III. A treia caracteristică: răul

După ce am terminat părtășia despre manifestările devianței la cei care s-au reîncarnat din diavoli, haideți să avem acum părtășie despre o altă manifestare a lor – răul. Manifestările răului au asemănări cu cele ale devianței, dar există și deosebiri. Manifestările devianței nu corespund gândirii, conștiinței, rațiunii sau instinctelor umanității normale, nici diverselor condiții înnăscute ale umanității normale rânduite de Dumnezeu pentru ființele umane create; în schimb, depășesc aceste diverse condiții înnăscute ale umanității normale. Manifestarea generală este cea de a fi anormal, supranatural, extrem și bizar. Adică, oamenii cu rațiunea și conștiința umanității normale consideră că astfel de indivizi sunt foarte ciudați, atât în ceea ce privește manifestările și comportamentele lor, cât și în ceea ce privește gândurile și punctele lor de vedere. Pur și simplu nu poți pricepe de ce ar gândi sau acționa așa. Acum, prin intermediul părtășiei, înțelegi. Așadar, unde se află sursa problemei? Se află în natura-esență pe care o au și în atributul lor de diavoli. Acestea sunt, practic, manifestările devianței. Totuși, răul diavolilor nu implică doar niște manifestări exterioare observate frecvent; în schimb, implică în mod direct atitudinea indivizilor de acest tip față de adevăr. Este chiar mai abject și mai grav decât devianța. Manifestările răului sunt, desigur, caracterizate și de modul în care astfel de oameni tratează adevărul. În primul rând, cei care sunt diavoli sunt ostili adevărului; aceasta este prima manifestare a răului. A doua manifestare a răului este că, pe lângă faptul că au o atitudine de ostilitate față de adevăr, diavolii îl și atacă din proprie inițiativă. A treia manifestare a răului este că, pe lângă faptul că sunt ostili adevărului și îl atacă, diavolii merg mai departe și vor să înlocuiască adevărul. În cazul acestora, manifestările răului nu se vor opri niciodată doar la nivelul de a fi ostili față de adevăr și de a-l ataca; în schimb, pe baza acestor două manifestări, ei vor și să înlocuiască adevărul. Aceasta este esența lor. Multe dintre manifestările răului la diavoli sunt la fel ca manifestările celor cu esență de antihriști, despre care am avut părtășie anterior, așa că nu este nevoie să detaliem aceste aspecte. Astăzi vom diseca în principal aceste trei manifestări ale răului la diavoli: ostilitatea față de adevăr, atacarea adevărului și încercarea de a-l înlocui.

A. Ostilitatea față de adevăr

Mai întâi, haideți să avem părtășie despre manifestarea ostilității față de adevăr la cei care sunt diavoli. Am avut părtășie despre subiectul ostilității față de adevăr de destule ori înainte; aceasta nu este prima dată când întâlniți un astfel de subiect. Manifestarea ostilității față de adevăr este foarte evidentă la cei care sunt diavoli. Mai exact, ei nu pot accepta niciun lucru pozitiv, niciunul care este corect și corespunde conștiinței și rațiunii umanității. Mai ales când este vorba de ceva care implică adevărurile-principii, sunt și mai puțin capabili să-l accepte. Incapacitatea lor de a accepta nu înseamnă că doar clatină din cap și refuză; în schimb, simt repulsie și dezgust în inimile lor, precum și ură. Cât de profundă este ura lor? Dacă cineva are părtășie despre adevăr în mod concret și bazat pe realitate, ei consideră că acea persoană este dezagreabilă. Nu este vorba doar de puțină gelozie – este ostilitate. Ce este ostilitatea? Înseamnă că te tratează ca și cum le-ai fi ucis tatăl. De fapt, este posibil să nu fi avut vreo interacțiune profundă cu ei, iar aceștia să nu te cunoască neapărat, dar dacă înțelegi adevărul și ai părtășie despre el, simt repulsie în inimile lor. Nu simt repulsie față de cineva care rostește cuvinte și doctrine, dar sunt vehement dezgustați de oricine are părtășie cu ei despre adevăr, simțindu-se de parcă ar fi omorâți – ura lor ajunge la acest nivel. Care sunt manifestările lor specifice? Când alții au părtășie despre adevărurile-principii sau despre intențiile lui Dumnezeu, devin scârbiți la auzul acestora și nu pot sta liniștiți. Unii găsesc o scuză și pleacă, iar alții chiar se ridică și ies fără nicio ezitare. Pe de altă parte, oamenii care au conștiința și rațiunea umanității normale, chiar dacă nu aprobă cuvintele corecte sau nu tânjesc după ele – în special cele care corespund adevărului – cel mult nu le vor accepta în inimile lor, dar tot pot asculta răbdători de dragul aparențelor. Dar cei care sunt satane nu pot sta liniștiți. De îndată ce aud adevărul, simt repulsie și agitație în inimile lor, iar când sunt atât de agitați încât nu pot sta locului, dau bir cu fugiții. Dacă nu pot pleca, vizionează videoclipuri online, își lasă gândurile să rătăcească și fac lucruri care le distrag atenția, schimbă subiectul și flecăresc sau își exagerează propriul trecut „glorios” și dau mărturie pentru acesta, înjosindu-i totodată pe alții și dându-le lecții. Pe scurt, dacă ai părtășie despre adevăr, ei simt repulsie; atitudinea lor față de adevăr este una de ostilitate extremă. Dacă nu ai părtășie despre adevăr, ci doar despre o lucrare administrativă sau generală, dacă spui niște anecdote despre predicarea Evangheliei sau discuți despre chestiuni externe, sunt capabili să stea liniștiți și să discute cu toți ceilalți, părând destul de armonioși. Dar de îndată ce ai părtășie despre adevăr, mai ales când citești cuvintele lui Dumnezeu, esența și adevărata lor față ies la iveală. Devin agitați și, dacă ascultă chiar și puțin mai mult, simt că le explodează capul. Cu cât citești mai mult cuvintele lui Dumnezeu, cu atât simt că sunt judecați și cu atât mai mult simt că vor fi condamnați și eliminați și că viața lor este în pericol. Cu cât citești mai mult cuvintele lui Dumnezeu, cu atât simt repulsie și dezgust în inimile lor, de parcă ar fi contractat o boală. Spune-Mi, nu este foarte gravă această problemă? Mai pot fi mântuiți astfel de oameni? Mai ales când vine vorba de a practica adevărul și a fi o persoană onestă, cei care urmăresc adevărul, deoarece vor să fie onești, se instruiesc să vorbească sincer, să se destăinuie și să-și deschidă sufletul. Când aud asta, diavolii simt repulsie în inimile lor, te disprețuiesc și te urăsc. Simt că ești josnic fiindcă practici adevărul, în timp ce ei sunt onorabili – și mai nobili și mai presus decât tine – pentru că nu practică adevărul. Ce fel de punct de vedere este acesta? Nu transformă ei negrul în alb? Exact așa sunt cei care sunt ostili adevărului. Dacă ai părtășie despre adevăr sau despre vreun principiu de practică, nu doar că te disprețuiesc în inimile lor, dar sunt și scârbiți de tine; nici măcar nu te vor privi în ochi. Dacă vrei să discuți cu ei despre lucrarea bisericească, te evită întruna; nu vor să-ți vorbească și simt că nu aveți nimic în comun. Poți discuta cu ei despre orice subiect, cu excepția celor care implică adevărul sau lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omului; nu vor să discute despre aceste subiecte. De exemplu, dacă le spui: „Hai să avem părtășie despre felul în care să ne facem datoria cu loialitate și să discutăm ce probleme există încă în îndeplinirea datoriei noastre în această etapă și cum să le rezolvăm”; la auzul acestora, simt că le explodează capul, simt o repulsie extremă în inimile lor și chiar pot scoate fulgere pe ochi în timp ce devin ostili față de tine. Sunt dispuși să îndure orice greutăți pentru a fi loiali Satanei, dar sunt deosebit de dezgustați de Dumnezeu și de adevăr, neacceptând câtuși de puțin adevărul. Indiferent cine are părtășie despre adevăr cu ei, nu-l pot accepta. Dacă le ceri să deprindă cunoștințe sau să studieze opere literare celebre, sunt foarte dispuși să o facă, simțindu-se foarte nobili, dar când ascultă predici sau părtășia altora despre adevăr, este ca și cum ar fi torturați sau judecați în instanță. Sunt cel mai scârbiți de lectura cuvintelor lui Dumnezeu și de părtășia despre adevăr. Prin urmare, în viața lor de zi cu zi, deși fac o lucrare generală și lucruri benefice pentru statutul, reputația și perspectivele lor de a obține binecuvântări, astfel de oameni nu citesc niciodată cuvintele lui Dumnezeu și nu practică devoțiunea spirituală. Nici nu au părtășie despre adevăr în timpul adunărilor și nu-și împărtășesc niciodată cunoștințele bazate pe experiențe personale; participarea lor la adunări este doar o formalitate. Dacă le ceri să aibă părtășie cu privire la cunoștințele lor despre cuvintele lui Dumnezeu sau despre adevăr, nu pot rosti niciun cuvânt și simt repulsie în inimile lor, gândindu-se: „Părtășia despre cuvintele lui dumnezeu și despre adevăr este ceva pentru gospodine și pentru cei din clasele inferioare ale societății. Cum ar putea o personalitate măreață ca mine să facă astfel de lucruri? Sunt o persoană care face lucruri mărețe și o lucrare măreață, cineva care va primi mari binecuvântări. Când voi intra în împărăție, voi fi un stâlp și un sprijin în împărăția lui dumnezeu. Sunt o persoană care poartă mari responsabilități. Cine vă credeți? Mă înjosește chiar și faptul că particip la adunări în biserica în care participați și voi!” Privește cât de aroganți sunt! Ostilitatea lor față de adevăr este ostilitate față de toți oamenii și de toate lucrurile legate de adevăr, precum și față de practicile și afirmațiile legate de adevăr; sunt ostili chiar și față de lucrurile pozitive.

B. Atacarea adevărului

Când cineva menționează că frații și surorile din biserică ar trebui să aibă decența sfinților, că interacțiunile dintre sexe – fie când lucrează, fie în viața de zi cu zi – ar trebui să se desfășoare în anumite limite, că toți ar trebui să fie demni și cuviincioși, să nu recurgă la flirturi nechibzuite, să respecte relațiile dintre bărbați și femei și căsătoria, că trebuie să practice în această privință conform cuvintelor lui Dumnezeu, iar casa lui Dumnezeu nu susține emanciparea sexuală, ce vor gândi oamenii reîncarnați din diavoli la auzul acestora? „Este o afirmație demodată, un clișeu. În ce epocă suntem acum? Încă vorbim despre decența sfinților și despre limite între bărbați și femei! În trecut, împărații aveau haremuri întregi în palatele lor – ce grandios era! Dacă aș avea capacitatea și mijloacele, chiar dacă n-aș putea să am un harem, aș avea măcar o selecție de oameni cu care să mă cuplez!” Nu acceptă niciodată nimic pozitiv, nicio afirmație corectă, mai ales cuvintele adevărului, și sunt chiar foarte dezgustați de ele și le urăsc. Prin urmare, pe baza ostilității lor față de adevăr, acești oameni atacă în permanență adevărul și lucrurile pozitive. Indiferent de aspectul adevărului sau de cerința specifică a lui Dumnezeu, despre care avem părtășie, au mereu un set de erezii și sofisme cu care să le critice și să le judece. Nu sunt această critică și această judecată un atac? (Ba da.) Indiferent câți oameni acceptă adevărul și lucrurile pozitive, ei nu le vor accepta niciodată. După părerea lor, ceea ce susține casa lui Dumnezeu și ceea ce adevărul le cere oamenilor să practice sunt doar sloganuri și formalități și ceea ce satisface cu adevărat nevoile oamenilor sunt tendințele lumești; orice susțin tendințele lumești în prezent, acela este adevărul suprem. Nu înseamnă că venerează răul? Așadar, indiferent despre ce aspect al adevărului ai părtășie, ei sunt în mod subiectiv ostili față de el și, mai mult, îl vor judeca, ataca și huli. De exemplu, Dumnezeu le cere oamenilor să fie onești. Cum definesc ei onestitatea? „Onestitatea este pentru neghiobi; doar neghiobii practică onestitatea. Doar neghiobii le spun altora gândurile lor intime, treburile lor private. Doar neghiobii vorbesc sincer. Doar neghiobii își încredințează destinul în mâinile altora pentru a-l controla. Eu nu sunt neghiob; destinul meu este în mâinile mele și alții nu au niciun drept să se amestece! Fie că vreau să spun ce gândesc în sufletul meu, fie că nu vreau, alții nu au niciun drept să se amestece. Dacă nu este ceva ce vreau să le spun altora, nici prin cap să nu le treacă să afle!” Nu înseamnă că sunt scârbiți de adevăr și îl urăsc? (Ba da.) Oamenii care sunt diavoli nu acceptă adevărul și nu-l practică. Pe lângă faptul că sunt ostili adevărului și îl atacă, ei merg mai departe și folosesc diverse otrăvuri satanice, puncte de vedere și practici de la Satana pentru a înlocui adevărul. De exemplu, folosesc uneltiri, minciuni, diverse mijloace sau simularea faptului că îndură greutăți și plătesc un preț pentru a-i induce în eroare pe alții, drept condiții pentru a obține binecuvântări și a se târgui cu Dumnezeu. Ei consideră că, atunci când crezi în Dumnezeu, nu este nevoie să fii o persoană onestă, nu este nevoie să fii loial datoriei tale și nu este nevoie să accepți și să practici adevărul; atât timp cât înduri mai multe greutăți, plătești un preț mai mare, faci mai multă lucrare, realizezi mai multe acțiuni bune și acumulezi mai multe merite, faci mai multe lucruri care câștigă aprobarea și stima oamenilor și, prin aceste mijloace, câștigi încrederea fraților și surorilor, precum și înălțarea și sprijinul lor, atunci îți poți atinge scopul de a primi binecuvântările Împărăției cerești în schimbul tuturor acestora. Nu este incredibil de ridicol acest punct de vedere? (Ba da.)

Fie că judecă și condamnă adevărul, sunt ostili față de adevăr și îl atacă, fie că vor mereu să folosească ereziile și sofismele Satanei pentru a înlocui adevărul, toate acestea sunt manifestări specifice ale modului în care diavolii tratează adevărul. Indiferent de manifestări, toate expun pe deplin esența rea a diavolilor. Ostilitatea față de adevăr, atacarea adevărului și încercarea de a-l înlocui – acestea sunt fapte pe care doar diavolii le pot comite. Doar diavolii tratează adevărul și pe Dumnezeu cu o asemenea ură, judecată și condamnare, fiind capabili să recurgă la orice mijloace pentru a induce în eroare, a înșela și a ademeni oamenii departe de adevăr și de Dumnezeu. Doar diavolii se gândesc la orice modalitate de a câștiga în mod fraudulos încrederea, sprijinul și lauda oamenilor, pentru a-și atinge obiectivul de a le cumpăra inimile și a-i controla, în încercarea de a ocupa locul lui Dumnezeu din inimile lor. Pe scurt, faptul că diavolii adoptă o astfel de atitudine față de adevăr și față de cei care urmăresc adevărul le expune esența rea. Lucrurile pozitive și adevărul sunt ceea ce își doresc și iubesc toate ființele umane create, acestea fiind și demne de prețuirea oamenilor. Desigur, ele sunt și cele mai necesare ființelor umane create. Aceasta deoarece adevărul este un lucru esențial pentru ca omenirea să se elibereze de influența Satanei, să meargă pe calea cea dreaptă și să fie capabilă să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău. Urmărirea, acceptarea și practicarea adevărului sunt un proces necesar pentru ca oamenii normali să dobândească mântuirea; nu există altă cale. Chiar dacă le este greu să accepte și să practice adevărul, deoarece au firi corupte, în adâncul sufletului lor și din perspectiva voinței lor subiective, oamenii nu sunt ostili adevărului; atitudinea lor subiectivă nu este ostilă adevărului, nici nu este de a ataca în mod intenționat adevărul sau de a încerca prin orice mijloace să folosească erezii și sofisme pentru a înlocui adevărul. Doar Satana poate face asta; esența lui de ostilitate față de adevăr este aceeași ca a marelui balaur roșu. Satana neagă, condamnă și respinge orice lucru pozitiv, orice implică adevărul. Chiar dacă aceste adevăruri nu reprezintă o amenințare pentru el, tot le urăște și este ostil față de ele; acest lucru este dictat de natura lui. Întrucât au o natură rea, pentru diavoli adevărul este dușman. Ce implică termenul „dușman”? Implică faptul că dușmanii nu pot fi niciodată compatibili, nu pot fi niciodată prieteni sau tovarăși cu opinii similare. Este ca marele balaur roșu, care îi tratează pe cei care cred în Dumnezeu cu o ură și o ostilitate aparte. Atât timp cât nu mai crezi în Dumnezeu și Îl insulți, poți comite orice lucru rău în societate – marelui balaur roșu nu-i pasă dacă furi, jefuiești sau te dedai la activități licențioase; poți să complotezi cu el și să faci orice lucru rău. Dar dacă ai credință în Dumnezeu și mergi pe calea cea dreaptă, nu va permite acest lucru; te va aresta, te va persecuta și chiar te va ucide. Pur și simplu nu te va lăsa să exiști. Atât timp cât exiști, ești un spin în coasta lui; în fiecare zi în care exiști, este nefericit și neliniștit în sinea lui. Numai când te distruge, când încetezi să exiști, se simte victorios, liniștit și împăcat. Atitudinea față de adevăr a celor care sunt diavoli este de aceeași natură ca ura marelui balaur roșu față de adevăr. Dacă urmărești și practici adevărul, dacă faci totul conform principiilor, adopți o poziție și susții principiile, te vor antipatiza și urî. Dacă devin conducători și câștigă putere, se vor gândi la orice modalitate de a găsi atuuri pentru a te chinui și chiar îți vor înscena o ofensă pentru a te înlătura. Când toți cei care urmăresc adevărul sunt excluși de ei, iar toți cei care rămân în biserică sunt oameni confuzi și care nu înțeleg câtuși de puțin adevărul, se simt în siguranță, considerând că nu există nimic care să-i amenințe și că zilele lor sunt ușoare. Prin urmare, cei care sunt diavoli nu sunt doar ostili adevărului, ci și celor care iubesc și urmăresc adevărul. Nu arată asta că au o natură rea? (Ba da.) După ce sunt condamnați, excluși și chinuiți de diavoli, unii oameni spun: „Nu i-am ofensat, de ce mă consideră neplăcut?” Nu este o întrebare de om dezorientat? Nu înseamnă că nu reușesc să deslușească lucrurile și să discearnă oamenii? Marele balaur roșu îi arestează și îi persecută pe creștini din cauză că aceștia încalcă legile și comit crime? Sau din cauză că participă la activități politice cu scopul de a-l răsturna și a-i acapara puterea politică? (Nici una, nici alta.) Atunci, de ce? Nu ne implicăm în politică, nici nu ne opunem lui și nu-l expunem, cu atât mai puțin participăm la activități politice pentru a-i acapara puterea. Atunci, de ce îi oprimă și îi arestează în acest fel pe aceia dintre noi care cred în Dumnezeu? Te urăște pur și simplu pentru că Îl urmezi pe Dumnezeu, accepți adevărul, Îl onorezi pe Dumnezeu ca fiind măreț și Îl venerezi. Crede că l-ai trădat; nu-l urmezi, nu-l venerezi și nu i te supui, așa că te urăște. Așadar, vrea să te suprime și să te elimine, pentru a-și atinge scopul de a te face să dispari. Pur și simplu pentru că este un diavol rău și are o natură-esență ostilă adevărului, dacă Îl urmezi pe Dumnezeu, îți va fi ostil, te va urî și va încerca prin toate mijloacele să te chinuie, să te elimine și să te smulgă de lângă Dumnezeu. Acesta este scopul lui. Dacă nu-L mai urmezi pe Dumnezeu, nu va mai fi atât de ostil față de tine. Desigur, va încerca totuși să te distrugă, să te corupă, să se joace cu tine și să te controleze. Dacă poți să-l venerezi și să-l urmezi, atunci va fi mulțumit și nu te va chinui, dar, în cele din urmă, vei putea doar să fii îngropat odată cu el. Niciunul dintre cei care se închină Satanei nu va avea vreodată un sfârșit bun!

Natura Satanei de a se împotrivi lui Dumnezeu nu se va schimba niciodată. De ce sunt cei ai Satanei, care sunt antihriști, atât de ostili adevărului și lui Dumnezeu? Spuneți-Mi, cât de rea este natura-esență pe care o au? Nu acceptă adevărul, lucrarea lui Dumnezeu, lucrurile pozitive sau afirmațiile și practicile corecte, fără nicio excepție. Nu doar că simt repulsie în inimile lor și refuză să le accepte, dar fac și rău în mod activ pentru a se împotrivi lui Dumnezeu și răspândesc diverse zvonuri nefondate și sofisme pentru a condamna adevărul și lucrurile pozitive. De asemenea, astfel de oameni răi vor să obțină binecuvântări prin credința în Dumnezeu; își croiesc drum în casa lui Dumnezeu, dar pentru că nu acceptă câtuși de puțin adevărul, sunt dezvăluiți și eliminați. De exemplu, acceptarea emondării este un lucru pozitiv. Când greșesc și sunt emondați, oamenii normali vor reflecta asupra lor. Dacă fapta lor rea a fost din cauza unor intenții greșite sau a unei firi corupte, vor căuta adevărul pentru a o rezolva. Dacă fapta lor rea s-a produs din cauza calibrului lor slab și a faptului că nu au văzut lucrurile limpede, de asemenea, vor lua inițiativa și vor căuta o cale de rezolvare, găsind oameni cu un calibru bun, care înțeleg adevărul, pentru a-i ajuta și a-i îndruma. Pe scurt, sub îndrumarea și reglementarea conștiinței și rațiunii lor, vor trata în mod corect emondarea primită. Dar cum tratează emondarea cei care sunt diavoli? Diavolii sunt ostili adevărului, dar având în vedere natura lor rea, categoric nu se vor opri doar la ostilitate; în plus, vor condamna și vor huli adevărul și se vor împotrivi acestuia. Așadar, când sunt emondați, încearcă să aducă argumente și să se apere cu vehemență. Nu doar că tăgăduiesc adevărul, dar îi atacă și condamnă pe cei care îi emondează, chiar răspândind vorbe precum: „E prea greu să crezi în dumnezeu! Aceia dintre noi care au un calibru slab și nu înțeleg adevărul vor ajunge pur și simplu să fie alungați în final. Nu-i ușor să încerci să trăiești pe seama casei lui dumnezeu! Oamenii cu un calibru slab nu au nicio cale de urmat; nu putem decât să fim chinuiți de alții. Indiferent cum își bat joc de noi, trebuie doar să îndurăm. Pe cine putem da vina dacă nu pe calibrul nostru slab? Dacă ai un calibru slab, ești inferior altora!” Nu doar că nu acceptă emondarea sau nu reflectează asupra lor și nu se cunosc pe ei înșiși, dar nici nu caută principii de practică sau o cale de practică pentru a rezolva această problemă. Dacă au un calibru într-adevăr slab, cum pot, pe baza condițiilor lor inerente, să facă tot posibilul pentru a-și îndeplini datoria bine și a-și oferi loialitatea? Ar gândi ei așa? Sunt ostili adevărului, prin urmare categoric nu ar gândi așa. Mai mult, ar exagera lucrurile, ar judeca și calomnia, chiar blestemându-i în secret, în inimile lor, pe cei care îi emondează: „Hm, m-ai făcut să nu mă simt în largul meu azi. Îți voi da o lecție într-o bună zi! Consideri că am un calibru slab? Cred în dumnezeu de mulți ani, iar tu crezi doar de câțiva! Mă consideri neplăcut? Într-o bună zi, te voi face să suferi consecințele, te voi face să mori de o moarte groaznică!” Vezi, când sunt emondați, deși nu spun nimic și chiar zâmbesc, inimile lor sunt pline de resentimente, ură și blesteme. Unii oameni arată că nu sunt dispuși să accepte emondarea, rostind din când în când cuvinte prin care se plâng, atacă sau judecă. Nu doar că sunt ostili emondării, dar iau și inițiativa de a-i ataca pe cei care îi emondează, refuzând să-i trateze cu mai puțină asprime pe cei care se încumetă. Poate că unele femei sunt întrucâtva mici de statură și par destul de delicate la prima vedere, dar când cineva le emondează cu adevărat, se înfurie: „Am suferit atât de mult crezând în dumnezeu în toți acești ani – a fost ușor? Nu mă placi – ei bine, predicam evanghelia chiar înainte să te naști tu! Încerci să mă intimidezi doar pentru că sunt mai în vârstă? Dă-mi voie să-ți spun ceva: poți să-ți iei gândul! Du-te și întreabă în jur – în fața cui am cedat eu vreodată în viața mea?” Pot oamenii cu acest tip de fire să accepte adevărul? Categoric nu. Nu doar că nu acceptă să fie emondați, dar îi și blestemă pe cei care îi emondează. Nu sunt prea răuvoitori? Oamenii care sunt diavoli și satane sunt prefăcuți, alunecoși, perfizi și vicleni. Întrucât atitudinea lor față de adevăr este una de ostilitate și atac, când le sunt expuse faptele rele, iar ei se confruntă cu îndepărtarea sau excluderea, neavând nicio speranță de a obține binecuvântări, categoric nu vor fi atât de disciplinați sau docili, ci vor recurge la mijloace de a se împotrivi. Unii scornesc minciuni, spunând că sunt chinuiți de conducători și de lucrători, incitându-i pe alții să le ia apărarea, tulburând în mod deliberat lucrarea bisericii. Alții se prefac a fi supuși, spunând: „Indiferent cum mă tratează casa lui dumnezeu, chiar dacă sunt trimis într-un grup B sau sunt îndepărtat, tot îmi voi face datoria. Sunt loial lui dumnezeu, nu voi nega niciodată această cale și nu voi renunța la datoria mea.” Ei se prefac pentru a-i păcăli pe oameni, făcând să pară că s-au căit, că pot să accepte și să se supună indiferent cum îi tratează casa lui Dumnezeu și că nu-și vor abandona datoria. De fapt, te amăgesc și se joacă cu tine. Se gândesc în sinea lor: „Hm, vrei să mă folosești ca să prestez un serviciu? Slabe șanse! Când îmi exprim hotărârea în fața ta și spun că sunt dispus să-mi fac datoria, este doar o formalitate, doar vă păcălesc!” La prima vedere, par deosebit de docili și ascultători, făcându-i pe alții să creadă că sunt dispuși să-și îndeplinească datoria. Dar când rânduiești efectiv să facă o datorie, sunt superficiali, recurg la vicleșuguri, te amăgesc și chiar se fac nevăzuți. Pot să treacă peste zece zile de când li s-a atribuit o sarcină și nu există niciun progres. Unii oameni sunt ignoranți și lipsiți de discernământ și vor fi uimiți de acest lucru, gândindu-se: „Au fost destul de sinceri când au acceptat, spunând că sunt dispuși să-și facă datoria. Nu păreau să mintă. Cum de nu mai sunt de găsit acum?” Dă-Mi voie să-ți spun adevărul: sunt doar niște escroci, sunt diavoli. Ce părere au cei care sunt diavoli despre îndeplinirea datoriei? Consideră că sunt folosiți de casa lui Dumnezeu pentru a presta un serviciu, că aceasta se joacă cu ei. Asta e mentalitatea celor care sunt diavoli în legătură cu îndeplinirea datoriei. Ce merită să fie folosit la tine? În cel mai bun caz, înțelegi câte ceva despre o anumită profesie. Dacă este nevoie în casa lui Dumnezeu de o lucrare în acel domeniu, în cel mai bun caz înseamnă că ești potrivit să faci această datorie. Folosirea îndeplinirii unei datorii pentru a te evalua și a cere lucruri de la tine este o înălțare a ta. Dacă refuzi și nu accepți, atunci nu apreciezi bunătatea. Cei care sunt diavoli sunt chiar atât de surzi la vocea rațiunii. Ei cer să facă o datorie, iar când biserica rânduiește o lucrare pentru ei, presupun că este dorința casei lui Dumnezeu de a-i folosi. Dacă ai într-adevăr o valoare de folosit în biserică, este un noroc sau un ghinion pentru tine? (Un noroc.) Este o nenorocire sau o binecuvântare pentru tine? (O binecuvântare.) De ce spui că este o binecuvântare? (Capacitatea de a presta un serviciu pentru Dumnezeu este o înălțare din partea Lui, așadar este o binecuvântare.) Trebuie să înțelegi următoarele: a presta un serviciu pentru Dumnezeu este o înălțare din partea Lui. Ce înseamnă „înălțare”? Înseamnă că ai această mică aptitudine profesională care poate fi folosită în lucrarea casei lui Dumnezeu, aceasta fiind o ocazie pe care ți-o dă Dumnezeu; înseamnă că Dumnezeu ți-a dat o ocazie de a presta un serviciu pentru El, o ocazie de a dobândi mântuirea și că aceasta este o condiție de bază pentru a fi binecuvântat. Doar atunci când îndeplinești această condiție de bază poți avea ocazia de a accepta și de a practica adevărul pas cu pas și de a dobândi mântuirea. Dacă nu ai absolut nicio calitate care să te răscumpere, atunci nu ești bun de nimic în casa lui Dumnezeu. Ar mai avea casa lui Dumnezeu grijă de tine în mod gratuit? Dacă nu ai nicio datorie de îndeplinit în casa lui Dumnezeu, înseamnă că nu ai mijloacele adecvate și rezonabile, nici condiția de bază pentru a menține o relație normală cu Dumnezeu. Dacă nu poți fi folosit în nicio lucrare anume din casa lui Dumnezeu, înseamnă că nu ai stabilit nicio relație cu El și, astfel, nu ai nicio ocazie de a veni înaintea lui Dumnezeu, de a accepta vreo etapă sau vreo perioadă a lucrării pe care o săvârșește pentru a mântui omenirea. Atunci, mai ai ocazia și condițiile de a dobândi mântuirea? Prin urmare, dacă se spune că ai o valoare de folosit, ar putea să sune stânjenitor în lumea non-credincioasă și poate că „a folosi” este un termen negativ acolo – dar, în casa lui Dumnezeu, trebuie să ai în vedere cine te folosește. Cum ar trebui interpretată această „folosire”? Dacă te folosește Dumnezeu, asta arată că încă ai o oarecare valoare și încă poți să prestezi un serviciu pentru Dumnezeu. Când prestezi un serviciu pentru Dumnezeu, nu ești oare înălțat de El? (Ba da.) Dumnezeu îți dă o ocazie, te înalță. Acesta este un lucru bun; arată că Dumnezeu are o oarecare considerație pentru tine și este încă dispus să-ți ofere o șansă. Așadar, este rușinos să fii folosit de Dumnezeu? Este o pierdere? Suferi o pierdere când ești folosit? Te face acest lucru să-ți pierzi mândria sau demnitatea? Nu, câștigi mult mai mult. Îți oferă ocazia de a veni înaintea lui Dumnezeu pentru a accepta adevărul și mântuirea Sa. Nu suferi absolut nicio pierdere; câștigi un mare avantaj. Dar cei reîncarnați din diavoli nu văd lucrurile așa. Ei au o natură rea. Indiferent cum îi folosește și îi corupe Satana, nu au nicio obiecție; sunt destul de mulțumiți. Dacă sunt folosiți de funcționari guvernamentali, consideră că este un noroc, un semn de prosperitate. Nu discern, nu se opun, nu se împotrivesc și nu refuză acest lucru. În schimb, în biserică, dacă sunt promovați să facă o datorie, simt că prestează un serviciu, că se trădează pe ei înșiși și că biserica îi folosește. De exemplu, o anumită femeie înțelege câte ceva despre o anumită aptitudine profesională, așa că biserica îi rânduiește să lucreze în acel domeniu. Nu doar că nu poate accepta acest lucru de la Dumnezeu, dar se simte și deosebit de dezgustată în inima ei: „Încerci să mă folosești? Gândește-te mai bine! Nu sunt atât de nesăbuită! Am ajuns la vârsta asta și n-am fost niciodată folosită de nimeni. Persoana care s-ar putea folosi de mine nici măcar nu s-a născut încă!” Nu-i nevoie să-ți ieși așa din fire. Dacă ești dispus să-ți faci datoria, acceptă acest lucru de la Dumnezeu și fă-ți bine datoria. Dacă nu ești dispus să-ți faci datoria, atunci părăsește casa lui Dumnezeu. Poarta casei Sale este deschisă; poți să pleci oricând și să mergi oriunde vrei. Dumnezeu le dăruiește oamenilor adevărul în mod liber. El le dăruiește adevărul și le dă viață în mod gratuit. Ți-a cerut vreun ban? (Nu.) Faci puțină datorie și totuși o percepi ca pe o folosire de către Dumnezeu. Nu înseamnă că ești lipsit de conștiință și nu apreciezi bunătatea? Și ce dacă te folosește Dumnezeu? Este ceva greșit? Însăși viața ta a fost dăruită de Dumnezeu. Nu este vrednic să te folosească? Nu este calificat? Poți să te dai mare și tare doar pentru că înțelegi câte ceva despre o profesie? Trebuie Dumnezeu să fie servil, să te implore respectuos, să-ți promită lucruri, să te ridice și să te așeze pe un tron – asta te-ar face fericit? Oamenii fără umanitate normală nu pot înțelege corect chestiunea îndeplinirii datoriei. Ei spun mereu: „Casa lui dumnezeu mă folosește. Nu sunt atât de nesăbuit; doar neghiobii sunt dispuși să fie folosiți de dumnezeu!” Vezi, acest gând este atât deviant, cât și rău, precum și complet irezonabil! Cum ar trebui tratați astfel de oameni? Este simplu: fie îi îndepărtezi, fie îi repartizezi unui grup B, doar înlătură-i. Dacă te temi atât de mult să fii folosit, de ce te mai agăți de casa lui Dumnezeu și spui că vrei să îndeplinești o datorie? Nu înseamnă că ești ipocrit și îi înșeli pe oameni? Dacă te temi că vei fi folosit, casa lui Dumnezeu nu te va folosi niciodată pentru a îndeplini o datorie; casa Lui nu impune lucruri oamenilor. Acum este momentul în care fiecare este sortat după felul său. Oricine este dispus să-și facă datoria va rămâne; oricine nu este dispus să-și facă datoria ar trebui să părăsească rapid biserica și să nu se întoarcă niciodată. Casa lui Dumnezeu nu obligă pe nimeni. Doar cei care își fac datoria de bunăvoie sunt aleșii lui Dumnezeu. Toți cei care nu sunt dispuși să-și facă datoria sunt slujitori ai Satanei, sunt aici pentru a tulbura lucrarea bisericii. Unii oameni vor să obțină binecuvântări făcându-și datoria, dar se tem totodată că vor fi folosiți. Au aceștia conștiință și rațiune? (Nu.) Se tem mereu că vor suferi pierderi, simțind permanent că sunt exploatați de casa lui Dumnezeu, că suferă o mare pierdere. Nu cumva nu reușesc să-și dea seama ce este bine pentru ei? Ce pierdere ai suferit? Dacă încerci să-ți oferi aptitudinile tehnice în schimbul adevărului și al mântuirii, îți spun că nu poți face acel schimb; nu ești vrednic, nu ești calificat. Cuvintele lui Dumnezeu sunt viață; sunt cea mai puternică armă pentru ca omenirea să se elibereze de firile corupte și de influența Satanei. Doar cuvintele lui Dumnezeu, doar adevărul, pot eradica vechea omenire care deține natura-esență a Satanei. Doar viața lui Dumnezeu, doar adevărul, îi poate permite acestei omeniri să continue să supraviețuiască și poate pune capăt destinului Satanei. Viața lui Dumnezeu și adevărul sunt comori neprețuite; niciun lucru material din lume și nimic din ceea ce oamenii consideră prețios nu poate fi dat în schimbul lor. Chiar dacă oamenii își oferă viața, aceasta nu poate fi dată în schimbul lor, cu atât mai puțin pot fi date bietele lor aptitudini tehnice. Adevărul nu este de vânzare; casa lui Dumnezeu nu vinde adevărul, nu vinde viața. Așadar, ce anume pot face oamenii pentru a dobândi viață? Pot dobândi viață doar acceptând adevărul, supunându-se adevărului, oferindu-și loialitatea și sinceritatea lui Dumnezeu și îndeplinind datoria unei ființe create.