Toate lucrurile poruncite de Dumnezeu sunt lucruri pozitive

Un alt aspect referitor la definiția lucrurilor pozitive se referă la ceea ce este poruncit de Dumnezeu, iar sfera de aplicare a celor poruncite de Dumnezeu este destul de vastă. În termeni generali, de exemplu, durata de viață, înfățișarea, natura înnăscută și genele diverselor ființe vii, precum și modurile lor de supraviețuire, tiparele lor de activitate, metodele lor de a-și asigura hrana și de a se reproduce și tiparele lor de viață pentru adaptarea la cele patru anotimpuri, care implică direcțiile migrației lor și domeniile lor de activitate; în plus, cele patru anotimpuri, amplasarea munților, râurilor și lacurilor și formele de existență ale diverselor lucruri vii sau neînsuflețite de pe pământ poruncite de Dumnezeu și așa mai departe – oamenii ar trebui să respecte și aceste lucruri care fac parte din această sferă de aplicare, să le ofere spațiu pentru supraviețuire și să nu folosească voința umană sau mijloace artificiale pentru a le eradica, a interfera cu ele sau a le aduce prejudicii. De exemplu, tigrii se nasc pentru a mânca erbivore; zebrele, antilopele, elanii și unele animale mici – toate acestea constituie prada tigrilor. Acesta este modul unei vietăți de a-și asigura hrana și sfera în care face acest lucru; aceasta este o regulă a supraviețuirii sale. Așadar, ce implică această regulă de supraviețuire? Implică porunca lui Dumnezeu. Întrucât este poruncită de Dumnezeu, indiferent cum o privesc oamenii din perspectiva noțiunilor – fie că o consideră minunată, fie sângeroasă și crudă – este cu siguranță un lucru pozitiv. Este ceva absolut sigur și de netăgăduit. Chiar dacă simți în inima ta că vânarea animalelor de către tigri este foarte sângeroasă și crudă și nici măcar nu poți suporta să vezi o astfel de scenă tragică desfășurându-se, ar trebui să respecți modul de supraviețuire din lumea animală. Nu ar trebui să-l împiedici sau să-l restricționezi, cu atât mai puțin să intervii în mod artificial sau să deteriorezi acest mediu ecologic. În schimb, ar trebui să lași lucrurile să-și urmeze cursul firesc și să protejezi mediul de supraviețuire al lumii animale. Nu ar trebui să privezi diverse animale de dreptul lor de a supraviețui. Vânarea și devorarea erbivorelor sau a altor animale de către carnivore este o regulă a supraviețuirii lor, iar această regulă a supraviețuirii a fost creată și poruncită de Dumnezeu. Omenirea nu ar trebui să intervină asupra ei sau să o deterioreze, ci ar trebui să lase lucrurile să-și urmeze cursul firesc. Ce înseamnă, atunci, să lase lucrurile să-și urmeze cursul firesc? Înseamnă că, atunci când vezi un tigru sau orice alt carnivor vânând o antilopă sau o altă pradă, dacă ai suficient curaj, poți privi de la distanță, fără să te amesteci. Dacă ești temător și nu poți privi această scenă de luptă sângeroasă și mortală, atunci nu te uita, dar nu ar trebui să condamni comportamentul de vânătoare al acestor carnivore fiindcă nu suporți să vezi scena sângeroasă, cu atât mai puțin să te plângi că a fost o greșeală ca Dumnezeu să creeze aceste carnivore; aceasta este o faptă lipsită de rațiune. Este normal să nu înțelegi acest lucru, dar nu ar trebui să privezi carnivorele de dreptul lor de a supraviețui. Unii oameni întreabă: „Ar trebui să le protejăm în mod artificial, atunci?” Ți-ai îndeplinit deja responsabilitatea de ființă umană nefăcând nimic care să intervină sau să provoace daune. Nu este nevoie să le protejezi în mod artificial, deoarece și animalele sunt viețuitoare create de Dumnezeu; și, având în vedere că au fost create de Dumnezeu, El le-a dăruit deja capacitatea de a supraviețui – nu au nevoie să intervii sau să le ajuți. În plus, oare le poți ajuta? Poți reproduce ferocitatea cu care își vânează prada? Oamenii nu au această capacitate. Cel mult, pot doar să folosească arme pentru a ucide câteva prăzi, ceea ce este departe de a satisface nevoile animalelor. Mai mult, unele animale nu mănâncă prăzi moarte; mănâncă doar carne vie, proaspătă. Nu ar trebui să intervii sau să prejudiciezi drepturile de supraviețuire ale carnivorelor, nici să protejezi erbivorele de pericole; este suficient să nu le faci rău sau să nu le vânezi. Supraviețuirea tuturor tipurilor de animale are legile sale, iar acestea se reproduc și trăiesc conform regulilor poruncite de Dumnezeu și legilor stabilite de El. Au propriile legi de supraviețuire și propriile abilități de a supraviețui și, în multe privințe, abilitățile lor de a supraviețui sunt chiar superioare celor ale oamenilor. Deși nu pot să fabrice sau să folosească arme și unelte, capacitatea lor de a supraviețui independent este totuși superioară în anumite privințe capacității oamenilor. Dacă oamenii ar trăi în sălbăticie, le-ar fi greu să supraviețuiască; unii chiar ar muri de sete, de foame sau de frig ori ar fi mâncați de fiarele sălbatice. Este clar că oamenii sunt mai puțin capabili să supraviețuiască în mod independent în sălbăticie decât animalele. Care este motivul? Și acest lucru este legat de porunca lui Dumnezeu.

În ceea ce privește cele poruncite de Dumnezeu, principiul pe care ar trebui să îl respecte oamenii este să nu intervină în mod artificial sau să le prejudicieze. Să luăm exemplul tratării animalelor: nu este nevoie ca oamenii să le protejeze din dorința de a fi buni. Atât timp cât nu le tulburi, nu le deteriorezi mediul de viață și nu le subminezi regulile și legile de supraviețuire, ți-ai îndeplinit responsabilitatea de ființă umană. Dacă un animal este rănit sau întâmpină dificultăți și cere ajutorul oamenilor, ar trebui ca aceștia să-l ajute? (Da.) Acest ajutor nu este considerat o intervenție artificială, ci este mai degrabă o responsabilitate pe care oamenii ar trebui să o îndeplinească. De ce este o responsabilitate pe care oamenii ar trebui să o îndeplinească? Pentru că este ceva ce oamenii sunt capabili să facă. În această situație, ar trebui să dea dovadă de dragoste și să facă tot posibilul să ajute, deoarece atât oamenii, cât și animalele sunt vietăți create. Doar că, în ochii lui Dumnezeu, obiectul mântuirii Sale sunt oamenii, vietăți de nivel superior, diferite de celelalte. Întrucât toate trăiesc împreună în această lume materială, în acest spațiu, ajutorul reciproc în momentele dificile nu încalcă niciun principiu. Acesta este un caracter pe care oamenii ar trebui să-l aibă drept condiție minimă și este ceva ce ar trebui să poată reuși. Dacă există într-adevăr un animal rănit care vine la tine pentru ajutor, o face doar pentru că te respectă și are încredere în tine. Faptul că-ți poate cere ajutorul dovedește că nu este nesăbuit; este capabil să gândească și știe că oamenii au modalități de a-l ajuta să supraviețuiască, chiar dacă sunt diferiți de el. Întrucât alte ființe vii respectă atât de mult oamenii, nu ar trebui ca aceștia să îndeplinească bine rolul de stăpân al tuturor lucrurilor și să-și îndeplinească obligațiile care le revin? (Ba da.) Acesta este principiul de practică. Pentru a îndeplini bine rolul de stăpân al tuturor lucrurilor, nu este suficient doar să ai această dorință – este nevoie de acțiune practică. Atunci când alte ființe vii se confruntă cu dificultăți sau au nevoi, trebuie să le dai o mână de ajutor. Dacă sunt sortite să moară sau să se confrunte cu o mare calamitate, iar tu nu poți ajuta, atunci nu este nimic de făcut și ar trebui doar să lași lucrurile să-și urmeze cursul firesc – trebuie doar să faci tot posibilul. Dacă le vezi întâmpinând dificultăți sau pericole, atunci ar trebui să-ți îndeplinești responsabilitatea și obligația. Dacă nu le vezi, nu este nevoie să te străduiești pentru a le căuta – aceasta nu este responsabilitatea ta. Ele au propriul destin și nu este nevoie să depui în mod proactiv un efort în acest sens. În schimb, dacă se confruntă cu dificultăți și îți caută ajutorul, este datoria ta sacră să le întinzi o mână de ajutor; ai face bine să nu refuzi. De exemplu, dacă întâlnești o gâscă sălbatică pe drum, blocându-ți calea și încercând să te împiedice să pleci, dacă ai o inimă iubitoare, ar trebui să-ți dai seama că gâsca este în pericol și a venit la tine pentru ajutor. Ce ar trebui să faci în această situație? (Să urmărim gâsca pentru a vedea ce este în neregulă și să o ajutăm dacă putem.) Așa este. Urmărește gâsca, vezi unde te duce și ce dificultate sau ce pericol care necesită asistență umană a întâmpinat. Ar trebui să faci tot posibilul pentru a o ajuta – nu poți să o lași pur și simplu la ananghie. Acesta este simțul responsabilității pe care ar trebui să-l aibă oamenii. Să prețuiască diversele ființe vii create de Dumnezeu, să prețuiască toate lucrurile pe care le-a creat Dumnezeu – acesta este caracterul dragostei față de lucrurile pozitive pe care ar trebui să-l aibă oamenii. Unii întreabă: „Reprezintă aceasta o acumulare de merite și de fapte bune?” Nu. Zicala „să acumulezi merite și fapte bune” nu este validă. Nu este nevoie să debitezi astfel de cuvinte pompoase. Pentru a spune lucrurilor pe nume, întreaga idee de a acumula merite și de a face fapte bune este ridicolă! Aceasta înseamnă să îndeplinească obligațiile de ființă umană; este simțul elementar al responsabilității pe care ar trebui să-l aibă oamenii. Odată ce ai ajutat gâsca, ți-ai îndeplinit responsabilitatea. Nu ai nevoie de mulțumirile ei, nici nu ai nevoie să-ți răsplătească bunătatea – ai făcut ceva ce oamenii sunt obligați să facă. A îndeplini această obligație și a avea acest simț al responsabilității înseamnă a urma cuvintele lui Dumnezeu – toate lucrurile create și poruncite de Dumnezeu sunt lucruri pozitive și ar trebui să le prețuim. Sarcina dată de Dumnezeu este să prețuim toate lucrurile pe care le-a creat. Aceasta face parte din bunul simț al umanității pe care oamenii, în calitate de stăpâni ai tuturor lucrurilor, ar trebui să-l aibă drept condiție minimă. Mai exact, este simțul responsabilității pe care ar trebui cel puțin să-l aibă. Nu interveni asupra altor ființe vii, nu le submina regulile de supraviețuire și nu le priva de dreptul lor de a supraviețui; în plus, nu este nevoie să le ajuți în mod artificial să trăiască într-un anumit fel sau să le îndrumi și să le reglementezi să supraviețuiască într-un anumit fel. În schimb, respectă-le legile și regulile de supraviețuire. Când au nevoie de ajutor, dacă vezi acest lucru, nu ar trebui să le eviți sau să treci cu vederea, privindu-le pur și simplu cum sunt rănite și mor, ci ar trebui să dai o mână de ajutor pentru a îndeplini responsabilitatea și obligația care le revin oamenilor. Dându-le o mână de ajutor, le salvezi. Acest lucru nu te va obosi, nici nu va necesita să plătești un preț mare sau să consumi multă energie, cu atât mai puțin să-ți dai viața pentru a le proteja. Nu este un mare sacrificiu; este ceva ce ar trebui să faci ca om. Dacă ți s-ar cere să le protejezi din toate puterile, nu ar fi ceva ușor de realizat, dar ar trebui să poți lăsa lucrurile să-și urmeze cursul firesc – fără să intervii asupra lor, fără să le deteriorezi mediul de viață sau să le subminezi regulile de supraviețuire și fără să le privezi de dreptul lor de a supraviețui. Dacă nu poți face nici măcar acest lucru, atunci nu ești om, nu ești reîncarnat dintr-un om și nu ai umanitate. Ce înseamnă să nu ai umanitate? Înseamnă că-ți lipsesc până și conștiința și rațiunea de a proteja animalele, de a avea grijă de ele și de a respecta ființele vii pe care le-a creat Dumnezeu. Dacă te gândești mereu să le faci rău, să le mănânci și să le privezi de dreptul de a supraviețui, atunci nu ești om, ci fiară sălbatică. Este clar acum? (Da.)

Există și alte situații referitoare la cele poruncite de Dumnezeu. De exemplu, regulile de supraviețuire ale unor animale sunt întrucâtva diferite sau chiar opuse regulilor altor ființe vii, cum ar fi bufnițele, liliecii și alte animale a căror regulă de supraviețuire este să doarmă ziua și să devină active noaptea. Acest lucru a fost poruncit de Dumnezeu și, chiar dacă unele circumstanțe speciale determină ocazional aceste animale să schimbe temporar această rutină, în condiții normale, legile și regulile lor de supraviețuire practic nu se schimbă. Oamenii se gândesc mereu să schimbe regulile acestor animale, făcându-le diurne, asemenea lor. Ei efectuează cercetări asupra genelor și serului sanguin al acestor animale, asupra tiparelor lor de activitate și așa mai departe, gândindu-se la toate modalitățile de a le schimba și submina regulile de supraviețuire și tiparele de activitate. Este bun acest lucru? (Nu.) Este acest tip de comportament, acest tip de gândire, un lucru pozitiv? (Nu.) Este un lucru negativ și ceva ce fac ființele neomenești. Prin intermediul cercetării științifice, aceste ființe vii chiar se schimbă întrucâtva, dar ajung să trăiască într-un mod extrem de dureros și anormal. Oamenii normali nu suportă să vadă acest lucru. Există și unii care spun: „Sunt atât de mulți șobolani acum; ar fi minunat dacă ar fi prinși de câini. Câinii ar putea păzi casa și am putea face economii la mâncarea pentru câini, fiindcă ar mânca șobolani și n-am avea nevoie să ținem pisici. Am lovi trei iepuri dintr-o lovitură. N-ar fi minunat?” Apoi cercetează cum să combine genele pisicilor și ale câinilor, astfel încât câinii să aibă atât gene canine, cât și feline și să devină hibrizi câine-pisică, având atât capacitatea de a păzi casa, cât și de a prinde șobolani. Este bună această idee? (Nu.) De ce nu? (Pentru că vor mereu să submineze ceea ce a poruncit Dumnezeu și să încalce legile poruncite de Dumnezeu. Exact asta face Satana și asta face omenirea coruptă.) Astfel de idei sunt ticăloase. De unde vin ideile ticăloase? Vin în întregime de la Satana și de la spiritele rele. Prin urmare, astfel de indivizi corupți sunt ființe neomenești. Ei vor mereu să schimbe lucrurile pozitive pe care le-a poruncit Dumnezeu și să modifice funcțiile inițiale, tiparele de activitate și legile de supraviețuire ale diverselor ființe vii pe care le-a poruncit Dumnezeu. Vor mereu să submineze formele de supraviețuire ale ființelor vii poruncite de Dumnezeu, capătă mereu idei, gânduri și puncte de vedere ticăloase și scandalos de răzvrătite și vor mereu să submineze diversele lucruri poruncite de Dumnezeu. Astfel de indivizi sunt ființe neomenești; nu au umanitate. Gândirea sau acțiunile lor nu se află niciodată în sfera conștiinței și a rațiunii, ci, dimpotrivă, ei vor mereu să depășească sfera umanității normale – aceasta este o manifestare a faptului că sunt ființe neomenești. Nu respectă și nu susțin, în cadrul conștiinței și rațiunii umanității normale, regulile de supraviețuire și formele de existență ale tuturor lucrurilor poruncite de Dumnezeu. În schimb, vor mereu să submineze, să tulbure și să schimbe regulile de supraviețuire poruncite de Dumnezeu, să schimbe modurile de viață ale altor ființe vii. Vor ca pisicile să nu mai fie pisici, iar câinii să nu mai fie câini, transformându-i pe toți în aberații, în lucruri ticăloase, făcându-i să se dezvolte într-o direcție ticăloasă. Vor mereu să submineze existența lucrurilor pozitive și să submineze formele de supraviețuire ale lucrurilor pozitive. Nu sunt oare niște ființe neomenești? (Ba da.) Gândurile și punctele de vedere pe care le nutresc și le au ființele neomenești sunt lucruri negative, fiind antagonice lucrurilor pozitive. Întrucât punctele lor de vedere sunt negative, fiind antagonice lucrurilor pozitive, nu sunt oare negative obiectele pe care le produc și rezultatele pe care le au în profesiile lor? (Ba da.) Aceste lucruri sunt negative. Deși unele lucruri nu au în mod direct un impact negativ asupra omenirii sau nu-i provoacă acesteia niciun rău, atât timp cât sunt antagonice celor poruncite de Dumnezeu, atât timp cât încalcă legile și regulile poruncite de Dumnezeu și au un mod diferit de supraviețuire sau o lege și o regulă diferite, apărute ca urmare a intervenției artificiale, a procesării și a subminării de către om a legilor și regulilor poruncite de Dumnezeu, atunci aceste lucruri sunt negative. Indiferent câți oameni acceptă și recunosc existența unui astfel de lucru sau în viața ori în supraviețuirea câtor oameni aduce plăcere fizică, dacă nu este în forma inițială poruncită de Dumnezeu și dacă nu este în starea inițială poruncită de Dumnezeu, iar structura, forma sau legile și regulile sale de supraviețuire poruncite au fost în schimb modificate și subminate, atunci este un lucru negativ. Aceasta fiindcă a fost procesat, deteriorat și schimbat de Satana și a fost impregnat de concepte, gânduri și puncte de vedere de la Satana și chiar de unele dintre otrăvurile sau uneltirile Satanei. Chiar dacă oamenii nu pot vedea în profunzime acest lucru, este totuși un lucru negativ. Pe scurt, fie că este un lucru viu, fie că nu este un lucru viu, atât timp cât este ceva ce se opune lucrului inițial poruncit de Dumnezeu, ceva a cărui formă sau structură ori ale cărui legi și reguli de supraviețuire, așa cum sunt poruncite de Dumnezeu, au fost subminate și schimbate și căruia, în același timp, i-au fost impregnate sau adăugate diverse elemente suplimentare de la Satana, atunci este un lucru negativ și a fost deja alterat. Indiferent ce tip de impact cantitativ are asupra vieții sau asupra supraviețuirii fizice a omenirii, atât timp cât a suferit o schimbare calitativă și calitatea sa a fost modificată, atunci este un lucru negativ. Acest lucru este absolut și deloc fals. Atât timp cât ceva este un lucru negativ, indiferent de cât timp există în această lume sau de cât timp a fost acceptat de omenire și societate, dacă nu este lucrul inițial poruncit de Dumnezeu, nu este recunoscut de El, iar dacă nu este recunoscut de Dumnezeu, atunci este un lucru negativ.