C. Atitudinea și comportamentul oamenilor în contactul lor cu sexul opus

Al treilea punct este atitudinea și comportamentul oamenilor în contactul lor cu sexul opus, în viața lor cotidiană. Aceasta este o problemă pe care toți cei care trăiesc printre oameni o vor întâlni, indiferent de vârsta lor. Ce aspect al umanității este implicat? Acest lucru implică demnitatea unei persoane, simțul rușinii și stilul de conduită al acesteia. Unii oameni privesc cu multă nonșalanță contactul cu sexul opus. Li se pare că nu este mare lucru atât timp cât nu se întâmplă nimic, cum nu e nici faptul de a se complace în gânduri desfrânate sau de a dezvălui vreo pasiune nelegiuită. Ar trebui cineva cu umanitate normală să aibă astfel de gânduri? Este acesta un semn al umanității normale? Odată ce ești suficient de matur pentru a te căsători și a intra în contact cu sexul opus și vrei să ai o relație, fă-o în mod normal și nimeni nu va interveni. Dar unii oameni nu vor o relație, flirtează câteva zile cu cineva care le atrage atenția și, de îndată ce întâlnesc pe cineva care le stârnește interesul și corespunde preferințelor lor, încep să se grozăvească. Și cum se grozăvesc? Ridică o sprânceană, fac semn cu ochiul sau își schimbă tonul vocii, în timp ce vorbesc sau se mișcă într-un anumit mod, ori încep să facă remarci amuzante pentru a se face remarcați; asta înseamnă că se grozăvesc. Când o persoană care nu este așa în mod normal dezvăluie aceste comportamente, poți fi sigur că există în apropiere câțiva membri de sex opus care corespund preferințelor lor. Cine sunt acești oameni? Ai putea spune că se poartă necorespunzător sau că nu păstrează limite clare între bărbați și femei, dar nu au afișat niciun comportament deplorabil. Unii ar putea spune că pur și simplu sunt frivoli. Cu alte cuvinte, ei se comportă într-un mod nedemn; oamenii frivoli nu au noțiunea de respect de sine. Unii oameni dezvăluie aceste trăsături în viața de zi cu zi, dar îndeplinirea îndatoririlor personale nu este afectată, iar acest lucru nu a afectat nici finalizarea lucrării lor, deci este asta cu adevărat o problemă? Unii spun: „Atâta vreme cât nu îi împiedică să urmărească adevărul, este nevoie să vorbești despre asta?” La ce se referă acest lucru? La rușinea și demnitatea umanității cuiva. Umanitatea unei persoane nu poate fi lipsită de rușine și demnitate și, fără ele, umanitatea lor nu poate fi una normală. Unii oameni sunt credibili și sunt serioși, responsabili și muncesc din greu în tot ceea ce fac. Nu au nicio problemă majoră, dar pur și simplu nu iau în serios acest aspect al vieții lor. Când flirtezi cu un membru al sexului opus, este constructiv sau dăunător acest lucru? Ce se întâmplă dacă persoana cu care flirtezi se îndrăgostește de tine? S-ar putea să spui: „Nu asta am vrut”; ei bine, dacă totuși flirtezi cu o persoană atunci când nu-ți dorești asta, nu te joci cu ea? Îi faci rău! E un lucru oarecum lipsit de simțul moral. Oamenii care fac acest lucru au un caracter slab. Mai mult, dacă nu intenționezi să continui această relație și nu ești serios în privința ei, dar tot ridici din sprâncene și-i faci cu ochiul sexului opus și te dai în spectacol cu distracție și umor, făcând totul pentru a arăta că ai stil, că ești chipeș frumos, dacă te grozăvești așa, ce faci, de fapt? (Seduci oamenii.) Există intenția de a seduce în asta. Acum, acest tip de comportament seducător este un lucru nobil sau urât? (Este un lucru urât.) Acesta e punctul în care nu mai există niciun strop de demnitate. Ce fel de oameni din această lume i-ar seduce pe alții? Prostituate, femei ușoare, pungași, acești oameni nu cunosc rușinea. Ce înseamnă a nu cunoaște rușinea? Înseamnă că sunt insensibili la rușine. Integritatea, rușinea și onoarea, demnitatea și reputația de asemenea, lor nu le pasă de niciuna dintre acestea. Oamenii de genul acesta obișnuiesc să se dea mari și să flirteze. Să flirteze cu o persoană sau două nu este suficient, iar să flirteze cu opt sau zece nu li se pare excesiv. Ar fi nevoie de mii și mii de oameni pentru a-i face fericiți. Unele femei căsătorite au avut doi copii și nimeni din afara casei nu știe despre asta. De ce nu le spun oamenilor? Le este teamă că, odată ce vor spune că sunt căsătorite și promise, nu vor mai avea succes în flirturile lor și își vor pierde seducția și farmecul. Acesta este motivul pentru care nu vor fi deschise în această privință. Oare asemenea oameni nu sunt insensibili la rușine? Este umanitatea cuiva normală dacă are asemenea lucruri în ea? Nu este. Acest lucru sugerează că, dacă ai o asemenea umanitate și astfel de comportamente, atunci ai neajunsuri în ceea ce privește umanitatea normală; îi lipsesc rușinea și demnitatea. Unele femei încep să își aranjeze părul și să își netezească hainele de îndată ce se află în preajma sexului opus sau își aplică fard de obraz și pudră, încercând din răsputeri să se dichisească. Care este scopul lor în asta? Scopul lor este seducția. Acest lucru nu ar trebui să existe în umanitatea normală. Să fii capabil să seduci oameni în acest fel și să nu simți nimic, crezând că este ceva normal și obișnuit, că nu este mare lucru, înseamnă să nu ai simțul rușinii și să nu știi nici măcar ce ar trebui și ce nu ar trebui să faci. Există unele femei care ar fi dispuse să umble peste tot pe stradă goale pușcă dacă li s-ar oferi zece mii de yuani. Ce fel de oameni sunt ele? Sunt oameni fără un simț al rușinii. Ar face orice pentru bani, fără rușine. Integritatea, caracterul, simțul rușinii și demnitatea nu înseamnă nimic și nu au valoare pentru ele. Simt că abilitatea de a-și da aere și de a-i seduce pe alții este un talent al lor, iar singura lor bucurie se rezumă la câștigarea simpatiei mai multor persoane și la a fi urmate de ele. Aceasta este cea mai mare onoare pentru astfel de femei; este ceea ce prețuiesc. Ele nu prețuiesc lucruri precum demnitatea, simțul rușinii sau caracterul. Este aceasta o umanitate bună? (Nu.) Ați manifestat astfel de comportamente? (Da.) Atunci, sunteți în stare să le țineți sub control? Le puteți ține sub control de cele mai multe ori sau numai de puține ori? Aveți abilitatea de a vă înfrâna? Oamenii care se pot înfrâna sunt aceia a căror inimă cunoaște rușinea. Toți au momente trecătoare de impulsivitate și decădere, dar atunci când le au cei care se pot înfrâna, ei simt că acel lucru pe care îl fac nu este corect, că se înjosesc, că trebuie să se oprească imediat și că nu trebuie să mai continue să îl facă. Iar mai târziu, când dau din nou peste un astfel de lucru, ei sunt capabili să se controleze. Dacă nu există nici măcar atât de puțină capacitate de autoînfrânare în umanitatea ta, atunci împotriva a ce te-ai putea răzvrăti când ești chemat să practici adevărul? Unii oameni sunt binecuvântați cu o înfățișare plăcută și se trezesc permanent căutați de sexul opus; cu cât mai mulți oameni îi caută, cu atât mai mult simt că își permit să se dea în spectacol. Nu este periculos pentru ei? Ce ar trebui să faci în această situație? (Să recunoști și să eviți această capcană.) Aceasta este cu adevărat o capcană pe care trebuie să o eviți; dacă nu o faci, este posibil să descoperi că o persoană te-a prins în mreje. Trebuie să eviți această capcană înainte să devii prins în mreje; aceasta se numește autoînfrânare. Oamenii care se autoînfrânează au un simț al rușinii și au demnitate. Cei care nu pot fi ademeniți de oricine îi seduce și mușcă momeala oricând îi caută cineva, ceea ce cauzează probleme. În plus, se vor da și în spectacol în mod deliberat, se vor dichisi și îmbrăca frumos și vor alege în mod special acele haine pe care le au și care-i pot face să arate mai frumos, mai atractivi și mai drăguți, și le vor purta în fiecare zi; acest lucru este periculos pentru ei și arată că sunt persoane care încearcă în mod conștient să-i seducă pe ceilalți. Dacă atragi prea multe priviri și ești prea seducător în aceste haine, atunci trebuie să te răzvrătești împotriva trupului și să renunți la purtarea hainelor de acest gen. Dacă ești hotărât în privința asta, atunci o poți face. Totuși, dacă nu ai această hotărâre și vrei să-ți cauți un partener, atunci nu te opri și caută-ți unul: interacționați normal unul cu altul, fără să flirtezi cu altcineva. Dacă nu cauți un partener, dar totuși flirtezi cu alții, atunci se poate spune doar că îți lipsește simțul rușinii. Trebuie să îți fie clar ceea ce alegi. Puteți să respectați cu toții aceste principii? (Avem această hotărâre.) Dacă aveți această hotărâre, atunci aveți energia, motivația și va fi ușor să le respectați. Unii oameni sunt în esență decenți prin natura lor și, în plus, după ce și-au găsit credința în Dumnezeu, urmăresc adevărul și merg pe calea cea dreaptă, așa că nu au acea dorință și nu răspund nimănui care încearcă să flirteze cu ei. Unii oameni sunt destul de predispuși la acest lucru, în timp ce alții nu-i acordă nicio atenție; unii oameni par să aibă această hotărâre, dar nici măcar ei înșiși nu pot spune dacă, de fapt, o au sau nu. În ceea ce privește interacțiunea cu sexul opus, acesta este un lucru pe care trebuie să îl gestionezi corect, să-l reexaminezi și să-l identifici ca parte integrantă a demnității și a rușinii umanității normale. Ce legătură are lipsa simțului rușinii cu lipsa umanității? Este corect să spunem că, dacă cineva nu are simțul rușinii, nu are umanitate. De ce toți cei lipsiți de umanitate nu iubesc adevărul? Și de ce spunem că o persoană poate urmări adevărul dacă deține umanitate? Spuneți-mi, oamenii fără simțul rușinii știu ce este bine și ce nu este bine? (Nu.) Așadar, atunci când fac lucruri rele care se împotrivesc lui Dumnezeu, Îl trădează și încalcă adevărul, simt ei oare vreo remușcare? (Nu.) Pot ei să meargă pe calea cea dreaptă dacă nu îi mustră propria conștiință? Pot ei să urmeze adevărul? Oamenii obraznici și nerușinați sunt amorțiți; ei nu pot distinge clar lucrurile pozitive de cele negative sau ceea ce Dumnezeu iubește și ceea ce El detestă. Așa că, atunci când Dumnezeu le cere oamenilor să fie cinstiți, ei spun: „Care este problema cu a spune o minciună? A spune un neadevăr nu este degradant!” Nu cumva cineva fără rușine ar spune una ca aceasta? Dacă o persoană cu simțul rușinii nu reușește să fie sinceră și este prinsă în fapt de toată lumea, nu îi roșește fața? Nu este neliniștită pe interior? (Este.) Și ce spuneți despre o persoană nerușinată? „Fiind o persoană onestă, ce gândesc alții, ce valoare am pentru ei sau ce importanță îmi acordă, nimic din toate acestea nu contează pentru mine!” Nu îi pasă. Mai poate, atunci, să urmărească adevărul? Dacă întrebi asemenea oameni, după ce au rostit minciuni, dacă au inima tulburată sau dacă simt remușcări, vor spune: „Ce înseamnă să fii împăcat? Ce înseamnă remușcarea? De ce trebuie să fie acest lucru atât de supărător?” Ei nu au o asemenea conștiință. Poate cineva cu o asemenea rațiune nesănătoasă să-L urmeze pe Dumnezeu? Pot ei să urmărească adevărul? Nu îl urmăresc. Pentru ei, nu există limite între lucrurile pozitive și cele negative, între adevăr și ceea ce îl încalcă, toate sunt la fel. În orice caz, ei gândesc că va fi bine dacă toată lumea face un efort, își îndeplinește datoria și plătește un preț. Nu există nicio diferență între aceste lucruri. Ei nu au niciun fel de remușcare atunci când fac ceva care se împotrivește lui Dumnezeu, când fac ceva care încalcă adevărurile-principii, când fac ceva care aduce pierderi intereselor altcuiva sau când fac ceva care tulbură lucrarea bisericii. Ei nu au niciun fel de remușcare. Prin aceasta, nu sunt ei lipsiți de simțul rușinii? Oamenii care nu au simțul rușinii sunt lipsiți de discernământ cu privire la asemenea lucruri. Pentru ei, este vorba despre a face ce vor. Totul este permis; nu este nevoie să folosească adevărul pentru a judeca. Așadar, oamenii fără simțul rușinii nu au cum să înțeleagă sau să practice adevărul. Aceasta este relația dintre lipsa simțului rușinii și lipsa umanității. Atunci, de ce nu ați fost în stare să spuneți acest lucru? Toți gândiți: „Ceea ce predici nu prea are legătură cu adevărul; e cam departe de acesta. De obicei suntem în stare să vedem clar aceste lucruri, așadar mai avem noi nevoie ca Tu să ne vorbești despre ele?” Dacă simțiți că nu are legătură cu adevărul, atunci cât ați pătruns din adevărul-realitate? Trăiți o umanitate normală? Ați devenit cu adevărat oameni care dețin adevărul și au umanitate? Sunteți prea mici în statură și nici măcar nu vă puteți da seama de aceste lucruri, prin urmare, ce adevăr-realitate ați putea avea?

Unul dintre cele 10 decrete administrative ale casei lui Dumnezeu spune: Omul are o fire coruptă și, în plus, este stăpânit de sentimente. Ca atare, este absolut interzis ca doi membri de sex opus să lucreze împreună neînsoțiți atunci când slujesc lui Dumnezeu. Orice persoană descoperită făcând acest lucru va fi exclusă, fără excepție. Cum privesc oamenii acest decret administrativ? Dacă un bărbat a avut relații necorespunzătoare cu mai mult de 30 de femei, spune-Mi, cum se vor simți oamenii care au auzit despre asta? (Vor fi surprinși.) Ai fi surprins să auzi asta; ai fi șocat: „Dumnezeule, sunt foarte multe! Este dezgustător, nu-i așa?” Și ce fel de sentiment a avut acel bărbat când ți-a spus asta? (S-a purtat ca și cum nu ar fi contat pentru el.) Pentru el, nu ar fi fost nimic ieșit din comun. Întreabă-l ce mănâncă astăzi: „Orez.” Întreabă-l cu câte femei a fost: „Treizeci sau mai multe.” El va răspunde la ambele întrebări exact cu același ton și mod de gândire. Mai există mântuire pentru o persoană cu o asemenea umanitate? Nu există, chiar dacă el crede în Dumnezeu. Cum ar putea să nu știe să se rușineze când divulgă așa ceva? Este o chestiune degradantă! Atunci cum a putut să o divulge pur și simplu? Spune-Mi, mai are vreo urmă de simț al rușinii? Nu, nu mai are. Simțul conștiinței din interiorul umanității sale a amorțit deja și nu mai are nicio capacitate de percepție. Aceasta nu este doar o mică problemă de a fi depravat; oamenii fără rușine sau demnitate nu mai sunt oameni. În exterior încă arată ca niște oameni, dar acest lucru se năruie de îndată ce trebuie să se ocupe de ceva. Ei sunt capabili să facă orice fără să cunoască rușinea și asta înseamnă că nu mai sunt oameni. Haideți să încheiem aici discuția noastră despre aceste aspecte.

Gândiți-vă la aceste trei aspecte ale umanității normale pe care le-am discutat astăzi. Sunt ele importante? Sunt aceste aspecte ale umanității normale deconectate de urmărirea adevărului? (Nu.) Atunci, ce legătură au ele cu urmărirea adevărului? Dacă umanitatea unui credincios în Dumnezeu nu deține o anumită meticulozitate, un simț al responsabilității sau o capacitate de atenție în acțiunile sale, dacă nu are o asemenea umanitate, atunci ce poate câștiga în credința sa în Dumnezeu și în urmărirea adevărului? Am avut părtășie despre destul de multe adevăruri de-a lungul anilor, adevăruri din fiecare domeniu. Dacă oamenii nu se implică sau nu tratează aceste adevăruri cu o gândire conștiincioasă, trântind totul laolaltă și nefăcând nimic în mod conștiincios, pot ei ajunge astfel să înțeleagă adevărul? Unii oameni spun: „Dacă nu pot ajunge să înțeleg adevărul, nu pot doar să memorez aceste doctrine și terminologii?” Ai putea în final să fii capabil să obții adevărul în acest fel? Dacă nu deții acest tip de umanitate normală și umanitatea ta nu cuprinde aceste lucruri, însemnând că nu ai o atitudine conștiincioasă, meticuloasă, serioasă și responsabilă față de lucruri, atunci adevărul se transformă pentru tine în doctrine și în sloganuri, se transformă în reglementări. Nu poți obține adevărul, pentru că nu ești capabil să îl înțelegi. În afară de asta, dacă nu poți gestiona bine mediul, rutina și stilul vieții personale, vei fi capabil să pătrunzi în diversele principii și zicale care implică adevărul? Nu vei fi. În plus, în viață, oamenii trebuie să iubească lucrurile pozitive, iar în ceea ce privește lucrurile negative și ticăloase, ei trebuie să mențină în adâncul inimii lor o atitudine de dispreț și repulsie. Aceasta este singura cale de a pătrunde în câteva adevăruri. Ceea ce înseamnă că, în urmărirea adevărului, trebuie să ai o atitudine corectă și o stare sufletească adecvată; trebuie să fii o persoană onestă și serioasă. Doar astfel de oameni pot dobândi adevărul. Dacă cineva nu are niciun simț al rușinii și rămâne amorțit și inconștient în inima sa atunci când a făcut multe lucruri ticăloase, multe lucruri care încalcă adevărul și care se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu, gândindu-se că nu este nimic ieșit din comun, îi este atunci adevărul de vreun folos? Nu este de niciun folos. Adevărul nu produce niciun efect asupra lui și nu este în măsură să îl țină în frâu, să îl mustre, să îl îndrume sau să îi indice direcția și calea, ceea ce înseamnă că are probleme. Cum ar putea o persoană fără măcar un minim simț al rușinii să înțeleagă adevărul? Pentru ca o persoană să fie capabilă să înțeleagă adevărul, ea trebuie mai întâi să fie sensibilă sufletește la lucrurile pozitive și negative. Simte repulsie la simpla menționare sau întâlnire cu un lucru negativ sau ticălos, iar dacă ea însăși face un astfel de lucru, se simte rușinată și neliniștită. Simte dragoste pentru adevăr și poate accepta adevărul în inima sa; îl poate folosi pentru a se înfrâna și pentru a-și schimba stările greșite. Nu sunt acestea lucrurile pe care umanitatea normală ar trebui să le dețină? (Ba da.) Dacă deține aceste lucruri, nu devine ușor pentru o persoană să urmărească adevărul? Iar dacă cineva nu deține niciunul dintre acestea, atunci a vorbi despre urmărirea adevărului este doar o vorbărie goală. Cum ar putea face asta fără lucruri pozitive în inima sa? Adevărul nu va prinde rădăcini, nu va înflori și nu va da roade înlăuntrul tău până când umanitatea ta normală nu va deține aceste lucruri; până atunci nu va avea niciun efect. Când ai înțeles adevărul, vei putea să-ți modifici gândirea și să-ți înfrânezi comportamentul, iar gândurile tale corupte vor deveni din ce în ce mai puține. Aceasta este adevărata schimbare.

Câte dintre aceste manifestări ale umanității normale pe care le-am discutat astăzi le aveți? Câte vă lipsesc? Ce anume dețineți? (Un simț al rușinii.) Un simț al rușinii, acesta este unul bun. Un simț al rușinii este minimul pe care ar trebui să-l dețineți. Ce altceva? Aveți cu toții o mentalitate și o atitudine conștiincioasă, meticuloasă față de oameni, evenimente și lucruri? Văd că sunteți neglijenți în tot ceea ce faceți, fiind doar letargici și delăsători, iar când văd aceste lucruri pe care le faceți, în inima Mea se intensifică neliniștea. Puteți să detectați aceste probleme de unii singuri? Atunci când le detectați, vă faceți griji? (Da.) În ce fel? Vorbiți despre asta. (Acum că tocmai am auzit părtășia lui Dumnezeu, simt că nu am prea multă umanitate și că am avut o mentalitate frivolă față de datoria mea și față de evenimentele din viața mea. Sunt atât de departe de standardele cerințelor lui Dumnezeu. Este puțin înspăimântător.) Umanitatea ta are prea multe lipsuri, nu-i așa? Simți că ai crezut în Dumnezeu ani de zile și ai auzit multe adevăruri, dar nu deții nici măcar cele mai importante lucruri ale umanității; cum ai putea să nu fii neliniștit? Unii oameni au un minim de îndemânare tehnică, dar tot ceea ce fac este de proastă calitate. Totul este inferior, nu corespunde standardelor, iar ei nu analizează care sunt metodele avansate și cele standard. Nu au ei o gândire limitată? De exemplu, li s-a cerut la un moment dat să instaleze o ușă și au spus: „De unde provin eu, majoritatea ușilor pe care le avem sunt uși simple.” Locul acela mic din care provin nu stabilește standardul. Ar trebui să se uite la stilul ușilor companiilor și clădirilor rezidențiale din marile orașe, apoi să își facă treaba în funcție de realitatea situației. Totuși, aici și-au deschis gura și au spus: „La noi acasă nu se fac uși duble și nu sunt prea mulți oameni aici. Nu ar fi mare lucru nici dacă ar fi, se pot înghesui pur și simplu.” Altcineva a spus: „Dacă oamenii se înghesuie prea mult timp, se va rupe tocul ușii. Haideți să mai discutăm despre asta. De data asta faceți o excepție și să fie o ușă dublă, bine?” Acesta a răspuns: „Nu! Eu fac uși simple; nu pot face uși duble. Eu sunt cel care știe cum se fac sau tu? Eu sunt, așa că de ce nu mă asculți pe mine? Tu trebuie să mă asculți pe mine!” Li s-a cerut să lucreze în funcție de situație, dar nu au ascultat și au insistat să facă o ușă mică. Nu este acest lucru o problemă? Când li s-a cerut să instaleze un panou din sticlă între interior și exterior, pentru a lăsa lumina să intre și a evita ca spațiul să pară mic, au spus: „De ce am instala sticlă? Acesta ar fi un risc pentru siguranță, nu-i așa? Nu instalez sticlă; vor fi bune aceste două uși. Acesta este singurul tip de ușă pe care îl folosim acolo de unde provin eu.” Întotdeauna aduc în discuție lucruri precum „de unde sunt eu”, „ca acasă”, „am studiat aspecte tehnice”, pentru a-i suprima pe alții. Sunt aceste lucruri adevărul? (Nu sunt.) Pentru ca ei să adopte o asemenea atitudine față de aspectele externe, ce trebuie să fie deficitar în umanitatea lor? Raționalitatea. Și ce fel de lucruri, în special, trebuie să fie deficitare în raționalitatea lor? Perspicacitatea. Ei au întotdeauna impresia că tot ceea ce se întâmplă acolo de unde provin este corect, că totul este la cel mai înalt nivel, că totul este adevărul. Nu este raționalitatea lor slabă? Cum ar trebui să arate raționalitatea normală? Cu o raționalitate normală, ei ar spune: „Sunt în această meserie de mulți ani, dar nu am văzut prea multe. Așa facem noi ușile acolo de unde provin eu, dar hai să vedem cât de mari sunt ușile aici. Ne vom conforma la ceea ce fac oamenii de aici. Acesta este un loc diferit, iar în această sarcină ar trebui să rămân flexibil.” Nu este asta raționalitate? (Ba da.) Atunci, o asemenea persoană are această raționalitate? Nu, nu deține nicio rațiune. Și cum a fost rezolvată problema în cele din urmă? Lucrarea a trebuit să fie refăcută. Refacerea lucrării nu este o pierdere? (Ba da, este.) Da, este. Există multe cazuri de astfel de probleme? Există. Persoana respectivă este de-a dreptul încăpățânată. Cât de încăpățânată este? Nu a ascultat de spusele nimănui; nu a ascultat nici măcar de ce am spus Eu și, în plus, M-a contrazis. Am spus: „Trebuie să te schimbi. Dacă nu o faci, nu e o treabă pentru tine.” Iar ea a avut curajul să spună: „Voi face o ușă de mărimea asta, chiar dacă nu ai nevoie de mine!” Ce fel de fire este asta? Este aceasta umanitate normală? (Nu.) Nu este umanitate normală, așadar, ce umanitate este atunci? După părerea mea, astfel de oameni se aseamănă puțin cu fiarele. Este exact ca atunci când unui bivol îi este sete: indiferent cât de multe bunuri sau oameni transportă în car, de îndată ce vede o baltă sau un râu, va trage carul în acea direcție. Nimeni nu-l poate abate din drum. Vorbim despre un animal. Au și oamenii o astfel de fire? Atunci când o fac, nu este umanitate normală, iar asta este periculos. Vor găsi o scuză pentru a te refuza, pentru a nu te mai asculta. Sunt atât de încăpățânați și de nesăbuiți! Cu asemenea situații în viața cotidiană, dacă nu ai o atitudine modestă de acceptare, de receptivitate față de opiniile celorlalți, dacă nu ai o atitudine de studiu, cum vei fi capabil să accepți adevărul? Cum îl vei putea practica? Toată lumea spune că ar fi mai potrivit să facem o ușă dublă. Nici măcar nu poți face asta și nu te apropii nici pe departe de practica adevărului; nici măcar nu vrei să auzi niciun fel de sugestie rezonabilă. Ai fi în stare să asculți ceva care are legătură cu adevărul? Nu ai asculta, ca întotdeauna. O persoană care are o astfel de fire nu ar înțelege ceva ce are legătură cu adevărul, iar asta presupune că are mari probleme. Dacă umanitatea unei persoane nu stăpânește nici măcar acest tip de rațiune, atunci ce adevăr poate practica? Pentru cine face acele lucruri cu care este ocupat în fiecare zi? Le face complet în funcție de propriile preferințe, de propriile dorințe egoiste. În fiecare zi, are acest tip de opinie față de oamenii, evenimentele și lucrurile care îl înconjoară în viața cotidiană: „Voi face ceea ce vreau, voi face ceea ce gândesc și voi face așa cum cred.” Cum se numește asta? Întreaga zi, tot ceea ce gândește este complet rău. Și dacă are o inimă atât de rea, cum rămâne cu acțiunile sale? Există oare o astfel de persoană ale cărei gânduri sunt toate rele, dar ale cărei acțiuni se aliniază la adevăr? Acest lucru nu este posibil, ar fi contradictoriu. Gândurile acesteia sunt toate rele, iar originea sa este în întregime rea, așa că lucrurile pe care le face nu vor fi niciodată pomenite. Iar printre lucrurile care nu sunt pomenite, unele sunt perturbări și tulburări, altele sunt distructive, în timp ce unele nu sunt prea rele. Dacă aceste lucruri ar fi luate în serios, ele ar trebui să fie condamnate. Așa funcționează.

Unii oameni au un fel de opinie eronată, pe care alții o găsesc destul de dezgustătoare. Acești oameni au câteva daruri, calități sau poate o meserie, o anumită competență sau o abilitate specială într-un anumit domeniu și, după ce au ajuns să creadă în Dumnezeu, se consideră oameni distinși. Este corectă această atitudine? Ce părere aveți despre această opinie? Este un lucru care aparține gândirii umanității normale? Nu. Atunci, ce fel de idee este aceasta? Nu este oare un lucru lipsit de rațiune? (Ba da.) Ei cred: „Sunt mai presus decât oamenii obișnuiți deoarece cunosc această meserie și sunt mai bun decât o persoană obișnuită din casa lui dumnezeu. Sunt un om înzestrat cu măiestrie și abilitate și sunt talentat și un bun orator. Sunt o figură aparte în casa lui dumnezeu. Sunt foarte carismatic. Nimeni nu-mi poate da ordine, nimeni nu mă poate conduce și nimeni nu-mi poate porunci să fac nimic. Am această abilitate, așa că voi face ceea ce vreau eu. Nu trebuie să mă gândesc la principii, orice fac este corect și în conformitate cu adevărul.” Ce părere aveți despre această opinie? Oare nu există oameni ca aceștia? Astfel de oameni nu sunt în minoritate și vin în casa lui Dumnezeu pentru a se lăuda. Dacă și-ar folosi calitățile sau abilitățile pentru a îndeplini o datorie în casa lui Dumnezeu, ar fi în regulă, dar dacă vor să se laude, atunci aceasta este o problemă de altă natură. De ce se numește „a se lăuda”? Ei îi văd pe credincioșii în Dumnezeu ca pe niște neghiobi, ca pe niște nimicuri. Nu cumva s-a întâmplat ceva cu gândirea lor? Nu este ceva în neregulă cu raționalitatea lor? Așa stau lucrurile în realitate? Sunt oamenii care cred în Dumnezeu cu adevărat lipsiți de valoare? (Nu.) Atunci, de ce acei oameni i-ar vedea ca atare? De ce ar avea ei un asemenea gând? De unde provine un asemenea gând? Îl învață de la non-credincioși? Ei consideră că oamenii care cred în Dumnezeu sunt niște nimicuri, că toți sunt casnici și gospodine, că toți sunt țărani și că fac parte din păturile inferioare ale societății. Opinia lor este identică cu cea a marelui balaur roșu. Ei cred că oamenii care cred în Dumnezeu sunt incapabili, că nu și-au putut croi un drum în societate și că au ajuns să creadă în Dumnezeu doar pentru că nu exista nicio altă cale pentru ei în lume, niciun alt loc unde să meargă. Ei cred că, fiindcă au o anumită abilitate, fiindcă știu câte ceva despre o anumită profesie sau au un anumit bagaj de cunoștințe tehnice, asta îi face persoane talentate în casa lui Dumnezeu. Este corectă această gândire? (Nu.) Ce este greșit în asta? Ei cred că nu există oameni capabili în casa lui Dumnezeu și, cu micul lor bagaj de cunoștințe profesionale, ar dori să își exercite puterea și să aibă ultimul cuvânt. Există asemenea oameni aici? Există astfel de oameni lângă voi sau printre cei cu care sunteți familiarizați sau pe care îi cunoașteți? Există o mulțime de oameni care sunt pricepuți într-un anumit domeniu, iar atunci când îi pui să acționeze în calitate de conducători sau lideri de grup, ei simt că au obținut un post oficial. Aceștia simt că au ultimul cuvânt de spus în casa lui Dumnezeu, că nimeni altcineva nu are grijă de interesele casei Lui ca ei sau nu protejează interesele acesteia mai mult decât ei și că nimeni nu este la fel de loial. Ei vor să gestioneze și să participe la toate activitățile, dar nu administrează nimic bine și nici nu caută adevărurile-principii. Nici măcar nu ascultă ce spun Eu. Există asemenea oameni aici? (Da.) Există asemenea oameni. Sub stindardul unei anumite abilități pe care o au, ei doresc să administreze pe toată lumea și să dețină funcții. De exemplu, când anumiți frați și surori fac un lucru care nu este pe placul lor, ei vor spune: „Trebuie să ne ocupăm de acești oameni, sunt revoltători!” În momentul în care credincioșii în Dumnezeu au o problemă, ei trebuie să primească părtășie despre adevăr. Aceasta nu este o unitate militară în care trebuie să se practice controlul militar. În ceea ce privește chestiunile din biserică, problemele pot fi rezolvate doar având părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu și făcându-i pe oameni să înțeleagă adevărul. Cei care nu acceptă adevărul și acționează arbitrar și capricios pot fi emondați. Doar cei care sunt ferm hotărâți să nu accepte adevărul pot fi disciplinați. Sunt unii oameni care au slujit drept supraveghetori sau conducători și lucrători care în mod clar nu cunosc adevărul-realitate, dar care totuși doresc întotdeauna să aibă putere și să aibă ultimul cuvânt în casa lui Dumnezeu. Au acești oameni conștiință și rațiune? Ei știu doar câteva tertipuri dintr-o meserie și nu înțeleg adevărul câtuși de puțin. Se cred utili și capabili, crezând că sunt mai buni decât o persoană obișnuită din casa lui Dumnezeu și doresc să facă ceea ce vor în biserică, dintr-o poziție autoritară: să aibă singurul și ultimul cuvânt de spus. Ei nu caută adevărurile-principii, ci acționează conform dorințelor lor, conform preferințelor lor. Care este problema aici? Nu este aceasta firea unui antihrist? Au astfel de oameni rațiunea umanității normale? Nu au nicio fărâmă din aceasta. Vom încheia aici părtășia noastră despre umanitatea normală.