Oamenii sunt plini de tot felul de noțiuni și închipuiri despre lucrarea lui Dumnezeu. Părtășia noastră de mai devreme se referă la noțiunile oamenilor despre zilele lucrării lui Dumnezeu. Pe lângă aceste noțiuni, mai există un alt tip de noțiune și închipuire, și anume că, ori de câte ori se confruntă cu dificultăți reale, oamenii speră adesea în voința lor subiectivă că vor primi o sclipire de inspirație de la Dumnezeu și apoi vor avea o idee strălucită, fără să fie nevoiți să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu, să se înzestreze cu adevărul sau să priceapă adevărurile-principii în momente obișnuite și speră că Dumnezeu îi poate ajuta să rezolve orice probleme pe care le înfruntă în viața lor de zi cu zi, indiferent cât sunt de mari sau de mici. Oamenii pricep și înțeleg lucrarea lui Dumnezeu într-o manieră extrem de fantezistă și deșartă, fiind și plini de noțiuni și închipuiri despre metodele lui Dumnezeu de a mântui omul. Oamenii nu vor să caute diverse adevăruri în lucrarea lui Dumnezeu și să se ocupe de fiecare chestiune într-un mod practic, conform adevărurilor-principii. În schimb, speră că Dumnezeu le va da lumină și revelații de fiecare dată când se confruntă cu orice fel de problemă, întocmai așa cum le-a dat revelații profeților, astfel încât să aibă înțelepciune, abilități și modalități de a se ocupa de tot felul de probleme, indiferent ce li se întâmplă în viața reală, fără să fie nevoiți să se roage lui Dumnezeu și să caute adevărul sau să mănânce și să bea cuvintele Sale, ca și cum ar trăi într-o lume magică. Potrivit închipuirilor lor, oamenii cred că vor deveni deștepți și isteți odată ce încep să creadă în Dumnezeu. Ba chiar unii cred că, odată ce încep să creadă în Dumnezeu, vor deveni frumoși și nu vor mai avea niciuna dintre dificultățile și problemele trupului, impedimentul firilor corupte sau orice dificultăți reale în viața lor de zi cu zi. Au convingerea că, atât timp cât au voința de a-L mulțumi pe Dumnezeu, El le va da putere și va crea circumstanțe bune și superioare pentru ei, va transforma toate acestea în realitate și le va împlini toate aspirațiile și dorințele și că, mai ales când se confruntă cu lucruri care depășesc ceea ce pot înfăptui calibrul și instinctele lor, Dumnezeu le va da cu atât mai mult o mână de ajutor, astfel încât să poată realiza cu istețime și ușurință lucrurile pe care și le doresc. Există și unii care au un calibru slab și cărora le lipsesc abilitățile în orice fel de profesie, care cred că Dumnezeu nu trebuie decât să facă un miracol sau o minune și calibrul lor va deveni brusc bun, iar ei vor deveni deodată deștepți. Aceștia cred și că nimic nu este greu de înfăptuit pentru Dumnezeu și că El îi poate ajuta să înfăptuiască lucruri pe care ei înșiși nu le pot înfăptui și să rezolve problemele dificile pe care ei înșiși nu le pot birui și care le depășesc abilitățile. În concluzie, oamenii au multe noțiuni și închipuiri despre lucrarea lui Dumnezeu. Într-o privință, sunt plini de diverse închipuiri despre durata lucrării Sale și, de asemenea, au realizat diverse acțiuni și au plătit diverse prețuri în acest sens. În același timp, oamenii sunt plini și de noțiuni și închipuiri de tot felul despre diversele dificultăți și probleme pe care le întâmpină și chiar despre propriile firi corupte. Cele mai multe dintre aceste noțiuni și închipuiri sunt deșarte, fanteziste și nerealiste și, chiar mai mult, depășesc calibrul și mintea oamenilor, depășind sfera instinctelor lor. Oamenii speră adesea că Dumnezeu nu va acționa pe baza dificultăților lor reale sau pe baza calibrului, minții și instinctelor lor și că, în schimb, le va da posibilitatea să depășească toate acestea, să-și depășească umanitatea normală, calibrul și instinctele pentru a face anumite lucruri. Sunt plini de noțiuni și închipuiri despre lucrarea lui Dumnezeu, iar conținutul închipuirilor lor este de-a dreptul supranatural. Aceste noțiuni și închipuiri sunt complet în contradicție și ostile față de adevărurile exprimate de Dumnezeu. Oamenii nu-și spun în sinea lor: dacă Dumnezeu face aceste lucruri supranaturale, de ce mai rostește atât de multe cuvinte și le mai furnizează oamenilor atât de multe adevăruri? N-ar fi nevoie să facă asta. Motivul pentru care lucrarea lui Dumnezeu este atât de practică este că El speră să le ofere oamenilor toate cuvintele și adevărurile Sale și să le lucreze în ei, astfel încât să poată trăi conform acestor cuvinte și acestor adevăruri. Intenția Lui nu este de a le da oamenilor posibilitatea să depășească umanitatea normală sau să-și depășească instinctele, ci să le dea posibilitatea ca, pe baza umanității normale, să respecte adevărurile-principii, îndatoririle și însărcinările date de El. Cu toate acestea, noțiunile și închipuirile oamenilor sunt exact opusul lucrării lui Dumnezeu, nefiind deloc în conformitate cu modul în care lucrează El. Dumnezeu vrea să lucreze într-un mod practic, în timp ce închipuirile oamenilor despre lucrarea Lui se referă la lucruri supranaturale, deșarte și nerealiste. Desigur, unii speră că Dumnezeu va folosi niște metode chiar mai speciale pentru a le da revelații, pentru a-i aproviziona, sprijini și ajuta și chiar pentru a-i schimba și a le da posibilitatea să fie mântuiți. De exemplu, ori de câte ori se confruntă cu o problemă, unii oameni deseori nu caută în cuvintele lui Dumnezeu răspunsuri sau căi de practică, ci îngenunchează, își închid ochii și se roagă în schimb. Nu caută adevărul despre problemă atunci când se roagă ca să găsească apoi cuvintele corespunzătoare ale lui Dumnezeu pentru a o rezolva. În schimb, speră că Dumnezeu le poate spune în inimile lor ce să facă; sau îi poate lumina cu o propoziție, o idee sau o imagine; sau le poate da posibilitatea să obțină puțină lumină și le poate da puțină motivație – vor să înțeleagă adevărul în acest mod. Desigur, există unii oameni care adoptă o abordare mai la extremă, și anume, ori de câte ori întâmpină o problemă, speră că Dumnezeu le poate dezvălui într-un vis un fragment din cuvintele Sale, spunându-le dacă ar trebui să facă un anumit lucru și cum să-l facă, dacă ar trebui să meargă într-un anumit loc sau dacă ar trebui să-i predice cuiva Evanghelia. Când se confruntă cu mari dificultăți, unii speră să primească un vis sau să primească răspunsul într-un vis, nădăjduind chiar să-și analizeze și să-și interpreteze visul împreună cu frații și surorile lor sau cu conducătorii bisericii, gândindu-se: „Care este semnificația acestui vis pe care mi l-a dat Dumnezeu? Ce vrea El să fac? Îmi spune să merg sau nu?” Ei cred că lucrarea lui Dumnezeu este de a le da revelații oamenilor, de a-i conduce și a-i aproviziona folosind aceste mijloace speciale și, astfel, de a le da posibilitatea să fie mântuiți. Nu sunt acestea noțiuni și închipuiri? (Ba da, sunt.) Există și alți oameni care, atunci când se confruntă cu o problemă și nu știu ce să facă, neprimind răspunsuri de la Dumnezeu când se roagă, recurg la luarea deciziilor dând cu banul. De exemplu, când trebuie să meargă undeva pentru a predica Evanghelia, se roagă lui Dumnezeu ca să afle dacă ar trebui sau nu să meargă și nu primesc un răspuns. Ce fac atunci? Pur și simplu dau cu banul pentru a hotărî dacă merg sau nu. După părerea lor, dacă moneda cade cu marca în sus, înseamnă că Dumnezeu vrea ca ei să meargă, iar dacă aterizează cu banul în sus, înseamnă că Dumnezeu nu vrea ca ei să meargă. Aruncă moneda de trei ori și aceasta aterizează cu marca în sus o dată și cu banul în sus de două ori, așa că ajung la concluzia: „Este doi la unu, înseamnă că Dumnezeu nu vrea să merg” și nu merg. Ba chiar se simt destul de liniștiți că nu merg, gândind că este dorința lui Dumnezeu și spunându-și: „Trebuie să urmez îndrumarea lui Dumnezeu. Aceasta e decizia Lui, nu a mea. Ar trebui să mă supun îndrumării Sale și să nu merg.” Așadar, ar trebui de fapt să meargă sau nu? Poate căutarea intențiilor lui Dumnezeu în acest mod să ducă la un răspuns exact? Răspunsul nu poate fi în niciun caz exact. Când te confrunți cu o astfel de situație, ar trebui să iei decizia pe baza principiilor și a măsurii în care împrejurările permit acest lucru – doar această metodă este corectă. Predicarea Evangheliei este datoria ta, sarcina ta și lucrarea pe care ar trebui să o faci astăzi, așa că ar trebui să mergi – este cât se poate de corect să mergi. Cu toate acestea, oamenii nu înțeleg sau nu se ocupă adesea de asemenea chestiuni pe baza acestor realități. În schimb, le abordează deseori pe baza unor noțiuni și închipuiri și le judecă folosind unele mijloace și metode neobișnuite și, în cele din urmă, iau niște decizii absurde și denaturate. Oare nu procedează așa din cauza noțiunilor și închipuirilor lor? (Ba da.) În cadrul lucrării lui Dumnezeu, când El nu oferă cuvinte clare care să le spună oamenilor cum ar trebui făcut fiecare lucru sau ce principii să respecte în abordarea fiecărui tip de problemă, oamenii trebuie să urmeze călăuzirea Duhului Sfânt și să urmeze îndrumarea pe care le-o oferă Dumnezeu în circumstanțe reale. Desigur, este necesar și să discute sau să se roage și să caute împreună cu frații și surorile lor și, în cele din urmă, să decidă cum să abordeze problema în cauză pe baza situației reale. Însă, în lucrarea Lui, când Dumnezeu are cuvinte și instrucțiuni clare care le spun oamenilor principiile de practică pentru diverse chestiuni, ei pot să se descotorosească de aceste formalități adoptate anterior și nu mai sunt nevoiți să le respecte. Dacă le respectă în continuare, nu vor face decât să întârzie lucrurile. De exemplu, să presupunem că, ori de câte ori intervine ceva și este necesar să plece și să acționeze, oamenii încă se așază în genunchi și se roagă, întrebând: „Dumnezeule, ar trebui să plec sau nu? Dacă nu vrei să plec, creează pur și simplu o împrejurare care să mă împiedice, iar dacă vrei să plec, fă ca totul să meargă bine pentru mine.” Aceasta este o respectare rigidă a formalităților, nefiind ceea ce le cere Dumnezeu oamenilor. Când Dumnezeu are cuvinte clare privind cerințele și criteriile Sale, oamenii nu mai sunt nevoiți să treacă prin formalitățile de căutare, rugăciune, sondare și așa mai departe. În schimb, într-o privință, ar trebui să acționeze conform situației existente și circumstanțelor reale, iar în altă privință, ar trebui să acționeze mai presus de toate conform adevărurilor-principii – așa e corect. Ocupă-te zilnic de lucruri în ordinea adecvată, fă orice ar trebui să faci și nu face lucrurile pe care n-ar trebui să le faci; ocupă-te de orice este urgent și trebuie gestionat, amână tot ce poate fi lăsat deoparte pentru moment și ocupă-te mai întâi de problemele urgente. Nu sunt acestea principii? (Ba da.) Sunt într-adevăr principii. Trebuie să-ți amintești asta: când te rogi lui Dumnezeu și cauți să-I înțelegi intențiile, trebuie să faci acest lucru pe baza cuvintelor Sale; în situații speciale, și anume atunci când nu există cuvinte clare de la Dumnezeu care să ofere instrucțiuni, ar trebui să știi totuși că El are cuvinte și principii clare de practică pentru toate tipurile de chestiuni și, în astfel de cazuri, ar trebui să acționezi în concordanță cu diversele adevăruri-principii cu care Dumnezeu i-a dojenit pe oameni în trecut. Cu toate acestea, în mintea oamenilor s-au dezvoltat multe noțiuni și închipuiri despre lucrarea lui Dumnezeu care sunt ridicole, bizare și referitoare la lucruri supranaturale, care Îi transformă cuvintele și diversele adevăruri-principii în decorațiuni și doctrine goale, așa încât nu pot să fie criteriile oamenilor pentru gestionarea lucrurilor sau căi de practică atunci când aceștia se confruntă cu probleme. Acesta este un lucru lamentabil și este cauzat în întregime de faptul că oamenii au început să aibă o mulțime de noțiuni și închipuiri despre lucrarea lui Dumnezeu.

Oamenii au și alte noțiuni și închipuiri ridicole, bizare și ciudate despre lucrarea lui Dumnezeu, care se răspândesc în viața lor de zi cu zi. Să spunem, de exemplu, că tocmai când cineva se pregătește să îndeplinească sarcina pe care se cuvine mai cu seamă să o facă, se întâmplă ceva ce, în opinia sa, n-ar fi trebuit să se întâmple, de pildă, îi este furat telefonul mobil în timp ce merge să îndeplinească sarcina, i se strică mașina, cade mergând într-acolo sau altceva nu merge bine. Ce înseamnă asta? Înseamnă că Dumnezeu îl împiedică să realizeze această sarcină? Înseamnă că realizarea acestei sarcini nu este în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu? Înseamnă că această sarcină n-ar trebui făcută? Ar trebui să înțelegem și să pricepem în acest mod? (Nu, n-ar trebui.) Dacă acesta este cel mai important lucru pe care ar trebui să-l faci în momentul de față în îndeplinirea datoriei tale și mergi să-l faci, atunci, chiar dacă întâmpini unele obstacole și dificultăți pe parcurs sau chiar lucruri despre care oamenii cred că n-ar trebui să se întâmple, nu putem spune că această datorie pe care o îndeplinești și această slujbă pe care o faci Îl nemulțumesc pe Dumnezeu sau că El te împiedică să faci aceste lucruri – acestea sunt noțiuni și închipuiri umane. Dacă Dumnezeu vrea să te împiedice, nu va folosi acele metode. În schimb, va pregăti în mod direct o împrejurare, astfel încât să nu fie nevoie în mod firesc să mergi și să faci acea sarcină. Cu alte cuvinte, Dumnezeu te va face să vezi foarte clar în mintea ta că există un lucru mai important pe care se cuvine să-l faci azi și, în consecință, acea sarcină va trebui să fie trecută pe locul al doilea sau al treilea de pe lista ta și lăsată pe mai târziu. Indiferent cum îți faci calculele, vei afla că nu va fi posibil să îndeplinești acea sarcină astăzi pe baza situației reale. Așa te împiedică Dumnezeu. Dar, indiferent ce crezi și indiferent ce obstacole sau dificultăți apar pe parcursul îndeplinirii acelei sarcini, în orice caz, dacă acea sarcină se cuvine să fie făcută astăzi, atunci ar trebui să mergi și să o faci. Dacă te împiedică, Dumnezeu va folosi cele mai potrivite și mai adecvate mijloace pentru a te face să renunți în mod firesc la acea sarcină – așa lucrează El. Dumnezeu lucrează lăsându-i pe oameni să facă ceea ce se cuvine să facă în sfera instinctelor umanității. Într-o privință, aceasta este atitudinea pe care ar trebui să o aibă oamenii. În altă privință, există și factorul împrejurărilor obiective – dacă împrejurările permit realizarea sarcinii, atunci se cuvine să fie făcută; dacă împrejurările nu permit, atunci oamenii ar trebui să aștepte o vreme să o realizeze. Care este scopul așteptării? Acela de a aștepta momentul și împrejurările potrivite pe care le rânduiește Dumnezeu. Dacă împrejurările sunt în permanență nepotrivite și lucrurile continuă să nu meargă bine în timp ce încerci să îndeplinești această sarcină, atunci nu ar trebui să o faci. Ai înțeles? (Da.) Nu este nevoie ca, în viața lor de zi cu zi, oamenii să încerce să înțeleagă ceea ce simt în sinea lor atunci când îndeplinesc sarcini, indiferent ce fel de sarcini sunt, dacă sunt chestiuni importante sau neînsemnate sau dacă sunt treburi personale sau ale bisericii. Dacă te simți descurajat astăzi și, în inima ta, nu vrei să faci o sarcină, atunci întreabă-i pe ceilalți care urmează să o îndeplinească alături de tine dacă sunt descurajați. Dacă ceilalți nu sunt descurajați și sunt dispuși în inimile lor să îndeplinească sarcina, însă, pe baza sentimentelor tale, ajungi la concluzia că nu ar trebui să fie făcută, nu ești puțin prea subiectiv în privința asta? (Ba da.) Prin urmare, ori de câte ori îndeplinesc o sarcină, oamenii trebuie cel puțin să înțeleagă că nu ar trebui să încerce să-și priceapă sentimentele sau să acționeze pe baza sentimentelor lor. Să spunem, de exemplu, că trebuie să îndeplinești o sarcină și te simți puțin agitat, ți se zbate întruna un ochi, îți vâjâie urechile și spui: „Mi se zbate pleoapa dreaptă, înseamnă că voi primi vești proaste? Oare ar trebui să fac această sarcină?” Cineva spune apoi: „Dacă ți se zbate ochiul stâng, vei avea noroc, dar dacă ți se zbate dreptul, vei avea parte de un dezastru” și, după ce auzi asta, nu îndrăznești să mergi și să îndeplinești sarcina. Indiferent care ochi ți se zbate, dacă este o sarcină pe care ai acceptat-o anterior și toți factorii necesari pentru a face această sarcină sunt îndepliniți, iar timpul și locul sunt adecvate, atunci trebuie să mergi și să o faci. Dacă decizi să nu mergi doar din cauză că o persoană spune că dacă ți se zbate ochiul drept, vei avea parte de un dezastru, este adecvat? (Nu, nu este.) De ce nu este adecvat? Dacă ține de responsabilitatea și de datoria ta și împrejurările obiective și toate condițiile permit astăzi realizarea ei și, în plus, este necesar ca sarcina să fie făcută urgent, atunci ar trebui să mergi și să o faci. Și ce dacă ți se zbate pleoapa dreaptă? Poate că apar unele probleme minore și lucrurile nu decurg prea bine, dar sarcina este totuși realizată. Poți să nu mergi să îndeplinești sarcina numai dacă Dumnezeu împiedică acest lucru și împrejurările nu o permit. Cineva spune: „Sigur este ceva în neregulă dacă ți se zbate ochiul drept”, dar altcineva spune: „Aceasta e o sarcină care a fost acceptată anterior, așa că ar trebui să mergem și să o facem.” În cele din urmă, plecați totuși să o faceți, dar mașina se strică pe neașteptate la jumătatea drumului. Spuneți-Mi, dacă unei persoane i se zbate ochiul drept când grupul se pregătește să plece, ar trebui să plece în acel caz? Vreau să văd dacă înțelegeți realmente adevărul sau nu. Ce credeți, ar fi corect să plece și să realizeze această sarcină? (Da, ar fi.) Asta este sigur. Nu poți judeca dacă ar trebui să pleci sau nu în funcție de faptul că ți se zbate pleoapa dreaptă sau stângă. În primul rând, este corect să pleci pentru a realiza această sarcină. Așadar, de ce s-a stricat mașina pe drum? A fost oare ceva permis de Dumnezeu? Este greu de explicat, nu-i așa? (Faptul că s-a stricat mașina pe drum ar fi putut fi cauzat de o neglijență umană, de exemplu, dacă nu a fost inspectată în prealabil pentru a vedea dacă are probleme.) Aceasta este o cauză posibilă. Dacă excludem acea cauză, este normal ca o mașină să se strice pe drum? (Da.) În cazul în care cumperi o mașină chinezească la mâna a doua care nu era foarte bună de la început și nu o întreții sau nu o repari corespunzător și continui pur și simplu să o conduci, mașina se va strica pe drum. Dacă mașina se strică pe drum, înseamnă că sarcina chiar nu poate fi îndeplinită? (Nu neapărat.) Mașina se strică și durează una sau două ore pentru a fi reparată. Când ajungi la destinație, frații și surorile de acolo spun: „Ce noroc că ați ajuns acum! Agenții de supraveghere tocmai au plecat. Dacă ați fi ajuns cu două ore mai devreme, sigur ați fi fost prinși de marele balaur roșu. A fost cât pe ce!” Vezi, un lucru rău s-a dovedit a fi un lucru bun. A fost corect să mergi și să îndeplinești sarcina? (Da.) A existat intenția bună a lui Dumnezeu în defectarea mașinii? (Da.) Așadar, faptul că ți s-a zbătut pleoapa dreaptă a fost un semn de ghinion sau de noroc? (Nici una, nici alta.) Nu s-a întâmplat nimic în urma acestui lucru. Dacă întrerupem povestea în momentul în care s-a stricat mașina, atunci afirmația că „dacă ți se zbate ochiul drept, vei avea parte de un dezastru” ar părea destul de exactă. Defectarea mașinii a fost un incident, nu-i așa? Dar privind rezultatul final, defectarea mașinii s-a dovedit a fi un lucru bun. Dacă mașina nu s-ar fi stricat, ați fi avut cu toții probleme când ați fi ajuns la destinație – nu doar că n-ați fi reușit să realizați sarcina, dar ați fi fost și arestați. După cum s-a dovedit însă, mașina s-a stricat pe drum și a durat două ore să fie reparată, așa că pericolul tocmai trecuse când ați ajuns acolo și ați scăpat. Aceasta a fost protecția lui Dumnezeu! Gândiți-vă la următoarele: privind din perspectiva defectării mașinii, pare că Dumnezeu vă împiedica să mergeți, dar, de fapt, ați aflat ce se întâmplase abia după ce a fost reparată mașina și ați ajuns fără alte incidente. Ce părere aveți despre principiile și metodele acțiunilor lui Dumnezeu pe parcursul acestui întreg proces? Ce fel de înțelegere ar trebui să aibă oamenii în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu? Treceți în revistă aceste lucruri; există adevăruri care pot fi căutate aici și voi vedea dacă puteți să le căutați sau nu. (Dumnezeule, înțeleg că, indiferent dacă oamenilor li se întâmplă lucruri bune sau rele, ele includ intenția bună a lui Dumnezeu.) Acesta este un aspect. (Există un alt aspect, și anume că lucrarea lui Dumnezeu nu este supranaturală sau fantezistă, ci foarte practică.) Da, aceasta este o înțelegere bună. Lucrarea lui Dumnezeu este practică și nu este fantezistă sau supranaturală; oricine are umanitate normală o poate simți, poate ajunge să o cunoască prin experiență, ea fiind, de asemenea, ceva ce oamenii sunt capabili să înțeleagă. Nu este aceasta înțelegerea pe care oamenii ar trebui să o aibă în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu? (Ba da.) Pe lângă această înțelegere, ce altceva ar trebui să priceapă ei? Ar trebui să înțeleagă că Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor. În lucrarea Lui, fiecare lucru specific pe care îl face le dă oamenilor posibilitatea să vadă că acțiunile Sale sunt extrem de practice. La început, când grupul se pregătea de plecare, unii dintre voi discutau dacă să meargă sau nu. Dumnezeu nu te-a împiedicat; nu te-a făcut să-ți fie greață, să vomiți sau să ai diaree. Nici nu te-a împiedicat, nici nu te-a îndemnat să mergi. Nu este foarte practic? Le-a dat membrilor grupului posibilitatea să dezbată împreună. Unii oameni au spus că li se zbate pleoapa dreaptă, iar alții au spus că nu se simt în largul lor, dar indiferent dacă te-ai bazat pe sentimentele și pe starea ta de spirit sau pe închipuiri legate de lucruri supranaturale, în cele din urmă era cazul să mergi acolo unde aveai sarcina să mergi, iar Dumnezeu nu te-a împiedicat în niciun fel. Nu este foarte practic ca Dumnezeu să lucreze în acest mod? (Ba da.) Acțiunile Lui nu sunt câtuși de puțin deșarte; sunt permise tot felul de manifestări umane, care includ chiar și faptul că unor oameni li se zbat pleoapele. Spune-Mi, poate Dumnezeu să oprească sau să controleze zbaterea pleoapelor oamenilor? Nu I-ar fi fost foarte ușor să o controleze? Dar a făcut El asta? (Nu.) Dumnezeu nu a făcut asta. Nu a intervenit, ți-a dat libertate. Pleoapa ți s-a zbătut în voie, dar, în cele din urmă, grupul a pornit totuși la drum – toate acestea au fost atât de practice. Dar existau necazuri la destinație și Dumnezeu nu a înlăturat acest pericol doar pentru că mergeați acolo. Dumnezeu nu a făcut asta, iar necazul tot s-a ivit așa cum trebuia. Însă Dumnezeu a făcut un lucru inteligent: a făcut ca mașina voastră să se strice la jumătatea drumului, astfel încât pericolul să treacă până când a fost reparată mașina și ați ajuns cu toții la destinație. Aceasta a fost protecția lui Dumnezeu. Vezi, datorită acestei întârzieri, în mod ingenios, El ți-a dat posibilitatea să eviți pericolul. Tot ceea ce face Dumnezeu este atât de practic, nu-i așa? (Da.) Așadar, acest lucru îți arată, într-un mod foarte practic, că acțiunile lui Dumnezeu nu sunt deloc deșarte sau supranaturale și că apariția fiecărui lucru este naturală și inevitabilă, dar în asta se află atotputernicia lui Dumnezeu. Pe parcursul întregului eveniment, indiferent care au fost închipuirile oamenilor, indiferent de dificultățile, slăbiciunile și problemele lor, indiferent dacă punctele de vedere pe care le-au discutat împreună erau corecte sau greșite, nimic din toate acestea nu a afectat ce s-a întâmplat până la urmă, nici nu a afectat rezultatul inevitabil al evenimentului. Fiecare lucru în parte care trebuia să se întâmple s-a întâmplat, necazul care trebuia să apară a apărut, mașina care trebuia să se strice s-a stricat și punctele de vedere ale oamenilor au fost și ele scoase la iveală, dar rezultatul final al evenimentului tot s-a produs așa cum pregătise Dumnezeu, așa cum a predeterminat și cum Și-a exercitat El suveranitatea asupra evenimentului. Aceasta este atotputernicia lui Dumnezeu, nu-i așa? (Ba da.) Toate acestea s-au întâmplat într-un mod atât de practic și de normal, întocmai precum tot ce li se întâmplă oamenilor în fiecare zi în viața lor cotidiană; s-a întâmplat în mod natural și nu a fost ceva supranatural, fantezist sau lipsit de conținut. Prin urmare, în această chestiune, oamenii ar trebui să înțeleagă că lucrarea lui Dumnezeu este practică și că El este suveran asupra tuturor lucrurilor. Cum ar trebui să practice oamenii? În primul rând, trebuie să înțeleagă ce principii ar trebui să respecte, indiferent ce li se întâmplă. Nu este un lucru de încredere să se călăuzească doar după sentimentele umane. Nu ar trebui să se ia după sentimente supranaturale sau să facă presupuneri absurde pe baza unor închipuiri deșarte. În schimb, ar trebui să meargă și să facă ceea ce se cuvine să facă pe baza circumstanțelor reale și a îndatoririlor pe care se cuvine să le îndeplinească. În plus, este important să meargă și să facă ceea ce se cuvine să facă pe baza adevărurilor-principii. Nu este atunci mult mai ușor? (Ba da.) Prin urmare, indiferent ce probleme întâmpini și indiferent în ce stadiu a ajuns lucrarea lui Dumnezeu, nu este nevoie să te călăuzești după sentimentele tale, nu este nevoie să verifici dacă o zi este de bun augur sau nu și, desigur, mai ales nu este nevoie să observi vreun fenomen astronomic sau să asculți vreo profeție – fă pur și simplu ce se cuvine să faci. Unora le place să observe fenomenele astronomice sau să verifice dacă unele zile sunt de bun augur sau nu, spunând: „Mâine nu este o zi bună, oare totul va merge prost dacă ies? Va face arestări marele balaur roșu? Cum de croncănea o cioară lângă ușă când m-am trezit devreme și am ieșit afară azi dimineață? Am auzit că unii oameni au văzut o pisică neagră când au ieșit noaptea trecută. Toate acestea sunt semne de rău augur! Ce ar trebui să fac? Oare va apărea un pericol?” Dacă ai umanitate normală și gândire umană normală, ar trebui să poți să judeci ce fel de circumstanțe sunt periculoase și ce fel de circumstanțe sunt relativ sigure și să știi cum să le abordezi și să te ocupi de ele în funcție de situația reală – nu este nevoie să te uiți la celelalte lucruri. Referitor la ce se cuvine să faci și ce nu se cuvine să faci în fiecare zi, într-o privință, există cuvinte clare ale lui Dumnezeu care servesc drept adevăruri-principii, iar în altă privință, ai umanitate, conștiință și rațiune normale și, atât timp cât faci ce se cuvine să faci în fiecare zi, pe baza rânduirii circumstanțelor reale și a direcției pe care o oferă acestea și conform nevoilor reale ale umanității normale și a responsabilităților și obligațiilor tale, atunci este în regulă. Dacă oamenii își abordează viața de zi cu zi așa, nu vor fi lucrurile mult mai simple? (Ba da.)