Cele trei categorii de oameni în funcție de originea lor

Conținutul părtășiei noastre recente a fost despre discernerea diverselor tipuri de oameni – distingerea diferitelor lor categorii și clasificări în funcție de originea lor, apoi discernerea esenței diverselor tipuri de oameni prin diversele lor manifestări din viața reală. A învăța să discernem diverse tipuri de oameni este benefic pentru a-i trata corect și a te trata corect pe tine însuți, nu-i așa? (Așa e.) Oare părtășia despre aceste lucruri nu a rezolvat și noțiunile și închipuirile anterioare ale oamenilor despre credincioșii în Dumnezeu? De exemplu, mulți oameni obișnuiau să-i trateze pe toți credincioșii ca pe niște frați și surori. Atât timp cât cineva se afla în biserică, atât timp cât avea entuziasm față de îndeplinirea datoriei sale, atunci, indiferent cât de mult rău comitea, cât de groaznică era umanitatea sa ori cât de arogantă, vicleană sau înșelătoare era firea sa, acești oameni îl tratau ca pe un frate sau o soră și îl ajutau cu dragoste. Au discernământ astfel de oameni? (Nu.) De-a lungul acestor câțiva ani de udare și hrănire, punctele voastre de vedere s-au schimbat considerabil, nu-i așa? (Așa este.) Acum că punctele voastre de vedere s-au schimbat, nu sunteți relativ principiali în tratarea diverselor tipuri de oameni? (Ba da.) Nu sunt punctele de vedere și atitudinile voastre față de diversele tipuri de oameni diferite de cele anterioare? (Ba da, sunt diferite.) Înainte de a avea părtășie despre aceste chestiuni, oamenii nu aveau discernământ în privința diverselor tipuri de oameni, crezând că, atât timp cât cineva crede în Dumnezeu, este o persoană bună, un membru al casei Sale și că Dumnezeu intenționează să-i mântuiască până și pe cei cu umanitate rea. Privind acum lucrurile, oare așa este? (Nu.) Acum nu este așa. Prin urmare, privind acum lucrurile, există mai mulți oameni buni sau mai mulți oameni răi? (Cred că există mai mulți oameni răi. Înainte, consideram că mulți oameni sunt destul de buni, dar, prin părtășia lui Dumnezeu și prin corelarea ei cu manifestările diverselor tipuri de oameni, simt că există mai mulți oameni răi.) Înainte, aveați cel mult un oarecare discernământ în privința celor care erau în mod evident neîncrezători, oportuniști, spirite rele, spirite necurate și a celor care puteau provoca perturbări și tulburări evidente, știind că nu sunt oameni buni sau frați și surori. Acum, printr-o astfel de părtășie, pe lângă faptul că sunteți în stare să-i discerneți pe cei cu manifestări evidente, nu sunteți practic capabili să discerneți toți oamenii pe baza dezvăluirilor și manifestărilor lor? (Ba da.) Așadar, după o astfel de părtășie, când interacționați din nou cu oamenii, nu simțiți că este diferit față de înainte? (Este puțin diferit. Acum, când interacționez cu oamenii, mă concentrez asupra observării dezvăluirilor lor și a punctelor de vedere pe care le exprimă atunci când se confruntă cu anumite lucruri, pentru a evalua dacă s-au reîncarnat din oameni, din animale sau diavoli. Am ajuns să mă concentrez asupra discernerii oamenilor pe baza esenței și clasificării lor.) Asta înseamnă că ai învățat să discerni oamenii. Te poți discerne pe tine însuți, atunci? (Puțin.) Pe scurt, părtășia despre acest subiect este benefică pentru discernerea oamenilor. Vă poate ajuta să discerneți comportamentele și punctele de vedere ale diverselor tipuri de oameni și să vă dați seama care este esența acestora. Astfel, veți trata diverse tipuri de oameni conform principiilor și, când vă confruntați cu anumite persoane, evenimente sau lucruri speciale, nu le veți trata pe baza noțiunilor și închipuirilor și veți putea să pricepeți unele principii de bază în gestionarea problemelor, făcând astfel mai puține lucruri nesăbuite. De exemplu, anterior, când vedeați unii oameni cu un comportament anormal sau cu gânduri și opinii denaturate, poate credeați că astfel de oameni au un calibru slab și nu au capacitate de înțelegere sau că au auzit puține predici și au o bază prea superficială și că, în consecință, ar trebui să depuneți un oarecare efort pentru a-i uda și a-i ajuta mai mult. Acum, prin intermediul părtășiei, după ce ați dobândit discernământ în privința celor reîncarnați din animale și a celor reîncarnați din diavoli, veți abandona acele practici nesăbuite de dinainte și nu vă veți mai implica în sarcini nerodnice. Așadar, puteți trata oamenii în conformitate cu adevărurile-principii? (Putem, într-o oarecare măsură.) Veți avea abateri în practica voastră? (Dacă nu pot judeca în mod precis esența unei persoane, s-ar putea să am abateri în practica mea.) În ce împrejurări ați avea abateri în practica voastră? Să presupunem că are un comportament exterior care corespunde în mare măsură noțiunilor celor mai mulți oameni – poate să plătească un preț și să se lepede de lucruri, spune adesea lucruri corecte și dă de pomană și îi ajută frecvent pe alții. Din perspectiva umanității, această persoană este considerată bună, dar, în același timp, pur și simplu nu este normală și afișează adesea unele comportamente extreme și dă dovadă de unele manifestări supranaturale. Ai fi capabil să discerni o astfel de persoană? Știi cum să o tratezi? (Doar datorită părtășiei lui Dumnezeu de data trecută știu că o astfel de persoană este una dintre cele reîncarnate din diavoli.) Îi poți caracteriza esența ca fiind cea a unui diavol și îți poți da seama de acest fapt, dar poți determina care este modul adecvat de a o trata pe baza manifestărilor sale din viața de zi cu zi și a stării sale actuale? Acest lucru implică principiile tratării oamenilor. Așadar, care este modul adecvat de a trata o persoană de acest tip? Dacă starea vieții sale este în esență normală, dacă persoana nu a provocat tulburări în lucrarea bisericii și nu i-a tulburat pe alții, atunci trateaz-o corect – dacă poate presta un serviciu, las-o să-l presteze; dacă nu poate și i-a tulburat pe alții, iar majoritatea oamenilor și-au dat seama de manifestările și dezvăluirile ei și pot determina că esența ei este cea a unui diavol, atunci nu este prea târziu să iei măsuri împotriva ei, îndepărtând-o. Nu este acesta un principiu? (Ba da.) Este un principiu; trebuie să-ți fie limpede în inima ta. Indiferent ce măsuri sunt luate împotriva ei ulterior, momentul trebuie să fie adecvat. Să presupunem că-i vezi adevărata față, dar majoritatea oamenilor nu au intrat în contact cu acea persoană, cu atât mai puțin să-i vadă adevărata față. Dacă o caracterizezi apoi direct și iei măsuri împotriva ei fără să ai părtășie despre adevăr și fără să explici cum să fie discernută, atunci acționezi în pripă. Și să presupunem că, după ce îți dai seama care este esența ei, începi să simți repulsie față de ea și apoi cauți ocazii de a o emonda sau o vizezi mereu în cuvintele și acțiunile tale, precum și atunci când ai părtășie despre adevăr – este aceasta o modalitate bună de a acționa? (Nu.) De ce nu? (Pentru că, dacă o tratăm în acest fel, majoritatea oamenilor nu vor ști ce se întâmplă și ar putea chiar să ajungă să înțeleagă greșit. Esența acestei persoane trebuie dezvăluită și scoasă la iveală prin fapte și doar atunci când oamenii au discernământ în privința acesteia este adecvat să o expunem și să o disecăm sau să o emondăm – toată lumea va înțelege atunci. Dacă această persoană nu urmărește adevărul, dar nu provoacă tulburări și poate totuși să presteze un serviciu, atunci ar trebui să o lăsăm să-l presteze. Dacă știm că nu urmărește adevărul, însă tot o emondăm constant, îndeplinirea datoriei sale va fi afectată.) Așa este. Un asemenea mod de a acționa este lipsit de principii. Când îi tratezi pe cei reîncarnați din diavoli și pe cei reîncarnați din animale, chiar dacă ți-ai dat seama care este esența lor intrând în contact cu ei și observându-i o perioadă lungă de timp, ar trebui să dai dovadă de ceva înțelepciune și să-i tratezi conform principiilor. Este în regulă să dai dovadă de înțelepciune, dar nu poți încălca principiile. Există multe detalii implicate în tratarea unor asemenea oameni conform principiilor. Unul dintre ele este că, deși vezi clar că sunt oameni scârbiți de adevăr, a căror esență este cea a diavolilor, nu poți să le găsești mereu cusur, să le cauți nod în papură pentru a-i emonda sau să-i expui la fiecare pas. Nu vor ști ce se întâmplă; vor fi nedumeriți și nu vor ști de ce îi emondezi și îi vizezi. Acest lucru le va afecta chiar și îndeplinirea datoriei. Chiar dacă, în ochii altora, nu este greșit ce faci sau ce spui, un asemenea mod de a acționa nu doar că nu produce niciun rezultat, ci duce chiar la consecințe negative și nu corespunde adevărurilor-principii. Prin urmare, indiferent cu ce tip de persoană ai de-a face, trebuie să o tratezi conform principiilor și în mod imparțial; nu acționa pe baza sentimentelor tale. Este în regulă să dai dovadă de o oarecare înțelepciune, dar trebuie să o tratezi conform principiilor. Un astfel de comportament, pe de o parte, respectă ordinea și regulile și este mai puțin probabil să provoace perturbări; pe de altă parte, dovedește și că ai o inimă cu frică de Dumnezeu, că nu te dezlănțui comițând fapte rele și că nu faci lucrurile cu încăpățânare sau nechibzuință, conform propriilor intenții. Trebuie să ai principii în tratarea fiecărui tip de persoană. Fie că este vorba de diavoli, de animale sau de oameni, trebuie să-i tratezi conform principiilor. Trebuie să fii capabil să discerni aceste tipuri de oameni și să înțelegi principiile pentru tratarea oamenilor. Nu ar trebui să ai o înțelegere denaturată în legătură cu această chestiune, nu-i așa? (Așa e.) Nu face nimic perturbator. Dacă faci ceva care provoacă perturbări sau tulburări, atunci ești prea stupid; nu este ceea ce ar trebui să facă un om. Ai înțeles? (Da.)

Am avut părtășie anterior despre manifestările esențelor celor reîncarnați din animale și ale celor reîncarnați din diavoli, aceștia făcând parte din două clasificări diferite. Acest lucru i-a ajutat pe oameni să vadă că, deși toate tipurile de oameni au o înfățișare umană, diferențele în ceea ce privește esența și clasificarea lor pot fi discernute prin intermediul diferitelor atitudini pe care aceștia le au față de adevăr. Indiferent cum este înfățișarea cuiva – poate are trăsături bine proporționate, pare destul de rafinat și bun la suflet sau educat, bine crescut, având statut și grație și pare chiar să aibă demnitate, să fie oarecum de seamă, nu o persoană obișnuită – niciuna dintre acestea nu este baza pentru caracterizarea esenței sale. Indiferent cum arată, dacă este înalt sau scund, gras sau slab, indiferent care este culoarea pielii sale sau dacă are o viață îmbelșugată sau mizeră, niciuna dintre acestea nu poate demonstra care este cu adevărat esența sa. Caracterizarea esenței unei persoane nu poate fi făcută pe baza standardelor culturii tradiționale umane sau a zicalelor despre conduita morală, nici pe baza motto-urilor sau zicalelor celebre ale unor oameni renumiți, rezumate de-a lungul istoriei, sau pe declarațiile înșelătoare ale partidelor aflate la conducere. Pe ce bază ar trebui, atunci, să fie făcută? Oamenii trebuie să utilizeze cuvintele lui Dumnezeu, adevărul exprimat de El și cerințele Sale pentru oameni, ca bază pentru a judeca și determina esența diverselor tipuri de persoane. În niciun caz nu trebuie să judece un om pe baza înfățișării sale, a darurilor sale sau a cunoștințelor pe care a ajuns să le stăpânească și nicidecum pe baza statutului acestuia sau a rolului pe care îl joacă în societate și printre oameni. Toate aceste moduri de a judeca oamenii sunt greșite. Trebuie să judece oamenii pe baza cuvintelor lui Dumnezeu; doar cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul. În primul rând, trebuie să se bazeze pe adevăr; în al doilea rând, trebuie să se bazeze pe atitudinea unei persoane față de adevăr și pe capacitatea sa de a înțelege adevărul. Cel mai precis este să discearnă esența unei persoane și să determine cum poate fi clasificată pe baza adevărului. Cu siguranță nu va exista nicio eroare.

Caracteristicile celor reîncarnați din oameni

I. Faptul de a avea conștiință și rațiune

După ce am avut părtășie despre manifestările celor două tipuri de oameni – cei reîncarnați din animale și cei reîncarnați din diavoli – în continuare, ar trebui să avem părtășie despre manifestările celor reîncarnați din oameni adevărați. Am ajuns acum la cea mai importantă parte. Cei reîncarnați din animale au anumite manifestări și caracteristici care arată acest lucru, la fel și cei reîncarnați din diavoli. Așadar, și cei reîncarnați din oameni au manifestări și caracteristici corespunzătoare? (Da.) Cu siguranță. Am menționat unele dintre manifestările și caracteristicile de bază ale umanității pe care le au oamenii adevărați. Astăzi, vom avea părtășie despre manifestările și caracteristicile specifice ale celor reîncarnați din oameni. Având în vedere clasificarea umană a acestui tip de persoană, înainte de a avea părtășie în mod oficial, haideți să ne gândim mai întâi care sunt caracteristicile de bază ale unui om. Sau, pe baza numeroșilor ani în care ai interacționat și ai avut de-a face cu oamenii, care sunt caracteristicile pe care le-ai observat la persoanele de acest tip care sunt clasificate drept ființe umane? Care sunt manifestările lor? Spune, te rog. (Persoanele de acest tip care sunt clasificate drept ființe umane au conștiință și rațiune. De exemplu, dacă fac ceva greșit, dacă îi greșesc cuiva sau fac ceva care încalcă adevărul, simt mustrări de conștiință.) (Persoanele de acest tip pot măcar să înțeleagă adevărul, iubesc lucrurile pozitive și detestă lucrurile negative. Conștiința și rațiunea lor sunt solide.) Capacitatea de a înțelege adevărul este un standard relativ ridicat. Înainte de a întâlni adevărul, ce caracteristici ale umanității au persoanele de acest tip? Care sunt caracteristicile acțiunilor și vorbirii lor, precum și ale modului în care se poartă și interacționează cu lumea? Care sunt manifestările și dezvăluirile umanității normale pe care le prezintă? Cu alte cuvinte, când interacționează și au de-a face cu oamenii, ce manifestări pe care le prezintă le îngăduie altora să vadă că sunt figuri pozitive? (Sunt persoane relativ raționale, au inimă bună, nu fac lucruri care îi păcălesc sau îi rănesc pe alții și nu au nicio intenție de a-i răni pe alții.) Lucrurile la care puteți să vă gândiți sunt aceste manifestări pozitive, care corespund întrucâtva umanității, care în mintea altora constituie manifestările unei persoane bune. A fi bun la suflet, a nu-i păcăli sau răni pe alții, a-ți respecta cuvântul, a avea simțul responsabilității, a fi capabil să te înțelegi bine cu alții, a tânji după lucruri pozitive și a detesta lucrurile negative – toate acestea sunt câteva manifestări pozitive ale umanității. Mai există și altele? (Mai există și înțelegerea spirituală – a fi capabil să înțelegi cuvintele lui Dumnezeu.) Înțelegerea spirituală nu are legătură cu umanitatea, subiect despre care discutăm în prezent. Vorbim în principal despre diversele puncte de vedere ale oamenilor cu umanitate referitor la gestionarea chestiunilor, precum și despre manifestările esenței pe care un individ o are în conduita personală și în modul de a-i trata pe alții, despre principiile și standardele minime ale conduitei personale și ale acțiunilor lor și așa mai departe. Manifestările pozitive ale umanității, pe care oamenii le pot vedea și despre care pot afla sunt puține la număr. Se pare că aceia din rândul omenirii care înțeleg cum să se poarte sunt cu adevărat greu de găsit. Nu este de mirare că mulți spun că au eșuat în conduita personală. Privește modul în care actorii din filme și emisiuni TV joacă personaje pozitive – când vine vorba să dezvăluie un anumit punct de vedere, o manifestare sau o atitudine într-o chestiune, actorii nu știu să o joace sau să o exprime, lipsindu-le complet înțelegerea în această privință. Dacă le ceri să joace un huligan, un bătăuș, un șef mafiot, o prostituată, o femeie desfrânată sau o persoană faimoasă ori importantă, pot juca rolul foarte bine, interpretând fiecare gest, fiecare cuvânt și acțiune a acestor oameni, chiar și o singură privire, cu o însuflețire și o precizie absolută. Unii telespectatori, după ce-i văd jucând un rol negativ, chiar cred în mod greșit că sunt cu adevărat persoana rea din serial și vor să-i lovească dacă îi văd vreodată. Unii chiar îi scuipă. Vezi cu câtă însuflețire și-au interpretat rolul, au adus cu adevărat la viață acea persoană rea. Dar ce se întâmplă când vine vorba să joace o persoană bună? Pot oamenii să capete inspirație din interpretarea lor, știind cum să fie persoane cu umanitate? Chiar nu există astfel de actori. Oamenii nu știu ce înseamnă să fie persoane cu umanitate. Nu doar scenariștii și regizorii sunt neștiutori, dar și publicul este neștiutor – nimeni nu înțelege ce înseamnă să ai umanitate. Și, astfel, este prezentată într-un mod absolut lipsit de conținut în filme și în seriale TV. De exemplu, când un actor joacă rolul unui membru al Partidului Comunist, care închide ochii chiar înainte de a muri, telespectatorii spun: „Cu siguranță nu a murit încă, nu și-a plătit cotizația la partid!” Într-adevăr, în mai puțin de o secundă, își deschide ochii și, tremurând, scoate câteva monede din buzunar, spunând: „Acestea sunt pentru cotizația mea la partid. Nu pot rămâne dator Partidului. Partidul poate să rămână liniștit. Când voi ajunge pe lumea cealaltă, voi fi în continuare loial Partidului, cu statornicie, chiar și după moarte!” Abia după aceea trece în neființă. Așa este portretizată în filme și emisiuni TV o persoană cu umanitate. În ochii publicului, această portretizare este de fapt complet lipsită de conținut. Astfel de indivizi nu există în viața reală și oamenilor le este foarte dificil să ajungă la acest nivel. Prin urmare, omenirea pur și simplu nu înțelege ce este adevărata umanitate și îi este foarte greu să-i definească standardul. Fie standardul este stabilit prea sus și este complet lipsit de conținut, fie oamenii nu au habar și îl stabilesc arbitrar. De fapt, umanitatea pe care o are o ființă umană adevărată este foarte simplă. Cât de simplă? Este ceva la îndemâna ta, ceva ce poți obține. Ce înseamnă faptul că este la îndemâna ta? Înseamnă că este foarte practică, foarte reală, foarte obiectivă, deloc lipsită de conținut. Deoarece este foarte obiectivă și practică, oamenii simt că este foarte obișnuită și nu merită deloc menționată, cu atât mai puțin simt că acestea sunt manifestările pe care omenirea ar trebui să le prezinte. Această omenire susține lucruri mărețe, elevate și impresionante. Mulți oameni nu doar că nu au manifestările adevăratei umanități, dar le și disprețuiesc fiindcă manifestările umanității normale sunt foarte practice, foarte obișnuite, foarte banale și, în schimb, urmăresc și venerează cunoașterea. În acest fel, în întreaga societate s-a format o tendință rea, care disprețuiește și desconsideră manifestările unei ființe umane adevărate. Nici măcar o persoană care are cu adevărat umanitate nu simte că a fi o ființă umană adevărată sau o persoană cu umanitate înseamnă să ai o astfel de conduită personală. Dimpotrivă, caută să devină precum așa-zisele persoane nobile și extraordinare, promovate de tendințele rele ale societății. Acest lucru neagă și acoperă umanitatea-esență a unor anumiți oameni care au umanitate. Ce înseamnă aici termenul „acoperă”? Înseamnă că nimeni nu te consideră o persoană cu umanitate. Înseamnă că, indiferent ce faci, ești exclus și desconsiderat de alții și că, în rândul oamenilor, nu ai unde să-ți folosești talentele, nu ai unde să vorbești și nu ai nicio ocazie de a-ți pune în practică punctele forte. Termenul „neagă” înseamnă că umanitatea ta normală pur și simplu nu merită menționată în mijlocul omenirii corupte. Aceasta nu susține umanitatea. Ce susține? Susține capacitatea de a face pe plac mulțimii, de a juca de ambele părți, de a flata și a intra în grațiile altora, de a minți și înșela, de a putea spune orice, oricât ar fi de dezgustător de lingușitor sau de contrar adevăratelor sale sentimente. Nu vei ajunge nicăieri în această societate spunând adevărul. Indiferent cât de bună este umanitatea ta, această societate nu o susține și o va nega. Dacă spui lucruri pozitive, juste sau corecte ori cuvinte venite din conștiință, dacă spui unele lucruri raționale în timp ce îți asumi locul adecvat, te vor exclude, te vor nega și te vor înjosi. Ba chiar unii te vor batjocori, te vor ridiculiza, te vor umili, apoi vor aduna toate forțele și puterile ticăloase pentru a te ataca și ostraciza, făcându-te în cele din urmă să te simți prea rușinat pentru a-ți arăta fața, făcându-te să te negi pe tine însuți. Vei ajunge să te gândești: „Nu sunt bun de nimic, nu mă pot adapta la tendințele societății, nici la acești oameni. Nu știu să țes intrigi, nu pot să născocesc uneltiri sau șiretlicuri, așa că-mi este foarte greu să supraviețuiesc printre acești oameni.” Începi să te simți de-a dreptul inferior, simțindu-te incapabil să te integrezi printre acești oameni. De fapt, nu ești în stare să le asimilezi filosofiile pentru interacțiuni lumești, metodele și mijloacele de a se ocupa de chestiuni și modul de supraviețuire. După ce ai fost negat de această tendință rea și de acești oameni răi, îți negi propria umanitate și apoi încerci prin orice mijloace posibile să te adaptezi la ei, să-i urmezi, să te integrezi în societate, să te integrezi printre acești oameni răi și în această tendință rea. Încerci să copiezi modul în care alții folosesc trucuri, intrigi și uneltiri și, de asemenea, să copiezi modul în care alții rostesc cuvinte lingușitoare, cuvinte dezgustător de lingușitoare și cuvinte contrare adevăratelor lor sentimente. Dar, oricât ai încerca să copiezi aceste lucruri și oricât efort ai depune, în cele din urmă, simți că acestea nu sunt cuvintele pe care vrei să le spui sau lucrurile pe care vrei să le faci. Fiecare cuvânt pe care îl rostești este atât de contrar adevăratelor tale sentimente și fiecare lucru pe care îl faci îți provoacă mustrări de conștiință; simți că nu este ceea ce ar trebui să spui sau să faci. Trăiești așa în fiecare zi, purtând o mască. Deși pare că, în ceea ce privește comportamentul, vorbirea sau unele gânduri și opinii, te-ai integrat în această tendință rea și în această omenire coruptă, în adâncul sufletului tău, ești îndurerat, reprimat și plin de resentimente. După ce ai o astfel de experiență de viață, începi să tânjești după un tratament corect și just, după lucruri pozitive și după lumină. Așadar, ce caracteristici ale umanității are o astfel de persoană, permițându-i să aibă astfel de sentimente și astfel de experiențe printre alți oameni și printre tendințele rele? De fapt, este foarte simplu: atunci când o persoană are umanitatea-esență a conștiinței și rațiunii, va avea astfel de experiențe atunci când trăiește printre oameni.

Conștiința și rațiunea sunt lucruri fundamentale, pe care ar trebui să le aibă cei cu umanitate. Deși s-a discutat de nenumărate ori despre aceste două lucruri, ele sunt extrem de importante pentru oameni și, de asemenea, sunt cele mai importante criterii pentru a evalua dacă o persoană este clasificată drept ființă umană. La ce se referă, mai exact, conștiința? Așa cum am spus anterior, conștiința este o capacitate care izvorăște din inima unei persoane și le impune oamenilor anumite cerințe, manifestându-se în primul rând prin principiile de conduită și prin standardele minime de conduită personală. Mai exact, crezul unei persoane privind conduita proprie, principiile sale privind conduita și interacțiunile cu lumea și dezvăluirile umanității sale pot dovedi dacă persoana are sau nu conștiință. Mai devreme, când am întrebat la ce anume se referă conștiința, nu ați putut să răspundeți. Vă concentrați doar asupra lucrurilor pe care le considerați a fi adevăruri profunde, dar simțiți că adevărurile de acest fel sunt prea neînsemnate, prea obișnuite și prea nesemnificative pentru a merita să fie menționate, așa că pur și simplu nu le dați atenție și nu le luați în serios. Dacă o persoană are conștiință, înseamnă că umanitatea ei are două caracteristici: una este integritatea, iar cealaltă este bunătatea. S-ar putea să nu poți spune dacă o persoană este bună sau nu bazându-te pe înfățișarea acesteia, dar vei ști imediat ce interacționezi cu ea dacă este bună la suflet. Pe ce bază evaluezi dacă o persoană este integră? Pe baza principiilor sale privind conduita și interacțiunile sale cu lumea. Dacă persoana respectivă este înșelătoare, vicleană, perfidă, versată, intrigantă și insondabilă în modul în care se poartă și interacționează cu lumea, atunci cu siguranță nu este integră. Dacă modul său de a se purta și de a interacționa cu lumea este foarte simplu, foarte direct, foarte sincer, dacă persoana vorbește foarte limpede cu alții, nu recurge la necinste sau la înșelătorie atunci când interacționează cu oamenii, dacă vorbește și acționează fără fățărnicie – spunând lucrurilor pe nume, distingând foarte clar lucrurile – dacă poate susține lucrurile pozitive și nu face compromisuri cu forțele rele, atunci această persoană este destul de integră. Dacă o persoană este atât integră, cât și bună, atunci are conștiință, având caracteristicile minime ale umanității. O altă caracteristică a umanității este rațiunea. Rațiunea este, de asemenea, un termen și un subiect despre care discutăm adesea, dar nimeni nu a definit vreodată în mod explicit ce este. Ce include rațiunea și ce fel de manifestări sunt manifestări raționale – vă este clar acest lucru? Celor mai mulți oameni nu le este foarte clar; înțelegerea lor în această privință este încă relativ vagă. Așadar, ce înseamnă să ai rațiune? Înseamnă să fii capabil să spui ceea ce ar trebui spus și să faci ceea ce ar trebui făcut, adoptând totodată punctul de vedere corect; asta înseamnă să ai rațiune. Dacă ești o persoană cu umanitate, atunci vei avea măsură în vorbirea și în acțiunile tale. Vei ști ce cuvinte ar trebui să spui, ce lucruri ar trebui să faci, care ar trebui să fie punctul tău de vedere când rostești aceste cuvinte și ce fel de limbaj ar trebui să folosești pentru a exprima o anumită chestiune, în mediul actual și pe baza identității și statutului tău. Vei avea standarde și moderație în inima ta față de aceste lucruri. Adică, rațiunea ta va fi capabilă să-ți regleze cuvintele și comportamentul, făcându-le adecvate, astfel încât, din exterior, alții să le considere raționale și măsurate, iar vorbirea și acțiunile tale să fie întru totul adecvate și capabile să-i edifice pe oameni. Indiferent dacă, în ceea ce privește calibrul, nivelul de educație sau vârsta ta, cuvintele pe care le spui și lucrurile pe care le faci sunt întru totul adecvate sau nu, cel puțin vei avea limite în inima ta, un standard care te ține în frâu, permițându-ți să vorbești și să acționezi într-o stare rațională. Asta înseamnă să ai rațiune. Indiferent cu cine are de-a face o persoană cu rațiune – cineva bogat sau sărac, cineva cu statut sau fără – în orice situație, vorbirea și acțiunile sale nu sunt constrânse de starea sa de spirit, dacă este bună sau rea, neținând cont dacă o chestiune este benefică pentru ea sau nu; se înfrânează mereu în inima ei, având un standard sau o limită menită să o guverneze. Nu va debita intenționat argumente distorsionate, nici nu va fi supărătoare în mod irezonabil. Chiar dacă este uneori furioasă și foarte agitată în sinea ei, iar alegerea cuvintelor sale nu este tocmai potrivită, lucrurile pe care le spune nu constituie argumente distorsionate sau sofisme; în schimb, sunt plauzibile și întemeiate. Ce înseamnă „întemeiate”? Înseamnă că, deși ceea ce spune nu corespunde neapărat adevărului, în ochii celor mai mulți oameni, acest „raționament” poate avea temei; este în general recunoscut ca fiind corect și nimeni nu i se opune. O astfel de persoană are rațiune.

Aceste două aspecte, conștiința și rațiunea, au fost explicate clar. Principalele manifestări ale umanității sunt acestea două: una este conștiința, iar cealaltă este rațiunea. Spuneți-Mi, sunt aceste două aspecte deșarte sau nu? (Nu sunt.) Nu sunt foarte reale? (Ba da.) Sunt foarte reale și nu sunt deșarte. Atunci, de ce nu le susține omenirea? Pentru că o persoană care are conștiință are integritate și bunătate, iar oamenii integri și buni, printre tendințele rele și în mijlocul omenirii rele și corupte, sunt considerați respingători, precum și extrem de nesemnificativi, fiind disprețuiți de toată lumea. Dacă ești o persoană integră și bună, chiar te vor interoga: „La ce-ți folosește să fii integru și bun? Ai cunoștințe? Ai statut social? Ai renume sau putere în societate?” Spui: „Nu am renume sau putere; sunt doar o persoană întrucâtva integră și bună.” Toți oamenii vor râde de tine, te vor disprețui și respinge. În ochii lor, faptul că ai conștiință și că ești integru și bun nu constituie un capital – fără cunoștințe, statut, renume sau putere, nu vei ajunge nicăieri în societate. Ceilalți spun: „Ai conștiință, dar cât valorează conștiința? Ce poți să faci? Poți să folosești intrigi și uneltiri sau să-i înșeli pe oameni? Poți să câștigi inimile oamenilor și să le cumperi favorurile?” Nu poți face nimic din toate acestea. Dacă ai conștiință, dacă ai integritate și bunătate – aceste două aspecte ale umanității – atunci nu vei fi interesat de acele lucruri care se găsesc în tendințele rele ale societății, nu vei urma aceste tendințe, așa că nu vei ajunge nicăieri în societate și vei fi ostracizat de oameni. De ce te vor ostraciza? Pentru că majoritatea oamenilor venerează tendințele rele, iar tendințele rele au devenit curentul dominant în societate – dacă acționezi conform conștiinței tale și te ocupi de lucruri în mod imparțial în toate chestiunile, atunci alții te vor considera un neadaptat și te vor exclude. Dacă, în biserică, te poți baza pe conștiința ta, poți respecta adevărurile-principii în vorbirea și acțiunile tale și îndrăznești să-i expui și să-i diseci pe oamenii răi, atunci acelora care sunt ai diavolilor le va aluneca pământul de sub picioare și vor fi dezvăluiți; intrigile și uneltirile lor, precum și natura lor satanică de a urî adevărul vor fi scoase pe deplin la iveală. Prin urmare, acești oameni care sunt ai diavolilor se tem în mod special de existența în biserică a oamenilor care respectă adevărurile-principii. Ori de câte ori văd pe cineva care înțelege adevărul, îl exclud și îl oprimă, temându-se foarte tare că aceia care înțeleg adevărul vor lua atitudine pentru a-i expune, ceea ce va duce la dezvăluirea și eliminarea lor. Natura lor satanică îi împinge să acționeze în acest fel. În casa lui Dumnezeu, cei care sunt ai diavolilor nu pot să rămână fermi, tocmai pentru că în casa lui Dumnezeu adevărul este cel care deține puterea, Dumnezeu este Cel care deține puterea. Dar situația este diferită în lumea non-credincioasă. Deoarece ateismul și tendințele rele predomină în această lume, oamenii cu umanitate nu-și pot găsi locul printre tendințele rele și în mijlocul omenirii rele și corupte. Totodată, cei nemiloși în tacticile lor, perfizi și vicleni sunt adesea conducătorii, cei care ies în evidență, așa-zisa elită. O persoană cu umanitate, indiferent de calibrul, darurile, punctele forte sau talentele sale, este exclusă și nu are nicio șansă de a avansa. Atât timp cât rostește câteva cuvinte corecte sau se ocupă de probleme în mod imparțial, acei oameni răi și diavoli o vor chinui. Prin urmare, această omenire rea, care este a diavolilor, nu ține seama de conștiință; doar cei cu umanitate au conștiință. Cât despre rațiune, manifestarea care arată că o persoană are rațiune este faptul că, indiferent ce i se întâmplă, aceasta poate trata lucrurile rațional, poate vorbi și acționa just, nu va acționa conform sentimentelor, renumelui sau statutului său și nu-i va forța sau constrânge pe alții. Este capabilă să trateze o chestiune în mod rațional: dacă este corectă, este corectă; dacă este incorectă, este incorectă; dacă este dreaptă, este dreaptă; dacă este greșită, este greșită. Evaluează lucrurile imparțial, procedează în mod just, conform principiilor și nu încalcă limitele morale ale umanității. Aceasta este manifestarea faptului de a avea rațiune. Aceste două lucruri, conștiința și rațiunea, nu rezistă în societate, în special în țările rele și în mijlocul tendințelor rele, unde cu atât mai mult nu rezistă și nu pot fi susținute. Cu toate acestea, conștiința și rațiunea sunt tocmai cele două caracteristici majore pe care le are umanitatea normală și sunt, de asemenea, caracteristici pe care ar trebui să le aibă omenirea. Doar când ai aceste două caracteristici ești o ființă umană adevărată. Dacă ești o persoană care are conștiință și umanitate, atunci, în primul rând, vei fi deosebit de principial în modul în care te porți și vei fi capabil să tratezi oamenii într-un mod relativ just. Indiferent cum este relația ta cu cineva sau dacă acel cineva te-a rănit, poți să-l tratezi corect și să-l evaluezi obiectiv. Aceasta este integritatea, o caracteristică a umanității. În plus, dacă ai bunătate, o altă caracteristică a umanității, vei avea o anumită limită atunci când interacționezi cu oameni sau faci lucruri, ceea ce te poate ține în frâu, oprindu-te să vorbești sau să acționezi în mod contrar conștiinței tale. De exemplu, oamenii răi spun mereu cuvinte distorsionate și debitează argumente distorsionate, inversând albul și negrul și denaturând faptele. Ei poartă pică și se gândesc la orice modalitate de a găsi ocazii să chinuie și să se răzbune pe oricine le aduce prejudicii sau pe oricine i-a rănit sau i-a vizat. Dar o persoană cu umanitate, deoarece dă dovadă de integritate și bunătate, care fac parte din conștiință, chiar dacă a fost vătămată sau păcălită de cineva și vrea să-i plătească cu aceeași monedă și să se răzbune, chiar spunând în momente de impetuozitate cuvinte dure precum „Îl urăsc de moarte!”, când i se oferă o ocazie reală de a se răzbuna, se domolește și renunță; nu se poate îndura să o facă, nu o lasă inima să facă asta. Și, după un timp, nu mai poate aduna această ură. Așa este o persoană bună. Dacă cineva te-a păcălit sau ți-a făcut rău și ai o ocazie de a te răzbuna, o ocazie de a-ți vedea dușmanul suferind pedeapsa și răsplata, ai fi capabil să acționezi și să faci lucruri pentru a te răzbuna pe el? Când simți indignare, ai putea spune: „Cu siguranță mă voi răzbuna pe acel individ! Este de-a dreptul îngrozitor și nemilos!” Dar când apare cu adevărat o ocazie de a te răzbuna, nu te poți îndura să o faci. Vei spune: „Las-o baltă, s-a întâmplat cu mult timp în urmă. Hai să o lăsăm așa.” Nu vei urmări acest lucru la nesfârșit, nici nu vei insista să-ți vezi dușmanul suferind pedeapsa sau având un sfârșit rău. Nu vei trăi permanent cu ură în inima ta; după un timp, ura se va risipi. Aceasta este manifestarea unei inimi bune. Bunătatea este o manifestare caracteristică unei persoane care are conștiință și, de asemenea, o caracteristică a clasificării drept ființă umană. Desigur, în ochii unora, bunătatea este o slăbiciune. Unii non-credincioși ar putea chiar să creadă că nu ai coloană vertebrală și chiar să te îmboldească, spunând: „Trebuie să fii nemilos și să ai sânge rece. Când apare o ocazie de a te răzbuna, ar trebui să iei dinte pentru dinte, să-l supui pe cont propriu și să-ți ucizi dușmanul cu propriile mâini.” Dar tu te gândești: „Dacă mi-aș ucide dușmanul cu propriile mâini, nu aș face rău? Faptul că trăiește nu mă afectează; doar a făcut un lucru, a mers prea departe și m-a rănit, dar totul este de domeniul trecutului.” În timp, descoperi că nu-l mai urăști. Unii oameni spun că ești prea laș, că nu ești suficient de nemilos. Tu însuți ești nedumerit de acest lucru: „De ce nu pot fi nemilos? De ce sunt mereu îngăduitor cu dușmanii mei și nu sunt în stare să port pică?” În ochii unora, a avea o inimă bună este o slăbiciune a umanității. Dar, în realitate, este o caracteristică a umanității, nu-i așa? (Așa e.)