O caracteristică evidentă a oamenilor lipsiți de umanitate este aceea că nu știu ce este corect și ce este incorect atunci când acționează și vorbesc; exprimă mereu raționamente distorsionate. Spunem că nu știu ce este corect și ce este incorect, însă pur și simplu nu spun sau nu fac niciodată ceea ce este corect. Spun doar lucruri incorecte; pot spune orice, indiferent cât de incorect este. De exemplu, un astfel de individ a cumpărat odată o haină care nu-i venea și a văzut că hainele altcuiva îi veneau bine, așa că s-a înfuriat și a spus: „Mie nu-mi vine – cum se face că hainele tale îți stau atât de bine?” Își dorea cu disperare ca nici altcuiva să nu-i vină hainele – atunci ar fi fericit. Era în stare chiar să spună astfel de lucruri – nu este un raționament distorsionat? (Ba da.) Dacă nu putea adormi noaptea și vedea că tu dormi destul de profund, devenea nefericit și spunea: „Eu nu pot să adorm, deci cum poți tu să dormi? Nu este rezonabil! Dormi atât de profund – oare pentru că nu ai simțul poverii când îți faci datoria? Trebuie să raportez acest lucru conducătorului de biserică, Celui de mai sus!” Nu este un raționament distorsionat? (Ba da.) Nu glumesc, exact așa vorbesc cei care nu au umanitate și nu știu ce este corect și ce este incorect. De ce spun că nu știa ce este corect și ce este incorect? Mi-a raportat acest lucru. Când am auzit ce a spus, M-am gândit: „Ceva nu este în regulă cu spusele acestei persoane; nu este un raționament valid! Cineva cu umanitate n-ar trebui să spună așa ceva. Nu este deloc tânăr și crede în Dumnezeu de peste zece ani, dar nici măcar nu știe dacă spusele lui sunt corecte sau nu; chiar consideră că este un raționament valid pentru raportarea acelei persoane. Acest individ nu doar că nu este capabil să discearnă între bine și rău – nici măcar nu știe ce este corect și ce este incorect. Nu este bun de nimic.” Dacă v-ar fi transmis vouă această problemă, poate că într-adevăr n-ați fi putut să o discerneți, iar unii dintre voi poate ar fi fost păcăliți de ceea ce a spus, crezând că raționamentul lui este corect. Acum că am descris-o în acest fel, puteți spune dacă este ceva corect sau nu? (Da.) Nu sunt asemenea oameni denaturați și absurzi? (Ba da.) Nu știu dacă spusele lor sunt corecte sau nu, dar tot le rostesc. În mod evident, consideră afirmații, gânduri și puncte de vedere incorecte drept gânduri și puncte de vedere pozitive, pe care le pot exprima și transmite. Aceasta înseamnă că nu știu ce este corect și ce este incorect. Nu se prefac că sunt ignoranți, nici nu folosesc aceste cuvinte pentru a induce în eroare oamenii, pentru a păcăli copiii – este clar că nu știu ce este corect și ce este incorect. Prin urmare, spun că nu au umanitate. Nu pot distinge nici măcar ce este corect de ce este incorect într-o asemenea chestiune elementară – au o rațiune adevărată? Mai pot fi oameni integri? Spun lucruri incorecte ca și cum ar fi corecte, ceea ce echivalează cu a spune că negrul este alb. Mai pot fi integri în acțiunile lor? Pot trata oamenii în mod cinstit? Nu pot trata oamenii în mod cinstit, deci nu cumva le fac rău? (Ba da.) Este aceasta bunătate? (Nu.) Poate că nu vor să fie oameni răi și, de asemenea, vor să fie prietenoși cu alții, dar nici măcar nu știu ce este corect și ce este incorect, nici măcar nu pot distinge negrul de alb, așadar cum ar putea să fie prietenoși cu alții? Nu este în putința lor. O persoană poate fi bună doar atunci când conștiința și rațiunea ei sunt sănătoase, iar ea are capacitatea de a discerne și este capabilă să aleagă principiile corecte de practică. Dacă spui că ești integru și bun, unde sunt manifestările acestui lucru? Dacă nici măcar nu știi ce este corect și ce este incorect, cum poți fi integru și bun? Nu te amăgi singur! Nu-i așa? Este ceea ce numim a te înșela pe tine însuți și a-i înșela pe alții. De asemenea, astfel de oameni se admiră în mod special pe ei înșiși, crezând că au un caracter integru, că sunt buni și nu se tem de autoritate și că pot critica imediat pe cineva oricând văd că a făcut ceva greșit. Pe ce te bazezi pentru o astfel de critică? Dacă îl critici pe baza propriilor gânduri și puncte de vedere incorecte, vei ajunge să chinuiești oameni buni, răstălmăcind adevărurile-principii din casa lui Dumnezeu. Nu înseamnă că-i induci în eroare pe oameni? Dacă o astfel de persoană deține puterea în biserică, înseamnă că Satana deține puterea. Dacă Satana deține puterea, oare majoritatea oamenilor beneficiază sau suferă? (Suferă.) Majoritatea oamenilor vor fi vătămați grav și nu vor avea cum să trăiască.

Toate subiectele pe care le-am discutat se referă la unele manifestări comune din viața de zi cu zi a oamenilor. Cum vă simțiți după ce ați auzit discuția despre aceste subiecte? Au acestea vreo legătură cu adevărul? Sunteți dispuși să ascultați? (Da.) Sunt acestea doar bârfe? Înseamnă că-i vorbim pe oameni de rău pe la spatele lor? (Nu, această discuție are rolul de a ne ajuta să învățăm cum să discernem oamenii.) Acum că ați auzit aceste părtășii, sunteți capabili să discerneți oamenii? (Simt că sunt capabil să discern oamenii puțin mai bine decât înainte.) Ar trebui să fiți acum în stare să-i discerneți întrucâtva. Acum că am avut părtășie despre adevăr și am discutat despre exemple în acest mod, dacă tot nu puteți discerne oamenii, atunci calibrul vostru este prea slab și nu puteți ajunge la adevăr. Bineînțeles, cu siguranță există asemenea oameni. Indiferent cum ascultă, nu înțeleg și chiar se gândesc: „Vorbești doar despre chestiuni din viața de zi cu zi – nu voi asculta! Vreau să aud adevărurile profunde ale celui de-al treilea Cer. Nu ai părtășie despre adevăr, sunt doar bârfe. Nu voi asculta!” Dacă într-adevăr nu vrei să asculți, nu ești obligat, dar toate subiectele pe care le discutăm sunt necesare. Oricine poate înțelege adevărul din ele va fi în stare să discearnă oamenii. Dacă poți înțelege cu adevărat, ești o persoană binecuvântată. Dacă nu poți înțelege indiferent cum asculți și, cu cât asculți mai mult, cu atât devii mai dezorientat și cu atât îți dă mai multe dureri de cap, atunci această manifestare nu este un semn favorabil sau de bun augur pentru tine.

Tocmai am vorbit despre caracteristica umanității de a ști ce este corect și ce este incorect. Există multe manifestări diferite ale faptului că oamenii nu știu ce este corect și ce este incorect. Dacă ar ști ce este corect și ce este incorect, ar fi bine și n-ar fi nevoie să vorbim despre acest subiect. Mulți oameni nu știu însă ce este corect și ce este incorect, așa că merită să aducem câteva exemple pentru a discerne de ce indivizii de acest fel nu știu ce este corect și ce este incorect, de ce nu pot discerne lucruri care sunt în mod atât de evident corecte sau incorecte. Indivizii de acest fel sunt chiar în stare să spună cuvinte atât de absurde și să facă lucruri atât de ridicole – ce se întâmplă de fapt aici? Merită să avem părtășie despre acest lucru și să-l discernem. A ști ce este corect și ce este incorect e o condiție pe care umanitatea cuiva ar trebui să o aibă. Nu ar trebui să i se întâmple nimănui să nu știe ce este corect și ce este incorect. Este regretabil dacă cineva într-adevăr nu știe ce este corect și ce este incorect; înseamnă că nu întrunește condițiile pe care ar trebui să le aibă o persoană. Tocmai am vorbit despre unele exemple și manifestări specifice și chiar este evident că unii oameni nu știu ce este corect și ce este incorect. Dacă cineva doar le spune oamenilor unele lucruri irezonabile, provocatoare sau unele cuvinte false ori exprimă raționamente distorsionate, nu este nevoie să avem părtășie în mod special despre acest lucru și să-l discernem, deoarece acele manifestări sunt îndreptate către oamenii corupți obișnuiți. Dar manifestarea unora de a nu ști ce este corect și ce este incorect este îndreptată către Dumnezeu, către adevăr și către lucrurile pozitive. În cazul indivizilor de acest fel, care nu știu ce este corect și ce este incorect, dacă nu aduc în discuție câteva exemple despre care să avem părtășie, s-ar putea ca toată lumea să fie în continuare incapabilă să-i discearnă și să-și dea seama de esența și de gravitatea acestui tip de problemă. Prin urmare, este necesar să vorbesc despre asta. S-au întâmplat multe lucruri – dacă implică adevărul, trebuie să spun lucrurilor pe nume, dând aceste exemple negative pentru a-i ajuta pe oameni să înțeleagă adevărul și să capete discernământ și, de asemenea, pentru a le îngădui tuturor să învețe lecții din ele. Dacă o chestiune implică o anumită persoană, cei implicați nu ar trebui să se simtă jenați. Dacă te simți jenat acum, n-ar fi trebuit să faci acele lucruri în trecut. Cât de gravă este măsura în care unii oameni nu știu ce este corect și ce este incorect? Lucrurile pe care le fac – care provin din faptul că nu știu ce este corect și ce este incorect și care sunt de natură foarte gravă – nu sunt îndreptate către nicio persoană, ci către Mine. Nu-i cunosc și nu sunt familiarizat cu majoritatea oamenilor din biserică și există unii conducători și lucrători pe care i-am întâlnit doar o dată sau de două ori, dar rareori am discuții personale, sincere, față în față, cu oamenii, deoarece nu am prea mult timp liber. Mă înțeleg destul de bine cu unii dintre acești oameni, dar comunicarea cu alții este imposibilă. De ce? Să analizăm câteva exemple în continuare.

Într-o toamnă, au fost recoltați cartofii cultivați la o fermă, iar persoana responsabilă cu gătitul a mers la fermă și a adus un coș de cartofi. Cei de deasupra păreau să aibă aproximativ mărimea unui pumn, ceea ce era acceptabil. Însă cei de dedesubt erau cu toții mici, iar unii erau putrezi. Am fost uimit. „Cum au putut să ne dea asemenea cartofi? N-ar trebui să-i folosească drept hrană pentru animale? Oare persoana de la fermă i-a ambalat din greșeală?” Dacă a fost într-adevăr o greșeală, de ce cartofii de deasupra erau buni și normali, iar cei de dedesubt erau mici sau putrezi? Acest incident Mi-a lăsat o impresie profundă. La prima vedere, individul care a ambalat cartofii nu se uita pieziș și avea o înfățișare obișnuită. Îl văzusem de câteva ori și schimbasem câteva cuvinte cu el, dar nu interacționaserăm cu adevărat. Aproape aș putea spune că nu-l cunoșteam, așa că nu se punea problema criticilor, dojenirii sau emondării. Atunci de ce M-ar trata acest individ în felul acesta, dându-Mi cartofi atât de mici și putrezi? Dacă nu știa că sunt pentru Mine, de ce i-a pus pe cei buni deasupra și pe cei putrezi dedesubt? Era clar că știa. Așadar, știind că sunt pentru Mine, de ce ar pune totuși cartofi putrezi? Era zăpăcit în acel moment? Sau i-a controlat un diavol mâinile? Sau era posedat de un spirit rău? Nu este foarte probabil. Dacă ar fi fost cu adevărat posedat de un spirit rău, ar fi devenit tulburat mintal și pur și simplu nu Mi-ar fi adus cartofi. Așadar, dacă nu era posedat de un spirit rău, de ce ar fi făcut așa ceva acest individ care părea destul de normal? Nu știa că aceasta este o înșelăciune? Dacă simțea ură față de Mine în inima lui, atunci ar fi trebuit să plece din casa lui Dumnezeu în loc să-și facă datoria aici. În plus, dacă simțea ură față de Mine, care era motivul? Ce motiv exista să Mă urască? Dacă privim lucrurile din perspectiva umanității, în primul rând, îl văzusem doar de câteva ori; nu știam cum este. Și, în al doilea rând, nu avusesem niciodată un contact sau o interacțiune reală cu el. Știam doar că lucra pământul. Deci de ce M-a tratat așa? Există o singură posibilitate: putea face un asemenea lucru doar dacă avea noțiuni foarte puternice despre Mine și multe prejudecăți împotriva Mea sau dacă l-a instigat cineva. Nu vi se pare de neconceput faptul că acest individ a putut face așa ceva, că s-a încumetat să o facă? Chiar dacă ai avea de-a face cu o persoană obișnuită, te-ai încumeta să faci așa ceva? Chiar dacă ai conduce un supermarket, nu ai putea să înșeli și să tragi oamenii pe sfoară; ar trebui să fii demn de încredere pentru a-ți păstra clienții și a nu-ți sabota propria cale. Mai mult, acum îți îndeplinești datoria și să faci așa ceva, mai ales față de Mine – spune-Mi, este justificabil? (Nu.) Atunci, care este natura unui astfel de individ? Știa el ce este corect și ce este incorect când a făcut asta? Nu era deloc conștient. Dacă ar fi fost cu adevărat conștient, când era pe punctul de a lua cartofii putrezi, s-ar fi gândit: „Nu, nu pot să-i iau pe cei putrezi, trebuie să iau niște cartofi buni. Nu trebuie ca toată lumea să mănânce mâncare bună?” Să nu mai vorbim de faptul că trebuia să-i mănânc Eu – gândul de a lua cartofi putrezi nici n-ar fi trebuit să-i treacă prin minte, darămite să-i dea curs. Nu este acum foarte clar răspunsul? De ce a fost în stare să facă asta? Pentru că, indiferent dacă astfel de oameni sunt reîncarnați din diavoli sau din bestii, în umanitatea lor, ei nu înțeleg ce este corect și ce este incorect. În umanitatea lor, nu există nimic care să poată distinge sau să examineze care sunt acțiunile și gândurile corecte și care sunt acțiunile și gândurile incorecte. Dacă nu sunt reîncarnați din animale sau diavoli, atunci sunt cadavre ambulante. Atunci, ce înseamnă credința în Dumnezeu a unor astfel de indivizi? Ei spun: „Cred în dumnezeu. Tu ești doar o persoană, ce poți să-mi faci?” Există vreo rațiune în aceste cuvinte? Este aceasta o credință adevărată în Dumnezeu? A-L trata astfel pe Dumnezeu se aliniază la intențiile Sale? Dumnezeu nu dorește acest tip de credință. Poate vor spune și: „Nu depinde de tine dacă dumnezeu mă vrea sau nu!” Eu spun: „Ceea ce zici nu este corect. În cazul în care cuvintele pe care le rostesc sunt cuvintele lui Dumnezeu, atunci există o problemă în faptul că Mă tratezi astfel. Finalul tău este determinat de cuvintele lui Dumnezeu.” Ei spun: „Mă voi duce în al treilea cer și te voi raporta!” Eu spun: „Dacă poți într-adevăr să mergi în al treilea Cer, atunci grăbește-te și du-te.” Spune-Mi, nu sunt înfricoșători astfel de oameni? Cine ar mai fi dispus să interacționeze cu un astfel de individ? Să nu discutăm deocamdată despre persoana pe care o viza. Dacă nu M-ar fi vizat pe Mine, ci pe o persoană, ar fi fost acțiunile sale conforme cu standardul conștiinței? (Nu.) Ce fel de problemă este faptul că a fost în stare să-Mi facă așa ceva? Din moment ce a fost în stare să-Mi facă așa ceva chiar și Mie, ar putea să-i facă asta și unei persoane obișnuite? Cum ar trebui evaluată această chestiune? Am fost foarte uimit că acest individ a putut să facă așa ceva. De ce a putut să o facă? Dacă ar face asta unei persoane obișnuite, tot aș avea o caracterizare pentru el. A fost greșit din partea lui să procedeze astfel. Nu este ca și cum a face asta altora ar fi corect, iar a-Mi face asta Mie ar fi incorect – o astfel de afirmație este nedreaptă și nefondată. Dacă Mi-a putut face Mie asta, atunci o poate face altora, oricui. Care este motivul? Merită să cugetăm profund asupra acestui lucru. El a spus că are credință în Dumnezeu și că este membru al casei Sale, așadar de ce a putut totuși să Mă trateze astfel? Cum a putut să facă un lucru atât de josnic? Cum a putut să facă ceva atât de lipsit de înțeles? Se considera foarte bun, așadar cum a putut să le dea altora să mănânce cartofi putrezi? De ce nu i-a mâncat el? Acei cartofi putrezi, mici și piperniciți sunt pentru hrana animalelor, așadar de ce i-a dat oamenilor să-i mănânce? Chiar dacă nu-l evaluez pe baza adevărului, strict din punct de vedere moral, acțiunile lui nu au fost acceptabile, prin urmare spun că nu este om. Este precisă această caracterizare? Este corectă? (Este precisă și corectă.) A făcut un lucru greșit în mod atât de evident și tot nu și-a dat seama, ba chiar s-a simțit împăcat și nu a avut nicio fărâmă de remușcare în inima lui. De ce? Nu avea conștiință, și nici măcar suflet; asemenea unui diavol sau unei fiare, nu era conștient. Nu era om, prin urmare nu avea conștiință. Nu știa ce este corect și ce este incorect și, indiferent cât de gravă a fost greșeala pe care a comis-o, a simțit mereu că acțiunile lui sunt perfect justificate și nu și-a recunoscut niciodată greșelile, insistând să se comporte în continuare la fel. Când alții l-au caracterizat, spunând că ceea ce a făcut a fost greșit, el tot a crezut că are dreptate și s-a simțit nedreptățit. Eu spun că nu ai fost deloc nedreptățit. Nu ai fost condamnat sau caracterizat ca fiind lipsit de umanitate fără a cunoaște faptele. În schimb, cu fapte atât de grave, vizibile tuturor, cine ar mai putea spune că ai umanitate? Cu aceste fapte drept dovadă, nimeni n-ar putea nega. Mi-ar fi plăcut să spun că ai umanitate, că ești bun și integru, dar natura faptei tale este prea abjectă; este de aceeași natură ca batjocorirea lui Dumnezeu de către Satana, este o inversare a albului și negrului, întocmai cum a făcut Satana arătându-I lui Dumnezeu bogățiile și gloria lumii și spunându-I: „Toate acestea Ți le voi da Ție dacă Te vei prosterna și mi Te vei închina.” Totul în lume și toate lucrurile au fost create de Dumnezeu. Dumnezeu a creat tot ce există și toate; El ar trebui să Se bucure de toate acestea, nu tu, nu ești calificat pentru asta. Te bucuri de ceea ce ți-a dăruit Dumnezeu. Ar trebui ca tu să te închini lui Dumnezeu, nu ca Dumnezeu să ți Se închine ție. Acest individ nu a înțeles nici măcar un concept atât de evident și simplu și chiar a crezut că trebuie să-i evaluez starea de spirit și să văd dacă este fericit sau nu doar ca să primesc câțiva cartofi. Dacă era prost dispus, Îmi dădea niște cartofi putrezi, ca și cum ar fi avut de-a face cu un cerșetor. Trebuia să-i îndur abuzurile – este oare posibil? Aș putea tolera așa ceva? (Nu.) Cum ar trebui tratat un astfel de individ? (Ar trebui înlăturat prompt.) Un astfel de individ ar trebui tratat prin decret administrativ. Și, într-adevăr, acesta nu este singurul incident de acest fel. Unii spun: „Există incidente și mai grave decât acesta?” Desigur că există, altfel de ce aș spune că oamenii sunt diferiți unii de alții? Dacă toți cei care cred în Dumnezeu s-ar putea închina Lui, nu ar fi nevoie ca fiecare să fie sortat după felul său. Întrucât mulți oameni nu cred sincer în Dumnezeu și există oameni răi și oameni confuzi care tulbură lucrarea bisericii, capabili să comită orice faptă rea, pe măsură ce lucrarea bisericii se apropie de sfârșit, fiecare este dezvăluit și sortat după felul său.

Să vorbim despre un alt exemplu. Porumbul de la o fermă s-a copt și cineva urma să-Mi aducă niște porumb. O persoană din apropiere i-a spus: „Pe acel porumb au mișunat șobolanii, nu-l lua!” El s-a gândit și a zis: „Și ce dacă au mișunat șobolanii pe el? Nu este tot comestibil? Nu-i nimic dacă îl duc!” Știa clar că șobolanii mișunaseră pe acel porumb și nu putea fi consumat de oameni, însă a insistat să Mi-l aducă. Care este natura acestui lucru? Are umanitate un astfel de individ? (Nu.) Atunci ce fel de individ este? (Nu este om, ci diavol.) Spune-Mi, ar fi de acord să dea porumb pe care mișunaseră șobolanii să-l mănânce părinții sau copilul său? (Nu.) De ce nu? (Știa că nu este curat, că le-ar dăuna sănătății dacă l-ar mânca. N-ar fi dispus să-și lase familia să-l mănânce.) Știa că nu-l poate da familiei lui, însă a insistat să Mi-l aducă Mie, iar alții nu l-au putut opri. Așadar, știa dacă acest lucru este corect sau incorect? (Nu știa.) De fapt, știa în inima lui că este incorect. Atunci, de ce a vrut totuși să-Mi aducă porumbul? Sunt dușmanul lui? Îl chinuisem sau îi făcusem rău? Nu, nu făcusem niciunul dintre aceste lucruri. Nu-l cunoșteam, dar a insistat să-Mi aducă porumb pe care mișunaseră șobolanii. Spune-Mi, care este natura acestui lucru? Este o faptă comisă chiar de cineva care credea în Dumnezeu. Acest lucru îți deschide cu adevărat ochii și îți lărgește orizonturile, te face într-adevăr să capeți discernământ și să vezi că bizareriile din această lume vastă chiar nu au sfârșit. Spune-Mi, când a pregătit acel porumb pentru Mine, era câtuși de puțin conștient în inima lui? Știa că ceea ce făcea era greșit, că ar fi trebuit să aducă niște porumb bun, măcar pe care să nu fi mișunat șobolanii? A gândit el așa? (Nu era deloc conștient.) Nu era deloc conștient când venea vorba de astfel de lucruri. Dacă un asemenea porumb contaminat ar fi fost dus mamei sau copilului său, ar fi fost conștient. Nu avea realizarea conștiinței pe care ar trebui să o aibă umanitatea, așadar avea oare umanitate? Ce fel de creatură era? (O creatură non-umană.) Vezi, în credința lui în Dumnezeu, își făcea datoria, suferea și plătea un preț, putea să facă o muncă fizică și, de asemenea, participa la adunări și citea cuvintele lui Dumnezeu, dar de ce era atât de neprietenos față de Mine? De ce era atât de dezgustat de Mine? Nu schimbasem niciodată mai mult de câteva cuvinte cu el, deci cum îl jignisem? Unii dintre oamenii cu care am intrat în contact sunt destul de buni și destul de prietenoși cu Mine. Nu toată lumea este ca el. Dar nu-l jignisem și nici nu-i făcusem rău, așadar de ce Mă ura atât de mult? Aveți răspunsul la această întrebare în inimile voastre. Nu Mă ura doar pe Mine; îi tratează pe toți în felul acesta. Este întocmai o creatură de acest fel. Dacă ar face afaceri, cu siguranță ar înșela, ar escroca și ar face tot soiul de fapte rele. Nu are limite ale conștiinței, nici principii în interacțiunile sale cu oamenii; inima lui este mistuită de aceste lucruri întunecate. Este foarte evident că acestea au fost în mod constant metoda și principiul său în interacțiunile cu oamenii; acestea au fost mijloacele și modalitatea lui de a se ocupa de lucruri. Unii oameni spun: „Faptul că a putut face asta înseamnă că nu L-a tratat pe Dumnezeu drept fiind Dumnezeu.” Este corectă această afirmație? (Nu.) De ce este incorectă? Chiar dacă M-ai trata ca pe o persoană obișnuită, n-ar fi trebuit să-Mi faci așa ceva. Chiar dacă ai respecta doar principiile morale, n-ar fi trebuit să faci asta. Dacă mâncarea a fost cu adevărat contaminată de șobolani sau roasă de un animal și are bacterii, nu poate fi vândută nici măcar la supermarket. Ce se întâmplă dacă o mănâncă cineva și pățește ceva? Indiferent dacă știu alții sau nu, conștiința ta nu ar fi împăcată. Din moment ce știi, nu ar trebui să-i lași pe oameni să o mănânce. Aceasta implică natura și principiile de conduită personală. Nu întrunești nici măcar standardele morale elementare de conduită personală, dar tot te crezi om. Nu ești deloc om. Chiar și o fiară știe că ar trebui să protejeze persoana care o hrănește și o crește. Să luăm exemplul unui câine – dacă îl hrănești mereu, se va purta bine cu tine. Dacă un străin vine la tine acasă și vrea să-ți ia ceva, îl va opri și te va proteja la fiecare pas. Chiar și un câine poate fi loial stăpânului său și îl poate proteja, așadar cum a putut acel individ să nu ajungă la acest nivel? Nu este mai rău decât un câine? (Ba da.) Dacă spui că este un diavol, chiar ar putea refuza să accepte asta. Așadar, să o spunem obiectiv acum: un astfel de individ nu are umanitate, pentru că a făcut un lucru atât de absurd, un lucru atât de corupt din punct de vedere moral și, totuși, nu are realizarea conștiinței și, de asemenea, nu regretă niciodată și nu suferă din cauza asta. Chiar dacă cineva tratează o persoană obișnuită în acest fel, ar trebui să aibă realizarea conștiinței, să sufere în sinea lui și să știe că ceea ce a făcut este incorect și ar trebui să se oprească. Acest lucru este valabil într-o măsură și mai mare când vine vorba despre faptul că M-a tratat pe Mine în felul acesta, ceea ce este și mai inadmisibil. Desigur, nu am fost rănit pentru că M-a tratat în felul acesta. Inima Mea nu este atât de ușor de rănit. Doar că am văzut că principiul după care a gestionat lucrurile este prea detestabil. Nu doar că nu a îndeplinit standardul conștiinței, dar a fost și prea josnic și prea dezgustător. Acest individ nu a avut deloc umanitate! A comis o faptă atât de greșită într-un mod atât de fățiș, absolut convins de propria dreptate, și nimeni nu l-a putut opri. Faptul că spun că nu are umanitate nu-l nedreptățește deloc, deoarece este exact genul de faptă – o faptă lipsită de umanitate – pe care o comit cei lipsiți de umanitate. Se potrivește prea bine cu esența și identitatea lui. Dacă cineva face lucrurile în mod adecvat și are umanitate și conștiință, atunci l-ai nedreptăți spunând că nu are umanitate, dar dacă într-adevăr comite fapte lipsite de umanitate, atunci a spune că nu are umanitate corespunde foarte bine esenței sale. Nu l-ai nedreptăți spunând asta, nu-i așa? (Așa e.) Când Mă aud rostind aceste cuvinte, unii au niște gânduri și zic: „Vorbești mereu despre aceste lucruri și asta ne face de rușine. Cine nu greșește?” Este un mod corect de a gândi? (Nu.) Toată lumea greșește, dar natura greșelilor este cu adevărat diferită. Multe greșeli implică probleme ale naturii umane și multe greșeli implică natura-esență pe care o are o persoană. Unele greșeli sunt doar dezvăluiri ale firii corupte a unei persoane și nu înseamnă că există o problemă cu esența acelei persoane.

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.