B. Administrarea mediului înconjurător personal de către oameni

Al doilea punct: administrarea mediului înconjurător personal de către oameni în viața de zi cu zi. Care parte a umanității normale cuprinde acest lucru? (Cea a mediului de viață.) Și în ce constă acesta? Este format în principal din două părți ample: mediul în care trăiește o persoană, care cuprinde doar viața personală, și mediile publice cu care intră frecvent în contact. Și, mai precis, în ce constau aceste două părți ample? Stilul de viață al unei persoane, precum și gestionarea igienei și a mediului înconjurător. Pentru a detalia și mai mult, în ce constă stilul de viață al unei persoane? Muncă și odihnă, alimentație și lucruri precum menținerea sănătății în viața de zi cu zi și cunoștințe comune despre viața cotidiană. Vom începe cu prima parte: munca și odihna. Acestea ar trebui pur și simplu să fie făcute într-un mod regulat, programat. Cu excepția unor circumstanțe speciale, cum ar fi atunci când slujba cuiva îi cere să stea până târziu sau să facă ore suplimentare, munca și odihna trebuie cel mai adesea să aibă caracter regulat și programat. Acesta este modul corect. Sunt unii care preferă să rămână treji noaptea. Ei nu dorm seara, ci se ocupă cu tot felul de lucruri. Nu se culcă până când ceilalți nu se trezesc și nu își încep munca dimineața devreme, iar când ceilalți se culcă seara, ei se trezesc și se apucă de lucru. Nu există oameni ca aceștia? Întotdeauna nesincronizați cu ceilalți, întotdeauna speciali; asemenea oameni nu au o rațiune foarte sănătoasă. Ritmurile fiecăruia ar trebui să fie în principiu sincronizate în condiții normale, cu excepția cazurilor speciale. Care este următoarea? (Alimentația.) Cerințele alimentare ale umanității normale sunt ușor de îndeplinit, nu-i așa? (Da.) Acest lucru este ușor. Totuși, nu au oamenii câteva păreri false despre alimentație? Unii spun: „Noi credem în Dumnezeu și totul este în mâinile Lui. Nu există niciun mod de a se hrăni care ar putea dăuna stomacului cuiva. Mâncăm orice ne place, fără restricții, în mod liber. Nu este o problemă, dat fiind că Dumnezeu ne protejează.” Nu există oameni cu o asemenea înțelegere? Nu este ceva puțin denaturat în asta? O astfel de înțelegere nu este normală; cei care o dețin nu au o gândire normală. Mai sunt și alții care confundă cunoștințele normale, de bun simț pentru a trăi, cu manifestarea grijii pentru trup. Ei cred că a da atenție cunoștințelor de bun simț despre viață înseamnă a arăta grijă pentru trup. Nu există oameni care cred acest lucru? (Ba da.) De exemplu, unii oameni au probleme cu stomacul și nu mănâncă iute sau alimente stimulatoare. Sunt unii care le spun: „Aceasta este o preferință alimentară a ta; ești preocupat de trup. Trebuie să te răzvrătești împotriva acestui lucru. Există locuri în care vei merge unde aceasta este mâncarea și va trebui să o mănânci. Cum ai putea să nu o faci?” Nu există oameni cu o astfel de înțelegere? (Ba da.) Unii oameni nu pot mânca un anumit produs, însă insistă să o facă, spre disconfortul lor, pentru a se răzvrăti împotriva trupului. Eu spun: „Ai voie să nu mănânci dacă nu vrei. Nimeni nu te va judeca pentru asta.” Ei spun: „Nu, trebuie să o fac!” În acest caz, disconfortul lor este meritat. Și-au făcut-o cu mâna lor. Ei își impun reglementările, așadar, să le respecte ei. Atunci, ar fi greșit să nu mănânce acel lucru? (Nu.) Nu ar fi. Unii oameni cu anumite afecțiuni de sănătate sunt alergici la anumite alimente. Ei trebuie să evite acele lucruri și să nu le mănânce. Unii sunt alergici la ardeii iuți și nu ar trebui să-i mănânce, însă insistă să o facă. Ei continuă să îi mănânce, crezând că asta înseamnă să se răzvrătească împotriva trupului. Nu este aceasta o înțelegere denaturată? Asta este. Dacă nu sunt în stare să mănânce ceva, nu ar trebui să mănânce. De ce se împotrivesc corpului lor? Nu este nechibzuit din partea lor? (Este.) Nu este nevoie să urmeze această regulă sau să se răzvrătească împotriva trupului lor în acest fel. Fiecare are propria stare fizică: unii au probleme cu stomacul; alții au inima slabă; unii au o vedere mai slabă; alții sunt predispuși la transpirație; unii nu transpiră niciodată. Starea fiecăruia este diferită; trebuie să vă adaptați în funcție de propria stare. O singură propoziție poate reprezenta aceste cazuri: învață să ai puțin bun-simț în viață. Ce înseamnă aici „bun-simț”? Înseamnă că trebuie să știi ce este dăunător și ce este bine pentru tine să mănânci. Dacă ceva nu are gust plăcut, dar este bun pentru sănătatea ta, atunci trebuie să îl mănânci, pentru binele sănătății tale; dacă ceva este gustos, dar ți se face rău când îl mănânci, atunci nu îl mânca. Acesta este bunul-simț. În afară de asta, oamenii trebuie să cunoască și câteva metode de bun-simț pentru a rămâne sănătoși. În cele patru anotimpuri ale anului, lăsați timpul, clima și sezonul să dicteze alimentele pe care le mâncați; acesta este un principiu esențial. Nu te împotrivi corpului tău. Acesta este un mod de gândire și de înțelegere pe care oamenii cu umanitate normală ar trebui să le aibă. Unii oameni fac gastroenterită și suferă de diaree atunci când mănâncă alimente stimulatoare. Așadar, nu mâncați aceste alimente. Cu toate acestea, unii spun: „Nu mi-e frică. Dumnezeu mă protejează” și, drept urmare, au diaree după ce mănâncă. Ei spun chiar că Dumnezeu îi pune la încercare și îi rafinează. Nu sunt ei oameni absurzi? Dacă nu sunt absurzi, atunci sunt niște gurmanzi îngrozitori, care mănâncă fără să țină cont de consecințe. Astfel de oameni au o mulțime de probleme. Nu-și pot controla apetitul, dar spun: „Nu mi-e frică. Dumnezeu mă protejează!” Cum este înțelegerea lor despre această problemă? Este denaturată; ei nu înțeleg adevărul, dar încearcă să îl aplice orbește. Au gastroenterită, dar mănâncă la întâmplare, iar când fac diaree drept rezultat, faptul că spun că Dumnezeu îi face să treacă printr-o încercare și îi rafinează, nu este aceasta o aplicare oarbă a reglementărilor? Faptul că o asemenea persoană absurdă spune o astfel de prostie, nu este aceasta o blasfemie împotriva lui Dumnezeu? Ar lucra Duhul Sfânt într-o persoană atât de ridicolă? (Nu.) Dacă nu înțelegi adevărul, nu trebuie să aplici orbește reglementări lucrurilor. Ar supune Dumnezeu în mod aleatoriu pe cineva încercărilor? Cu siguranță nu. Nici măcar nu ești calificat pentru asta; îți lipsește statura și, astfel, Dumnezeu nu te va supune încercărilor. Un om care nu știe ce alimente îl vor îmbolnăvi este un idiot cu un intelect nesănătos. Pot oamenii lipsiți de raționalitate și intelect să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu? Pot ei să înțeleagă adevărul? (Nu.) Atunci, ar pune Dumnezeu o asemenea persoană să treacă prin încercări? Nu, El nu ar face-o. Asta înseamnă să nu ai rațiune și să spui prostii. Dumnezeu încearcă oamenii conform principiilor; ele sunt îndreptate către oamenii care iubesc adevărul și îl urmăresc, către oamenii pe care Dumnezeu i-ar folosi și care ar putea aduce mărturie pentru El. Îi pune la încercare pe oamenii cu o credință adevărată, care pot să-L urmeze și să mărturisească pentru El prin încercări. Nicio persoană care caută doar confortul și plăcerea și nu urmărește deloc adevărul, și cu atât mai puțin cineva cu o înțelegere denaturată a lucrurilor, nu are lucrarea Duhului Sfânt. Astfel stând lucrurile, i-ar pune Dumnezeu să treacă prin încercări? Este cu totul imposibil.

Unii oameni au acces la medicamente chinezești pe bază de plante sau la alimente sănătoase, pe care le consumă cu frivolitate. Unele femei se dau pe față cu lucruri care le protejează pielea, o albesc și o întind. Își petrec două ore în fiecare zi aplicând machiaj și trei ore înlăturându-l și, în cele din urmă, își distrug pielea până când ajunge de nerecunoscut. Vor spune chiar: „Nimeni nu poate trece peste legea naturală a frumuseții care dispare odată cu vârsta; priviți ce piele îmbătrânită am!” Adevărul este că nu ar fi arătat atât de bătrâne dacă nu ar fi continuat să își bată joc de fețele lor; le-au îmbătrânit exact acele produse pe care și le-au aplicat. Ce înțelegeți din asta? (Și-au făcut-o cu mâna lor.) Așa le trebuie! Există unele cunoștințe de bun-simț pentru a trăi cu umanitate normală, pe care o persoană trebuie să le priceapă, cum ar fi cele cu privire la menținerea sănătății și prevenirea bolilor: de exemplu, faptul că picioarele reci pot provoca dureri de spate, cum ar trebui tratată din timp hipermetropia sau care sunt efectele dăunătoare cauzate de șederea îndelungată la calculator. O persoană ar trebui să înțeleagă puțin ce înseamnă o asemenea atenție pentru sănătatea sa. Unii ar putea spune: „Pentru a crede în Dumnezeu, trebuie doar să citești cuvintele Lui. Ce rost are să înveți toate aceste lucruri de bun-simț privind sănătatea? Durata de viață a unui om este definită de Dumnezeu; orice cunoștințe medicale nu vor fi de niciun folos. În ceasul morții tale, nimeni nu te va putea salva.” Acest lucru pare corect la prima vedere, însă în realitate este puțin absurd. Este un lucru pe care l-ar spune cineva fără înțelegere spirituală. Ei învață să trâmbițeze cuvinte și doctrine cunoscute și să pară spirituali, când, de fapt, nu au nicio înțelegere pură. Ei încearcă orbește să aplice reglementări atunci când li se întâmplă lucruri, vorbind cât de frumos pot, fără să practice niciun adevăr. De exemplu, unii oameni le pot spune că terciul din făină de porumb este hrănitor, că este bun pentru sănătate. Ei nu vor înțelege asta. Cu toate acestea, de îndată ce aud pe cineva spunând despre carnea de porc înăbușită că este sănătoasă, vor mânca pe săturate următoarea dată când o vor vedea, spunând chiar în timp ce mestecă: „Ce pot să fac? Trebuie să mănânc asta; este pentru sănătatea mea!” Oare nu este un lucru înșelător să spui asta? (Este.) Este înșelătorie. Să ai ceea ce oamenii cu umanitate normală ar trebui să aibă, să știi ceea ce oamenii ar trebui să știe, să cunoști ceea ce este de cunoscut în etapa vieții care corespunde vârstei tale, asta înseamnă să ai umanitate normală. Unii oameni în jurul vârstei de 20 de ani mănâncă la întâmplare. Vor mânca și cuburi de gheață într-o zi geroasă. Vârstnicii din familia lor se sperie să vadă asta și îi îndeamnă să se oprească, spunându-le că îi va durea stomacul. „Să mă doară stomacul? Voi fi bine!”, spun ei, „Uită-te la mine: am o condiție fizică excelentă!” La vârsta lor, ei nu știu despre asemenea lucruri. Așteptați să împlinească 40 de ani; dați-le atunci să mănânce un cub de gheață. Ar face-o? (Nu.) Și când au 60 de ani, nici vorbă să mănânce gheață, le va fi frică să se apropie de ea. Temperatura acesteia va fi prea mult de suportat pentru corpul lor. Asta se numește experiență, învățarea lecțiilor de viață. Dacă o persoană la 60 de ani încă nu știe că stomacul său nu poate suporta prea multe cuburi de gheață, că organismul său nu le poate face față, că acestea o vor îmbolnăvi, cum se numește asta? Sunt aceste persoane lipsite de umanitate normală? Sunt lipsite de experiență de viață. Dacă o persoană care are 60 și ceva de ani încă nu știe că frigul este dăunător pentru spate, că picioarele reci provoacă dureri de spate, atunci cum a trăit în acești 60 și ceva de ani? Probabil i-a trăit de mântuială. Unii oameni înțeleg o mulțime de lucruri de bun-simț despre viață până la vârsta de 40 de ani: de exemplu, cunoștințe de bun-simț despre sănătate; și au câteva opinii corecte despre lucrurile materiale, bani și muncă, despre rudele lor, despre problemele din lume, despre viață și așa mai departe. Ei au o înțelegere pură despre astfel de lucruri și, chiar dacă nu cred în Dumnezeu, ei tot înțeleg aceste lucruri mai bine decât cei care sunt mai tineri decât ei. Aceștia sunt oameni cu simțul binelui și al răului, a căror gândire este normală. În cele două decenii pe care le-au trăit de la vârsta de 20 de ani, au înțeles multe lucruri. Unele dintre ele se apropie de adevăr. Acest lucru demonstrează că sunt oameni cu capacitate de înțelegere, oameni de calibru înalt. Și dacă sunt persoane care urmăresc adevărul, intrarea lor în adevărul-realitate va fi mult mai rapidă, pentru că au experimentat multe în acești 20 de ani și au dobândit câteva lucruri pozitive. Experiențele lor vor fi în concordanță cu adevărul-realitate despre care vorbește Dumnezeu. Cu toate acestea, dacă umanitatea acelei persoane are multe lipsuri și ea nu are opinii corecte sau gândirea umanității normale, cu atât mai puțin inteligența umanității normale în ceea ce privește viața și oamenii, evenimentele și lucrurile care se ivesc în acești 20 de ani, atunci va fi trăit acei ani în zadar. În mai multe locuri în care am fost, am constatat că unele dintre surorile mai în vârstă nu știu să gătească. Nici măcar nu pot planifica un meniu echilibrat. Fac supă din ceea ce ar trebui să fie prăjit și prăjesc ceea ce ar trebui să fie pus în supă. Produsele se schimbă în funcție de anotimpuri, dar pe mesele lor se află mereu aceleași feluri de mâncare. Ce se petrece acolo? Aceasta este o lipsă reală de inteligență, nu? Le lipsește calibrul umanității normale. Nu pot nici măcar să gătească diversele alimente pe care le întâlnesc în viața de zi cu zi, cum ar fi varza și cartoful. Nu sunt capabile nici de cele mai simple sarcini și nu le pot îndeplini. Cum au reușit să treacă prin ultimii 50 sau 60 de ani? Să fie oare posibil că inimile lor nu le-au cerut nimic de la viață? Dacă cineva nu poate obține experiență din orice face, atunci ce datorie ar putea să îndeplinească bine o asemenea persoană? Realitatea este că oamenii pot învăța să facă lucruri dacă doar se implică și se antrenează pentru o vreme. Dacă o persoană nu poate face ceva nici după mai mulți ani de studiu, intelectul și calibrul său trebuie să fie îngrozitoare!

Să vorbim puțin acum despre gestionarea igienei. Am fost recent în două locuri unde în jurul caselor era o dezordine totală. La început totul fusese în ordine acolo, așadar, cum au ajuns acele locuri să fie astfel de „cocini”? Motivul este că oamenii de acolo nu știu cum să mențină controlul lucrurilor. Ei nu au conștiința umanității normale în privința igienei și cerințele ei pentru aceasta. Nu este vorba doar de lene; în afară de asta, s-au obișnuit să trăiască în asemenea condiții. Ei împrăștie gunoiul pe jos și pun lucrurile oriunde, fără reguli sau restricții. Atunci când au curățat un loc, îl pot păstra curat doar o zi sau două; câteva zile mai târziu, este atât de dezordonat și murdar, încât este greu să te uiți la el. Spune-Mi, cum se numește un astfel de mediu? Iar oamenii de acolo pot să mănânce cu poftă și să adoarmă în asemenea condiții; ce oameni sunt aceia? Sunt ca niște porci, nu-i așa? Ei nu sunt conștienți și nu înțeleg nimic despre igienă, despre mediul lor, despre structură, despre gestionare. Nu observă nimic, indiferent cât de murdar sau de dezordonat ajunge să fie. Nu îi deranjează; nu sunt îngrijorați și nu se agită din cauza asta. Continuă să trăiască așa cum au făcut-o până acum, fără pretenții și cerințe. Unele locuri au grijă de igienă și de mediul înconjurător și ai crede că oamenilor de acolo le pasă de curățenie, că știu să-și gestioneze mediul înconjurător, dar nimeni nu știe, până la o inspecție surpriză, că au trimis oameni înaintea inspecțiilor pentru a curăța locul. Dacă îi anunți din timp că vii, locul sigur va fi curat; dacă te duci fără să îi anunți, vei găsi un mediu diferit, unul care va fi cu siguranță murdar și dezordonat. Camerele unor fete au haine și pantofi împrăștiați pe jos, iar afară, uneltele de lucru precum sapa și târnăcopul sunt puse laolaltă cu hainele. Unii de acolo ar putea spune că au fost atât de ocupați, încât nu au avut timp să facă curat. Așa de ocupați au fost? Nu au avut timp nici măcar să respire? Dacă nu au avut, atunci înseamnă că au fost foarte ocupați, dar cu siguranță nu au fost atât de ocupați. Ce este atât de dificil în gestionarea spațiului lor? Ce este atât de obositor în a menține un mediu curat și ordonat? Are acest lucru vreo legătură cu umanitatea? De ce le-ar plăcea atât de mult oamenilor să trăiască într-o „cocină”? De ce s-ar simți atât de bine într-un asemenea mediu? Cum ar putea să fie complet indiferenți la astfel de medii? Ce se petrece acolo? Care este cauza unor astfel de medii prost gestionate? Dacă merg undeva ocazional și le spun din timp, va fi lună și bec, dar vor înceta să mai facă ordine dacă merg acolo des. Ei spun: „Vii des aici, așa că vom renunța la formalități. Așa suntem noi. Este epuizant să faci curățenie tot timpul! Cine are energia necesară? Suntem foarte ocupați cu lucrarea toată ziua, nu avem timp nici măcar să ne pieptănăm!” Ei se justifică în acest fel. Și ce alte justificări mai oferă? „Totul e temporar. Nu trebuie să punem lucrurile într-o ordine perfectă. Este bine și așa.” Într-adevăr, totul este temporar, dar, chiar dacă ai locui într-un cort, tot ar trebui să ai grijă de el, nu-i așa? Aceasta este umanitatea normală. Dacă nu ai nici măcar atât din umanitatea normală, cu ce te deosebești de fiare?

Există o biserică în casa lui Dumnezeu care este destul de bine situată, lângă munți și apă. Acolo a fost construit un drum, iar râul din apropiere este mărginit de copaci. Are chiar și un foișor, cu pietre ornamentale lângă el. Într-adevăr, este foarte frumos. Într-o zi, am văzut de departe un lucru mic, galben, acolo, pe drumul acela curat. Apropiindu-mă, am văzut că era o coajă de portocală. Cine știe cine și-ar fi aruncat cu ușurință gunoiul acolo? Iar în foișor, care și acesta a fost curat, cineva mâncase semințe de floarea-soarelui și împrăștiase coji pe jos, peste tot. Spune-Mi, a fost aceea o persoană care cunoaște reguli? În umanitatea normală, există sau nu standarde necesare pentru igiena și mediul înconjurător ale unei persoane? Unii ar putea spune: „În ce fel nu am standarde? Mă spăl pe picioare în fiecare seară. Unii oameni nu o fac. Unii oameni nici măcar nu se spală pe față când se trezesc dimineața.” Poate că picioarele tale sunt curate, dar de ce mediul tău de lucru este ca o cocină? Ce reprezintă această curățenie a ta? În cel mai bun caz, arată că ești teribil de egoist. Ți-ar plăcea să gestionezi totul; cum ai putea fi stăpânul tuturor lucrurilor dacă nu poți gestiona nici măcar o curte? Acest lucru este într-adevăr rușinos! Nu doar mediul lor nu-l pot gestiona aceste persoane, ele nu-și pot gestiona nici igiena și aruncă gunoaie pe jos. Cum și-au însușit un asemenea obicei? Ar putea justifica aruncarea cojilor de fructe pe jos numind-o compost. Atunci, de ce nu le pun într-o grămadă de compost sau într-un coș de gunoi? De ce să le arunce pe drum sau în acel foișor? Este foișorul un loc în care se ține compostul? Nu este aceasta o încălcare a regulilor? (Ba da.) Este o lipsă teribilă de umanitate, rațiune și morală, sunt oameni josnici! Spune-Mi, există o cale de a rezolva această problemă? Cum poate fi oprită? Oare supravegherea va rezolva problema? Cine ar putea să supravegheze asemenea lucruri? Ce se poate face? (Să-i amendăm.) Da, aceasta este ultima soluție. Trebuie să se creeze un sistem adecvat. Nu mai există impunitate. Acești oameni sunt pur și simplu atât de mârșavi, sunt incorigibili! În unele locuri, sunt împrăștiate peste tot cutii putrede de carton, scânduri putrede și bucăți de hârtie, iar oamenii de acolo spun că le țin pentru a le folosi mai târziu. Având în vedere că sunt lucruri utile, de ce să nu le sortăm după tip, în stive ordonate? Nu ar arăta mai bine și ar ocupa mai puțin spațiu? Majoritatea oamenilor nu se pricep la întreținere. Lucrurile sunt stivuite și împrăștiate la întâmplare în spațiile ocupate de ei, astfel încât nu mai există spațiu liber. Grămezile devin mai dezordonate pe măsură ce cresc, iar odată cu dezordinea vine și mizeria, până când locul devine o groapă de gunoi, respingătoare pentru toți cei care o văd. Oare oamenii care trăiesc în asemenea medii au o umanitate normală? Sunt ei oameni de calibru, dacă nici măcar nu pot controla mediul în care trăiesc? Ce diferență mai există între asemenea oameni și fiare? O parte din motivul pentru care majoritatea oamenilor nu știu cum să gestioneze spațiile în care trăiesc este faptul că nimeni nu este conștient de igienă și nimeni nu știe cum să își gestioneze mediul. Nu se gândesc la aceste lucruri și nu sunt conștienți de cum ar trebui să fie mediul de viață al oamenilor. Sunt ca niște animale, inconștienți de calitatea mediului în care ar trebui să trăiască. Cealaltă parte are de-a face cu faptul că administratorii nu știu cum să gestioneze aceste lucruri. Administratorii nu știu cum să gestioneze aceste lucruri, iar cei care sunt gestionați nu sunt proactivi sau conștienți de aceste lucruri. În cele din urmă, prin „cooperarea” tuturor, locul se transformă într-o „cocină”. Când acești oameni sunt de ceva vreme într-un loc, ies din el cu un anumit sentiment: „De ce acest loc nu este niciodată curat? De ce nu arată niciodată ca un cămin?” Spune-Mi, vederea unui astfel de loc ar putea îmbunătăți starea de spirit a unei persoane? (Nu.) Mergând acolo, vi s-ar îmbunătăți starea de spirit? (Nu am avea prea multe sentimente în legătură cu asta.) Acesta ar fi adevăratul vostru răspuns: fără prea multe sentimente. Am întocmit planuri pentru câteva dintre acele locuri, iar când lucrările au fost terminate și lucrurile au fost reordonate, toată lumea s-a bucurat de priveliște. Cu toate acestea, câteva zile mai târziu, lucrurile erau din nou în dezordine. A trebuit să găsesc pe cineva potrivit care să gestioneze sarcina, dacă se voia menținerea igienei. Acest lucru se datorează faptului că majoritatea oamenilor sunt foarte murdari, făcând dezordine în orice slujbă întreprind. Unii oameni culeg legume și nu cunosc locul potrivit pentru a le spăla. Ei insistă să găsească un loc curat pentru a le spăla, iar rezultatul este că locul respectiv devine murdar. Cum te-ai simți să vezi asta? Oare acești oameni nu sunt o haită de fiare? Nu au umanitate! Să te uiți la acești oameni, cărora nu le pasă deloc de igienă și care nu știu cum să-și gestioneze mediul, ți-ar stârni furia! Acestor oameni li se oferă un mediu frumos în care să trăiască, în care totul este aranjat frumos. Primăvara apar tot felul de flori și ierburi; au munți, apă, un foișor; au locuri în care să lucreze și locuri în care să trăiască și tot felul de facilități. Ce frumos! Dar în ce stadiu au ajuns? Au luat totul de-a gata; nu au apreciat bunătatea. Ei s-au gândit: „Acesta este un loc mai frumos decât majoritatea celorlalte, dar nu este mai mult decât o zonă rurală. Pe jos nu este altceva decât buruieni și noroi.” Cu o astfel de mentalitate, au distrus locul fără să stea pe gânduri. Nu s-au gândit să își gestioneze mediul. Cât de multe lucruri lipsesc dintr-o asemenea umanitate! Nu deține acele lucruri pe care umanitatea ar trebui să le aibă; acei oameni nu pot nici măcar să se ocupe în cele mai elementare moduri de diferitele aspecte ale mediului lor de viață. Spuneți-Mi, cum de nu s-au gândit oamenii să prețuiască un mediu atât de frumos în care trăiesc? Cum de nu s-au gândit să aibă grijă de el? De ce? Oare pentru că sunt atât de ocupați cu îndatoririle lor încât nu au timp? Sau ce altceva se întâmplă cu ei? Există persoane care nu sunt ocupate cu îndatoririle lor? Unii trăiesc în medii mai rele decât voi, dar au totuși mare grijă de spațiul lor. Oamenii văd asta și îi felicită, îi admiră și îi stimează. Apoi, există și mediul în care locuiți. Ceilalți nici nu trebuie să intre; te-ar disprețui doar aruncând o privire la exterior. Nu este acest lucru din cauza ta? Acțiunile și comportamentele tale au dus la crearea acestui mediu deplorabil în care trăiești. Când oamenii văd mediul în care trăiești, pentru ei este la fel ca și cum ți-ar vedea esența. Îi mai poți învinui atunci că te disprețuiesc? Dacă o persoană este superioară sau inferioară, nobilă sau josnică, acest lucru nu este decis de evaluările altora, ci de ce trăiește ea însăși. Dacă deții lucrurile umanității normale, ești capabil să trăiești adevărata asemănare umană. Vei putea să-ți demonstrezi calitatea nobilă, iar ceilalți te vor prețui și te vor stima în mod firesc. Dacă nu deții aceste lucruri și nu înțelegi ce este igiena de bun-simț și nu știi cum să ai grijă de mediul tău, trăindu-ți toate zilele într-o „cocină” și simțindu-te destul de mulțumit de asta, asta îți dezvăluie trăsătura de fiară. Înseamnă că ești josnic și inferior. O asemenea persoană, cu o umanitate atât de josnică și de inferioară, fără o fărâmă din gândirea, opiniile, cerințele și căutările pe care umanitatea normală ar trebui să le aibă, fără nimic din toate acestea, poate o asemenea persoană să înțeleagă adevărul? Poate să intre în adevărul-realitate? (Nu.) Și voi credeți că nu poate? De ce nu poate? Unii vor spune: „Am scăpat demult de toate aceste lucruri lumești în toți acești ani de când credem în Dumnezeu. Nu ne pasă de aceste lucruri! «Să trăiești o viață de calitate», acesta este un lucru lumesc!” Nu există oameni care spun asta? Atunci, aerul pe care îl respiri este un lucru lumesc? Hainele pe care le porți, toate lucrurile materiale pe care le folosești, sunt acestea lucruri lumești? De ce nu găsești un loc oarecare în aer liber în care să ții adunări? De ce să le ții într-o încăpere? Nu sunt absurde persoanele care spun asta? Am să îți spun un adevăr: dacă o asemenea persoană vrea să intre în adevărul-realitate, îi va fi greu. Dacă o persoană dorește să intre în adevărul-realitate, trebuie mai întâi să aibă umanitate normală; în plus, trebuie să se elibereze de acele obiceiuri proaste din viața sa, să urmărească un stil și un scop în viață prin care să aibă calitate, maniere și moralitate. Este acesta un mod potrivit de exprimare? Atunci, sunt aceste probleme ușor de îndreptat? Cât timp este necesar ca o persoană să își schimbe stilul de viață și să renunțe la un obicei prost din viața sa? Ce metodă trebuie folosită pentru a pătrunde cât mai repede în acest lucru? Ce metode există, în afara pedepsei? (Supravegherea reciprocă.) Supravegherea reciprocă este o metodă; depinde doar dacă oamenii o acceptă. În opinia mea, aplicarea de amenzi este o mișcare cu impact și una cu adevărat eficientă. Imediat ce vorbești despre amenzi în numerar, vorbești despre interesele oamenilor. Aceștia nu au de ales decât să se conformeze, de teamă că interesele lor ar putea avea de suferit. Iată ce se obține prin aplicarea de amenzi. Dar de ce nu se obține nimic având părtășie despre adevăr cu acești oameni? Pentru că ei nu au umanitate normală sau condițiile necesare pentru acceptarea adevărului. De aceea să aibă părtășie despre adevăr este o metodă ineficientă pentru ei. În orice mediu de lucru, învățați în primul rând să sortați lucrurile pe tipuri, în al doilea rând să mențineți ordinea, în al treilea rând să păstrați igiena și curățenia și, mai mult decât atât, să cultivați obiceiul de a strânge gunoiul. Aceasta este ceea ce ar trebui să dețină umanitatea normală.

Există femei care își piaptănă părul și pleacă, fără să măture mai întâi firele căzute. Ele fac acest lucru în fiecare zi. Poate fi schimbat un asemenea obicei? Când te-ai pieptănat, trebuie să faci curățenie și ordine imediat. Nu-i lăsa pe alții să facă curățenie, gestionează-ți bine mediul tu singur. Dacă dorești să îți gestionezi bine mediul, trebuie să începi cu propria persoană. Fă mai întâi curățenie în propriul spațiu. În afară de acest lucru, o persoană trebuie să aibă simț civic față de mediile publice în care trăiește. Responsabilitatea de a gestiona spațiile în care oamenii trăiesc și se odihnesc, de exemplu, ar trebui să revină tuturor. Dacă vezi câteva bucăți de coajă de portocală pe jos, pur și simplu adună-le și aruncă-le la gunoi. Pe unele șantiere, când se termină munca, peste tot sunt așchii de lemn, rumeguș, bare de fier și cuie. Mergeți acolo și puteți călca cu ușurință pe un cui dacă nu sunteți atenți. Este teribil de nesigur. De ce nu ar face curățenie și nu ar igieniza lucrurile după ce și-au făcut treaba? Ce fel de obicei urât este acesta? Făcând acest lucru, sunt capabili să dea explicații clare? Ce ar crede oamenii dacă ar vedea un loc de muncă atât de murdar și dezordonat? Nu este acesta modul în care fiarele își fac treaba? Oamenii cu umanitate trebuie să curețe frumos lucrurile după ce au terminat o treabă, iar ceilalți vor ști de la prima vedere că treaba a fost făcută de oameni. Fiarele nu fac curățenie după ce au făcut o treabă, ca și cum curățenia nu ar fi responsabilitatea lor și nu ar avea nimic de-a face cu ele. Ce fel de logică este aceasta? Am văzut mai mulți oameni care nu fac curățenie după ce termină o treabă. Toți au acest obicei prost. Le-am spus că, în fiecare zi când își termină treaba, trebuie să pună pe cineva să strângă tot gunoiul. Să curețe în fiecare zi. În acest fel, locul va fi curat. Trebuie să cultive un astfel de obicei. Pentru a cultiva un obicei în viață, o persoană trebuie să înceapă prin a menține un mediu, după care să aibă răbdare să se obișnuiască cu el. Apoi, într-o zi, când acel mediu se schimbă, ea singură se va simți prost să vadă când ceva este murdar. Este exact ca în cazul unor oameni care au locuit în străinătate timp de 3 sau 5 ani, care cred că totul este mai bine acolo. Vine ziua în care se întorc în orașul lor natal și au impresia că au devenit brusc dichisiți. Îi privesc cu dispreț pe ceilalți care nu sunt preocupați de igienă, pe oamenii ale căror case sunt murdare. Nici măcar nu suportă să stea câteva zile fără să facă duș. Nu a fost mediul lor cel care a dictat acest lucru? Exact așa funcționează. Prin urmare, trebuie să începeți prin a vă gestiona igiena personală și mediul înconjurător. Acesta este modul de a vă simți confortabil îndeplinindu-vă datoria; de asemenea, este ceea ce ar trebui să dețină oamenii cu umanitate normală. În numeroase locuri în care am fost, am văzut dormitoare de fete care erau un dezastru total, în dezordine. Unii ar putea spune: „Vrei ca noi să fim ordonați; ar trebui să fie ca într-o tabără de instrucție?” Nu este nevoie de toate astea. Fă-ți patul și curăță-ți camera în fiecare zi. Păstrează curățenia. Fă-ți un obicei din asta. Dacă faci aceste lucruri în fiecare zi și ele devin un obicei, o regulă, la fel de automat ca mâncatul, atunci vei fi cultivat acest tip de obicei în viața zilnică, iar pretențiile tale față de mediul înconjurător vor fi mai ridicate. Și atunci când vor fi mai ridicate, întreaga ta ținută, perspectiva ta mentală, gustul tău, umanitatea și demnitatea ta vor fi toate ridicate. Dar dacă trăiești într-o „cocină”, un loc care nu este pentru oameni, ci este mai degrabă ca bârlogul unei fiare, nu deții asemănarea umană. De exemplu, când intră într-o cameră, unii oameni, văzând că podeaua și camera sunt curate, își vor scutura murdăria de pe pantofi pentru o vreme afară. Totuși, nu se vor simți curați, așa că își vor scoate pantofii înainte de a intra în cameră. Când proprietarul camerei vede cât de curați și respectuoși sunt față de el, îi va respecta și el. Alți oameni vor intra nestingheriți, cu pantofii plini de noroi, și nu le va păsa că aduc noroiul pe podea. Sunt complet nepăsători față de acest lucru. Proprietarul camerei vede că ei sunt din fire nepăsători față de reguli. El îi vede cu ochi răi și, prin urmare, îi disprețuiește și nu îi va mai lăsa să intre în cameră pe viitor. Îi va face să aștepte afară și iată ce va insinua asta: „Nu meriți să intri înăuntru, ai face mizerie dacă ai intra și va trebui să petrec mult timp făcând curățenie!” El nu îi va respecta. Când va vedea că nu au asemănare umană, nici măcar nu îi va respecta. Dacă cineva ajunge în acest punct în viața sa, oare mai este om? Un animal de companie este mai bun decât ei. Așadar, pentru a fi numiți oameni, ei trebuie să trăiască asemănarea umană și trebuie să aibă umanitate normală. Oriunde locuiește cineva, indiferent ce datorie îndeplinește, trebuie să respecte regulile. Trebuie să aibă grijă de spațiul și de igiena lui, să aibă obiceiuri de viață bune și simțul responsabilității. Trebuie să fie atent și serios în tot ceea ce face și să continue în același mod până când a realizat acel lucru bine și respectând standardele. Astfel, oamenii vor vedea în modul în care îți îndeplinești datoria și în felul în care tratezi oamenii și lucrurile că ești integru și decent, o persoană bună. Ei vor simți admirație pentru tine și vor ajunge să te respecte în mod firesc. De asemenea, te vor stima și prețui și, astfel, nu te vor păcăli sau hărțui. Îți vor vorbi într-o manieră serioasă, fără batjocură sau dispreț. Nu știu cum Îmi percep oamenii înfățișarea, dar am un sentiment: când Mă întâlnesc cu majoritatea oamenilor, aceștia nu fac glume și nu vorbesc în mod frivol. Nu știu de ce se întâmplă asta. S-ar putea ca oamenii să aibă un sentiment: „Ești pur și simplu o persoană serioasă și ești serios atât în exprimare, cât și în acțiunile Tale. Ești o persoană integră; nu aș îndrăzni să fac o glumă când interacționez cu Tine. Este clar de la prima vedere că nu ești genul acela de persoană.” Dacă, atunci când mergi într-un loc și vorbești cu oameni, discuți cu oameni, interacționezi cu oameni, ei simt că există ceva în umanitatea și moralitatea ta. Poate că ei nu ar putea să spună clar ce este acest lucru, dar tu vei ști ceea ce gândești în fiecare zi și vei avea întotdeauna principii și standarde pentru modul în care privești lucrurile și interacționezi cu oamenii. Dacă acesta este modul în care intri în contact și interacționezi cu ceilalți, atunci ei vor zice că ești foarte prudent, foarte serios și atent în tot ceea ce faci, însemnând că ești foarte principial. Ce sentiment le va inspira acest lucru în cele din urmă? Gândește-te bine la asta. Dacă, în comportamentul tău, ești înzestrat cu lucrurile pe care ar trebui să le aibă cei cu umanitate normală, nu contează cum te evaluează oamenii pe la spate. Dacă ei simt, în adâncul inimii lor, că ești o persoană integră, prudentă, o persoană cu o atitudine serioasă, responsabilă față de toate lucrurile, cu o virtute nobilă, atunci, după ce vor intra în contact și vor interacționa cu tine pentru o vreme, vor ajunge să te aprobe și să te stimeze. Și atunci, tu vei avea o oarecare valoare ca persoană. Dacă, după o perioadă de interacțiune cu tine, constată că nu faci nimic bine, că ești leneș și lacom, că nu ești dispus să înveți nimic, că standardele tale îți depășesc capacitățile, că ești destul de avar și egoist, ba mai mult, că nu ești preocupat de igienă și nu te gândești să ai grijă de mediul tău; dacă văd că nu știi nimic din ceea ce faci, că ai un calibru destul de slab și nu ești demn de credibilitate, că nu ești capabil să faci bine nicio misiune care ți se dă, atunci nu vei conta deloc pentru oameni și nu vei fi validat ca persoană. Să nu contezi deloc pentru ceilalți nu este mare lucru, la urma urmei; ceea ce contează e că ești în pericol dacă ești la fel de josnic, inferior și fără valoare în inima lui Dumnezeu, ca o fiară, fără inimă sau spirit. Ești încă atât de departe de a fi mântuit! Pentru o persoană al cărei caracter nu este la înălțimea standardelor, a cărei exprimare și ale cărei acțiuni sunt complet nereglementate, care este ca o fiară, există vreo speranță de a fi mântuită? Este în pericol, după cum văd Eu. Mai devreme sau mai târziu, va fi eliminată.