este mai progresivă decât cea a orientalilor. Într-o privință, își apără dreptul la viață, iar în alta, își apără și diversele puncte de vedere care decurg din gândirea lor liberă. Drept rezultat, ideile, punctele de vedere și formele artistice prezentate în operele literare occidentale sau în viața artistică și în divertismentul occidental sunt diverse și cuprinzătoare. În cadrul operelor întregii omeniri, operele literare și viața de divertisment din Occident sunt relativ libere și avangardiste, oferind oamenilor inspirație și multe beneficii. Privește – ce idei promovează unele opere literare și artistice orientale? Patriotismul, dragostea pentru familie, dragostea pentru părinți și așa mai departe. Toate aceste lucruri se găsesc în educația social-morală orientală sau fac parte din miezul culturii orientale. Întrucât cultura occidentală le-a oferit occidentalilor un spațiu de gândire liberă și autonomă, a dat naștere acestei caracteristici a umanității în sinea lor și i-a înzestrat cu acest drept de a gândi liber, occidentalii au mai multă substanță intelectuală în viața lor literară și artistică decât orientalii și, totodată, o sferă mai vastă a gândirii. Vezi, sfera gândirii orientalilor sau ideile pe care le exprimă și le promovează în viața lor literară și artistică sunt foarte limitate, mărginite și restrânse, în timp ce diversele subiecte care apar în viața literară și artistică a occidentalilor sunt destul de cuprinzătoare și lipsite de restricții guvernamentale. Unele dintre aceste subiecte sunt reflecții asupra unei anumite legi adoptate de guvern într-o anumită perioadă în ceea ce privește umanitatea oamenilor sau asupra impactului pe care aceasta îl are asupra societății sau chiar asupra vieții și familiei unui individ. Altele sunt reflecții asupra educației școlare și asupra drepturilor omului, precum și asupra altor diverse chestiuni, cum ar fi discuțiile între oameni din toate clasele sociale – alături de imigranți – despre egalitatea rasială, discriminarea rasială și relațiile dintre persoane cu diferite culori ale pielii. Se poate observa de aici că sfera diverselor subiecte reflectate în operele literare și artistice occidentale este destul de vastă, la fel și cea a diverselor idei și puncte de vedere implicate. Acestea reflectă chiar și impactul social cauzat de metodele și mijloacele folosite de unele agenții de aplicare a legii în cadrul legal mai larg, precum și diversele poveri psihologice asupra publicului sau diversele efecte ulterioare asupra vieților oamenilor. Toate acestea sunt idei și puncte de vedere prezentate în diverse opere literare și artistice occidentale. Pe de o parte, sunt gânduri promovate în contextul cultural occidental; pe de altă parte, sunt gânduri și puncte de vedere care apar deoarece oamenii sunt liberi să gândească în contextul educației culturale occidentale. Pe scurt, diversele idei pe care occidentalii le prezintă în operele lor literare și artistice, precum și gândurile, punctele de vedere, filosofiile pentru interacțiuni lumești și atitudinile occidentalilor din diferite clase sociale și din diferite industrii privind modul în care tratează tot felul de lucruri sunt complet diferite de cele ale orientalilor. Iată un exemplu simplu: în Orient, când un angajat lucrează pentru o companie, mijloacele sale de trai provin de la șeful său, așa că trebuie să facă tot ce-i spune șeful. Chiar dacă i se cere să facă unele treburi casnice pentru șeful lui, de exemplu, să ia copiii sau să facă cumpărături, trebuie să fie întru totul ascultător și să nu îndrăznească să refuze. Ba chiar trebuie să fie disponibil în timpul său liber. Este servitorul, subordonatul și sclavul șefului său. Așa este în Orient relația superior-subordonat dintre angajat și șef. Angajatul se poate simți inconfortabil, supărat și lipsit de chef, dar nu are de ales – poate doar să îndure. Este vorba de șeful lui, cel care îi asigură mijloacele de trai, așa că nu poate decât să fie la mila lui. În Orient, indiferent cum își exploatează un șef angajații și indiferent cât de irezonabile sunt acțiunile sale, angajații pot doar să îndure; nu au nicio modalitate de a se elibera din această situație. Unele țări orientale pot avea și ele legi ale muncii, menite să protejeze drepturile și interesele legitime ale fiecărui cetățean, dar la nivelul societății, deoarece este vorba de Orient, niciun angajat nu îndrăznește să-și dea în judecată șeful chiar dacă acesta încalcă legile muncii. Oricum ar fi privați de drepturile lor sau oricum ar fi exploatați de șeful lor, aceștia nu pot face nimic. Chiar și cu legile muncii, nu pot folosi legea pentru a-și apăra drepturile și interesele. Pot doar să accepte situația și să o lase să continue. Occidentul, pe de altă parte, este diferit. În Occident, relația superior-subordonat dintre angajat și șef există doar la nivelul locului de muncă și în timpul programului de lucru. În afara locului de muncă, nu există nicio relație personală, emoțională între ei. Dacă șeful tău îți cere să lucrezi ore suplimentare, poți refuza. Dacă șeful tău îți cere să-i iei copiii sau să faci cumpărături, poți spune: „Nu ai niciun drept să-mi ceri să fac asta. Nu este treaba mea. N-am nicio obligație să te slujesc.” Poți să refuzi. Dacă șeful tău te forțează în mod repetat să faci aceste lucruri, îl poți da în judecată, iar legile muncii din Occident vor fi aplicate; legea va răspunde în mod corespunzător. Occidentalii pot face asta și nu se tem să o facă, dar orientalii se tem. Potrivit noțiunilor orientalilor, ar trebui să faci orice îți cere superiorul tău sau o persoană cu statut sau renume, oferindu-i servicii în mod gratuit. Ba chiar trebuie să spui: „Sunt dispus să te slujesc, să-mi dau viața pentru tine și n-aș aștepta nimic în schimb. Este o onoare pentru mine să te slujesc!” Indiferent dacă te exploatează prin munca pe care o faci sau te privează de drepturile tale ca om, ar trebui să accepți asta și să nu ceri vreo remunerație. În caz contrar, înseamnă că ești nerecunoscător și îi știrbești reputația, iar el te va face să plătești pentru asta. Pe de altă parte, occidentalii sunt diferiți. Ei au învățat să-și apere drepturile și să le exercite extrem de eficient, exploatându-le la maximum. Aceștia depun plângeri chiar și dacă președintele sau o persoană renumită nu lasă bacșiș după masă – acesta este un drept acordat lucrătorilor de legile muncii. Când se confruntă cu astfel de situații, orientalii nu îndrăznesc să se plângă. Ei se gândesc: „Este un funcționar, o persoană faimoasă. Aș putea să câștig un proces împotriva lui? Chiar dacă aș câștiga, ce aș face dacă mi-ar face viața grea în secret? Dacă l-aș da în judecată, aș avea necazuri mari și chiar aș putea să-mi pierd viața.” Prin urmare, orientalii preferă să sufere o pierdere decât să îndrăznească să ceară bacșiș. Aceasta se numește „a îndura”. Dar occidentalii sunt diferiți. Ei se gândesc: „De ce ar trebui să îndur asta? Nu m-am născut să-mi trăiesc viața pentru altcineva – trăiesc pentru mine însumi. Trebuie să-mi apăr drepturile. Sunt bani pe care îi merit. Nu-mi pasă dacă ești o persoană cunoscută sau un mare mahăr, trebuie să plătești. Toți oamenii sunt egali. Cu ce drept nu lași bacșiș? Dacă nu lași bacșiș, te voi da în judecată!” Odată ce primesc bacșișul, problema este rezolvată. Acestea sunt diferitele gânduri, puncte de vedere și modalități de a trata oamenii, evenimentele și lucrurile pe care orientalii și occidentalii ajung să le aibă sub influența respectivei lor educații culturale.

Orientul și Occidentul diferă în ceea ce privește metodele de educație culturală și conținutul specific al educației respective. Aceste forme diferite de educație au produs culturi umane diferite, precum și caracteristici ale umanității diferitelor grupuri etnice. Având aceste caracteristici ale umanității, orientalii au propriile stiluri de viață, condiții de viață, moduri de gândire și atitudini privind interacțiunile lumești, în timp ce occidentalii au propriile stiluri de viață, condiții de viață, moduri și atitudini privind interacțiunile lumești. În cadrul acestor două atitudini privind interacțiunile lumești, una este de a reprima și a îndura, fiind îndeosebi rezervată, iar cealaltă pune un accent deosebit pe protejarea drepturilor oamenilor de a avea o voință și dorințe subiective. Una rezultă dintr-o educație bazată pe prefăcătorie, iar cealaltă rezultă dintr-o educație bazată pe egoism. Oricare ar fi tipul de educație care produce aceste caracteristici ale umanității – indiferent dacă este vorba de reprimare și îndurare sau de apărarea drepturilor proprii, de reținere sau de deschidere – care dintre acestea sunt lucruri pozitive? (Indiferent dacă sunt orientale sau occidentale, niciuna dintre aceste caracteristici ale umanității nu este un lucru pozitiv.) De ce spui că nu sunt lucruri pozitive? Să-ți auzim motivele concrete. Niciunul dintre voi nu poate spune de ce, nu-i așa? (Nu putem.) Oricare ar fi chestiunea în cauză, vă temeți cu toții că alții vor fi foarte meticuloși în privința detaliilor, iar în acest caz, ești dezorientat și nu poți explica lucrurile clar. Aceasta dovedește că îți lipsește claritatea în această privință, așa că ar trebui să ai părtășie despre ea. Întrebarea pe care ți-am adresat-o constituie un subiect despre care merită să avem părtășie, nu-i așa? (Așa e.) Acest subiect se referă la „ceea ce este creat de Dumnezeu”. Așadar, hai să analizăm mai întâi: ce fel de ființe sunt oamenii creați de Dumnezeu? Ceea ce creează Dumnezeu sunt lucruri pozitive. Ce aspecte ale unei persoane sunt create de Dumnezeu? (Liberul arbitru și înțelepciunea pe care i le dă Dumnezeu.) În linii mari, toate condițiile înnăscute ale unei persoane sunt date și create de Dumnezeu. Dacă folosim cuvântul „create”, ar putea fi puțin abstract, deoarece toți se nasc din părinții lor, nu sunt făcuți chiar de mâinile lui Dumnezeu. Folosirea sintagmei „ceea ce este creat de Dumnezeu” este puțin generală; nu este chiar potrivită. În acest caz, este mai specific și mai obiectiv să spunem „condițiile înnăscute pe care Dumnezeu le dă oamenilor”. Condițiile înnăscute pe care Dumnezeu le dă oamenilor implică subiectul referitor la „ceea ce este creat de Dumnezeu”. Așadar, putem spune că toate condițiile înnăscute ale unei persoane sunt lucruri pozitive? (Da.) Înfățișarea unei persoane, capacitatea ei lingvistică și toate simțurile și atributele sale fiziologice, precum și liberul său arbitru, capacitatea de a gândi și cugeta, punctele forte și darurile sale naturale și toate regulile de supraviețuire pe care le respectă ca ființă vie – toate acestea sunt lucruri pozitive. Cu alte cuvinte, toate condițiile înnăscute pe care Dumnezeu le dă oamenilor sunt lucruri pozitive. Așadar, aceste lucruri pozitive includ diversele gânduri care apar în mintea unei persoane sau pe care persoana le acceptă din societate și din diferite epoci? (Nu.) Nimic din ceea ce oamenii dobândesc din societate sau de la omenire nu este dat de Dumnezeu, nici nu este ceva creat inițial de El. Se poate spune că, atât timp cât ceva provine din societate sau de la omenire, nu este un lucru pozitiv. Așa am spune pentru a rezuma într-un mod general, conceptual. Și pentru a ne exprima concret? Nu sunt întrucâtva pervertite caracteristicile umanității și modurile de a gândi produse în contextul cultural al educației social-morale orientale? Se poate spune și așa: în societatea orientală, mințile oamenilor sunt încătușate și distorsionate; ele au fost corupte și influențate de anumite gânduri și puncte de vedere din societate și de la Satana. Nu înseamnă asta că mințile lor au fost prelucrate de Satana? (Ba da.) Mințile oamenilor au fost prelucrate, iar gândurile lor nu se nasc din umanitatea lor. Aceste învățături nu provin din lucruri pozitive, nici nu vin de la Dumnezeu. Întrucât nu vin de la Dumnezeu, atunci, indiferent ce gânduri, puncte de vedere și moduri de gândire produc – și indiferent ce caracteristici ale umanității produc în cele din urmă – alături de toate celelalte lucruri care iau naștere ulterior din ele, toate sunt lucruri negative, nu pozitive. Ați devenit siguri de acest lucru, nu-i așa? (Așa e.) Mințile orientalilor sunt încătușate și distorsionate, fiind și influențate de anumite gânduri și puncte de vedere orientale, așadar toate lucrurile exprimate de caracteristicile umanității lor sunt negative. Să ne uităm acum la Occident. Care este conținutul educației ideologice a occidentalilor? Are acesta vreo legătură cu adevărul? Conținutul educației occidentale și manifestările umanității la care îi învață pe oameni să aspire provin din cuvintele lui Dumnezeu? (Nu.) Ca să Mă exprim și mai clar, dați-Mi voie să vă pun o întrebare: este această educație – principiile din spatele acestor gânduri și puncte de vedere despre abordarea vieții, a supraviețuirii și a treburilor lumești, precum și aceste metode de a aborda respectivele lucruri – în acord cu ale lui Dumnezeu cuvinte? Este în acord cu adevărul? (Nu.) În ce fel nu este în acord? (Este ca educația occidentală bazată pe egoism – deși respectă libertatea de gândire, îi învață pe oameni să se gândească doar la ei înșiși, și nu la ceilalți. Acest lucru nu este în acord cu ale lui Dumnezeu cuvinte și cu adevărul.) Așadar, ce spun cuvintele lui Dumnezeu și adevărul? (În interacțiunile lor, oamenii nu ar trebui să țină cont doar de interesele sau de sentimentele proprii; mai degrabă, ar trebui să țină cont de modul în care acțiunile lor îi pot edifica pe alții, fiind totodată în concordanță cu adevărul.) Cuvintele lui Dumnezeu îți spun că, indiferent dacă te gândești la diverse chestiuni în mod liber și obiectiv sau sub dominația unui anumit gând sau punct de vedere, nu ar trebui să o faci doar de dragul de a-ți apăra interesele, demnitatea și mândria – nu acesta este principiul pe baza căruia credincioșii în Dumnezeu ar trebui să se gândească la probleme. Când te gândești la probleme, ar trebui să te axezi asupra întrebării dacă abordarea ta este în acord cu adevărul, dacă aceste probleme pot fi rezolvate folosind adevărul și dacă abordarea ta este în acord cu adevărurile-principii și conduce la supunere față de Dumnezeu. Acesta este principiul pentru considerarea problemelor. Indiferent dacă interacționezi cu oamenii sau ai de-a face cu probleme privind familia ta sau alte lucruri din jurul tău, trebuie să acționezi în concordanță cu ale lui Dumnezeu cuvinte și cu adevărurile-principii, în loc să-ți aperi doar drepturile și interesele proprii. Acestea sunt principiile de conduită personală conform cerințelor lui Dumnezeu. Așadar, la prima vedere, comparativ cu educația culturii orientale, educația culturii occidentale acordă o importanță mai mare drepturilor omului și apărării acestora. Este superioară culturii orientale, dar asta nu înseamnă că poate înlocui adevărul. Doar pentru că este superioară culturii orientale sau pentru că respectă drepturile omului și le dă oamenilor posibilitatea de a fi independenți și liberi, nu trebuie să crezi că poate, în consecință, să înlocuiască adevărurile-principii și să fie descrisă drept ceva pozitiv. Educația culturală occidentală este pur și simplu superioară educației culturale orientale și mai aliniată la nevoile umanității, dar nu poate fi echivalată cu adevărurile-principii, nici nu le poate înlocui. Într-o anumită măsură, aceasta doar susține și respectă nevoile umanității, precum și demnitatea oamenilor și drepturile și interesele lor. Totuși, acest respect este relevant doar din perspectiva umanității. În ceea ce privește adevărul și dreptatea, nu susține niciunul dintre aceste lucruri. Prin urmare, educația culturală occidentală este o educație bazată pe egoism. O educație bazată pe egoism înseamnă: „Toată lumea trebuie să-mi servească interesele. Trebuie să analizez bine toate lucrurile pe cont propriu înainte de a le face. Interesele mele personale, drepturile mele umane și drepturile mele individuale sunt primordiale.” Există vreo dreptate morală aici? Există vreo corectitudine? (Nu.) Dacă nu există corectitudine sau dreptate morală, cum ar putea fi în acord cu adevărurile-principii? Într-o anumită măsură, educația culturală occidentală îți respectă drepturile umane, îți dă dreptul de a te gândi la probleme și de a-ți exprima opiniile în mod liber. Astfel, poate proteja per ansamblu demnitatea umană și drepturile omului. Așadar, într-o anumită măsură, educația occidentală corespunde mai mult nevoilor umanității. Dar poate aceasta să-i îndrume pe oameni pe calea cea dreaptă în viață? Poate să-i determine să trateze pe toată lumea și să facă toate lucrurile conform adevărurilor-principii? Nu poate. Educația occidentală poate garanta drepturile omului pentru toată lumea și dreptul fiecăruia de a-și proteja demnitatea – acest lucru este în conformitate deplină cu nevoile umanității. Totuși, comparând cu situația reală din societate, puține țări pot atinge pe deplin standardul de garantare a drepturilor omului. Realist vorbind, în societatea de astăzi, un sistem care le poate permite oamenilor să se gândească liber la diverse chestiuni și să-și exprime liber opiniile este un sistem social foarte bun. Dumnezeu le-a dat oamenilor liberul arbitru și capacitatea de a se gândi independent la diverse chestiuni; acesta este doar un aspect al calibrului dăruit de El. Însă Dumnezeu nu ți-a spus niciodată: „Fii egoist, fii autonom. Totul trebuie să se învârtă în jurul intereselor tale. Interesele tale sunt primordiale. Trebuie să fii independent în toate privințele, să fii propriul tău stăpân și nu este nevoie să cauți adevărul, să întrebi care este voia cerurilor sau să ții cont de interesele altora.” Dumnezeu nu a învățat niciodată pe nimeni acest lucru. De la începutul îndrumării oamenilor de către Dumnezeu în viața lor, El le-a indicat moduri specifice de a trăi și de a se purta în toate aspectele, le-a spus să urmărească adevărul, să se supună orchestrărilor și rânduielilor Sale, să fie onești, să-și facă bine datoria de ființe create și așa mai departe. Toate acestea sunt cele mai importante lucruri urmărite în viața cuiva. Dumnezeu a exprimat o mulțime de adevăruri, dar nu ți-a spus niciodată să-ți aperi drepturile, nici nu ți-a spus vreodată să te gândești liber la diverse chestiuni și să-ți protejezi spațiul personal independent. Dumnezeu nu a spus niciodată așa ceva. El doar ți-a dat capacitatea de a te gândi independent la diverse chestiuni – asta este tot. Ai această capacitate, precum și condiția înnăscută a liberului arbitru. Cu toate acestea, deși le-a dat oamenilor astfel de condiții înnăscute, Dumnezeu a stabilit și legi și porunci pentru ei și le-a furnizat diverse adevăruri, spunându-le cum să se poarte și cum să I se închine – în toate privințele, există adevăruri-principii pe care oamenii ar trebui să le respecte. Dar în toate cuvintele și avertismentele Sale către oameni, Dumnezeu nu le-a spus niciodată să fie autonomi, să fie independenți sau să învețe să-și apere drepturile. Asemenea gânduri, puncte de vedere sau zicale și învățături nu au apărut niciodată în cuvintele lui Dumnezeu sau în adevăr. Dimpotrivă, în cuvintele în care expune firile corupte ale oamenilor, Dumnezeu le dă în vileag aroganța și egoismul. Acest egoism este o trăsătură dezvăluită de umanitatea oamenilor după ce au fost corupți de Satana. La unii oameni, se manifestă când încearcă să-și protejeze propriile interese după ce au fost corupți de Satana; la alții, este pur și simplu produsul educației din această societate. În ambele cazuri, este vorba de egoism. Indiferent cum apare, pe scurt, atât timp cât ești egoist, aceasta este o trăsătură și o dezvăluire a umanității pe care o manifești în timp ce trăiești sub influența firilor corupte. Este clar acum? (Da.)