Să vorbim despre un alt exemplu. Într-o zi, am mers la o fermă și s-a întâmplat ca oamenii de acolo să culeagă pere. Cineva Mi-a adus câteva. Am observat dintr-o privire că aceste pere erau destul de verzi și nu foarte coapte, dar l-am văzut pe cel care le culegea ținând în mână o pară galbenă și lucioasă și mâncând-o, spunând în timp ce mânca: „E atât de dulce, această pară este delicioasă!” Le-a păstrat pe cele coapte pentru el, iar toate perele pe care le-a cules pentru Mine erau practic crude. Fără să mai discutăm dacă perele erau coapte sau nu, cel care le culegea nu era prost. Zi de zi își petrecea timpul lângă acei peri și știa care pere erau coapte și care nu. S-a întâmplat să merg acolo, iar el a cules pere necoapte din pom și Mi le-a dat. De fapt, nu-Mi place să mănânc fructe crude sau reci și, mai ales, nu pot mânca fructe necoapte, deoarece Mă deranjează la stomac. Dar el Mi-a dat pere necoapte, scoțând totodată o pară coaptă și mușcând din ea. Acest incident Mi-a lăsat o impresie profundă. Știam că poate să deosebească perele necoapte de cele coapte. A presupus că alții sunt proști și nu pot să-și dea seama și s-a gândit: „E un gest destul de frumos din partea mea să-ți dau o pară necoaptă. Ba chiar îți dau mai multe. Tu nu știi dacă perele sunt coapte sau nu, nu ai aceste cunoștințe! Deși predici adevărul în mod clar și logic, sigur crezi în continuare că sunt bun și că te tratez bine după ce am cules atâtea pere necoapte pentru tine.” Individul care a făcut asta credea că alții sunt proști și, în special, că Eu sunt prost. În inima lui, conștientiza ce face atunci când a făcut acest lucru nesăbuit? (Nu.) Nu a conștientizat ce face. A crezut că i-a păcălit pe alții și că a fost foarte deștept. A fost deștept? (Nu.) Dacă ar fi fost cu adevărat deștept, cum ar fi putut să facă un asemenea lucru de-a dreptul nesăbuit, fără să fie totuși conștient ce face? Aceasta a dovedit că nu a fost deștept, ci a fost în schimb meschin. A cules pere necoapte și Mi le-a dat să le mănânc, în timp ce el ținea o pară coaptă în mână și o mânca. N-ar părea ridicolă această acțiune? Am trecut cu vederea, dar ceea ce a făcut Mi-a lăsat o impresie profundă. Faptul că acest individ Mi-a putut face așa ceva – nu este natura acestui lucru foarte gravă? În ceea ce privește punctul de vedere, principiul de gestionare a lucrurilor și abordarea lui în această chestiune, cum era umanitatea lui? Știa că fapta lui este incorectă, că este incorect să trateze oamenii în acest fel? (Nu știa.) Se credea foarte deștept. „Privește cât de deștept sunt, ți-am dat pere necoapte și nici nu ți-ai dat seama! Am păstrat toate perele coapte pentru mine, iar tu nu vei mânca nicio pară coaptă! Dacă vei veni din nou, tot nu voi culege pere coapte pentru tine, ți le voi da doar pe cele necoapte!” Simpla chestiune a culesului perelor l-a dezvăluit. Nu este acest individ un netrebnic? (Ba da.) Este un netrebnic și nu știe ce este corect și ce este incorect. Spune-Mi, ce fel de umanitate este aceasta? În opinia Mea, el este o bestie și are doar înfățișarea unui om, dar, în realitate, nu este vrednic să se numească om. Lucrul pe care l-a făcut și această greșeală pe care a comis-o au fost de-a dreptul mizerabile, nefiind mai bune decât ceea ce ar face un animal. Se spune mereu că oamenii sunt animale superioare, dar din punctul Meu de vedere, mulți oameni sunt chiar mai răi decât animalele! Pe lângă faptul că nu are umanitate, ceea ce a făcut, principiile sale și modul său de a acționa arată că nu este loial nici măcar cât este un câine de pază față de stăpânul său. Avem un câine acasă. Odată, mânca o ureche de porc și l-am tachinat, spunând: „Îți place foarte mult, nu-i așa? De ce nu-Mi dai și Mie o gură?” Câinele a lăsat urechea de porc și a împins-o spre Mine, ca și cum ar spune: „Servește-Te.” Carnea și oasele sunt cele mai delicioase lucruri pentru un câine. Chiar dacă puiul lui ar vrea urechea de porc, nu i-ar da-o, dar Eu am spus că vreau să o mănânc și Mi-a oferit-o imediat. Vezi, când ai un câine, poți să-ți dai seama de ce sunt adorabili câinii. Ai grijă de el și îl tratezi bine, iar pentru el, ești familia lui. Dacă îi ceri cel mai bun lucru pe care îl are, ți-l va da. Simte afecțiune față de tine. Oamenii nu pot face asta – așadar, cum putem spune că sunt animale superioare? Diavolii spun că oamenii sunt animale superioare. Acesta este un sofism pur, un raționament distorsionat și o erezie. Dacă o persoană nu are umanitate, poate să comită orice faptă rea trăind în această lume satanică – poate fi oricât de rea, oricât de josnică, oricât de urâtă și oricât de detestabilă. Dacă nu are funcția conștiinței și nu știe ce este corect și ce este incorect, poate să comită orice faptă rea și să rostească orice cuvinte incorecte, raționamente distorsionate și erezii. Oamenii sunt mai înfricoșători decât animalele. De fapt, animalele nu sunt înfricoșătoare; sunt foarte simple, foarte pure și foarte directe. Cățelușul Meu, când era mic și mânca o ureche de porc, se bucura atât de mult să Mă vadă, încât începea să dea din cap și din coadă. Știa să Mă facă fericit. Dar dacă îl tachinam și îi ceream mâncarea, nu Mi-o dădea, se ascundea rapid și ieșea doar după ce termina de mâncat. După ce a împlinit doi sau trei ani, s-a comportat diferit, fiind acum rezonabil. Când îi cer ceva ce-i place, Îmi dă acel lucru. Este sincer când Mi-l dă, nu-Mi cere nimic și nu are motive ascunse față de Mine. Și când nu-Mi dă acel lucru, este tot sincer, neavând răutate față de Mine. Indiferent dacă Mi-l dă sau nu, este sincer. Acestea sunt atributele și instinctele lui înnăscute. Animalele nu au firi corupte. Nu au nimic care să fi fost prelucrat de Satana, iar toate dezvăluirile lor sunt naturale, foarte directe și simple. Nu este nevoie să le ghicești intențiile și să te ferești de ele. Dacă un animal îți dă ceva, chiar îți dă acel lucru, iar dacă nu-ți dă, atunci nu ți-l dă. Dacă este fericit, chiar este fericit, iar dacă nu este fericit, atunci nu este. Nu va fi controlat de emoții și nu va avea intenții rele față de tine. Oamenii sunt diferiți. Oamenii sunt înfricoșători. Purtând piele de om, dacă nu au conștiință sau rațiune, nu au cum să fie mai buni decât animalele, dar pot să fie oricât de răi. Cât de răi pot să fie? Atât de răi încât vei simți că ai văzut un demon viu, făcându-te să simți că este de neconceput, șocându-ți conștiința, lovindu-te în adâncul inimii și provocându-ți durere. Când simt aceste lucruri, oftez în sinea Mea, gândindu-Mă: „Este ceva ce ar trebui să facă un om? Cum pot oamenii să fie atât de răi? Acel om crede în Dumnezeu, cum poate totuși să facă aceste lucruri?” Odată ce o persoană își pierde conștiința și rațiunea, poate fi oricât de rea. Nu doar că poate fi pe cât de rea este în prezent, dar poate deveni și mai rea, continuând să decadă. Faptul că oamenii nu știu ce este corect și ce este incorect este începutul decăderii omenirii, începutul declinului omenirii.

Dacă cineva nu știe ce este corect și ce este incorect, nu are conștiință sau rațiune și, astfel, nu are umanitate și este posibil să aibă o natură demonică. Indiferent ce dezvăluie după aceea sau ce trăiește în timpul vieții sale, pe scurt, nu va fi răscumpărat, nu va fi niciodată răscumpărat. Dacă cineva nu are conștiință și nici rațiune – mai exact, nu are umanitate – atunci este incorigibil și nu poate fi răscumpărat. Chiar așa stau lucrurile. Dacă nici măcar nu știe ce este corect și ce este incorect, cum poate face ceva care să fie în acord cu rațiunea și conștiința? Ar fi absurd să sugerăm asta. Unii oameni sunt predispuși la gelozie și conflict. Dacă este vorba de un conflict cu alți oameni, ai putea crede că natura acestui lucru nu este foarte gravă, dar unii intră în conflict cu Mine. Atunci în cine cred, de fapt, acești „credincioși în Dumnezeu”? Faptul că pot intra în conflict cu Mine face ca această problemă să fie gravă. Unii oameni nu uită niciodată dacă le semnalez o problemă pe care o au, iar după aceea se gândesc ce metodă pot folosi pentru a găsi un atu și a se răzbuna. De exemplu, i-am spus odată unui asemenea individ: „Gătești mereu atât de mult, de ce nu pregătești doar cantitatea potrivită?” El a cugetat: „Spui că nu știu să estimez câtă mâncare trebuie să pregătesc. Nu cumva spunând asta insinuezi că nu sunt isteț, că nu sunt bun de nimic? Atunci de ce nu gătești tu o masă!” După ce am gătit și Mi-a rămas și Mie puțină mâncare, nu a spus nimic cu voce tare, dar s-a gândit în sinea lui: „Nici tu nu poți să gătești exact cantitatea potrivită, nu-i așa? Am găsit o șansă să mă răzbun pe tine. Ai expus problema pe care o am, așa că te voi expune și eu!” Încerca mereu să găsească modalități de a Mă viza. Unii oameni spun: „Este adevărat că porți pică împotriva oricui Te vizează? Așadar, este în regulă ca alții să fie vizați, dar Tu nu?” Au dreptate să spună asta? (Nu.) Cu o altă ocazie, am rugat pe cineva să strângă masa, iar el a spus: „Nu am fost eu cel care a făcut mizerie!” Am spus: „Chiar dacă nu ai fost tu, tot poți să faci ordine.” El a spus: „Chiar dacă fac ordine, trebuie să clarific că nu am fost eu cel care a făcut mizerie.” L-am rugat să facă ordine în lucrurile din dulap, iar el a spus: „Lucrurile de acolo nu au fost cumpărate de mine!” Am spus: „Nu le-ai cumpărat tu, dar nu poți să faci ordine în ele? Oare de ce au cuvintele Mele atât de puțină greutate? Trebuie să-ți dai seama cine le-a cumpărat înainte să poți face ordine în ele?” Știa dacă spusele lui sunt corecte sau incorecte? Exprima un raționament distorsionat, nu-i așa? (Așa e.) Am spus că exprimă un raționament distorsionat, dar el a rămas neconvins în inima lui, crezând că statutul Meu special însemna că alții trebuie să suporte orice spun, de parcă Mi-aș da aere de superioritate. Era corectă gândirea lui? (Nu.) Mai târziu, am văzut că nu accepta deloc adevărul și, indiferent ce spuneam, nu accepta în inima lui, așa că nu Mi-am mai pierdut timpul cu el – putea să facă orice dorea, iar Eu aveam să-l scuz și să-l tolerez. Deși am această identitate și acest statut, sunt prea mulți oameni care nu Mă ascultă și Mi se opun. Am văzut personal mulți frați și surori care sunt lipsiți de respect față de Mine. Există mulți oameni care sunt sfidători și au resentimente față de Mine, mulți care sunt invidioși pe Mine și Mă urăsc în inimile lor, mulți care Mă privesc de sus și Mă desconsideră, mulți care Mă judecă pe la spate, care Mă ridiculizează și Mă batjocoresc fățiș. Cum i-am tratat? În cei treizeci și ceva de ani în care am lucrat, nu M-am răzbunat pe absolut nicio persoană. Nu am urât, nici nu am chinuit pe nimeni după ce Mi-am asumat statutul fiindcă au fost lipsiți de respect față de Mine înainte ca identitatea Mea să fie dezvăluită public. Nu am făcut așa ceva nici măcar o dată. Mai mult, acești oameni au făcut lucruri nepoliticoase sau jignitoare față de Mine și nu i-am tras niciodată la răspundere. Totuși, trebuie să am părtășie despre aceste tipuri de probleme, raportându-le la adevăr, pentru a-i ajuta pe toți să aibă discernământ – acest lucru este benefic pentru toată lumea. Dar mulți nu au discernământ în privința lucrurilor pe care le-au făcut acești oameni. Nu iau asemenea lucruri în serios, ca și cum nu ar merita menționate. Nu este o problemă? Așadar, este extrem de necesar să avem părtășie despre astfel de chestiuni pentru a-i ajuta pe toți să aibă discernământ. Întrucât spui că ai credință în Dumnezeu, te tratez ca pe un credincios. Am cerințe de la tine în baza datoriei pe care o îndeplinești, așa că nu ar trebui să o îndeplinești? Nu ar trebui să te supui? (Ba da.) Am această identitate și îți cer lucruri având această identitate și acest statut, așadar ar trebui să tratezi ceea ce spun cu atitudinea unei ființe create. Îți îndeplinești datoria; nu ar trebui să faci alte remarci, nu ar trebui să rostești raționamente distorsionate, nici să Mă contrazici. Acestea sunt raționalitatea și manifestarea umanității pe care ar trebui să le ai măcar ca ființă creată. Acest individ însă, pe lângă faptul că nu avea o astfel de atitudine, a și folosit un raționament distorsionat. Știa el ce este corect și ce este incorect? Nu știa. Oamenii care nu știu ce este corect și ce este incorect sunt lipsiți de umanitate, nu-i așa? (Așa e.) Se poate spune cu certitudine că nu au umanitate. Dacă o persoană obișnuită îți cere să strângi masa și să organizezi dulapul, iar tu nu vrei să o faci sau simți că persoana cealaltă este o persoană obișnuită și nu are dreptul să-ți ceară asta, atunci poți alege să nu o faci. Dar cele două lucruri pe care le-ai spus, „Nu am fost eu cel care a făcut mizerie!” și „Lucrurile din dulap nu au fost cumpărate de mine!” – asta ar spune o persoană care are conștiință și rațiune? Nu ești exagerat de irezonabil? (Ba da.) Te porți sfidător când îți vorbește așa o persoană obișnuită, dar acum Eu sunt Cel care îți vorbește și tot îndrăznești să folosești un raționament distorsionat în ce Mă privește și să te aperi folosind o logică amăgitoare. Ce spune despre caracterul tău faptul că poți folosi un astfel de raționament distorsionat? Ai spus: „Nu am fost eu cel care a făcut mizerie”, adică: „Oricine a făcut mizerie ar trebui să o curețe; în orice caz, eu nu o voi face!” Ai refuzat să faci sarcina pe care ar fi trebuit să o faci și chiar ai folosit un raționament distorsionat. Așa ar trebui să se ocupe de lucruri o persoană cu umanitate normală? Dacă această sarcină este ceea ce ar trebui să faci, oare nu ar trebui să nu spui asta? Oare faptul că poți spune asta nu înseamnă că nu știi ce este corect și ce este incorect? Ca să refuzi și să nu faci acest lucru, chiar ți-ai vărsat furia personală, spunând că nu ai făcut tu mizerie, nici nu ai cumpărat lucrurile, așa că nu aveai să faci ordine. Ai inventat scuze și ai folosit raționamente distorsionate pentru a evita să faci asta. Nu este raționamentul tău prea distorsionat? Ai putut să rostești un astfel de raționament distorsionat și ai făcut-o cu o siguranță de sine nerușinată și chiar cu aroganță. O astfel de persoană nu știe ce este corect și ce este incorect, nu-i așa? Nu are umanitate, nu-i așa? (Așa e.) Nu te-am caracterizat astfel pentru că am această identitate și acest statut și pentru că M-ai vizat. Chiar dacă altcineva ți-ar cere să faci asta și ai refuza, încercând să aduci argumente, fiind de față, tot te-aș evalua în acest fel, pentru că spusele tale nu sunt în conformitate cu umanitatea, sunt incorecte, sunt un raționament distorsionat, sunt erezii și sofisme. Nu ai crezut că este incorect și chiar ai considerat că este un raționament valid; acest lucru este suficient pentru a arăta ce se află în umanitatea ta. Nu ai putut să te abții atunci și ți-au scăpat aceste vorbe. Aceasta este o dezvăluire naturală, iar o dezvăluire naturală reprezintă umanitatea și esența cuiva. De ce spun că reprezintă esența cuiva? Faptul că ai asemenea gânduri și puncte de vedere nu este ceva temporar și nu au fost declanșate de ceva ce am spus Eu; mai degrabă, aceste gânduri și puncte de vedere sunt ceea ce gândești de mult timp, de zile și luni – pe deasupra, pentru că unele lucruri nu au fost pe placul tău, ai căpătat noțiuni, iar inima ți s-a umplut de nemulțumire și sfidare. Nu te-ai putut controla o clipă și ceea ce se află în inima ta a fost expus. Ce a fost expus? Că nu ai conștiință și rațiune și că umanitatea ta este prea rea, prea înfricoșătoare. Dacă i-ai cere individului menționat anterior să accepte adevărul, nu ar putea să facă asta. Dacă i-ai cere să-și cunoască firile corupte, i-ar fi și mai puțin posibil să facă asta. Un individ care nu are umanitate este la același nivel cu o bestie. Nu l-am caracterizat în acest fel pentru că Mi-a greșit accidental sau Mi-a spus ceva fals, ci pur și simplu pentru că aceasta este natura faptei sale. A-l caracteriza în acest fel nu este nedrept sau injust. Chiar dacă ar fi vizat pe altcineva cu aceste cuvinte, tot l-aș evalua în acest mod dacă aș vedea asta. Aceasta este o afirmație obiectivă, dreaptă. A putut să spună lucruri atât de absurde, să rostească un raționament atât de aberant, iar faptul că a făcut asta a fost o dezvăluire naturală. Spune-Mi, nu este aceasta o expunere a naturii-esență pe care o are? Nu este aceasta o expunere a adevăratei sale umanități? Acest lucru l-a dezvăluit. Ce anume a dezvăluit? A dezvăluit că nu are umanitate. Oamenii fără umanitate nu știu ce este corect și ce este incorect și pot debita orice raționament distorsionat și orice erezie, spunând aceste lucruri cu o siguranță de sine atât de nerușinată. După ce vorbesc, nu știu niciodată că vorbele lor sunt incorecte și nu recunosc niciodată ce a fost greșit în cuvintele lor. Nu reflectează niciodată asupra lor înșiși, nu acceptă să fie emondați și, în cele din urmă, ce spun? „Nu am zis asta în mod intenționat. S-a întâmplat doar pentru că mi-a scăpat într-un moment de furie, nu-i așa?” Chiar este nevoie să fi fost intenționat? Ai dezvăluit deja acest lucru în mod natural, iar adevărata ta umanitate a fost deja expusă. Faptul că poți spune asta fără să te gândești dovedește că aceste cuvinte sălășluiesc în inima ta de mult timp și, atunci când întâlnești un mediu de acest fel, le dezvălui în mod natural. Acest lucru îți poate reprezenta complet caracterul. Dacă te-ai fi gândit înainte de a le rosti, ar putea să nu fie neapărat adevărate și chiar să fie o prefăcătorie, în timp ce acest lucru îți expune și mai mult caracterul. Oamenii fără umanitate nu știu ce este corect și ce este incorect și chiar inversează binele și răul, exprimând un raționament distorsionat ca și cum ar fi valid. Indiferent cum prezinți faptele și cum le aduci argumente, pur și simplu nu vor recunoaște că au greșit. „Cum să greșesc eu? Voi sunteți cei care greșiți! Mă priviți cu dispreț, vedeți că sunt smerit, nu am daruri și nu am influență sau statut în societate și mă intimidați!” Debitează o mulțime de raționamente distorsionate și de erezii, dar nu prezintă niciodată natura lucrurilor greșite pe care le-au făcut și raționamentele distorsionate pe care le-au rostit. Indiferent câte lucruri greșite fac, nu le recunosc. Ar avea o persoană cu umanitate normală acest tip de manifestare? Nici nu e nevoie să-i menționăm pe oamenii a căror conștiință și rațiune sunt foarte solide – oricine are chiar și o fărâmă de conștiință și rațiune își va da seama cu siguranță că oamenii comit multe greșeli în viața lor. În special, unii spun sau fac lucruri pe care nu ar trebui să le spună sau să le facă, apoi regretă și suferă toată viața, acuzându-se și aducându-și reproșuri în conștiința lor. Pe măsură ce ajung la o vârstă la care sunt mai chibzuiți și mai maturi, știu tot mai mult ce cuvinte ar trebui spuse și ce lucruri ar trebui făcute și ce cuvinte nu ar trebui spuse și ce lucruri nu ar trebui făcute. Conștiința și rațiunea lor le vor regla constant comportamentul și gândurile. Mai ales dacă o persoană poate accepta adevărul, după ce acceptă unele adevăruri, conștiința și rațiunea acesteia se vor dezvolta într-o direcție pozitivă, iar cuvintele incorecte pe care le-a spus odată, punctele de vedere false pe care le-a exprimat cândva și lucrurile greșite pe care le-a făcut odinioară vor continua să apară, puțin câte puțin, în mintea ei. Persoana respectivă va reflecta asupra lor, se va gândi și va cugeta în permanență la ele, apoi va căuta cuvintele lui Dumnezeu și se va compara cu ele, simțind tot mai mult că este doar o persoană obișnuită, că a făcut multe greșeli și a spus multe cuvinte incorecte, că are multe gânduri și puncte de vedere false și că a făcut în trecut multe lucruri nesăbuite, prostești și stupide, lucruri pe care oamenii le consideră detestabile. Chiar fără a privi din perspectiva cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărului, ci doar cu înțelegerea pe care o persoană a dobândit-o în mulți ani de experiență, ea poate, de asemenea, să extragă constant aceste probleme ale umanității ei, aceste greșeli și fărădelegi. Este ceva normal, iar acestea sunt experiența și câștigurile pe care ar trebui să le aibă în cele din urmă o persoană cu umanitate care știe ce este corect și ce este incorect, după ce atinge o anumită vârstă și acceptă unele adevăruri. Însă cei care nu știu ce este corect și ce este incorect, chiar dacă trăiesc până la șaizeci sau șaptezeci de ani, rămân astfel de oameni nesăbuiți, ignoranți și încăpățânați și nu se vor schimba. Dacă te aștepți ca astfel de oameni să se schimbe, atunci ai putea la fel de bine să te aștepți să zboare porcii. Pur și simplu nu se va întâmpla niciodată. Astfel de oameni nu se vor schimba niciodată, pentru că nici măcar nu știu ce este corect și ce este incorect. Dacă i-ai cere unei persoane care nu știe ce este corect și ce este incorect să accepte adevărul, i-ai face viața dificilă, pentru că pur și simplu îi depășește capacitatea și nu știe care este adevărul. Îi este imposibil să accepte adevărul. Ar fi ca și cum i-ai cere unei persoane daltoniste să picteze un tablou. Ar putea să picteze un tablou care să aibă culori normale? (Nu.) Dacă i-ai cere unei persoane fără ureche muzicală să cânte, ar falsa mereu. Oricum ar încerca, nu poate cânta în mod armonios, dar tot crede că alții cântă fals, iar ea cântă corect. Standardul ei de evaluare nu este corect, așa că nu va ști niciodată ce este corect și ce este incorect. Înțelegi acum? (Da.)

Ce le spune oamenilor acest conținut despre care am avut părtășie? Le spune că, întrucât oamenii fără umanitate sunt lipsiți de conștiință și rațiune, această condiție elementară, ei nu au standardul de bază pentru a-și evalua și regla umanitatea. Drept urmare, manifestările lor li se par foarte ciudate celor care au conștiință și rațiune. Ei exprimă mereu raționamente distorsionate, erezii și opinii nefondate. Nu ești capabil să înțelegi ce anume se întâmplă. Acum ai găsit răspunsul, nu-i așa? (Așa e.) Dacă oamenii de acest fel ajung în punctul în care este imposibil să te înțelegi cu ei, atunci nu ar trebui să mai interacționezi cu ei. Dacă nu au ajuns încă în acest punct și încă te poți înțelege cu ei la un nivel acceptabil, atunci încearcă să vorbești și să conversezi cu ei cât mai puțin posibil, așa încât să nu ajungi la exasperare. În prezent, există un volum mare de lucru în toate domeniile lucrării, cu multe sarcini care necesită energie. Unii oameni simt că sunt prea ocupați și nu au timp să-și bată capul cu aceste erezii și sofisme. Acest punct de vedere este și el incorect, deoarece nu conduce la dobândirea discernământului. Când auzi o erezie sau un sofism și simți că este ceva în neregulă cu el, ar trebui să-l notezi. După aceea, caută adevărul pentru a putea să-l discerni clar și a ști exact ce este în neregulă cu acest sofism. Dacă exersezi și practici în acest fel, vei dobândi discernământ. Dar în cazul indivizilor de acest fel, nu este nevoie să ai părtășie despre adevăr cu ei pentru a le corecta punctele de vedere, fiindcă pur și simplu nu-l pot înțelege. Este ca și cum cineva ar vedea un ou căzând dintr-un copac și apoi ar spune că ouăle cresc în copaci. De fapt, în copac era o găină care se oua. Acel individ nu a văzut găina, ci doar oul căzând, așa că a ajuns la această concluzie. Indiferent ce-i spui, nu pricepe și insistă că ouăle cresc în copaci. Nu este ridicol? (Ba da.) Te poți face înțeles de un asemenea individ? (Nu.) Dacă nu te poți face înțeles de el, atunci nu mai spune nimic. Nu-ți pierde timpul. De-a lungul anilor, am văzut prea mulți oameni absurzi. Majoritatea acestora sunt destul de entuziaști; pot să îndeplinească o datorie și nu sunt perfizi sau răi în adâncul sufletului lor. Așa că le spun ceva în treacăt și care este rezultatul? Dacă rostesc câteva cuvinte ale adevărului, nu le înțeleg. Dacă vorbesc despre chestiuni exterioare, nu rezistă să asculte. Așa că nu mai vreau să le spun nimic acestor oameni, pentru că este prea obositor să vorbesc cu ei și am prea mult de lucru, prea multe subiecte adecvate de discutat. Nici măcar nu pot să parcurg toate subiectele adecvate, deci cum aș putea să-Mi bat capul cu acești oameni? Acum că am avut părtășie despre adevăr în această măsură, multe lucruri au devenit clare, faptele reale au ieșit la iveală și oamenii de diferite tipuri vor fi cu adevărat sortați după felul lor. Lăsați-i pur și simplu pe indivizii absurzi de acest fel să fie sortați și gata. Nu avem timp să discutăm în contradictoriu cu ei sau să le corectăm punctele de vedere false, nu-i așa? (Așa e.) Atunci haideți să încheiem aici părtășia noastră de astăzi. La revedere!

16 martie 2024