Supliment: O disecare a culturii tradiționale orientale și occidentale

Spune-Mi, ce este adevărul? Nu am mai avut părtășie despre acest subiect? (Ba da.) Ei bine, atunci, spune-Mi, prin cuvintele tale, ce este adevărul. (Adevărul este principiul și criteriul în funcție de care sunt evaluate toate persoanele, evenimentele și lucrurile.) Bun. Altcineva? Există un mod diferit de a-l defini? Nu vă gândiți ce cuvinte doctrinare să folosiți sau ce rând din cuvintele lui Dumnezeu să alegeți pentru răspunsul vostru, răspundeți doar folosind cuvinte din experiența și înțelegerea voastră concretă. Este în regulă dacă acestea nu sunt atât de profunde. Unii oameni spun: „Cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul.” Deși acest lucru este corect, dacă poți doar să rostești aceste cuvinte, dar nu le înțelegi sensul concret, atunci ele sunt doar o doctrină pentru tine. Să mai facem un pas acum – ce este adevărul? Care sunt cuvintele lui Dumnezeu? Care este esența cuvintelor lui Dumnezeu? Este adevărul criteriul pe care oamenii îl creează prin gândire și observare? (Nu, nu este.) Este adevărul suma a ceea ce oamenii au experimentat și a cunoștințelor pe care le-au dobândit sau un fel de cultură socială, sau o cultură tradițională produsă într-un anumit context societal? (Nu, nu este.) Atunci, reprezintă adevărul principiile pe care oamenii le sintetizează singuri pentru comportamentul și acțiunile lor? (Nu, nu reprezintă.) Și atunci, ce este mai exact? Cum putem specifica principiile despre care se vorbește aici, astfel încât acestea să aibă un sens exact și oamenii să știe că este adevărul de îndată ce îl aud? Cum putem spune acest lucru într-un mod pe care oamenii îl consideră succint și exact? (Cerințele lui Dumnezeu pentru om sunt toate adevărul.) Cerințele lui Dumnezeu pentru om sunt toate adevărul, este corect, dar cum ați putea spune acest lucru într-un mod și mai exact? (Adevărul este realitatea tuturor lucrurilor pozitive.) Acest lucru a fost adesea spus înainte. Am menționat adesea că spusele lui Dumnezeu, cerințele Sale pentru om și realitatea tuturor lucrurilor pozitive sunt adevărul – ce mai este? (Adevărul este criteriul și calea pentru modul în care oamenii ar trebui să trateze problemele și să se comporte.) Adevărul este criteriul și calea pentru modul în care oamenii ar trebui să trateze problemele și să se comporte, și acest lucru este corect. Acum, puneți toate aceste aspecte laolaltă și definiți adevărul într-o singură propoziție succintă. (Dumnezeu este adevărul.) Dumnezeu este adevărul; această afirmație este un pic prea vastă, prea generală. Trebuie să fie mai specifică, astfel încât, în momentul în care oamenii o aud, să simtă că este o definiție exactă, nu goală, ci destul de concretă și practică și să creadă că sună potrivit. Încercați să o rezumați din nou; cum anume ați putea să o spuneți mai exact? (Cel de mai sus a avut părtășie înainte că adevărul este criteriul pentru comportamentul omului, acțiunile lui și închinarea la Dumnezeu.) Nu este aceasta formulată succint? (Ba da, este.) Adevărul este criteriul pentru comportamentul omului, acțiunile lui și închinarea la Dumnezeu. De ce să-l definim ca fiind un criteriu? Cum ar trebui să înțelegem acest cuvânt, „criteriu”, în sens literal? (Ca un principiu exact.) Ca un principiu sau o regulă exactă; poate fi numit și un regulament. Așadar, la ce se referă un „criteriu”? (La un standard.) Se referă la un standard, o regulă și un principiu exact. Este ceea ce numim un criteriu. Criteriul pentru comportamentul omului, acțiunile lui și închinarea la Dumnezeu – dacă aceste definiții sunt exacte, atunci la ce se referă acest criteriu? La ce se referă aici? Este așa cum am definit anterior: criteriul pentru comportamentul omului, acțiunile lui și închinarea la Dumnezeu. Acesta este adevărul. Acum, când cineva citește această propoziție, s-ar putea gândi: „Cultura noastră tradițională este, de asemenea, adevărul?” Poate fi aceasta inclusă în categoria adevărului? (Nu, nu poate.) Nu poate. Poate el să spună: „Avem o concluzie a unei cercetări academice care este adevărul” sau „Poporul nostru are o cultură, o experiență sau un standard moral bun care este, de asemenea, adevărul?” Poate fi adevărul definit astfel? (Nu, nu poate.) De ce nu putem folosi aceste lucruri pentru a defini adevărul? De ce spunem că aceste lucruri nu au nimic de-a face cu adevărul? (Nu au nimic de-a face cu adorarea lui Dumnezeu.) Așa este. S-ar putea să aibă legătură cu comportamentul oamenilor, dar nu au legătură cu adorarea lui Dumnezeu. La ce se referă comportamentul despre care vorbesc ele? Care sunt standardele și regulile lor? Un comportament bun care vine de la Satana. Ele nu sunt despre adorarea lui Dumnezeu, ci despre venerarea și apărarea Satanei. Sunt un set de zicale sau culturi despre comportament care au fost rezumate din imaginația și noțiunile oamenilor și din ceea ce oamenii cred că este o morală sau o purtare bună. Ele nu implică adevărul sau adorarea lui Dumnezeu – ele nu au nimic de-a face cu adorarea lui Dumnezeu.

Poporul chinez a sintetizat o cultură tradițională care este potrivită doar pentru poporul chinez și pe care occidentalii nu o pot accepta. Occidentalii au propriii lor eroi naționali, sentimente naționale de integritate morală și culturi naționale, dar dacă ar aduce culturile lor în Orient, le-ar accepta oamenii de acolo? (Nu, nu le-ar accepta.) Pe de altă parte, nici ei nu ar fi acceptați. Prin urmare, indiferent cât de mult prețuiesc oamenii aceste culturi sau cât de nobile li se par aceste tradiții, există vreo relație între ele și adevăr? (Nu, nu există.) Nu există nicio relație. De exemplu, în Orient există un fel de cultură tradițională care afirmă că bufnițele nu sunt animale de bun augur. Ce spun oamenii? „Nu te teme de cântecul bufniței, teme-te de râsul ei. Doar să îi auzi țipătul și ești sortit să ți se întâmple lucruri rele.” În cultura tradițională orientală, se consideră că bufnițele sunt nefaste și că aduc ghinion. Așadar, le place oamenilor din Orient acest animal „ghinionist”? (Nu, nu le place.) Pe ce se bazează această aversiune? Se bazează pe cultura tradițională orientală și pe ceea ce se transmite din generație în generație, și anume: „Țipătul unei bufnițe prevestește că vei avea un deces în familie.” Aceasta ar putea fi o lege pe care oamenii au rezumat-o sau o închipuire umană sau o coincidență, iar apoi, în adâncul sufletului lor, oamenii cred că bufnițele sunt nefaste. Ei cred că nimeni nu ar trebui să le venereze sau să le trateze ca pe animale de bun augur și că, dacă văd o bufniță, ar trebui să o alunge rapid și să nu o primească. Nu este aceasta un fel de cultură? (Ba da, este.) Indiferent dacă acest tip de cultură este pozitivă sau negativă, este un fel de moștenire populară. Deocamdată, să nu discutăm dacă este bine sau rău și să spunem doar că acest tip de cultură este susținut temeinic de fiecare persoană din Orient, în special în China. Fiecare persoană de acolo crede în adâncul sufletului său că bufnițele sunt animale nefaste și de rău augur, așa că se vor grăbi să evite bufnița dacă o văd. Însă în Occident, unii oameni cred că bufnițele sunt un fel de animale de bun augur și folosesc statui și picturi cu bufnițe ca decorațiuni. Tot felul de broderii și totemuri au, de asemenea, modele cu bufnițe, care sunt tratate ca animale de bun augur. Ce înseamnă că este un animal de bun augur? Înseamnă că acest animal ți-ar putea aduce noroc și că nu vei avea parte de ghinion după ce îl vei auzi sau vedea. Aceasta este un fel de cultură tradițională populară în Occident. Nu vom emite judecăți în privința căreia dintre aceste culturi este corectă și care este greșită; nu vom judeca acest lucru. Însă, prin această chestiune, putem vedea că același animal creat de Dumnezeu este supus unor opinii și noțiuni diferite în Orient și în Occident, care sunt, de altfel, complet diferite. Oamenii din Orient nu îl văd ca pe un lucru bun și, indiferent dacă o bufniță râde sau țipă, nu este considerat ca fiind de bun augur pentru ei, în timp ce oamenii din Occident cred că este de bun augur indiferent dacă țipă sau râde și că simplul fapt că au văzut o bufniță le-ar putea aduce noroc, așa că le consideră animale de bun augur. Aceste două puncte de vedere și moduri de a trata bufnițele provin din cultura tradițională: într-o cultură se crede că bufnițele aduc ghinion și cealaltă le consideră de bun augur. Analizându-le acum, care dintre ele este în conformitate cu adevărul și care nu? (Niciuna nu este în conformitate cu adevărul.) Pe ce vă bazați această afirmație? (Niciuna dintre opinii nu provine de la Dumnezeu.) Este corect. Când oamenii spun că bufnițele nu sunt animale de bun augur, pe ce se bazează? Este vorba de cultura tradițională orientală; ceea ce ei cred că este de bun augur sau nefast sau că aduce dezastru, ghinion sau noroc este evaluat în funcție de cultura tradițională. Este un mod de a privi lucrurile derivat din închipuiri și noțiuni, din care rezultă acest tip de cultură. Occidentalii cred că acest tip de animal le poate aduce oamenilor noroc și, desigur, acest lucru este puțin mai bun și mai progresist decât dacă am trata și considera acest animal ca aducând ghinion. Asta îi face pe oameni să simtă că este un animal destul de bun și, cel puțin, se vor simți calmi și fermi după ce îl văd, ceea ce este mai bine decât să se simtă ghinioniști. Dar ce poți obține dacă înțelegi astfel problema? Pot bufnițele să îți aducă cu adevărat noroc? (Nu, nu pot.) Dacă te-ai naște în China, chiar ar putea bufnițele să îți aducă noroc? Răspunsul este tot nu. Deci, ce poți înțelege din asta? Indiferent dacă tu consideri că acest animal îți poate aduce ghinion sau noroc, este doar o credință și o noțiune umană, nu un fapt. Ce dovedește acest lucru? (Cultura tradițională nu este adevărul.) Corect; nicio cultură nu este adevărul. Așadar, cum ar trebui să tratezi bufnițele într-un mod care să fie în conformitate cu adevărul? Acest lucru se referă la criteriul pentru comportamentul omului, acțiunile lui și închinarea la Dumnezeu. Care este criteriul aici? Adică, din ce fel de perspectivă ar trebui să privești această creatură și cum ar trebui să o tratezi când apare în fața ta, indiferent dacă țipă sau râde – aceste lucruri implică un criteriu. Care este criteriul? (Adevărul.) Criteriul este adevărul. Când vine vorba de modul în care ar trebui să tratezi o bufniță, pe ce ar trebui să te bazezi? (Pe cuvintele lui Dumnezeu.) Și ce spune cuvântul lui Dumnezeu despre tratarea acestui tip de creatură? Cuvintele Sale nu spun în mod concret: „Ar trebui să tratezi corect bufnițele și nu poți fi părtinitor în această privință. Nu poți spune că bufnițele aduc ghinion, nici că îți vor aduce noroc. Trebuie să tratezi bufnițele obiectiv și corect.” Dumnezeu nu a spus acest lucru. Așadar, ce bază trebuie să ai pentru ca opiniile tale despre bufnițe să fie în acord cu criteriul, cu adevărul? (Faptul că Dumnezeu a creat toate lucrurile.) Baza ta ar trebui să fie faptul că Dumnezeu a creat toate lucrurile, acesta este adevărul. În mâinile lui Dumnezeu, toate lucrurile au funcția, misiunea și valoarea lor în timp ce există. Ce altceva? (Toate lucrurile sunt bune din perspectiva lui Dumnezeu.) Corect, toate lucrurile create de Dumnezeu sunt bune, au valoare când există și trebuie să existe. Atât timp cât ceva vine de la Dumnezeu și a fost creat de El, nu va fi niciodată inutil. Ce înseamnă „nu va fi niciodată inutil”? Înseamnă că nu va aduce ghinion oamenilor la întâmplare. Chiar ar putea o bufniță micuță să îți aducă ghinion la întâmplare? Nu ar face asta ca bufnița să fie prea puternică? Cine e mai presus: omul sau bufnița? Oamenii sunt administratorii tuturor lucrurilor și este mai corect să spunem că ei controlează destinele bufnițelor și că ar putea să le nimicească pur și simplu. Bufnițelor le este imposibil să schimbe destinul omului. Așadar, ce fel de a trata această creatură este în conformitate cu adevărul? Acela prin care o tratezi conform cuvintelor lui Dumnezeu. El a creat toate lucrurile, toate creaturile diferite și pe oameni deopotrivă. Bufnițele sunt creaturi, așa că ar trebui să le abordăm conform perspectivei cu care tratăm toate ființele create. În primul rând, nu putem distruge cu nepăsare legile supraviețuirii sale. De exemplu, obiceiul și caracteristica bufnițelor este să doarmă în timpul zilei, iar noaptea să vâneze și să fie active. Dacă întâlnești o bufniță rănită și vrei să o ajuți, cum ar trebui să o tratezi? (În funcție de obiceiurile sale.) Corect, trebuie să respecți legile după care trăiește. Nu te gândi să o faci să doarmă noaptea, să-i dai somnifere dacă nu doarme. Acest lucru este greșit. Dacă este mereu gălăgioasă noaptea și acest lucru îți tulbură odihna, o poți muta undeva unde nu te va deranja, dar nu poți să perturbi legile după care trăiește sau să încalci modul său de supraviețuire. Nu este acesta modul corect de a o trata? (Ba da, este.) Aceasta ar trebui să fie perspectiva ta față de toate lucrurile create de Dumnezeu. În primul rând, să ai o perspectivă corectă. Acesta este primul pas pe care ar trebui să îl faci când întreprinzi orice. În al doilea rând, trebuie să folosești această perspectivă corectă atunci când faci lucruri sau gestionezi chestiuni, astfel încât faptele tale să fie în conformitate cu adevărul. Acestea sunt criteriile. Criteriile, vorbind simplu, sunt reguli și legi precise. De exemplu, atunci când o pisică vede un șoarece, vrea să îl prindă. Să spunem că tu consideri că și șoarecii sunt creațiile lui Dumnezeu și vrei să oprești pisica și să o împiedici să prindă șoarecele – este greșit? (Da, este.) Ce părere ai despre această abordare? (Încalcă legile.) Este împotriva legilor naturii. Când unii oameni văd un pește în apă, se întreabă: „Toată lumea spune că peștii nu pot trăi fără apă. Dar eu voi face totul pentru a-l scoate din apă și a-l face să trăiască pe uscat.” Acest lucru duce la moartea peștelui la scurt timp după aceea. Cum este acest lucru? (Absurd.) Este absurd. Discutând despre bufnițe, ați putut să înțelegeți mai mult sau mai puțin care sunt criteriile și pe ce se bazează acestea? (Se bazează pe cuvintele lui Dumnezeu.) Corect, se bazează pe cuvintele lui Dumnezeu. Așadar, cum ar trebui să tratezi bufnițele în viitor? Dacă, într-o seară, o bufniță ar țipa la fereastra ta, cum ar trebui să o tratezi? Cel puțin, știm că are dreptul să țipe și ar trebui să-i acordăm acest drept. Dacă este prea gălăgioasă, o poți alunga, dar nu trebuie să îți faci griji că a doua zi vei avea parte de ghinion. Este inutil să gândești astfel, deoarece soarta, viața și moartea omului sunt toate în mâinile lui Dumnezeu și sub suveranitatea Sa. Oamenii nu înțeleg adevărul, așa că este ușor să aibă prejudecăți față de lucruri și chiar pot să aibă închipuiri și noțiuni sau să devină oarecum superstițioși. Asta îi determină pe oameni să aibă opinii incorecte despre multe lucruri și să nu reușească să acționeze în conformitate cu adevărurile-principii sau să fie la înălțimea criteriului pentru comportamentul omului, acțiunile lui și închinarea la Dumnezeu în toate lucrurile. Care este motivul pentru aceasta? (Neînțelegerea adevărului.) Acest lucru este cauzat de neînțelegerea adevărului.

Atunci când unii orientali intră în contact cu occidentalii, le văd trăsăturile distinctive – punțile nazale înalte, ochii mari, culorile variate ale părului și cât de eleganți arată toți – și dau naștere inconștient unui sentiment de invidie sau admirație față de ei. Apoi, prin contact permanent, ei acceptă încontinuu cultura occidentală. De ce pot să o accepte? Din cauza invidiei din inimile lor și a dorinței lor de a fi ca ei. Ei cred că aparențele sunt rânduite de Dumnezeu și nu pot fi schimbate, dar că ar fi demni dacă ar putea să se alinieze la modul de viață occidental, cum ar fi felul în care mănâncă, se îmbracă și cum folosesc lucrurile, precum și felul lor de a vorbi, modul de gândire și cultura. Ce părere aveți despre acest tip de idee? O are toată lumea? (Da, o are.) Unora dintre orientali le place să îi imite pe occidentali, iar primul lucru pe care îl imită este consumul de cafea. Ei consideră că orientalii care beau ceai sunt prea puțin sofisticați, așa că învață să bea cafea de la occidentali. În special, unii orientali îi văd pe mulți occidentali grăbindu-se la serviciu în fiecare dimineață, apucându-și ceștile de cafea și, cu timpul, învață să facă și ei la fel, uneori chiar și atunci când nu sunt de fapt ocupați. Aceasta se numește imitație. Orientalii nu au de fapt acest obicei, dar cred că obiceiurile occidentalilor sunt bune, elevate și elegante. Ei cred că, dacă nu au acest obicei, atunci trebuie să îl învețe și să îl imite, iar dacă îl învață și trăiesc conform acestui obicei, cred că se vor alătura cu siguranță occidentalilor și vor deveni și ei la fel. Acesta este un fel de venerare a occidentalilor. Dacă vă place ceva cu adevărat, atunci studiați-l, dar dacă învățați acest tip de obicei doar ca o fațadă pentru a vă da mari în fața altora, atunci asta este imitație. Dacă cineva nu înțelege adevărul, nu va avea niciun criteriu în nimic din ceea ce face și va fi ca o muscă fără cap, fără scop și fără direcție. Când îi văd pe occidentali, vor studia modul în care aceștia acționează; când văd ce este la modă în lume, vor studia asta. Așa sunt non-credincioșii, iar dacă cineva care crede în Dumnezeu face la fel, atunci ce fel de persoană este? (Un neîncrezător.) Așa este. Au ei vreun standard sau principiu atunci când fac lucruri? (Nu, nu au.) Ei nu au principii. De ce? Pentru că adoră tendințele lumești și ticăloșia; nu Îl admiră pe Dumnezeu, nu iubesc adevărul în inima lor și nu acceptă și nu caută adevărul. Astfel de oameni sunt toți neîncrezători. Deoarece acest tip de persoană are aceste esențe, chiar dacă sunt în biserică și citesc cuvintele lui Dumnezeu și ascultă predici, tot nu vor putea găsi niciodată criteriul pentru comportamentul omului, acțiunile lui și închinarea la Dumnezeu. Acest lucru înseamnă implicit că ei nu vor putea obține niciodată adevărul. Nu este adevărat? (Ba da, este.) Imitarea celorlalți care beau cafea poate dezvălui preferințele unei persoane, calea pe care o urmează și principiile acțiunilor sale. Spune-mi, a bea ceai este adevărul sau a bea cafea este adevărul? (Niciuna nu are legătură cu adevărul.) Bine spus. Deci, ce este adevărul? Unii oameni spun: „Tot ceea ce vine de la Dumnezeu este adevărul. Cuvintele lui Dumnezeu care spun că este bine pentru tine să mănânci produse de sezon sunt adevărul.” Acest lucru este corect. Adevărul este criteriul pentru comportamentul omului, acțiunile lui și închinarea la Dumnezeu. Așadar, ce include criteriul pentru comportament? El abordează fiecare aspect al adevărului referitor la comportament. Dar criteriul pentru acțiuni? Este vorba despre modul și mijloacele prin care gestionezi lucrurile. Inutil să spun că știm cu toții criteriul pentru închinarea la Dumnezeu. Domeniul de aplicare al acestui criteriu se referă la aceste lucruri și toate implică adevărul. Să presupunem că cineva spune: „Cum de nu îți place ceaiul?”, iar tu zici: „Faptul că mie nu-mi place ceaiul este incompatibil cu adevărul?” Altcineva spune: „Ești în Occident, de ce nu ai învățat să bei cafea? Este atât de lipsit de gust să nu bei cafea!” Iar tu le zici: „Încerci să mă condamni? Este un păcat să nu beau cafea? Este «gustul» adevărul? Cât de mult valorează gustul?” Este total lipsit de valoare, nu-i așa? Neînțelegerea adevărului este cu adevărat lipsită de valoare! Ce ar trebui să înțeleagă oamenii prin acest exemplu? Ar trebui să înțeleagă ce opinii ar trebui să aibă față de acești oameni, evenimente și lucruri și cum să le trateze așa cum cere Dumnezeu, astfel încât standardele cerute de El să fie întrunite. Ce ar trebui să înțeleagă și să caute oamenii din toate acestea? Criteriul pe care ar trebui să îl urmeze pentru a trata tot felul de lucruri.

Credeți că o cultură tradițională sau un sentiment național pot fi demne de termenul „criteriu”? (Nu.) De exemplu: „A fi om înseamnă că trebuie să-ți iubești țara” – este acesta un criteriu? (Nu, nu este.) „A fi om înseamnă că trebuie să fii devotat părinților tăi” – este acesta un criteriu? (Nu, nu este.) Unii mai spun: „Femeile trebuie să fie virtuoase” sau „Femeile trebuie să urmeze valorile confucianiste”, dar sunt acestea criterii? (Nu, nu sunt.) „Un bărbat poate avea o singură soție și trebuie să fie fidel” – este acesta un criteriu? Se califică drept adevăr? (Nu, nu se califică.) Este un comportament corect și moral și cel mai de bază și fundamental lucru din cadrul umanității, dar nu este adevărul. Este în conformitate cu standardele morale și comportamentale ale umanității normale, dar poate fi considerat criteriu? La ce se referă criteriul? (La adevăr.) Criteriul se referă la adevăr și, prin urmare, ceea ce nu corespunde adevărului nu este criteriu. Înțelegeți? Cerințele din cultura tradițională pentru bărbați și femei pe care tocmai le-am menționat, sunt ele cerințele lui Dumnezeu? (Nu, nu sunt.) Ei bine, ce le cere Dumnezeu bărbaților? Ce spune Biblia? (Să muncească și să transpire pentru a-și întreține familiile.) Aceasta este cerința lui Dumnezeu pentru bărbați și este cel mai de bază lucru pe care un bărbat ar trebui să fie capabil să îl facă. Dar regula lui Dumnezeu pentru femei? (Dorința lor să fie îndreptată spre soții lor.) Deoarece așa spun cuvintele lui Dumnezeu, acesta este adevărul și oamenii ar trebui să îl respecte. Orice vine din cultura tradițională a omului sau din scripturile morale, oricât de corect ar fi, nu este adevărul. De ce spun că nu este adevărul? (Pentru că Dumnezeu nu a spus-o.) Ceea ce Dumnezeu nu spune cu siguranță nu este adevărul și nici ceea ce nu are nimic de-a face cu cerințele cuvintelor lui Dumnezeu. Care sunt standardele după care orientalii definesc femeile? Ei cred că femeile bune trebuie să fie mai întâi blajine și virtuoase, cultivate și rafinate, drăguțe și micuțe și că, după căsătorie, trebuie să aibă grijă de toți ceilalți din familie, tineri și bătrâni, fără să se plângă. Ele sunt doar niște preșuri. Aceasta este imaginea femeii creată de orientali; acestea sunt standardele obligatorii pe care le au pentru femei. Să analizăm acum care sunt standardele impuse de occidentali femeilor, adică ceea ce educă și promovează prin gândurile și punctele lor de vedere. Occidentalii cred că femeile ar trebui să fie independente, libere și egale – acestea sunt, în esență, drepturile femeilor pentru care Occidentul pledează. Aceste drepturi au o definiție și o cerință fundamentală pentru femei, adică prezintă un concept fundamental pentru stilul de viață și aspectul unei femei. Care este acest concept? Că femeile nu ar trebui să fie supuse, miloase și manierate în permanență, ca niște preșuri. Ei cred că acest lucru este rău și că femeile trebuie să fie puternice și îndrăznețe. Acestea sunt standarde cerute pentru femei în mintea occidentalilor. Ei cred că femeile nu trebuie să fie ca niște marionete, supunându-se cu blândețe adversităților în fiecare zi, așteptând ca alții să le certe sau să le dea ordine. Ei cred că nu este nevoie de așa ceva. Occidentalii pledează ca femeile să fie proactive, independente și curajoase în acțiunile lor. Desigur, este posibil ca ceea ce înțelegem noi să nu corespundă în totalitate cu gândirea lor, dar aceasta este, în esență, principala diferență dintre femeile orientale și cele occidentale. Care dintre aceste două opinii este corectă? (Niciuna nu este corectă.) De fapt, nu este vorba despre bine și rău. Într-un mediu social oriental, în cadrul unei astfel de comunități, trebuie să trăiești așa. Ai putea să te răzvrătești dacă ai vrea? În cadrul unei familii, riști să mori dacă te răzvrătești. În Occident, ai putea trăi ca o femeie occidentală, dar indiferent de modul în care trăiești, în ce mediu social sau în ce comunitate, care opinie este în conformitate cu adevărul? (Niciuna dintre ele nu este în conformitate cu adevărul.) Niciuna dintre opinii nu este în conformitate cu adevărul, ambele îl încalcă. De ce spun acest lucru? Orientalii vor ca femeile să fie întotdeauna manierate, să întruchipeze valorile confucianiste, să fie virtuoase și blajine – cu ce scop? Ca să le facă ușor de controlat. Aceasta este o ideologie malignă care s-a dezvoltat din cultura tradițională orientală și care este, de fapt, dăunătoare pentru oameni, conducând în cele din urmă femeile să trăiască vieți fără direcție sau idei proprii. Aceste femei nu știu ce ar trebui să facă, cum să facă sau ce acțiuni sunt corecte sau greșite. Ele chiar își oferă viețile familiilor lor, dar tot consideră că nu au făcut suficient. Este acesta un tip de prejudiciu adus femeilor? (Da, este.) Ele nici măcar nu se împotrivesc când li se iau propriile drepturi, drepturile de care ar trebui să se bucure. De ce nu se împotrivesc? Ele spun: „Este greșit să te împotrivești, nu este virtuos. Uită-te la cutare și la cutare, se descurcă mult mai bine decât mine și au suferit mult mai mult, dar nu se plâng niciodată.” De ce ar gândi ele așa? (Sunt influențate de gândirea culturală tradițională.) Această cultură tradițională a prins rădăcini adânci în mintea lor și le-a provocat mari suferințe. Cum pot să tolereze acest chin? Ele știu foarte bine că acest chin este dureros, că le face să se simtă neajutorate și le provoacă suferință, așadar, cum pot totuși să-l suporte? Care este motivul obiectiv? Că acesta este mediul lor social, așa că nu se pot elibera, ci doar se resemnează cu blândețe. Acesta este și sentimentul lor subiectiv. Ele nu înțeleg adevărul, sau cum ar trebui să trăiască femeile cu demnitate, sau modul corect în care ar trebui să trăiască femeile. Nimeni nu le-a spus aceste lucruri. Din câte știu ele, care este criteriul pentru comportamentul și acțiunile femeilor? Cultura tradițională. Ele cred că ceea ce a fost transmis din generație în generație este corect și că, dacă cineva încalcă acest lucru, atunci conștiința sa ar trebui condamnată. Acesta este „criteriul” lor. Dar este acest criteriu, de fapt, corect? Ar trebui să fie pus între ghilimele? (Da, ar trebui.) Acest criteriu nu este în conformitate cu adevărul. Indiferent cât de aprobat sau favorabil este comportamentul cuiva sub controlul acestui tip de gândire și punct de vedere, este acesta, de fapt, un criteriu? Nu este, deoarece se împotrivește adevărului și umanității. Pentru o lungă perioadă de timp, femeile orientale au fost nevoite să aibă grijă de întreaga lor familie și erau responsabile pentru toate micile probleme banale. Este corect acest lucru? (Nu, nu este.) Atunci, cum îl pot tolera? Pentru că sunt înrobite de acest tip de gândire și punct de vedere. Capacitatea lor de a tolera acest lucru indică faptul că, în adâncul sufletului, ele sunt sigure în proporție de optzeci la sută că așa e bine să procedeze și că, dacă doar îndură, atunci vor putea să întrunească standardele culturii tradiționale. Așadar, ele se îndreaptă spre această direcție, spre aceste standarde. Dacă, în adâncul sufletului lor, ar crede că este greșit și că nu ar trebui să o facă, că nu este în conformitate cu umanitatea și că se împotrivește umanității și adevărului, ar putea să o mai facă? (Nu, nu ar putea.) Ar trebui să se gândească la o modalitate de a scăpa de acei oameni și de a nu fi sclavele lor. Dar majoritatea femeilor nu ar îndrăzni să facă asta – ce cred ele? Că ar putea supraviețui fără comunitatea lor, dar că ar purta un stigmat teribil dacă ar pleca și ar suferi anumite consecințe. După ce cântăresc bine, ele se gândesc că, dacă ar face-o, semenii lor le-ar bârfi că nu sunt virtuoase, societatea le-ar condamna în anumite moduri și ar avea anumite păreri despre ele, iar toate acestea ar aduce consecințe grave. În cele din urmă, cântăresc acest aspect și își spun: „Este mai bine să tolerez. Altfel, greutatea condamnării m-ar zdrobi!” Așa sunt femeile orientale, de-a lungul generațiilor. Ce trebuie să îndure ele în spatele tuturor acestor fapte bune? Privarea de demnitatea lor umană și de drepturile lor. Sunt aceste gânduri și opinii în conformitate cu adevărul? (Nu, nu sunt.) Ele nu sunt în conformitate cu adevărul. Au fost lipsite de demnitatea lor și de drepturile omului, și-au pierdut integritatea, spațiile de viață și de gândire independentă și dreptul de a vorbi și de a-și exprima propriile dorințe – tot ceea ce fac este pentru acei oameni de acasă. De ce fac acest lucru? Pentru a întruni standardele impuse femeilor de cultura tradițională și pentru ca alți oameni să le laude, numindu-le soții bune și oameni buni. Nu este aceasta un fel de tortură? (Ba da, este.) Este acest mod de gândire adecvat sau denaturat? (Este denaturat.) Este în conformitate cu adevărul? (Nu, nu este.) Dumnezeu a creat liberul-arbitru pentru omenire și care sunt gândurile care provin din acest liber-arbitru? Sunt ele în conformitate cu umanitatea? Aceste gânduri trebuie să fie cel puțin în conformitate cu umanitatea. În afară de aceasta, El a vrut, de asemenea, ca oamenii să aibă opinii și înțelegeri exacte față de toți oamenii, toate evenimentele și lucrurile pe parcursul vieții lor, iar apoi să aleagă calea cea dreaptă pentru a trăi și a se închina la Dumnezeu. Viața trăită în acest mod este dată de Dumnezeu și ar trebui să se bucure de ea. Cu toate acestea, oamenii sunt restricționați, înrobiți și denaturați întreaga lor viață de aceste așa-zise culturi tradiționale și scripturi morale și, în cele din urmă, ce devin? Devin marionetele culturii tradiționale. Nu este din cauza faptului că oamenii nu înțeleg adevărul? (Ba da, este.) Ați alege să mergeți pe această cale în viitor? (Nu, nu aș alege.) Așadar, ce ar trebui să faceți? Să presupunem că zici: „Mă voi lupta cu ei” sau „Nu-i voi mai servi. Am drepturi umane și am propria mea integritate.” Este acest lucru în regulă? (Nu, nu este.) Acest lucru nu este în regulă. Asta înseamnă să treci de la o extremă la alta și nu înseamnă să aduci mărturie pentru Dumnezeu sau să-L slăvești. Așadar, cum ar trebui să acționați? (În conformitate cu principiile.) Bineînțeles că este corect să acționați în conformitate cu principiile și ar trebui să tratați pe toată lumea în conformitate cu principiile, tratându-i ca frați și surori dacă ei cred în Dumnezeu și ca non-credincioși dacă nu cred. Nu este nevoie să te nedreptățești, să-ți denaturezi integritatea sau să renunți la demnitatea și drepturile tale, sacrificându-ți viața pentru ei. Ei nu merită acest lucru. Există doar Unul în această lume pentru care merită să-ți sacrifici viața. Cine este acesta? (Dumnezeu.) De ce? Pentru că Dumnezeu este adevărul, iar cuvintele Sale sunt criteriul pentru existența, comportamentul și acțiunile omului. Atât timp cât îl ai pe Dumnezeu și cuvintele lui Dumnezeu, nu vei devia și vei fi corect în modul în care te comporți și acționezi. Acesta este efectul final pe care cuvintele lui Dumnezeu îl au asupra unei persoane odată ce aceasta a fost mântuită.

„Ce este adevărul?” e un subiect prea vast. Am dat doar câteva exemple, dintre care unul a fost cum să tratăm bufnițele. Ce alte exemple au fost? (Orientalii îi imită pe occidentali când beau cafea.) (Standardele cerute de orientali și occidentali pentru femei.) Acestea sunt cele mai evidente exemple. Așadar, dintre opiniile oamenilor din Orient și din Occident cu privire la diverse lucruri, care este criteriul? (Niciunul.) Niciunul nu implică adevărul, ambele sunt puncte de vedere și opinii umane. Mai exact, ambele sunt puncte de vedere eronate și sofisme. Ele nu sunt criterii, sunt strategii, teorii și filosofii ale Satanei care fac rău oamenilor. Înțelegeți puțin mai bine această chestiune, după ce am avut părtășie despre ea în felul acesta? (Da, înțelegem.) Dacă nu aș fi vorbit despre asta, poate că într-o zi v-ați fi gândit să-i imitați pe occidentali, bând cafea și mâncând hamburgeri, copiindu-i. Este acest lucru în acord cu principiile? Chiar dacă mănânci mâncare occidentală în fiecare zi, totul va fi inutil dacă nu urmărești adevărul, tot nu vei avea criteriul pentru modul în care să te comporți. Cheia este dacă poți să cauți adevărul și să acționezi în conformitate cu principiile – acest lucru este benefic pentru tine. Printr-o astfel de părtășie a Mea, aveți o oarecare înțelegere a adevărului și a criteriilor? (Da, avem.) Există adevăr în cadrul culturii tradiționale a oamenilor sau al criteriilor morale? (Nu, nu există.) Există adevăr în scripturile morale? (Nu, nu există.) Puteți fi acum siguri că doar cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul? (Da, putem.) După ce confirmați că ale Sale cuvinte sunt adevărul, trebuie să vă gândiți: ce sunt cuvintele lui Dumnezeu? Care sunt principiile cerute în cuvintele Sale? Care sunt criteriile pe care le-a comunicat El oamenilor? Cum anume ar trebui aceștia să acționeze pentru a fi în conformitate cu cuvintele lui Dumnezeu și care sunt principiile corecte pentru a face acest lucru? Aceasta este ceea ce trebuie să căutați, dar deocamdată asta este tot despre acest subiect.