Capacitatea de a discerne între bine și rău este esențială pentru cei care sunt ființe umane și au o umanitate normală. Înainte de a primi aprovizionarea cuvintelor lui Dumnezeu și de a înțelege adevărul, își pot folosi conștiința și rațiunea pentru a înțelege unele lucruri pozitive și negative simple. Au un oarecare discernământ și anumite abilități cognitive atunci când vine vorba de unele lucruri pozitive și de unele lucruri negative cu care intră în contact în viața reală. Sunt capabili să aibă un oarecare discernământ în privința lucrurilor care fac parte din bunul simț elementar al oamenilor, în privința legilor supraviețuirii umane și a unor persoane, evenimente și lucruri pe care le întâlnesc adesea. Nu sunt oameni care trăiesc într-un mod confuz, ci au discernământ și abilități cognitive atunci când vine vorba de lucrurile pozitive și de cele negative din lumea umană și, desigur, au și anumite gânduri, puncte de vedere și atitudini corecte față de aceste lucruri. După vârsta de 30 de ani, astfel de oameni încep să se confrunte treptat cu diverse situații ale vieții. Chiar dacă nu au citit cuvintele lui Dumnezeu sau nu au primit aprovizionarea cuvintelor Sale, până când ajung la 50 sau la 60 de ani, pot să se lămurească treptat care sunt lucrurile pozitive și care sunt cele negative, apoi pot trăi conform acelor lucruri pozitive pe care le înțeleg și pot urma unele dintre legile lucrurilor pozitive. Cât despre unele lucruri negative, pe lângă faptul că sunt capabili să le discearnă, se pot și distanța de ele în adâncul inimii lor. Când nu au de ales decât să urmeze tendințele lumești sau unele filosofii pentru interacțiuni lumești și unele zicale care circulă printre oameni, simt că se împotrivesc propriei conștiințe și că vor avea mustrări de conștiință. În adâncul inimii lor, nu acceptă astfel de opinii; acționează așa doar de dragul supraviețuirii sau al unor beneficii temporare. Nu este intenția lor inițială să facă aceste lucruri; în schimb, este o alegere făcută împotriva voinței lor. După ce încep să creadă în Dumnezeu, astfel de oameni sunt mai preocupați de ceea ce spun exact cuvintele lui Dumnezeu despre tot felul de chestiuni, cum ar fi cele despre viața și supraviețuirea umană, care anume sunt afirmațiile exacte ale lui Dumnezeu în legătură cu problemele dificile din viața umană și ce anume le cere Dumnezeu să facă atunci când se confruntă cu ele. Tânjesc după răspunsuri la aceste întrebări. Când primesc răspunsurile, nu simt că practicarea conform cuvintelor lui Dumnezeu este prea dificilă sau prea potrivnică nevoilor umanității. În schimb, simt că doar aceste adevăruri sunt calea cea dreaptă, ceea ce oamenii ar trebui să aibă și să înfăptuiască și asemănarea pe care ar trebui să o aibă în viață. Simt că un astfel de mod de a trăi poate satisface cu adevărat nevoile conștiinței și ale umanității oamenilor, că doar trăind în acest fel nu se împotrivesc propriei voințe și doar atunci se pot simți ancorați și pot avea bucurie și pace. În plus, simt că doar atunci vor avea oamenii speranță și vor fi dispuși să trăiască în continuare și doar atunci se pot elibera de diverse forțe rele, de diverse tendințe rele și de starea deșartă în care trăiește omenirea. În adâncul inimii, sub influența conștiinței lor, au o înclinație spre diversele afirmații, învățături și aprovizionări din cuvintele lui Dumnezeu și le îmbrățișează din adâncul inimii lor. Au dorința de a urmări dobândirea adevărului. Mai mult, pe măsură ce cuvintele lui Dumnezeu sunt exprimate și pe măsură ce aprovizionarea cuvintelor Sale devine tot mai practică și mai detaliată, aspirația lor către adevăr și către lucrurile pozitive este tot mai satisfăcută. Asta nu înseamnă că, pe măsură ce ascultă, devin tot mai neliniștiți, li se pare că este prea detaliat sau se simt tot mai dezorientați. Dimpotrivă, cu cât ascultă mai mult, cu atât lucrurile le par mai clare și cu atât simt mai mult că își pot da seama de lucruri și că au o cale. Simt că există speranță pentru viitor, că văd lumina și au o cale de a practica adevărul și de a dobândi mântuirea. Inimile lor se simt tot mai ancorate, iar ei simt tot mai mult că este corectă calea credinței în Dumnezeu și că prețul pe care l-au plătit, energia pe care au consumat-o și sângele inimii din fiecare zi de credință în Dumnezeu și până în prezent au fost toate valoroase și semnificative. Acest lucru este afirmat în adâncul inimii lor. Deși dorința le-a fost împlinită și aspirația către adevăr le-a fost întrucâtva satisfăcută, oamenii care tânjesc realmente după adevăr vor lua o hotărâre și vor face planuri, impunându-și să practice și să intre în toate aspectele adevărului, să pună în aplicare în propria persoană cuvintele lui Dumnezeu, diversele adevăruri-principii și diversele cerințe ale lui Dumnezeu, lăsând cuvintele Sale să devină criterii pentru acțiunile și conduita lor în viața reală și să devină viața-realitate pe care o au. În trecut, când nu înțelegeau adevărul, puteau doar să rostească unele cuvinte și doctrine. Când se confruntau cu situații, aveau doar o perspectivă unilaterală, ca în parabola cu orbii și elefantul; nu puteau să vadă esența problemei și nu știau ce să facă. Simțeau că viața este foarte plictisitoare, fără obiective spre care să tindă și fără speranță, și trăiau într-un mod dezorientat. Dar acum este diferit. Cuvintele lui Dumnezeu sunt rostite tot mai clar, iar adevărul este spus în părtășie tot mai clar. Ei simt că există o cale de urmat, iar aceasta devine mai luminoasă și mai clară. Mai mult, au cuvintele lui Dumnezeu de urmat ca bază pentru fiecare cuvânt pe care îl rostesc, pentru fiecare lucru pe care îl fac și pentru fiecare tip de persoană pe care o întâlnesc. Simt că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt foarte practice și foarte benefice și au afirmat că a avea credință în Dumnezeu este calea cea dreaptă, care poate duce la mântuire și că o astfel de credință în Dumnezeu le poate da posibilitatea să trăiască o asemănare umană, fiind atât de semnificativă și de valoroasă! În timp ce tânjesc după adevăruri și le practică, ei pătrund continuu în aceste adevăruri și culeg continuu roade bune. Pe măsură ce sunt satisfăcute dorința și nevoia de lucruri pozitive ale conștiinței și umanității lor, viața lor se schimbă și ea treptat. Deși dezvăluie deseori firi corupte și se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și – fără să vrea – acționează deseori conform firilor lor corupte și trupului lor, precum și conform gândurilor și punctelor lor de vedere nesăbuite și false, atunci când se confruntă cu lucruri, există totodată și un fenomen bun: când procedează așa, sunt adesea neliniștiți în conștiința lor și simt că firile lor corupte sunt adânc înrădăcinate și greu de schimbat. Apoi, sub influența conștiinței lor, au deseori remușcări în inimile lor, simțindu-se vinovați și plini de regrete. Reflectă frecvent asupra modului exact în care au greșit și se căiesc adesea. Toate acestea sunt efectele conștiinței. Dacă oamenii au conștiință, vor avea aceste sentimente și aceste manifestări; dacă oamenii au conștiință, vor trăi așa, reflectând adesea asupra lor înșiși și căindu-se și schimbând adesea direcția. Deși se confruntă frecvent cu eșecuri și obstacole, precum și cu emondare, judecată și mustrare din cauza greșelilor lor, întrucât se căiesc adesea și se schimbă, scopul lor de a urmări adevărul rămâne același și, în final, vor avea un rezultat bun și roade bune. Deseori au remușcări și se simt vinovați și deseori se întorc din drum și se căiesc. Acesta este un fenomen bun – arată că sunt deja pe calea cea dreaptă și, în cele din urmă, vor avea câștiguri reale. În primul rând, firile lor corupte au fost întrucâtva atenuate, iar răzvrătirea lor față de Dumnezeu s-a diminuat. Anterior, când întâlneau lucruri care nu se aliniau la noțiunile lor, se plângeau, dar acum nu se mai plâng și pot căuta adevărul; știu că este absurd, ridicol și incorect să-L trateze pe Dumnezeu și să-I trateze lucrarea pe baza noțiunilor și închipuirilor. În plus, în timp ce anterior erau negativi atunci când întâmpinau dificultăți, acum nu mai sunt negativi; le pot trata corect și se pot supune orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu. Deși pot fi uneori negativi, acest lucru nu le afectează îndeplinirea datoriei, iar ei au devenit devotați când își fac datoria. Conștiința lor le va spune că este corect să procedeze așa. Când acționează în acest fel, vor avea pace în inimile lor, fără vreo senzație de învinuire și vor simți tot mai mult că așa se cuvine să acționeze. Cu cât practică mai mult în acest fel, cu atât realizează mai mult importanța căutării și practicării adevărului în toate lucrurile și cu atât simt mai mult că ar trebui să caute adevărul și să practice în conformitate cu adevărurile-principii, că această cale este corectă și o astfel de practică dă rezultate. Când obțin astfel de rezultate, oamenii descoperă că relația lor cu Dumnezeu se schimbă, că viața din ei se schimbă și că firile lor corupte pierd tot mai mult teren, iar robia și constrângerea acestor firi asupra lor se diminuează; de asemenea, descoperă că dorința lor de a urmări adevărul și aspirația lor către adevăr devin mai puternice și că puterea lor de a practica adevărul și de a-și birui firile corupte crește și ea. În acest fel, oamenii vor avea un sentiment aparte, și anume că au speranța de a se elibera de firile corupte și de a dobândi mântuirea, că această cale pe care o urmează este corectă și că acceptarea, practicarea și supunerea față de adevăr sunt corecte. Aceasta este atitudinea față de adevăr a oamenilor care au conștiința și rațiunea umanității. Aceasta este manifestarea pe care o au oamenii pe măsură ce acceptă treptat adevărul. Aceasta este cea mai normală manifestare. În cazul celor care nu au această manifestare, cel puțin, conștiința lor nu poate juca un rol de reglementare. Dacă ai conștiință, aceasta va juca în mod sigur un rol de reglementare. În cazul în care conștiința ta nu poate juca un rol de reglementare, atunci aceea nu este conștiință – nu ai conștiință. Dacă au conștiință, oamenii vor putea să discearnă între bine și rău, să discearnă între lucrurile pozitive și cele negative și vor alege lucrurile pozitive, abandonându-le pe cele negative. Dacă au conștiință și pot discerne între bine și rău, oamenii vor alege să accepte și să practice adevărul, să se supună adevărului și să acționeze conform adevărurilor-principii. Dacă nu practică adevărul de data aceasta, vor avea mustrări de conștiință, iar dacă nu practică adevărul data viitoare, vor avea din nou aceste mustrări. Dacă ai simțul conștiinței și deosebești binele de rău, atunci, după ce ai auzit atâtea adevăruri, când greșești în mod repetat, conștiința te va mustra și acuza și mai mult și vei putea să asculți simțămintele conștiinței și să iei decizia corectă. Unii oameni spun: „Și eu am mustrări de conștiință când greșesc, dar chiar și după zece sau douăzeci de ani de mustrări, tot nu vreau să aleg să practic adevărul.” Atunci, spun că acea conștiință a ta nu este conștiință. Spui că ai mustrări de conștiință, dar de atâția ani nu ai fost în stare să te întorci din drum sau să te căiești, iar așa-zisa conștiință a ta nu a reușit să te călăuzească astfel încât să alegi calea cea dreaptă. Atunci, conștiința ta nu este conștiință și nu ai umanitate. Spui: „Știu ce este corect și ce este incorect – cum poți spune că nu am conștiință?” Asta nu poate însemna decât că inima ta este prea intransigentă, iar conștiința ta nu mai funcționează. Dacă ai cu adevărat conștiința umanității, atunci când greșești și ai mustrări de conștiință, umanitatea ta va avea o orientare pozitivă, iar conștiința te va acuza lăuntric, spunând: „Este ceva greșit, este atât de lipsit de umanitate!” Dacă ai mereu astfel de mustrări de conștiință, ce fel de persoană ar trebui să fii ca să nu percepi acest lucru? Doar cei fără conștiință nu au această percepție. Dacă ai cu adevărat conștiință, atunci când te mustră conștiința, poți rămâne neînduplecat? Dacă spui: „Am fost mustrat timp de zece sau douăzeci de ani și n-am simțit nimic special”, atunci nu ești o persoană care are conștiință. Nu este așa? (Așa e.) Nu ai conștiință, însă pretinzi că ai umanitate – nu înseamnă că înșeli oamenii? Dacă ai umanitate, cum poți să nu ai conștiință? Dacă nu ai conștiință, atunci nu ai umanitate. Un semn al lipsei de umanitate este faptul că nu înțelegi care sunt lucrurile pozitive și care sunt cele negative. Spui că ai conștiință, așadar de ce nu poți să discerni între bine și rău? Ai auzit atât de multe predici, așadar de ce nu tânjești să urmărești adevărul? Spui: „Inima mea este dispusă să urmărească adevărul și să practice adevărul” – atunci, ce adevăruri ai practicat? Unde sunt dovezile? Dacă inima ta iubește adevărul și este dispusă să-l urmărească, atunci de ce nu practici adevărul? Nu înseamnă asta că înșeli oamenii? Nu este exact ca minciunile unui escroc? Este exact ca marele balaur roșu, care proclamă mereu că tot ceea ce face este în slujba poporului și pentru a-i da posibilitatea să ducă o viață fericită, dar când oamenii cred în Dumnezeu și merg pe calea cea dreaptă, îi arestează și îi persecută frenetic. Nu le permite să-L urmeze pe Dumnezeu, nu le permite să accepte adevărul și să dobândească mântuirea – le permite doar să urmeze Partidul și să asculte de poruncile sale, făcându-i să sfârșească în iad și să fie pedepsiți, ceea ce îl încântă pe marele balaur roșu. Așadar, este adevărată sau falsă afirmația marelui balaur roșu că „slujește poporul”? Satana spune mereu că tot ceea ce face este în beneficiul oamenilor, dar nu le poate furniza adevărul, nici nu-i poate îndruma pe calea cea dreaptă în viață. Doar le insuflă erezii și sofisme, făcându-i să se complacă într-o viață de desfrâu, să meargă pe calea răului, să urmărească lumea, să urmărească faima și câștigul, să se lupte între ei și să se rănească unii pe alții, nelăsându-i să meargă pe calea cea dreaptă și smulgându-i de lângă Dumnezeu. În cele din urmă, oamenii obțin faimă și câștig, dar trupurile și mințile lor sunt complet distruse; sunt plini de ereziile și sofismele Satanei, Dumnezeu este absent în inimile lor, iar ei nu mai cred că omenirea a fost creată de Dumnezeu. Încep să-L nege pe Dumnezeu și să devină ostili Lui. Face Satana aceste lucruri în beneficiul oamenilor? Oare nu le face rău și îi distruge? Totuși, oamenii care nu sunt capabili să discearnă între bine și rău nu-și pot da seama de aceste lucruri.

Unii oameni spun: „Am umanitate, pot să discern între bine și rău și am conștiință într-o măsură mai mare decât majoritatea oamenilor.” Atunci, compară-te cu conținutul părtășiei de astăzi și vezi dacă ai conștiință, dacă poți accepta și practica adevărul, dacă ai remușcări și te simți vinovat atunci când greșești și dacă te-ai căit și te-ai schimbat cu adevărat. Dacă nu ai aceste manifestări ale intrării în viață, aceasta dovedește că nu ai o conștiință funcțională, în ciuda faptului că ai ascultat predici atâția ani de când ai început să crezi în Dumnezeu. Ce se află în spatele faptului că nu ai o conștiință funcțională? Există un singur motiv care poate explica această problemă: ești o persoană fără conștiință. Unii oameni spun: „Deși nu am intrare în viață, înțeleg toate adevărurile.” Dacă înțelegi adevărul, de ce nu-l practici? De ce nu ai avut deloc intrare? Cum se face că nici măcar acum nu ți s-a schimbat viața? Înțelegi adevărul, dar nu-l practici – unde este conștiința ta? Unii oameni aduc chiar următorul argument: „Cred în Dumnezeu de atâția ani. Dacă n-aș avea conștiință, aș fi putut să mă lepăd de atât de multe, să sufăr atât de mult și să plătesc un preț atât de mare? Aș putea să-mi îndeplinesc datoria de bunăvoie?” Dacă ai conștiință, ce efect a avut aceasta după ce ai ascultat atâtea adevăruri? Te poate ține în frâu așa încât să acționezi conform adevărurilor-principii? Îți poate guverna comportamentul și gândurile? Ai ascultat predici atâția ani, poți rosti multe doctrine, ai suferit atât de mult și ai plătit un preț atât de mare – atunci, conștiința ta de ce nu joacă un rol în guvernarea comportamentului tău, făcându-te să acționezi conform principiilor și împiedicându-te să le încalci? Dacă ai atât de multă conștiință și umanitate și ai înțeles atât de multe adevăruri, de ce nu le poți pune în practică? Cum poți să încalci în mod fățiș principiile și să tulburi în mod fățiș lucrarea bisericii? Dacă ai conștiință, s-a schimbat viața ta după ce ți-ai făcut datoria atâția ani? Nu te-ai schimbat și nu ai absolut nicio intrare în adevăr; asta arată că nu ai conștiință. Unii oameni spun: „Aș putea să-mi fac datoria dacă n-aș avea conștiință?” Nu-ți faci datoria; muncești. Munca nu necesită conștiință; este suficient să depui puțin efort. Aceasta confirmă întocmai zicala: oamenii care muncesc sunt oameni fără conștiință; ei nu urmăresc intrarea în viață sau adevărul, caută doar să muncească și sunt dispuși să depună efort. Care sunt caracteristicile muncii? Sunt dispuși să îndure greutăți și să plătească un preț, își caută bucuria, simțul importanței și valoarea în îndurarea greutăților și plata unui preț, încercând să-și satisfacă dorința de binecuvântări și ambiția de a face înțelegeri cu Dumnezeu și să obțină binecuvântări în schimbul suferinței și sacrificiului lor. Dacă le ceri să depună efort în lucrare, să îndure greutăți și să plătească un preț, au multă energie pentru asta; dar dacă le ceri să acționeze conform principiilor și să practice adevărul, devin apatici, nedumeriți și nu știu cum să practice. Unii oameni chiar simt că au fost puși într-o situație dificilă, gândindu-se: „E în regulă dacă îmi ceri să depun efort, să îndur greutăți și să plătesc un preț. Pot îndura oricâte greutăți și nu mă voi plânge, indiferent cât de obosit sunt. Dar să-mi ceri să acționez conform principiilor – oare nu-mi creezi dificultăți? Este deja destul de bine dacă sunt capabil să depun efort, să îndur greutăți și să plătesc un preț fără să mă plâng – de ce îmi mai ceri să acționez conform principiilor? Cerințele tale de la oameni sunt prea mari! Lasă oamenii să facă lucrurile așa cum vor; atât timp cât este făcută lucrarea, e suficient. Dacă nu este făcută bine, poate fi pur și simplu corectată în timp!” Sunt dispuși doar să muncească și au foarte multă energie atunci când muncesc, dar devin apatici când vine vorba să practice adevărul și devin și mai confuzi când vine vorba de intrarea în viață. Cu toate acestea, tot se consideră persoane bune. Spun adesea: „Sunt o persoană bună și care are conștiință. Îmi dedic toată energia pentru a-mi face datoria și nu am niciodată rezerve. Pot să mă lepăd de familia și de cariera mea ca să mă consum pentru Dumnezeu. Cum pot să fiu atât de motivat? Sunt o persoană bună din fire!” De fapt, nu înțeleg niciun adevăr, cu atât mai puțin pot acționa conform adevărurilor-principii. Știu doar să folosească forța brută, dar tot consideră că sunt buni. Chiar și în acest stadiu, nu simt nimic în conștiința și rațiunea lor. Dacă ai avea cu adevărat conștiință, cum ai fi putut debita astfel de argumente distorsionate? Cum ai putea să nu ai o înțelegere pură a adevărului? Dacă ai avea conștiință și umanitate, cum ai putut să nu asculți cu atenție cuvintele lui Dumnezeu, care sunt criteriile cerute de Dumnezeu pentru oameni și ce principii ar trebui urmate în fiecare lucru pe care îl faci? Dacă asculți, dar nu înțelegi și ești amorțit când vine vorba de adevăr, atunci nu ai conștiință și umanitate. Crezi că poți dobândi adevărul, viața și mântuirea în schimbul forței tale brute? Este imposibil; acea cale nu funcționează. Chiar dacă ești dispus să depui efort, să trudești cu sinceritate și poți suferi puțin, iar în ochii oamenilor ești oarecum devotat, tot este greu de spus dacă poți fi devotat până la sfârșit. Nu se știe când va izbucni natura ta animalică și când vei provoca probleme și vei crea perturbări și tulburări, iar atunci va trebui să fii înlăturat. Nu tocmai au fost înlăturați câțiva oameni din biserică? Astfel de oameni spun cuvinte care sună foarte plăcut și oricine îi aude crede că înțeleg adevărul, dar ei pur și simplu nu practică adevărul. Spun lucruri care sună frumos, dar nu fac o lucrare reală. Nu doar că se opun oamenilor, dar se opun și casei lui Dumnezeu. Nu este aceasta o împotrivire față de Dumnezeu? Poate casa lui Dumnezeu să-i accepte? Dacă sunt dispuși să-și facă datoria, ar trebui să o facă fiind ascultători și respectând regulile, dar ei nu procedează așa. Încearcă să conducă și să dețină puterea și chiar provoacă tulburări și distrugere. În ce măsură provoacă tulburări? Încearcă să se amestece chiar și în treburile Mele, criticând una sau alta, punând piedici și tulburând. Încearcă să-Mi tulbure acțiunile – aș putea să dau dovadă de milă față de ei? Dacă Mi-ai tulbura doar viața personală, aș putea să fac abstracție de tine și să te ignor, dar fac o lucrare în casa lui Dumnezeu, fac o lucrare reală pentru aleșii Săi, iar tu încerci totuși să o tulburi și să o subminezi. Care este problema aici? Ce ar trebui făcut cu o astfel de persoană? (Ar trebui înlăturată.) Casa lui Dumnezeu are principii pentru tratarea oamenilor, iar asemenea oameni ar trebui înlăturați. Unii spun: „Am fost nedreptățit! Nu știam că acest lucru Te ofensează. Nu știam că acest lucru Îl sfidează pe Cel de mai sus și Îl sfidează pe Dumnezeu. N-am făcut-o intenționat.” Faptul că ai putut să faci așa ceva arată că ai acționat intenționat. De câți ani asculți predici? Oare ai conștiință – ai umanitate? Dacă ai fi om, dacă ai avea umanitate, conștiință și rațiune, nu ai face asemenea lucruri, nici intenționat, nici neintenționat. Eu fac o lucrare, iar ei o tulbură în mod deliberat și încearcă să o submineze. Mai pot fi numiți oameni? Nu sunt diavoli? Dacă oamenii au cu adevărat conștiință și rațiune și au cu adevărat umanitate, chiar dacă o persoană obișnuită ar fi cea care face o acțiune, atât timp cât este benefică pentru lucrarea bisericii și pentru frați și surori, știu că ar trebui să o susțină și să nu o submineze, cu atât mai mult dacă este ceva de care Mă ocup Eu personal. Totuși, ei insistă să provoace tulburări și să încerce să o saboteze și nimeni nu-i poate opri. Au devenit niște diavoli în toată regula, nu-i așa? Spun că faptele rele ale unor astfel de personaje sunt grave – nu trebuie să fim îngăduitori cu ei; casa lui Dumnezeu are principii pentru tratarea oamenilor, iar ei ar trebui tratați prin îndepărtare. Este acesta un mod potrivit de a-i trata? (Da.) Dacă își urmează preferințele personale doar în viața lor de zi cu zi, este ceva acceptabil. De exemplu, aș putea spune: „Îmi place să mănânc tăiței”, la care ei răspund: „Mie nu-mi plac tăițeii. Când gătesc, voi face niște tăiței pentru Tine și voi găti orez pentru mine.” Această chestiune nu implică lucrarea bisericii, nici adevărurile-principii, cu atât mai puțin umanitatea sau conștiința cuiva. Este în regulă să-ți urmezi preferințele personale în acest caz, dar când vine vorba de chestiuni care implică lucrarea bisericii, nu este acceptabil. În cazul în care comiți cu nechibzuință fapte rele și provoci perturbări și tulburări, încalci decretele administrative. Ce fel de persoană poate încălca decretele administrative cu nerușinare? Ce fel de persoană poate sfida pe față adevărul și casa lui Dumnezeu? (Diavolii.) Acei oameni dezorientați și imprudenți și acele fiare pot sfida și tulbura în acest fel, iar diavolii sunt chiar mai capabili să facă asta. Indiferent ce face casa lui Dumnezeu, diavolii încearcă mereu să o tulbure – provoacă tulburări de parcă ar fi posedați, fără să le pese de consecințe. Pot tulbura într-o asemenea măsură, fără să-și dea totuși seama, simțind cu toate acestea că nu au provocat tulburări, că sunt complet nevinovați și chiar își iau apărarea. Nu este nevoie să ai vreo părtășie cu astfel de oameni; soluția corectă este pur și simplu să fie îndepărtați. Astfel de oameni, care nu au conștiința și rațiunea umanității, sunt diavoli în toată regula; nu se vor schimba niciodată. Nu ți se cere să urmărești adevărul, nici să practici adevărul în toate lucrurile, dar trebuie cel puțin să știi să urmezi regulile. Dacă nici măcar nu înțelegi regulile, nu înțelegi decretele administrative ale casei lui Dumnezeu și nici măcar nu-ți dai seama când încalci decretele administrative, ai oare umanitate? Nu ai umanitate; ești un diavol. Când fac rău, diavolii nu se pot abține. Împotrivirea lor față de Dumnezeu, judecarea lui Dumnezeu și hulirea Lui sunt dezvăluiri firești ale naturii lor. Ei pot face în mod natural un astfel de rău, fără să fie instigați sau îndoctrinați de cineva, ci pentru că sunt dominați de natura lor diavolească.

Am avut astăzi părtășie despre chestiunea discernerii între bine și rău, care face parte din conștiința și rațiunea oamenilor. Prin intermediul acestei părtășii, vă este acum limpede acest aspect? O ființă umană adevărată are conștiință și poate discerne între bine și rău; conștiința sa funcționează. Indiferent de persoanele, evenimentele sau lucrurile pe care le întâlnește și indiferent ce probleme apar, conștiința sa este cel puțin prima linie de apărare. În primul rând, conștiința ta te va ajuta să judeci și să discerni care lucruri sunt pozitive și care sunt negative; în al doilea rând, te poate ajuta să examinezi și să verifici calea dinaintea ta, astfel încât să nu încalci standardele minime ale conduitei personale și, în cele din urmă, te va ajuta să faci compromisuri și să alegi calea cea dreaptă. Firește, oamenii care înțeleg adevărul sau care cred în Dumnezeu de mulți ani și au o bază în credința lor, sub influența conștiinței lor, vor alege în cele din urmă lucruri pozitive și vor alege să caute și să accepte adevărul. Prin urmare, conștiința joacă un rol principal în cadrul umanității; joacă rolul de a-i îndruma pe oameni spre calea cea dreaptă și de a-i dirija astfel încât să aleagă lucruri pozitive. Dacă o persoană nu are conștiință, atunci este de la sine înțeles că nu doar va fi incapabilă să aleagă lucruri pozitive și calea cea dreaptă, dar nimic din ceea ce face nu va fi câtuși de puțin înfrânat și reglementat de conștiință. O astfel de persoană este în mare pericol; este foarte predispusă să facă rău și să se împotrivească lui Dumnezeu. Dacă este reîncarnarea unui animal, ar putea face lucrurile pe care le fac demonii răi, iar oamenii care sunt demoni și diavoli răi pot comite rele și mai mari, ceea ce este înspăimântător. Așadar, este foarte important să ai conștiință. Este clar? (Da.) Dacă o persoană nu are o conștiință care să-i regleze comportamentul și să o îndrume să meargă pe calea cea dreaptă, atunci calea pe care o alege va fi în mod inevitabil una greșită, iar persoana respectivă va face lucruri negative – consecințele vor fi de neimaginat. Dacă poate încălca în mod nerușinat adevărul și legile evoluției lucrurilor și, de asemenea, poate huli cu nechibzuință, judecând adevărul și toată lucrarea săvârșită de Dumnezeu, chiar împotrivindu-se în mod fățiș lui Dumnezeu, încălcând decretele Sale administrative și blestemându-L, condamnându-L și hulindu-L cu îndrăzneală pe Dumnezeu, atunci este exact la fel ca diavolii și Satana. Poate comite tot răul pe care îl comit diavolii și Satana, poate face toate lucrurile pe care le fac diavolii și Satana și poate rosti toate sofismele, ereziile și argumentele distorsionate pe care le rostesc diavolii și Satana. Acești oameni sunt diavoli și satane în toată regula.

Ce ați înțeles din părtășia de astăzi? (Am înțeles că oamenii cu umanitate au conștiință și rațiune și pot discerne între bine și rău. În ceea ce privește discernerea între bine și rău, Dumnezeu, folosind diferite exemple, a explicat cât se poate de clar care sunt lucrurile pozitive și care sunt cele negative, așa încât, atunci când întâlnim lucruri, să putem judeca în mod precis și, în același timp, să avem perspective corecte care să sprijine lucrurile pe care le urmărim – ar trebui să urmărim și să tânjim după lucruri pozitive și să urâm și să respingem lucrurile negative.) Conștiința și rațiunea din cadrul umanității sunt condiții fundamentale pentru ca o persoană să dobândească mântuirea. Dacă întrunești aceste două condiții fundamentale, dar nu urmărești adevărul, nu practici puținul adevăr pe care îl înțelegi și, în cele din urmă, nu poți ajunge să te supui adevărului, atunci tot nu vei putea să dobândești mântuirea. Conștiința și rațiunea sunt doar condițiile fundamentale pentru mântuire; cât despre calea pe care o urmezi, aceasta depinde de alegerea ta. Dacă ești o persoană care are cu adevărat conștiință și rațiune, vei avea ocazia ca, sub controlul conștiinței tale, să alegi să pornești pe calea urmăririi adevărului. Dacă ești condus și îndrumat de conștiința ta astfel încât să alegi calea cea dreaptă, dar nu ești dispus să suferi și să plătești un preț, nu ești dispus să te răzvrătești împotriva trupului și să renunți la lucrurile legate de interesele tale trupești și nu ai pornit pe calea urmăririi adevărului, atunci tot nu vei avea nicio speranță de a dobândi mântuirea. Speranța de a dobândi mântuirea este, pe de o parte, legată direct de conștiința umanității tale; pe de altă parte, este legată direct și de prețul pe care îl poți plăti pentru a urmări adevărul și de determinarea și dorința ta de a practica adevărul. Conștiința îți oferă doar o condiție de bază pentru a fi mântuit și îți creează, de asemenea, multe ocazii de a practica adevărul, dându-ți șansa de a porni pe calea cea dreaptă sub reglementarea conștiinței tale. Cu alte cuvinte, șansa ta de a porni pe calea cea dreaptă va fi relativ mare, iar speranța ta de a dobândi mântuirea va fi și ea relativ mare, de peste 50 la sută – însă nu va fi garantată. Prin urmare, chiar dacă simți că ai conștiință și umanitate, nu te complace, crezând că simplul fapt de a avea conștiință și rațiune înseamnă că ești o persoană bună și că poți dobândi mântuirea, că totul este asigurat. Dacă gândești așa, atunci îți spun că există abateri în modul în care înțelegi această chestiune. Dacă ai conștiință și umanitate, acest lucru confirmă doar că ești o persoană aleasă și chemată de Dumnezeu. Totuși, cel mai important factor determinant în dobândirea în cele din urmă a mântuirii constă în ceea ce urmărești. Chiar dacă ai o conștiință activă în mod obișnuit, care îți reglează adesea comportamentul și pe tine însuți astfel încât să alegi calea cea dreaptă, dacă îți încalci adesea conștiința, dacă nu alegi calea cea dreaptă și nu alegi să practici adevărul, ci în schimb îți protejezi frecvent interesele personale, reputația și mândria personală și ții cont deseori de perspectivele, ambițiile și dorințele tale personale, atunci speranța ta de a dobândi în cele din urmă mântuirea va fi foarte slabă – o vei distruge puțin câte puțin. Acesta ar fi un lucru foarte tragic. Înțelegi? (Da.) Bine, aici se încheie părtășia noastră de astăzi. La revedere!

9 martie 2024