Dragostea pentru artă

Să aruncăm acum o privire asupra dragostei pentru artă. Cei care iubesc arta au o pasiune înnăscută pentru cântat, dansat și cântat la instrumente muzicale și, de asemenea, joacă cu plăcere în spectacole. Cu cât sunt mai mulți oameni, cu atât devin mai entuziasmați; și vor să ofere un mic spectacol, făcând dialoguri, scenete, cântând, dansând sau cântând la instrumente muzicale pentru a-i face pe toți fericiți și a-i ajuta să se relaxeze. Ce fel de manifestare este dragostea pentru artă? În primul rând, trebuie să examinăm dacă arta constă din lucruri pozitive sau negative. Dacă nu vă este clar acest lucru, atunci permiteți-Mi să vă întreb: după părerea voastră, cântatul și dansatul sunt nevoi legitime ale umanității? (Da.) Sunt nevoi legitime ale umanității. Cu alte cuvinte, oamenii își folosesc vocile de cântat, limbajul corpului sau un tip de metodă artistică pentru a face viața distractivă, a aduce bucurie vieții sau a-și exprima starea de spirit. Poate fi considerat acest lucru legitim? (Da.) Să revenim acum la subiectul inițial – dragostea pentru artă, plăcerea de a cânta și a dansa, de a cânta la instrumente și de a juca în spectacole – din ce categorie fac parte aceste tipuri de manifestări? (Interese și hobbyuri.) Întrucât sunt interese și hobbyuri, unde se încadrează? (În condițiile înnăscute.) Unor copii le place să asculte muzică și să se uite la dansuri de la vârsta de 5 sau 6 ani, iar când aud ritmul muzicii, încep să-și miște mâinile și picioarele și simt impulsul de a dansa. Acest lucru este înnăscut. Unii oameni aud cântece și muzică de dans și vor să învețe, dar nu sunt capabili, nici măcar în adolescență sau la 20 de ani. Încercarea de a învăța să danseze este foarte obositoare pentru ei și sunt deosebit de stângaci. Și acest lucru este înnăscut. În schimb, cei care iubesc din naștere să cânte și să danseze pot începe să danseze plini de bucurie când aud muzică. Când aud pe cineva cântând o melodie, pot să cânte alături de acea persoană și să învețe de la ea și, după ce exersează doar de câteva ori, pot cânta singuri. Acest lucru dovedește că, pentru astfel de oameni, aceste lucruri sunt înnăscute și le au în sânge; le plac aceste lucruri din adâncul sufletului și, în plus, se pricep la ele. Știu cum să le facă fără să fie învățați de cineva. Ba chiar există și unii indivizi deosebit de remarcabili care pot cânta câteva versuri de operă regională la doar 7 sau 8 ani, interpretând într-un stil autentic, cu acorduri corecte și urmând ritmul corect – asta este cu adevărat rar! Unii copii pot chiar să cânte câteva melodii pop, iar alții pot să danseze în stiluri precum dansul indian, dansul Xinjiang sau dansul modern. Le plac instinctiv cântecele sau muzica de dans atunci când le aud și încep rapid să-și miște corpul în ritmul muzicii. Dacă nu-i lași să cânte, vor cânta în secret în inimile lor sau vor găsi un loc potrivit unde să cânte cu voce tare. Vor doar să cânte, adoră să facă asta și nimeni nu-i poate opri. Nu au fost influențați de părinți, nici nu au fost învățați de nimeni. Au aceste puncte forte sau hobbyuri încă din copilărie. Este evident că aceasta este o condiție înnăscută – au un interes înnăscut față de artă. Dacă acei copii sunt interesați de artă, oare chiar trebuie să se implice în această activitate, chiar trebuie să lucreze în acest domeniu întreaga lor viață? Nu neapărat. Depinde de porunca lui Dumnezeu, de modul în care El Își exercită suveranitatea și rânduiește lucrurile. Dacă Dumnezeu rânduiește ca ei să lucreze în domeniul artelor, vor fi legați de acest domeniu întreaga lor viață. Dar, dacă Dumnezeu nu a rânduit sau nu a poruncit ca ei să lucreze în această industrie, doar vor avea acest interes și acest hobby și, chiar dacă le place, nu le va fi posibil să activeze în acel domeniu. Unii oameni au îndrăgit artele încă din copilărie. Părinții lor, văzând că al lor copil are acest interes și acest hobby, își spun: „Să-l cultivăm atunci. Poate că familia noastră este capabilă să cultive o persoană cu talent artistic. Poate că acest copil al nostru chiar va deveni celebru și va fi o vedetă!” Așa că încep să își cultive copilul prin studii de dans și de canto și, în cele din urmă, acesta este acceptat la o academie de artă. Deși interesul și hobbyul copilului pentru artă rămân puternice și după absolvire, nu se știe dacă va putea lucra în acest domeniu. Este posibil ca, atunci când este pe punctul de a se implica în această activitate, starea sa de spirit să se schimbe, iar apoi atitudinea și opiniile sale față de această activitate să se schimbe și, de asemenea, este posibil ca, din diverse motive din cadrul circumstanțelor obiective, să rateze șansa de a face parte din această industrie. Toate aceste lucruri sunt posibile; depinde de predeterminarea lui Dumnezeu. Însă, în mod fundamental, interesul și hobbyul copilului sunt condiția sa înnăscută – Dumnezeu îi rânduise deja acest punct forte chiar înainte de a se naște și a adăugat anumite calități speciale la umanitatea sa, făcându-l din naștere deosebit de sensibil și bun la muzică, dans și alte aspecte ale artei. Astfel, ceea ce dezvăluie în viața sa de zi cu zi este o pasiune deosebită pentru cântec și dans. Indiferent dacă are o personalitate vioaie sau timidă, dacă adoră sau nu să vorbească, în orice caz, există ceva în adâncul sufletului său care nu poate fi îndepărtat – îi place să cânte, îi place să danseze și îi place să joace în spectacole. Unii oameni, chiar dacă devin extrem de energici și simt o senzație de eliberare în suflet atunci când cântă, sunt totuși foarte timizi când le vorbești și nu se pricep să se exprime sau să interacționeze cu alții. Sunt deosebit de rigizi și de încordați, chiar agitați și speriați când interacționează cu alții, neștiind cum să gestioneze aceste situații. Dar când urcă pe scenă pentru a interpreta, le vine foarte ușor; este ca și cum ar fi devenit altcineva. Non-credincioșii spun că aceasta este „zeitatea protectoare” a domeniului lor, care le oferă această capacitate de a-și câștiga existența – este corect? De fapt, aceasta este porunca lui Dumnezeu. Punctele forte, interesele și hobbyurile pe care le are în mod înnăscut o persoană sunt legate de predeterminarea lui Dumnezeu. Oricare ar fi punctele forte și hobbyurile unei persoane, toate sunt predeterminate de Dumnezeu. Dacă Dumnezeu îți dă un interes și un hobby, îți place și îl apreciezi din adâncul inimii, simțind o pasiune deosebită față de el. Când te implici în această lucrare sau faci ceva legat de această lucrare, te simți deosebit de liniștit și de împăcat în sinea ta și ești, de asemenea, deosebit de interesat de ea. Prin urmare, dacă ai un tip de punct forte, ar trebui să îndeplinești acea datorie corespunzătoare atunci când lucrarea casei lui Dumnezeu are nevoie de el. Pentru tine, este cea mai bună ocazie de a-ți pune în practică punctul forte. De asemenea, întrucât acest punct forte ți-a fost dat de Dumnezeu, nu este proprietatea ta privată; nu îl poți folosi greșit, după bunul plac. Când lucrarea casei lui Dumnezeu are nevoie de el, ar trebui să-l pui în practică, să I-l oferi lui Dumnezeu și să-l folosești în datoria ta. Aceasta este o condiție favorabilă pentru a dobândi mântuirea și este, de asemenea, o condiție superioară pe care ți-a dat-o Dumnezeu – ar trebui să-l pui în practică bine și să-l aplici bine, fără nicio reținere. În acest fel, pe de o parte, îți poți pune în practică punctul forte și, pe de altă parte, îți poți face bine și datoria pentru a-I răsplăti dragostea lui Dumnezeu. Nu este minunat? (Ba da.)

Dumnezeu le-a dăruit oamenilor anumite tipuri de puncte forte și, atât în timpurile străvechi, cât și în cele moderne, unul dintre acestea – arta – nu a fost niciodată luat în serios și a fost mereu enumerat printre preocupările claselor inferioare. În special, în unele medii sociale relativ tradiționale și feudale, toți oamenii au prejudecăți privind arta, care este mereu discriminată de unii. Arta este caracterizată astfel în rândul oamenilor și are acest tip de rang, statut sau definiție, din cauza noțiunilor, a ideilor lor feudale sau a acelor gânduri și puncte de vedere denaturate și false pe care Satana le insuflă oamenilor. Există un alt factor, și anume că în această industrie a fost încurajat un climat negativ din cauza influenței societății rele și a tendințelor rele și, astfel, oamenii au o părere proastă despre industria artelor. Unii oameni implicați în această industrie și-au folosit interesele și punctele forte artistice pentru a face multe lucruri negative și ticăloase, întinând lumea artei și denaturând natura acesteia. Drept urmare, oamenii au căpătat multe opinii negative despre lumea artei și îi consideră pe cei care lucrează sau care au interese și hobbyuri în acest domeniu drept figuri negative. Cu toate acestea, indiferent cum este privit acest tip de punct forte de către această societate și omenire, pe scurt, dacă orice persoană – fie că este membru al casei lui Dumnezeu sau o persoană din afara casei lui Dumnezeu – are un punct forte sau un interes și un hobby în acest domeniu, acest punct forte și hobby sunt în mod incontestabil condiții înnăscute. Tocmai pentru că sunt condiții înnăscute, nu sunt nici negative, nici ticăloase. Arta și cei care activează în acest domeniu au fost caracterizați drept lucruri ticăloase și negative doar din cauza direcției anumitor gânduri și teorii eronate din anumite epoci. Este ceva ce s-a întâmplat frecvent de-a lungul istoriei. Este întocmai așa cum soia poate fi transformată în tofu delicios, pe care oamenii îl mănâncă cu plăcere, dar poate fi și fermentată cu microorganisme precum mucegaiuri pentru a obține tofu urât mirositor. Nu poți spune că soia este rea doar pentru că nu-ți place să mănânci tofu urât mirositor. Este corect acest raționament logic? (Nu.) Este evident incorect; este denaturat. Prin urmare, deși există unele lucruri sordide și urâte în grupurile artistice din societate, nu poți spune că arta în sine este sordidă, urâtă și negativă, cu atât mai puțin că acești oameni cărora le place arta și care sunt talentați în acest domeniu sunt cu toții figuri negative ticăloase și urâte. Acesta este un raționament eronat; nu este o înțelegere corectă. Este o greșeală gravă să spui că, întrucât unii dintre acei oameni sunt ticăloși, arta la care excelează ei este la rândul ei ticăloasă. Diversele puncte forte pe care Dumnezeu le dăruiește oamenilor sunt menite să slujească lumea omenească. Ar fi mult prea plictisitor dacă omenirea nu ar avea viață culturală. Faptul că Dumnezeu a rânduit ca oamenii să aibă o viață culturală nu este greșit. Toate acele lucruri ticăloase sunt cauzate de faptul că diavolii și Satana exploatează ocaziile pentru a crea tulburări. Chiar dacă, în comparație cu omenirea desăvârșită – cea care va fi făcută completă în cele din urmă – această omenire pe care a creat-o Dumnezeu nu este desăvârșită și are acum defecte, asta nu înseamnă că omenirea pe care a creat-o Dumnezeu este ticăloasă sau negativă – sunt două concepte diferite. Înțelegeți? (Da.) Indiferent ce poziție acordă această epocă rea și această lume rea artei, precum și intereselor, hobbyurilor sau punctelor forte în cântat și dansat, în orice caz, este incontestabil că acestea sunt nevoi ale umanității, fiind și interese și hobbyuri ale unor oameni speciali. Întrucât sunt interese și hobbyuri, sunt înnăscute oamenilor, sunt ceva cu care se nasc ei, ceea ce înseamnă că vin de la Dumnezeu și sunt dăruite de Dumnezeu. Chiar înainte de a se naște oamenii, Dumnezeu a predestinat deja meseria pe care o va profesa fiecare dintre ei: unii sunt plasați în comerț pentru a face afaceri, alții sunt plasați în fabrici pentru a fi lucrători, unii sunt plasați în agricultură pentru a lucra la ferme, alții sunt plasați în educație pentru a fi profesori și alții sunt plasați în lumea artei pentru a fi artiști. Dumnezeu le-a acordat deja la naștere diverse tipuri de puncte forte unor oameni diferiți. Cu alte cuvinte, în viața lor trupească, interesele, hobbyurile și punctele forte ale fiecărei persoane sunt diferite. Înainte de a te naște, Dumnezeu ți-a adăugat deja câteva lucruri speciale și diferite. Dacă nu ai interese și hobbyuri sau puncte forte, nu ar trebui să te plângi că Dumnezeu nu ți le-a dăruit. Poți să trăiești și să-ți faci totuși datoria și fără acestea. Nu-ți lipsește nimic în comparație cu alții, deoarece ai aceeași oportunitate ca alții de a îndeplini o datorie. Firile tale corupte sunt la fel ca ale altora; doar condițiile înnăscute ale oamenilor sunt diferite – fiecare persoană are propriile puncte forte și slăbiciuni. Așadar, care este punctul-cheie? Punctul-cheie îl constituie diferențele în ceea ce privește umanitatea. O persoană care are anumite interese, hobbyuri și puncte forte speciale în condițiile sale înnăscute nu este vreun talent special, iar o persoană care nu are interese, hobbyuri sau puncte forte în condițiile sale înnăscute nu este o persoană mediocră. Toți sunt mai mult sau mai puțin la fel. Doar că Dumnezeu cere de la tine orice îți dă și ar trebui să folosești acel lucru în datoria ta, iar orice nu-ți dă, El nu cere în plus de la tine. Deși s-ar putea ca Dumnezeu să nu-ți fi dat interese și hobbyuri sau puncte forte, diversele lucruri sau condiții pe care le ai în umanitatea ta sunt totuși suficiente încât să-ți asumi un element al lucrării sau o datorie. Dacă nu ești capabil să ți-o asumi, atunci este posibil să nu faci parte din rândul celor care îndeplinesc o datorie, iar aceasta ar fi o cu totul altă problemă.

Ne vom încheia aici discuția despre dragostea pentru artă. Caracterizarea acestui tip de punct forte ar trebui să vă fie clară acum. Să nu credeți că cei care iubesc arta sunt ciudați sau ticăloși. Dacă gândiți așa, atunci înțelegerea voastră este foarte denaturată. Ar trebui să-i tratați corect pe astfel de oameni, să interacționați corect cu ei și să-i încurajați să aplice în îndatoririle lor tehnicile profesionale la care se pricep și pe care le înțeleg. Dacă ești conducător sau lucrător, trebuie să înveți să folosești abordarea corectă pentru a-i ajuta, îndruma și călăuzi pe acei oameni în practicarea punctelor lor forte, astfel încât să poată merge pe calea cea bună și să-și asume o datorie legată de interesele și hobbyurile lor, devenind astfel ființe create care corespund standardului și fiind demni de diversele interese, hobbyuri și puncte forte cu care i-a înzestrat Dumnezeu. Dacă nu sunt capabili să-și asume o datorie legată de interesele și hobbyurile lor, este în regulă și dacă îndeplinesc o altă datorie. Cu toate acestea, nu ar trebui să li se restricționeze interesele și hobbyurile, deoarece acestea fac parte din umanitate.

Acestea fiind spuse, Mi-am amintit ceva – în momentul de față, în casa lui Dumnezeu, câțiva cântăreți noi au înregistrat cântece. Acești cântăreți noi, după ce au dobândit cu sârguință cunoștințe profesionale și și-au exersat vocile, au reușit în cele din urmă să înregistreze cântece finalizate, trecând de la munca în culise la spectacole pe scena principală. Chiar dacă nu cântă la standarde profesionale și nu au ajuns încă la nivelul cântăreților profesioniști, existând loc de mai bine – unii dintre ei cântă fără prea multă finețe dată de experiență, vocile unor cântăreți nu sunt atât de melodioase, iar interpretările lor nu sunt atât de plăcute ochiului – atitudinea lor în îndeplinirea datoriei merită încurajare. Trecerea de la statutul de amatori la apariția pe ecran drept cântăreți începători, cântăreți fără experiență, este ceva ce merită încurajare. Așadar, ce vreau să vă spun în această privință? Atunci când videoclipurile cu imnuri înregistrate de acești cântăreți noi vor fi încărcate pe internet, ar trebui să le oferiți puțină încurajare. De asemenea, puteți oferi câteva sugestii bune de care ar putea beneficia, dar nu le căutați nod în papură, nu-i desconsiderați cu dispreț și nu fiți prea critici. Această atitudine nu este bună; cel puțin, nu există dragoste și toleranță în ea și nu este atitudinea pe care ar trebui să o aveți față de frații și surorile voastre. Așadar, care este modul potrivit de a-i trata? Ar trebui să-i încurajați și să-i aclamați puțin, apoi să le oferiți câteva sugestii adecvate; doar acest lucru este benefic pentru ei. Cel puțin, au curajul de a sta pe scenă și de a cânta imnuri de slavă pentru Dumnezeu, ceea ce este benefic pentru aleșii Săi. Prin urmare, toată lumea ar trebui să-i ajute să-și facă bine datoria și categoric nimeni nu trebuie să facă remarci iresponsabile și nu trebuie să fie invidios pe ei. Ar trebui să fim fericiți și bucuroși că în casa lui Dumnezeu sunt mai mulți oameni talentați la cântat – acesta este un lucru bun. Tuturor celor care au puncte forte în acest domeniu ar trebui să li se permită să le folosească; tuturor ar trebui să li se ofere ocazii. Ei înșiși nu au prea multă încredere și nu au o modalitate de a-și exprima micile interese și hobbyuri. Dacă sunt dispuși să facă bine această datorie și au înregistrat videoclipuri cu imnuri, când le vezi, ar trebui să le asculți cel puțin de două sau de trei ori – ascultă cu grijă și atenție – și să-i încurajezi. Nu-i submina pe la spate. Ar trebui să le spui altor frați și surori să asculte mai mult cântecele pe care le cântă și să le acorde mai multe aprecieri. Unii dintre ei cântă chiar bine, cu emoție autentică, articulând foarte clar fiecare vers; îmbrăcămintea și comportamentul lor sunt demne și cuviincioase, făcându-i să pară adecvați în ochii altora. Cu toate acestea, alții ar putea avea mici lipsuri în ceea ce privește vocea și maturitatea tehnică. Dacă știi câte ceva despre muzică și poți identifica defectele, nu râde de ei; tratează-i adecvat, încurajează-i și susține-i totuși. Aceasta este atitudinea pe care ar trebui să o ai ca membru al familiei, ca frate sau soră. Nu-i imita pe oamenii răi, făcând lucruri care îi desconsideră pe alții sau îi umilesc. Dacă tu nu poți urca pe scenă, dar devii invidios când urcă altcineva, îl subminezi și faci remarci meschine pe la spatele său, înseamnă că ești lipsit de umanitate. Nu este bine să te porți așa – este detestabil. Chiar dacă poți să le identifici defectele, ar trebui totuși să-i încurajezi. Ar trebui să faci asta pentru că sunt frați și surori – nu sunt profesioniști și nici nu au urmat o pregătire profesională – iar faptul că sunt capabili să cânte așa cum fac acum este pur și simplu rezultatul propriei explorări, practici și munci asidue. Așadar, de ce să nu-i încurajezi? Dacă înveți să fii încurajator și tolerant și îi poți trata corect, cu dragoste și toleranță chiar dacă observi unele defecte în felul în care cântă, atunci asta arată că ai umanitate. Unii oameni îi compară mereu pe cântăreții din casa lui Dumnezeu cu cântăreții profesioniști din lumea non-credincioasă și, prin urmare, îi desconsideră pe cântăreții din casa lui Dumnezeu și le caută nod în papură. Aceasta este o lipsă de umanitate. Dacă te legi mereu de neajunsurile altora și crezi mereu că ești mai bun, că ești superior altora, atunci de ce nu poți să cânți o melodie care să-i emoționeze pe oameni? Nu le căuta nod în papură altora. Cântăreții din biserică nu provin dintr-un mediu profesional, dar există un lucru special la ei: făcând această lucrare, nu își construiesc o carieră – își fac datoria. Datoria lor este să-și folosească vocile pentru a cânta cuvintele lui Dumnezeu, a aduce mărturie pentru cuvintele Sale și a le propovădui. Așadar, ar trebui să-i încurajezi. Nu este bine să procedezi așa? (Ba da.) Înseamnă să ai umanitate. Nu căuta nod în papură când asculți un cântăreț nou, spunând: „Vocea acestei persoane nu este bună. Nu este rafinată. Nu cântă pe ritm și tonalitatea este greșită – nu ascult! Nimeni n-ar trebui să o asculte și nimeni n-ar trebui să o aprecieze!” Ce rost are să fii atât de meticulos în această chestiune? A cânta puțin greșit, fără finețea care provine din experiență, sau într-un mod neprofesionist – este acest lucru contrar adevărurilor-principii? Nu este. Își face datoria, așa că ar trebui să evaluezi felul în care cântă după principiile îndeplinirii unei datorii, nu pe baza propriilor gusturi și perspective. Ca să Mă exprim direct – ce știi tu? Dacă știi atât de multe despre cântat, de ce n-ai cântat nici măcar un cântec la un standard exemplar? Întrucât n-ai cântat la un standard exemplar, nu ai dreptul de a-i critica pe alții. Desigur, chiar dacă poți cânta la un standard exemplar, tot n-ar trebui să-i critici pe alții. Faptul că fac această lucrare nu înseamnă în sine că se implică sau lucrează în industria artei – îndeplinesc o datorie și propovăduiesc cuvintele lui Dumnezeu, ceea ce este de altă natură. Indiferent dacă se pricep să cânte sau nu, pun suflet în ceea ce fac – își fac datoria. Cât despre nivelul lor profesional, aceasta este altă problemă. Standardul profesional poate fi atins doar treptat, prin învățare și practică îndelungată. Noii cântăreți din casa lui Dumnezeu sunt acum la nivelul la care sunt. Oamenii ar trebui să-i trateze corect – toată lumea ar trebui să le ofere încurajare și sprijin. Nu căuta nod în papură și nu te lăuda. Dacă te lauzi, oamenii te vor considera respingător. Dacă nu te lauzi și, în schimb, asculți de alte câteva ori, oamenii vor crede că ești o persoană destul de bună, cineva care are o inimă cu frică de Dumnezeu, a cărui inimă este alături de casa lui Dumnezeu și care are toleranță, iar acesta este atunci un punct forte, un merit al umanității tale. Dacă faci asta, oamenii te vor plăcea și Dumnezeu te va plăcea și El. Dacă te dai mare, găsind mereu defecte pentru a arăta că ești strălucit și expert, atunci subminezi și tulburi lucrarea casei lui Dumnezeu. Dacă subminezi lucrarea, poate Dumnezeu să te placă? (Nu.) Dumnezeu nu te va plăcea și nici frații și surorile nu te vor plăcea. Cum te-au ofensat cântăreții? De ce trebuie să te dai mare și să-i subminezi așa? Subminezi doar o persoană? Nu, subminezi lucrarea casei lui Dumnezeu, Îl subminezi pe Dumnezeu. Dacă faci asta, poate Dumnezeu să te placă? Chiar dacă auzi imperfecțiuni în cântecele pe care le cântă, nu ar trebui să-i judeci, deoarece atingerea unui standard profesional în orice lucrare specializată nu este ceva ce se întâmplă peste noapte. Nu este ușor – necesită perfecționare și practică, precum și îndrumare din partea profesioniștilor; și, în plus, fiecare are aptitudini diferite. Nici măcar Dumnezeu nu le cere lucruri pe baza standardului profesional, așadar ce te califică pe tine să le ceri așa ceva? Nu este rațional să ceri mereu ca alții să ajungă la un anumit nivel; este aroganță și lăudăroșenie. Când alții ies în evidență, te superi în inima ta și simți o invidie nesfârșită, dorind mereu să spui cuvinte sarcastice și tăioase pentru a-ți satisface vanitatea. Cât de josnic este să faci asta! Este ceva detestabil și abject, iar o astfel de persoană nu are conștiință și rațiune. Ar trebui să faci lucruri benefice pentru alții, lucruri demne de admirația altora și, de asemenea, de care să-Și amintească Dumnezeu. Nu face lucruri care îi subminează pe alții. Îți vei aminti acest lucru? (Da.) Dacă nu reușești să fii tolerant, susținător și încurajator și nu reușești să protejezi și să aperi lucrarea bisericii, dacă îți lipsește această umanitate, atunci cel puțin nu face și nu spune lucruri care îi subminează pe alții. Acesta este minimul absolut pe care ar trebui să-l faci – aceasta este limita.