B. A ști ce este corect și ce este incorect

Acum că am terminat părtășia despre discernerea între bine și rău, ar trebui să vorbim în continuare despre faptul de a ști ce este corect și ce este incorect, nu-i așa? (Așa e.) A ști ce este corect și ce este incorect diferă cu siguranță de a discerne între bine și rău; altfel, nu ar fi nevoie să discutăm separat despre aceste lucruri. A ști ce este corect și ce este incorect înseamnă că, din perspectiva umanității, trebuie să știm care puncte de vedere și care cuvinte sunt corecte și care sunt incorecte. Ceea ce este corect ar trebui susținut, iar ceea ce este incorect ar trebui abandonat. În mintea oamenilor normali, există unele gânduri, puncte de vedere și baze pentru a discerne între ceea ce este corect și ceea ce este incorect. Aceștia vor persista în ceea ce este corect și se vor opune sau chiar vor respinge ceea ce este incorect. Dacă o persoană nu poate face nici măcar acest lucru, asta arată că lipsește ceva din umanitatea ei; de asemenea, se poate afirma cu certitudine că astfel de oameni sunt lipsiți de umanitate. Ca persoană, dacă spui că ai umanitate, dar nici măcar nu știi ce este corect și ce este incorect, atunci cum te poți purta? Cum te poți purta în mod adecvat? Cum poți să rostești fiecare cuvânt și să îndeplinești fiecare acțiune în limitele umanității? Dacă nu știi ce este corect și ce este incorect, atunci niciuna dintre vorbele și acțiunile tale nu este rostită și îndeplinită în limitele umanității. Ce înseamnă să nu acționezi sau să nu vorbești în limitele umanității? Înseamnă că nu rostești aceste cuvinte și nu faci aceste lucruri în mod rațional, pe baza gândurilor și punctelor de vedere corecte pe care ar trebui să le aibă umanitatea – asta înseamnă să nu vorbești sau să nu acționezi în limitele umanității tale. Unii oameni spun: „Dacă cineva nu vorbește sau nu acționează în limitele umanității sale, atunci pe ce bază vorbește și acționează?” În linii mari, există două baze. Una este să vorbești și să acționezi în cadrul unei naturi demonice, trăind potrivit unei firi satanice. Din cuvintele și acțiunile acestor oameni, cei care înțeleg adevărul pot vedea că gândurile, punctele de vedere și atitudinile acestora sunt aceleași ca ale diavolilor și că aceste lucruri îi induc în eroare pe oameni, le fac rău, îi ispitesc și îi îndrumă greșit, nefiind pozitive. Aceasta este o bază: a vorbi și a acționa în cadrul unei naturi demonice. Cealaltă este a vorbi și a acționa ca o fiară, iar fiarele sunt și mai lipsite de umanitate. A fi lipsit de umanitate înseamnă a vorbi și a acționa fără conștiință sau rațiune; este atât de simplu. Ceea ce rostesc fiarele sunt o grămadă de cuvinte confuze, nesăbuite și distorsionate; tot ce spun sunt niște doctrine denaturate. Vezi, cuvintele pe care le rostesc sunt aceleași ca gândurile și punctele de vedere ale animalelor – sunt distorsionate și nesăbuite, stupide și confuze. După ce îi asculți, nu știi dacă să râzi sau să plângi și spui: „Cum poate să spună asta? Parcă ar fi un copil între trei și cinci ani – absurd și care nu știe mai bine. Nu sunt cuvinte pe care ar trebui să le spună un adult! Cuvintele lui sunt nefondate, sunt ridicole – sunt prea jenante pentru a fi spuse în fața altora!” Acesta este un animal, o fiară, care vorbește. Vorbește și acționează în cadrul naturii unei fiare, fără pic de sens sau noimă, cu atât mai puțin conștiință și rațiune. Adică, vorbirea sa este de-a dreptul irațională, fără nicio logică în spate. Nu știi de unde vin lucrurile pe care le spune și, după ce le auzi, ești complet nedumerit și perplex. Cu cât îi asculți mai mult cuvintele și relatarea lucrurilor, cu atât ți se par mai haotice și nu ai cum să le înțelegi. Când vorbește, se învârte mereu în cerc, amestecă lucrurile, se repetă și bate câmpii despre același lucru și tot nu știe cum să încheie în cele din urmă. Este o fiară, un animal vorbind. Astfel de oameni au o caracteristică, și anume că, indiferent ce fac, ce spun, ce gând sau punct de vedere au ori ce gând sau punct de vedere asimilează, nici măcar ei înșiși nu știu dacă este corect sau incorect. Aceasta este o caracteristică a umanității lor. În cele din urmă, caracteristica umanității lor este determinată a fi faptul că astfel de oameni nu au umanitate, adică nu au conștiință și rațiune. Nici măcar nu știu ce este corect și ce este incorect, prin urmare crezi că pot vorbi și acționa având conștiință? Pot avea conștiința și rațiunea unei persoane normale dacă nu știu ce este corect și ce este incorect? Pot avea gândirea unei persoane normale dacă nu pot discerne ce este corect și ce este incorect? Nu o vor avea niciodată. Oamenii normali nu pot să comunice cu astfel de indivizi. De ce spun asta? Oare pentru că ești lipsit de iubire? Nu, pentru că nu ai nimic în comun cu acești indivizi, nu împărtășești niciun gând sau punct de vedere cu ei. Comunicarea cu ei este asemenea comunicării cu un animal, cu un diavol; este imposibilă. Spune-Mi, dacă vorbești cu diavolii și satanele despre adevăr, te poți face înțeles de ei? Dacă le spui diavolilor și satanelor: „Ar trebui să crezi în Dumnezeu. Dumnezeu a creat omenirea. Ca ființe create, este corect și adecvat ca oamenii să-L venereze pe Dumnezeu”, ce vor spune ei? „Să-l venerez pe dumnezeu? Vreau ca oamenii să mă venereze pe mine! Câți bani voi primi ca să-l venerez pe dumnezeu? O voi face dacă sunt plătit.” Ce fel de cuvinte sunt acestea? Poți să comunici cu diavolii? (Nu.) Dar cu animalele – poți să comunici cu ele? (Nu putem comunica nici cu ele.) Vezi, unele animale își păzesc cu strășnicie hrana atunci când mănâncă. După ce-și termină mâncarea, vor încerca chiar să fure mâncarea altor animale. Dacă le spui: „Nu vă luptați pentru mâncare, mâncați-o doar pe a voastră”, pot să priceapă asta? (Nu.) Când vine ora mesei, tot își vor fura mâncarea unul de la altul și chiar vor începe să se lupte și să se muște unul pe altul. Pur și simplu nu poți să comunici cu ele. Pentru a le proteja și a le împiedica să se lupte pentru mâncare, trebuie să iei măsuri și să le gestionezi cu strictețe, hrănindu-le separat când vine ora mesei. Doar aceasta este modalitatea corectă de a le gestiona. De ce? Pentru că sunt animale, nu au raționalitate și cu atât mai puțin autocontrol și nu pot judeca dacă acțiunile lor sunt corecte sau incorecte, așa că, indiferent cât de corect este ceea ce spui și cât de mult temei are și indiferent cât de benefic este pentru ele, nu vor pricepe. Oamenii care s-au reîncarnat din animale sunt și ei așa. Oricât de clar le este spus adevărul în părtășie, nu îl înțeleg, așa că nu acționează niciodată în conformitate cu principiile corecte. Chiar dacă fac ceva greșit, nu cred că este greșit, vor persista să-l facă și chiar vor face acel lucru toată viața. Nu sunt animale? Astfel de oameni care nu pot înțelege limbajul uman sunt întocmai ca animalele – nu sunt cu mult mai buni sau chiar deloc.

Să nu vorbim acum despre natura animalică și demonică, ci să ne concentrăm doar asupra aspectului umanității de a ști ce este corect și ce este incorect. A ști ce este corect și ce este incorect este o manifestare pe care o persoană cu umanitate ar trebui să o aibă, dar, de fapt, mulți oameni nu o au. Oamenii exprimă adesea raționamente distorsionate, rostesc cuvinte distorsionate și chiar fac lucruri false cu o deosebită tenacitate și pot chiar să-și răspândească raționamentul distorsionat altora, transmițându-l mai departe. Raționamentul pe care îl exprimă este foarte distorsionat, dar tot îl transmit altora, făcându-și rău atât lor înșiși, cât și altora. De exemplu, dacă nu le place să mănânce orez, vor spune: „Orezul nu este hrănitor. Ar trebui să mâncăm tăiței, chifle la abur și pâine.” Spun că orezul nu este hrănitor. Este corectă această afirmație? (Nu.) Ești nutriționist? Ai testat acest lucru? Pe ce te bazezi când spui că orezul nu este hrănitor? De pildă, există locuri unde se cultivă doar orez și nu grâu, iar cei care locuiesc acolo mănâncă orez toată viața și trăiesc destul de bine, mulți ajungând la vârste înaintate. Dar, pe baza propriei preferințe, oamenii care exprimă raționamente distorsionate pot spune că „orezul nu este hrănitor”, chiar exprimându-se ca și cum ar fi un raționament valid. Este într-adevăr un raționament valid? (Nu.) Să nu discutăm dacă această afirmație corespunde adevărului – nu este nici măcar un raționament valid. Cum pot să exprime un raționament atât de distorsionat? Sunt umani? (Nu.) Această afirmație este evident eronată; este în mod clar o afirmație rostită din cauza unor dorințe egoiste și a prejudecăților, o afirmație a cuiva care vorbește într-un mod distorsionat. Nici ei înșiși nu știu dacă este corectă sau nu, însă o anunță foarte deschis, proclamând-o peste tot. Unora le place să mănânce orez și nu le plac alimentele pe bază de grâu. Când văd pe cineva mâncând alimente pe bază de grâu, spun: „Alimentele pe bază de grâu nu sunt hrănitoare, orezul este hrănitor. Oamenii care mănâncă alimente pe bază de grâu nu sunt buni de nimic, în timp ce oamenii care mănâncă orez sunt nobili!” Se folosesc de această teorie drept bază pentru a evalua tot felul de oameni. Dacă îți place să mănânci alimente pe bază de grâu, aceștia te consideră de condiție modestă și mai puțin nobil decât ei. Această afirmație este greșită într-un mod atât de evident, totuși, cumva, nu pot să discearnă acest lucru și chiar o rostesc peste tot. Spune-Mi, au umanitate astfel de oameni? (Nu.) Când nu le mai place orezul și încep să le placă alimentele pe bază de grâu, aceștia spun: „Orezul nu este hrănitor, alimentele pe bază de grâu sunt hrănitoare. Priviți cât de robuști sunt oamenii care consumă adesea alimente pe bază de grâu; ar trebui să mâncăm mai mulți tăiței și chifle la abur! Orezul este un aliment răcoritor^[a], nu este bun pentru organism!” Este corectă această afirmație? (Nu.) Nu este aceasta o prejudecată? (Ba da.) Aceasta este o prejudecată; nu este un fapt. Pe ce bază spun ei asta? Pe baza propriilor preferințe și prejudecăți, pe baza gândurilor și punctelor lor de vedere false. Dar ei nu știu că acest lucru este incorect și chiar îl spun și îl proclamă de parcă ar fi corect. Dacă cineva exprimă o opinie diferită, vor aduce contraargumente, menținându-și cu îndârjire punctul de vedere fals. Nu este aceasta ignoranță cu privire la ce este corect și ce este incorect? (Ba da.) Nu știu ce este corect și ce este incorect nici măcar într-o chestiune atât de simplă – spune-Mi, este conștiința lor capabilă să funcționeze? Pot să fie integri? O persoană integră trebuie să știe ce este corect și ce este incorect pentru a putea să susțină dreptatea și principiile; doar atunci este corect ceea ce susține. Dacă o persoană nu știe ce este corect și ce este incorect și se agață cu insistență de o afirmație eronată sau de un gând ori un punct de vedere eronat, este așa-zisa ei integritate o integritate adevărată? Nu este integritate; este denaturare, absurditate și raționament distorsionat. Așadar, spune-Mi, oare au conștiință asemenea oameni? (Nu.) Nu au deloc conștiință. Unii oameni, când li se întâmplă ceva și în ei iau naștere dorințe egoiste, își pot da seama de acest lucru în inimile lor și pot fi ținuți în frâu de propria rațiune. Ei știu că dorințele egoiste sunt incorecte, așa că se pot răzvrăti împotriva trupului și pot renunța la ele. Alții însă sunt diferiți; în special, cei care nu știu ce este corect și ce este incorect și care au tendința să exprime raționamente distorsionate, vor continua cu nesăbuință și încăpățânare să aibă puncte de vedere eronate. De exemplu, unii oameni nu sunt buni la dans; când dansează, le lipsește coordonarea, nu au echilibru și nu pot ține ritmul, făcându-se mereu de râs. Prin urmare, spun: „Oamenii cărora nu le place să danseze sunt statornici. Cei cărora le place dansul sunt cu toții nestatornici, au personalități rele și sunt desfrânați. Dacă te căsătorești cu o astfel de persoană, viața ta va fi cu siguranță instabilă.” Este corectă această afirmație? (Nu.) De ce nu este corectă? (Plăcerea de a dansa nu are nicio legătură cu statornicia.) Fără să discutăm dacă spun acest lucru din egoism, invidie sau dintr-o încercare de a calomnia, indiferent de intenția lor, oare cuvintele lor se aliniază la faptele obiective? Sunt oamenii care știu să danseze și care sunt buni la dans neapărat nestatornici? Se bazează astfel de cuvinte pe esența umanității acestor oameni? Este o realitate faptul că sunt nestatornici? (Nu.) Mai mult, la ce se referă statornicia? O persoană statornică este neapărat bună? Este statornicia o manifestare a integrității și bunătății, a faptului de a avea umanitate? În cel mai bun caz, este o calitate a umanității cuiva sau un punct forte; nu poate indica faptul că o persoană are umanitate normală. Ei își exprimă punctul de vedere de parcă ar fi un raționament valid, de parcă ar fi o afirmație corectă. Nu exprimă oare un raționament distorsionat? (Ba da.) Faptul că pot rosti acele cuvinte dovedește că nu știu dacă spusele lor sunt corecte sau nu. Spune-Mi, au umanitate asemenea oameni? (Nu.) Nu sunt foarte supărători? (Ba da.) Dacă ar fi indivizi cu umanitate normală, chiar dacă ar fi invidioși pe cineva care dansează bine, ar spune cel mult: „Privește cât de agile sunt mâinile și picioarele sale când dansează! Și eu vreau să dansez, dar nu am acest dar, acest punct forte; nu sunt bun la dans. Sunt foarte invidios că poate să danseze bine! De ar fi și mâinile și picioarele mele ca ale sale!” Totuși, o astfel de exprimare abia dacă poate fi acceptată; se numește a spune adevărul gol-goluț. Cel mult, există o oarecare fire coruptă aici, dar nu este o manifestare a unei umanități nesănătoase. Însă problema exprimării unui raționament distorsionat este una gravă. Ei spun: „Toți oamenii care dansează sunt nestatornici și frivoli. Îți dai seama dintr-o privire că nu sunt oameni care pot realiza lucruri mărețe.” Faptul că pot rosti aceste cuvinte expune existența unei probleme grave cu umanitatea lor. Ce problemă gravă? Umanitatea lor nu întrunește condiția de bază de a ști ce este corect și ce este incorect. Pot spune lucruri greșite, lucruri denaturate și distorsionate ca și cum ar fi raționamente solide și cuvinte corecte. Acest lucru este suficient pentru a arăta că nu au umanitate. Ei spun orice vor, fără să fie controlați de propria conștiință. Sunt chiar în stare să exprime raționamente distorsionate într-un mod atât de deschis, cu un asemenea simț al justificării, fără să cunoască măcar natura acestor cuvinte sau să știe care vor fi consecințele rostirii lor. Aceasta este o manifestare a lipsei de umanitate. Oamenii fără umanitate spun adesea astfel de lucruri eronate și absurde în mod deschis. Aceasta este dezvăluirea lor naturală. Nu spun aceste lucruri doar când vine vorba de una sau două chestiuni – vorbesc așa în privința tuturor chestiunilor, exprimând un fel de gânduri și puncte de vedere false și crezând în inimile lor că așa este. Nu acceptă niciodată afirmații corecte sau pozitive, nici nu caută vreodată afirmații corecte sau pozitive, ci se încăpățânează în schimb să vorbească și să se poarte în acest fel. Așadar, astfel de indivizi cu siguranță nu au umanitate. Ei insistă să vorbească în felul acesta, ceea ce expune pe deplin o problemă, un fapt: nu știu ce este corect și ce este incorect și cred că toate ereziile și sofismele sunt corecte. Dacă îi întrebi: „Ce este incorect?”, vor spune: „Orice este contrar acestor afirmații este probabil incorect.” Și dacă îi întrebi în continuare: „Cum rămâne cu acele cuvinte care corespund adevărurilor-principii, faptelor obiective? Sunt ele corecte?”, vor spune: „Cui îi pasă? Cine știe dacă sunt corecte sau nu? Oricum, cuvintele pe care le spun eu sunt corecte!” A nu ști ce este corect și ce este incorect – este aceasta o manifestare pe care ar trebui să o aibă o persoană care are cu adevărat conștiință și rațiune? (Nu.) Răspunsul este foarte evident: sigur nu este.

Cineva căruia îi plăcea să facă afaceri obișnuia să cumpere haine la reducere de la non-credincioși și apoi să le vândă fraților și surorilor, făcând un oarecare profit de pe urma vânzării. Mai târziu, altcineva a cumpărat viscoză, voal și alte materiale similare pentru haine de vară și le-a păstrat în depozit. Am spus: „Nu este potrivit să le ții acolo. Dacă stau acolo prea mult timp, ar putea să fie roase de șobolani sau să mucezească din cauza vremii umede, ceea ce ar fi mare păcat. N-am avea de ce să ne facem griji dacă am face din ele haine pe care să le poarte frații și surorile, nu-i așa?” După aceea, am început să organizez acest lucru. În timp ce ne ocupam de el, individul care vindea haine a luat atitudine și a obiectat: „Nu, nu putem face asta! Materialul negru absoarbe căldura. Frații și surorile lucrează adesea în soare; le va fi prea cald dacă poartă haine negre. Cine își va asuma răspunderea dacă frații și surorile se îmbolnăvesc din cauza căldurii sau suferă de insolație?” Sună corect? Nu știți, nu-i așa? Există un fapt obiectiv aici: aceste materiale erau foarte subțiri și vaporoase, erau foarte răcoroase. Chiar dacă materialul negru este puțin mai călduros, atât timp cât hainele erau croite puțin mai lejer, nu-i puteau îmbolnăvi pe oameni din cauza căldurii, așa cum susțineau unii. În plus, nu toate aceste materiale erau negre; unele aveau culori deschise. De fapt, individul care a spus asta avea motive ascunse. De ce spun asta? Dacă nu cunoști contextul, chiar ai putea crede că era grijuliu față de frați și surori. Dar dacă ai cunoaște contextul, ai ști că avea un interes ascuns când a spus asta. Dacă frații și surorile ar purta acele haine răcoroase din viscoză, el nu ar putea să vândă hainele pe care le cumpărase; frații și surorile nu le-ar cumpăra. Hainele pe care le cumpărase erau toate de la tarabe stradale și de la lichidări de stoc, fiind de calitate slabă; ai arăta ca un cerșetor purtându-le. Cel mai important, prețurile lui nu erau mici. Acum că știți contextul, vă puteți face o idee dacă spusele lui erau corecte sau nu? (Da.) De ce a spus asta? (Se temea că marfa lui nu se va vinde.) El nu a spus că avea motive egoiste; s-a prefăcut că îi pasă de frați și de surori și că-și face griji că se vor îmbolnăvi din cauza căldurii, pentru a împiedica fabricarea acelor haine, pentru a pune piedici în calea acestei lucrări. Există un alt fapt obiectiv, și anume că el însuși purta blugi negri și haine negre în căldura din timpul verii și nu a spus niciodată că-i este cald. Ce se întâmpla? Spusele lui nu se potriveau cu faptele! Am vrut să facem niște haine din viscoză pentru frați și surori, iar el a spus: „Nu, materialul negru este prea călduros, îi va îmbolnăvi pe frați și surori din cauza căldurii.” Blugii negri pe care îi purta erau mult mai groși decât viscoza, așadar cum de nu-i era cald? În concluzie, era corectă afirmația lui că hainele negre sunt prea călduroase și i-ar îmbolnăvi pe frați și pe surori din cauza căldurii? Era sincer când a spus asta? Nu era sincer; își contrazicea adevăratele opinii. Așadar, ceea ce a spus era corect sau nu? Corespundea faptelor? (Nu corespundea faptelor.) Atunci de ce a spus asta? Tocmai pentru că această chestiune intra în conflict cu afacerea lui. Era neliniștit în sinea lui, dar nu putea să o spună direct, așa că nu putea decât să folosească aceste cuvinte pentru a sabota situația, pentru a-și atinge scopul de a-și proteja propriile interese. Eu am fost Cel care a organizat această chestiune, iar el a perturbat-o în mod fățiș în acest fel. Dacă ar fi avut vreo obiecție la adresa lucrurilor organizate de Mine, ar fi putut să Mi-o prezinte direct, dar nu a făcut asta. A jucat teatru pentru aparențe, părând să nu aibă nicio obiecție, dar în culise a subminat lucrarea, fără să se abțină deloc. Ce a spus? „Frații și surorile au cu toții haine de purtat și sunt îmbrăcați destul de bine. Este necesar să folosim atâția oameni și să depunem atât de mult efort pentru a confecționa aceste haine?” Nu a spus niciun cuvânt în fața Mea; doar a subminat lucrarea în acest fel, în culise. Când a rostit aceste cuvinte, oare știa în inima lui dacă sunt corecte? Dacă i-ar fi făcut asta unei persoane obișnuite și ar fi știut în inima lui dacă este corect sau nu, procedând astfel doar fiindcă era orbit de lăcomie și condus de motive și scopuri personale, aceasta ar fi doar o problemă a caracterului său. Dar el Mă viza pe Mine cu această acțiune și, după ce a spus aceste lucruri pentru a submina lucrarea, nu știa dacă sunt corecte sau nu, nu era conștient de acest lucru în inima lui, nici nu avea remușcări și nu cunoștea natura acțiunilor sale. Ce fel de persoană este aceasta? Are umanitate? (Nu.) A comis o faptă atât de gravă, dar nu a simțit nimic în inima lui. Spune-Mi, a avut conștiință? (Nu.) Nu a avut conștiință, este ușor de văzut. Chiar dacă ar fi vorba de o persoană obișnuită care se ocupă de chestiuni adecvate, făcând ceva benefic pentru frații și surorile din casa lui Dumnezeu, ar trebui să o susții și să nu o subminezi – toată lumea ar trebui să coopereze armonios în acest sens. Asta ca să nu mai vorbim de această lucrare pe care am inițiat-o Eu; totuși, el tot a îndrăznit să o submineze în culise și să-și întindă ghearele demonice. Natura acestui fapt este prea gravă! După ce a subminat lucrarea, s-a prefăcut în continuare că este o persoană bună, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Spune-Mi, a avut o fărâmă de conștiință? Pe deasupra, încă susținea că are credință în Dumnezeu. Este aceasta asemănarea pe care ar trebui să o aibă un credincios în Dumnezeu? Sunt acestea conștiința și umanitatea pe care ar trebui să le aibă un credincios în Dumnezeu? Nici măcar nu știa în cine crede și nu putea discerne între corect și incorect. Ce datorie putea să facă? Un astfel de individ încă speră să fie binecuvântat – nu este o glumă? Dacă M-ar fi vizat personal cu remarci despre Mine și aș fi văzut că nu tulbură și nu perturbă în mod intenționat lucrarea bisericii și că își îndeplinește în mod acceptabil datoria, aș fi tolerat acest lucru deocamdată și aș fi continuat să-l observ. Făceam însă ceva ce se cuvine să fie făcut pentru casa lui Dumnezeu și pentru aleșii Săi, ceva benefic pentru toată lumea, iar el a venit să-l tulbure și să-l submineze, împiedicându-Mă să continui. Spune-Mi, ar trebui să fiu blând cu el? Dacă ar fi cineva cu o statură mică, lipsit de experiență, dar care își îndeplinește în mod fructuos datoria de obicei, aș putea să tolerez și să-i dau o șansă să se căiască. Dacă ar fi dispus să se căiască și să presteze un serviciu pentru casa lui Dumnezeu, aș putea să-l cruț și să nu iau măsuri împotriva lui. Dacă n-ar ști ce este bine pentru el și ar continua să răspândească erezii și sofisme și să tulbure și să submineze lucrurile, atunci nu i-aș arăta deloc bunăvoință și l-aș trata conform principiilor. Tot ce se poate face cu oamenii răi este să fie tratați conform principiilor. Când toate tipurile diferite de dăunători care tulbură biserica vor fi înlăturate, biserica va fi mult mai liniștită. Când vor fi tratate aceste ființe non-umane, va fi atât de liniștită! Animalele precum porcii, vacile sau caii nu sunt potrivite pentru a fi ținute în casă. Care vor fi consecințele dacă sunt ținute în casă? Cu siguranță, casa se va transforma într-un loc murdar, un loc haotic. Dacă spui că poți tolera acest lucru, aș vrea să văd câte zile poți rezista. Lucrurile care nu sunt potrivite pentru a fi ținute în casă trebuie lăsate afară. Ar trebui să stea oriunde este potrivit pentru ele, iar problema este astfel rezolvată. Toleranța nu este o soluție; doar rezolvarea problemei este o soluție, nu-i așa? (Așa e.) Indiferent cât de clar ai părtășie cu aceste ființe non-umane, pur și simplu nu vor să pună nimic în practică. Chiar dacă sunt credincioși în Dumnezeu de zece sau douăzeci de ani, când li se întâmplă ceva, sunt tot ca non-credincioșii; nu acceptă sau nu practică deloc adevărul, nu au intrare în viață și, când li se întâmplă ceva, doar tulbură și sabotează lucrurile. Când nu și-au arătat adevărata față, astfel de oameni prestează un serviciu fără tragere de inimă. Dar odată ce-și arată adevărata față, ar trebui înlăturați rapid – nu le arăta deloc bunăvoință. Dacă faci asta, ești crud față de cei care au cu adevărat umanitate, care urmăresc adevărul și sunt devotați în îndeplinirea datoriei lor.

Note de subsol:

a. Termenul „răcoritor” este folosit în contextul medicinei tradiționale chineze. În acest context, „răcoritor” nu se referă la temperatura scăzută, ci la o proprietate a anumitor alimente despre care se crede că reduc căldura internă, restrâng energia yang și influențează funcțiile stomacului și ale splinei dacă sunt consumate în exces.