Ce fel de lucruri fac antihriștii în timp ce îndeplinesc datoria de conducători? Tocmai am vorbit despre modul în care încearcă să câștige inimile oamenilor și, de asemenea, să-i atace și să-i excludă pe dizidenți, însă antihriștii împărtășesc încă o manifestare comună – care este atitudinea lor față de cei care urmăresc adevărul? (Ură.) Și ce îi determină aceasta să facă? Doar îi urăsc pe acei oameni și asta e tot? Nu, ei caută metode de a-i exclude și de a-i suprima. Ei îi atacă și îi exclud pe dizidenți. Acești dizidenți pot fi oameni care sunt puțin zăpăciți, care nu știu cum să intre în grațiile altora sau să folosească filosofii pentru interacțiuni lumești. De asemenea, ar putea fi oameni relativ zeloși și care urmăresc destul de mult adevărul. Așadar, care este a treia tehnică a antihriștilor? Ei îi exclud și îi atacă pe cei ce urmăresc adevărul. Mai există și o alta: ei încearcă să își asigure un loc în inimile oamenilor. Cum se numește acest lucru? (Ocuparea inimilor oamenilor.) Asta este ceea ce încearcă ei să obțină. Ce mijloace folosesc pentru a face acest lucru? (Ei se înalță și depun mărturie despre ei înșiși.) Și care este scopul antihriștilor în faptul că se înalță și depun mărturie despre ei? Este de a ocupa inimile oamenilor și de a-i controla. Mai exact, despre ce tip de lucruri vorbesc de obicei oamenii atunci când se înalță și depun mărturie despre ei înșiși? Unul este vorbitul despre calificările lor. De exemplu, unii oameni vorbesc despre cum au găzduit anumiți conducători de biserică de rang înalt. Unii chiar spun: „L-am găzduit pe Însuși Dumnezeu, iar El a fost destul de amabil cu mine – cu siguranță voi fi desăvârșit.” Ce vor să spună prin aceasta? (Încearcă să-i facă pe oameni să-i admire.) Au un țel în a spune aceste lucruri. Alții zic: „Am luat legătura cu Cel de mai sus, are o părere destul de bună despre mine și m-a îndemnat să lucrez din greu în urmărirea mea.” De fapt, nimeni nu are idee ce crede Cel de mai sus despre el. Unii oameni chiar exagerează lucrurile și uneori chiar le inventează. Nu ar ști ce să facă dacă un grup de oameni s-ar reuni pentru a le verifica și controla poveștile. Cel de mai sus ar putea să spună cuiva: „Ai calibru bun și abilitate de înțelegere. Ar trebui să exersezi să îți scrii mărturia bazată pe experiență. Odată ce ai experiență de viață, ai putea deveni conducător.” Care este implicația în acest caz? Chiar dacă această persoană este talentată, tot trebuie să se antreneze și să experimenteze lucruri pentru o perioadă de timp. Când acea persoană se laudă și se dă mare înainte de a se pregăti sau de a dobândi experiență, care este natura acestui lucru? Ea este arogantă și îngâmfată și și-a pierdut rațiunea, corect? Chiar dacă fratele de mai sus spune că această persoană are calibru și că este talentată, este vorba doar de a-i oferi o încurajare sau o apreciere. Care este scopul acelei persoane în a se plimba de colo-colo și de a se lăuda astfel? Este de a-i face pe oameni să aibă o părere bună despre ea, de a-i face pe ceilalți să o venereze. Ceea ce spune ea este: „Iată, fratele de mai sus mă admiră mult, așa că tu de ce nu o faci? Acum că ți-am spus asta, ar trebui să ai și tu o părere bună despre mine.” Acesta este țelul pe care dorește să-l atingă. Mai există cei care spun: „Am fost conducător. Am fost conducătorul unei regiuni, al unui district, al unei biserici – am tot căzut din ce în ce mai jos pe scară și am urcat din ce în ce mai sus pe trepte – am fost promovat și retrogradat de mai multe ori. În cele din urmă, Cerul a fost atins de sinceritatea mea, iar astăzi, sunt din nou conducător de nivel superior. Și nici măcar o dată nu am fost negativ.” Când îi întrebi de ce nu s-au simțit niciodată negativi, ei răspund: „Am încredere că aurul adevărat este destinat să strălucească în cele din urmă.” Aceasta este concluzia la care au ajuns. Reprezintă aceasta adevărul-realitate? (Nu.) Așadar, ce este aceasta dacă nu adevărul-realitate? Este o teorie bizară; am putea spune și că este un sofism. Ce consecințe ar putea avea faptul că ei vorbesc astfel? Unii oameni ar putea zice: „Acest om chiar urmărește adevărul. Nu a devenit negativ după ce a fost promovat și retrogradat de atâtea ori. Iar acum a fost din nou numit conducător – aurul adevărat chiar strălucește. E doar o chestiune de timp până să fie desăvârșit.” Nu era acesta scopul acelei persoane? De fapt, este exact ceea ce urmărea să obțină. Indiferent de felul în care vorbesc antihriștii, o fac întotdeauna pentru a-i determina pe oameni să aibă o părere bună despre ei și să-i venereze, pentru a ocupa un anumit loc în inimile lor, ba chiar pentru a-I lua locul lui Dumnezeu acolo – toate acestea sunt scopuri pe care antihriștii își doresc să le atingă atunci când mărturisesc pentru ei înșiși. Oricând motivația din spatele a ceea ce spun, predică și a subiectelor despre care au părtășie oamenii este de a-i face pe ceilalți să aibă o părere bună despre ei și să-i venereze, un astfel de comportament reprezintă exaltarea proprie și mărturia pentru ei înșiși, este făcut pentru a ocupa un loc în inimile celorlalți. Deși modurile în care vorbesc acești oameni nu sunt întru totul aceleași, într-o măsură mai mare sau mai mică, au efectul de a mărturisi pentru ei înșiși și de a-i face pe ceilalți să-i venereze. Astfel de comportamente există în aproape toți conducătorii și lucrătorii, în diferite grade. Dacă ajung într-un anumit punct în care nu se pot abține și li se pare greu să se înfrâneze și nutresc o intenție și un scop deosebit de puternic și clar, vrând să-i facă pe oameni să-i trateze ca și cum ar fi Dumnezeu sau un idol și, prin urmare, își ating scopul de a-i constrânge și de a-i controla pe ceilalți și de a-i face pe oameni să asculte de ei și să-i venereze, atunci natura tuturor acestor lucruri este exaltarea proprie și mărturia pentru ei înșiși și există o calitate a antihristului în acest lucru. Ce mijloace folosesc oamenii în mod obișnuit pentru a se înălța și a mărturisi pentru ei înșiși? (Ei discută despre capital.) Ce include discuția despre capital? Ei vorbesc despre cât timp a trecut de când cred în Dumnezeu, cât de mult au suferit, cât de mare a fost prețul pe care l-au plătit, cât au lucrat, cât de departe au călătorit, precum și câți oameni au câștigat și câtă umilință au îndurat în urma răspândirii Evangheliei. Unii oameni mai vorbesc adesea și despre de câte ori au fost arestați și băgați la închisoare fără să-și trădeze vreodată biserica sau frații și surorile, rămânând fermi în mărturia lor și așa mai departe; toate aceste lucruri țin de discuții despre capital. Sub pretextul realizării lucrării bisericii, ei își conduc propria întreprindere, consolidându-și statutul, stabilind o impresie bună despre ei în inimile oamenilor. În același timp, folosesc tot felul de metode și trucuri pentru a câștiga inimile oamenilor, ajungând chiar atât de departe încât să atace și să excludă pe oricine are perspective diferite de ale lor, făcând, în special, tot ce pot pentru a-i exclude și suprima pe aceia care urmăresc adevărul și aderă la principii. Iar în cazul celor care sunt nesăbuiți și ignoranți și confuzi în credința lor, precum și în al celor care cred în Dumnezeu doar de puțină vreme și care au o statură mică, ce metode folosesc ei asupra acestor oameni? Ei îi induc în eroare, îi atrag și chiar îi amenință, folosind aceste strategii pentru a-și atinge scopul de a-și consolida statutul. Toate acestea sunt tacticile antihriștilor.

Acest gen de lucruri se întâmplă des în biserici: unii frați și surori ascultă predici și părtășii în care Cel de mai sus spune că, dacă un conducător sau un lucrător face un lucru care încalcă rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu, aleșii lui Dumnezeu au dreptul să raporteze acest lucru. După ce aud asta și discern că un conducător din biserica lor lucrează într-un mod care nu este în conformitate cu rânduielile de lucru, unii dintre ei decid că vor să-l raporteze. Apoi, conducătorul află despre aceasta și se gândește în sinea lui: „Se pare că există oameni care au îndrăzneala să mă raporteze. Cum îndrăznesc! Cine sunt acești oameni?” Ulterior, el investighează pe fiecare dintre cei câteva zeci de membri ai bisericii. Cât de departe merge în această investigație? Verifică vârsta fiecăruia, de cât timp cred în Dumnezeu, ce îndatoriri au îndeplinit în trecut, care sunt îndatoririle lor actuale, cu cine țin legătura, dacă pot sau nu să ia legătura cu Cel de mai sus și așa mai departe. El cercetează toate aceste lucruri, depunând foarte mult efort în acest sens. După ce investigația lui amănunțită este completă, descoperă că două sau trei persoane par suspecte, așa că, în timpul următoarei adunări, conducătorul ține o predică ce vizează în mod special această chestiune. El spune: „Oamenii trebuie să aibă conștiință. Cine te-a condus până acum în credința ta în dumnezeu? Acum înțelegi atât de multe adevăruri; dacă nu aș fi organizat adunări și nu aș fi avut părtășie cu tine, ai fi putut înțelege aceste adevăruri? Biserica noastră a adus atâția oameni prin răspândirea Evangheliei, iar lucrarea noastră de evanghelizare a făcut progrese enorme. Dacă nu aș fi fost eu aici să o dirijez, ați fi putut voi să aduceți pe cineva? În orice caz, cui trebuie să-i mulțumiți pentru toate acestea?” Unii oameni meditează la acest lucru și se gândesc: „Lui Dumnezeu ar trebui să-I mulțumesc; ce contribuții a avut omul?” Însă apoi conducătorul continuă, zicând: „Dacă nu v-aș fi adus aceste cărți conținând cuvintele lui dumnezeu, ați fi putut voi să le obțineți? Fără ca eu să organizez adunările, ați fi putut voi să vă adunați? Oamenii trebuie să aibă conștiință! Așadar, dacă aveți conștiință, ce ar trebui să faceți? Când conducătorul vostru face ocazional o mică greșeală, nu ar trebui să o investigați prea temeinic. Profitând de neajunsurile sale și refuzând să le lăsați să treacă, încercați să vă revoltați împotriva lui? Dacă se întâmplă un lucru minor, ar trebui să-l rezolvăm la nivel intern. Care este rostul depunerii unui raport? Oamenii care raportează lucruri sunt incompetenți și de statură mică. Este potrivit să le raportați totul celor de mai sus? Cum ar putea cei de mai sus să aibă timp să rezolve astfel de probleme? Dacă trebuie rezolvate, atunci conducătorii bisericii le vor rezolva. Oare nu pot fi discutate lucrurile în spatele ușilor închise? Trebuie să raportați totul celor de mai sus? Nu va face asta doar să îi deranjeze pe cei de mai sus? Ascultă, dacă îmi raportezi mie un lucru, voi găsi o soluție cu calm și în mod amical, fără să te emondez. Dar știi care va fi atitudinea celor de mai sus dacă le raportezi lor? Nu e de glumă cu cei de mai sus – sunt ca leii și vulturii. Pot oamenii de statură mică, așa ca noi, să ajungă la nivelul lor? Nimic bun nu va ieși din raportarea unei probleme către cei de mai sus; cu siguranță vei fi supus emondării. Mi s-a întâmplat asta de multe ori; cum ar putea cineva de statura ta mică să facă față? S-ar putea chiar să încetezi să mai crezi și cine va suporta consecințele pentru asta? Dacă vrei să raportezi un lucru, vei suporta consecințele. Când va veni timpul și vei fi emondat și vei deveni negativ și slab, să nu mă învinovățești pe mine. Dacă vrei să depui un raport, nu te voi opri. Fă-o; voi vedea cine raportează!” Ar îndrăzni cineva să depună un raport când acest conducător este atât de intimidant? (Nu.) Unii oameni ar vrea s-o facă, dar ar fi prea speriați. Nu-i așa că nu sunt buni de nimic acești oameni? De ce se tem? Cum ar putea să fie atât de speriați de conducător? Chiar dacă acel conducător ar vrea să-i chinuie până la moarte, viețile lor nu se află în mâinile acestuia; cum ar îndrăzni acel conducător să-i chinuie fără permisiunea lui Dumnezeu? După câteva cuvinte amenințătoare din partea acelui conducător, sunt oameni cărora chiar le-ar fi prea frică să depună un raport; ar gândi în sinea lor: „Dumnezeu nu poate fi văzut nicăieri. Se va ocupa Cel de mai sus de conducător, dacă depun un raport? Dacă nu o face, se va răzbuna conducătorul pe mine? Voi mai fi capabil să-mi fac datoria în mod normal, atunci? În acest caz, nu trebuie să depun un raport. În plus, această chestiune nu este treaba mea. Nimeni altcineva nu a raportat-o, așa că eu de ce aș face-o?” Ar bate în retragere, neîndrăznind să depună un raport. Este un antihrist pasibil să arate milă față de acești oameni? (Nu.) Ce le va face? Odată ce este sigur cine plănuiește să-l raporteze, cine nu este în asentiment cu el, va începe să se gândească: „Tu mereu pui ceva la cale; vrei mereu să emiți idei care sună bine, cauți întotdeauna să stârnești necazuri, vrând mereu să raportezi problemele mele – este scandalos! Ai căutat o șansă de a intra în contact cu cei de mai sus pentru a le raporta situația mea. Acum dai înapoi, nu îndrăznești să o faci; dar cine știe, dacă găsești oportunitatea potrivită, ai putea totuși să mă raportezi. O, am să te prind!” Prin urmare, antihristul va căuta pretexte și oportunități pentru a-i denigra pe acei oameni, pentru a-i face pe frați și surori să simtă repulsie față de ei. Apoi se va gândi la tot felul de modalități de a-i prinde pe picior greșit, de a le crea necazuri și de a le păta reputația. Iar apoi ce se gândesc acei oameni în sinea lor? „Este groaznic! Nu l-am ascultat pe conducător, am încercat să îl raportez orbește, iar acum sunt făcut să sufăr. Trebuie să țin minte această lecție: nu trebuie, sub nicio formă, să-l ofensez pe conducător! Chiar acum, acest conducător este cel care ia deciziile. Dacă el spune «est», eu nu pot să spun «vest»; dacă el spune «unu», eu nu pot să spun «doi». Trebuie să fac orice îmi spune conducătorul să fac. În niciun caz nu trebuie să iau legătura cu Cel de mai sus pentru a raporta probleme. Acest lucru este foarte grav! Am fost făcut să sufăr de către conducător, iar Cel de mai sus nu știe despre acest lucru – cine îmi va lua apărarea? Vorba aceea: «Oficialii locali au mai mult control decât oficialii de stat!»” Acești oameni au devenit negativi. Ei nu cred că adevărul domnește în casa lui Dumnezeu, cu atât mai puțin că Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile. Îl mai au ei pe Dumnezeu în inimile lor? Nu, nu Îl au pe Dumnezeu în inimile lor. Le lipsește credința adevărată în Dumnezeu, vor să raporteze o problemă, dar se tem de acea persoană rea, nu au deloc discernământ cu privire la forțele ticăloase, au fost făcuți să sufere de către acea persoană rea în locul în care deține puterea, iar ei au ajuns să nu mai fie buni de nimic. Inițial aveau puțin simț al dreptății, ceea ce reprezintă o calitate dezirabilă, însă fiindcă nu înțeleg adevărul și nu știu cum să acționeze conform principiilor, au fost striviți de acea persoană rea, fals conducător și antihrist, până în punctul în care și-au pierdut toată credința; ei nu știu cum să se bazeze pe Dumnezeu pentru a căuta adevărul sau să acționeze pe baza înțelepciunii. Acum devin speriați și fricoși ori de câte ori văd un antihrist. Cât de speriați sunt? Ei se gândesc: „Oamenii răi dețin puterea în această lume. În orice grup m-aș afla, trebuie să mă comport frumos. Îmi lipsește acel tip de ferocitate și curaj, așa că, oriunde m-aș duce, va trebui să îndur de bunăvoie tratamente rele și să ascult de bunăvoie de ceilalți – trebuie să-i tratez ca pe străbunii mei. Dacă ei spun «est», eu nu pot să spun «vest». Nu pot să dau glas unor păreri diferite, nu pot să depun rapoarte despre problemele altor oameni și nu pot să-mi bag nasul în treburile altora. Pot doar să mă concentrez asupra credinței în Dumnezeu. Nu trebuie să-i ofensez pe conducători și lucrători, să ader la adevărurile-principii, să tânjesc după lumină sau să iubesc dreptatea – nu există nicio lumină sau dreptate în această lume. Mă voi concentra doar la a îndura până la final și-mi voi aminti, oriunde voi merge în viitor, să pun mereu pe primul loc menținerea păcii!” Aceasta este concluzia la care au ajuns ei. Nu au fost ei bătuți de către acel antihrist? (Ba da.) Ce confirmă acest lucru? După ce au fost suprimați de acel antihrist, ei au devenit extrem de speriați; le este prea frică să spună sau să facă ceva. Și-au pierdut adevărata credință și nu-și mai fac îndatoririle cu loialitate; în inimile lor, mica flacără a iubirii lor pentru dreptate s-a stins; au fost complet înfrânți și bătuți de acel antihrist. Nu sunt ei buni de nimic? Nu sunt lași? (Ba da.) Cum poți să-ți dai seama? Dacă îi întrebi: „Ce mai face cutare din biserica voastră?”, ei vor răspunde: „Nu rău.” Dacă spui: „Dar acel nou conducător de biserică pe care l-ați ales cu toții; îl cunoașteți?”, ei vor răspunde: „Nu sunt prea familiarizat cu el.” Dacă întrebi: „Cum este viața bisericească acolo acum? A provocat cineva tulburări?”, ei vor spune: „Este în regulă, merge bine.” Orice i-ai întreba, ei vor răspunde, pur și simplu, cu aceste puține cuvinte. Nu se întâmplă asta pentru că sunt speriați? De ce sunt atât de speriați? Fiindcă nu cunosc dreptatea lui Dumnezeu; ei nu pot să vadă ticăloșia, cruzimea, lipsa milei și întunericul Satanei așa cum sunt în realitate; ei nu știu ce înseamnă ca adevărul să conducă și nici ce semnifică acest lucru și, prin urmare, se tem. Așadar, orice ai întreba, răspunsul lor va fi vag și obscur; nu vei obține de la ei un răspuns cu privire la ceea ce se întâmplă cu adevărat în biserică sau ce cred cu adevărat în sinea lor. Se vor cenzura atât de mult, încât nici măcar nu vei fi sigur despre ce vorbesc. Nu vor spune nimic despre problemele care există în biserică sau despre cum sunt conducătorii și lucrătorii și nu vei afla nimic despre dificultățile cu care se confruntă aleșii lui Dumnezeu. Nu vei afla nimic din toate acestea – vor conversa cu tine doar în această manieră. Și ce vei simți pe măsură ce îi vei asculta? Vei simți că există ceva între inimile voastre. Mentalitatea lor este aceasta: „Nu căuta să afli nimic despre mine, nu vreau să-ți dezvălui nicio informație sau ce se întâmplă cu adevărat. Stai departe de mine; dacă încerci și afli de la mine ce se întâmplă în biserică, atunci încerci să-mi creezi necazuri și să-mi perturbi mediul de viață actual, rutina și situația. Nu te implica în niciun aspect al vieții mele; lasă-mă să mă descurc singur cu aceste lucruri.” Se tem că antihristul îi va face să sufere sau se va răzbuna pe ei și le este frică să raporteze orice problemă cu privire la biserica lor. Nu înseamnă acest lucru a capitula în fața acelui antihrist? Nu au fost ei induși în eroare și controlați de acel antihrist? (Ba da.) Iar acelui antihrist îi face plăcere să vadă asta. I-a chinuit pe oameni până în punctul în care ei nu mai îndrăznesc să raporteze problemele sale, deci el deține controlul ferm asupra bisericii. Sunt în biserică mulți oameni controlați astfel de un antihrist? Voi ați împiedicat vreodată pe cineva să raporteze o problemă? Este posibil să fi făcut asta, dar să nu fiți conștienți de acest lucru, sau este posibil să faceți acest lucru în viitor. Așadar, oamenii care sunt cuceriți și controlați de antihriști pot fi considerați o problemă? (Da.) Unii spun: „Anumiți oameni din biserică se tem de un antihrist, dar ei nu cred în acel antihrist sau nu-l urmează și cu atât mai puțin nu-l slujesc. Doar că au fost puțin constrânși de acel antihrist și au întârziat în a intra pe drumul cel bun al credinței în Dumnezeu. De ce spui Tu că aceasta este o problemă?” Într-o privință, analizând metodele folosite de antihriști pentru a-i câștiga și a-i controla pe oameni, ar trebui să puteți vedea că natura-esența lor este esența Satanei; este ostilă față de adevăr și față de Dumnezeu. Antihriștii vor să se lupte cu Dumnezeu pentru oameni, să concureze pentru aleșii Săi. Într-o altă privință, metodele și căile prin care antihriștii operează pot avea într-adevăr un efect asupra oamenilor care sunt nesăbuiți, ignoranți, confuzi și nu înțeleg adevărul. Ei îi pot într-adevăr induce în eroare pe acești oameni, îi pot face să se comporte sub controlul antihriștilor și să se consulte cu antihriștii și să se conformeze lor în toate lucrurile. Antihriștii nu numai că țin închisă gura acestor oameni; le și controlează acțiunile, le influențează gândurile și ideile și au un impact asupra direcției spre care merg aceștia. Acestea sunt efectele și consecințele pe care le aduc acțiunile antihriștilor asupra celor care sunt nesăbuiți și ignoranți.

Chiar acum am vorbit despre diversele adevăruri care au legătură cu îndeplinirea datoriei de conducător sau lucrător. Totodată, am expus anumite probleme pe care le au conducătorii și lucrătorii, axându-Mă mai ales pe manifestările celui mai sever tip de persoană – și ce fel de persoană este aceea? (Antihristul.) Care este o manifestare comună împărtășită de toți antihriștii? Încearcă să confiște puterea pentru ei înșiși și să controleze biserica. Dorința lor de putere depășește orice altceva; puterea este viața lor, rădăcina lor; este tema, direcția și scopul în jurul căruia gravitează tot ceea ce fac în viață. Prin urmare, acțiunile antihriștilor și firile pe care le dezvăluie sunt identice cu tacticile pe care Satana le folosește pentru a-i induce în eroare, a-i câștiga și a-i controla pe oameni. Se poate spune că tot ceea ce face o astfel de persoană o transformă în nimic mai puțin decât un instrument, o întruchipare și o expresie a Satanei; scopul principal al fiecărei acțiuni și al întregului său comportament este de a deține puterea. Și pe cine încearcă ea să controleze? Este vorba despre oamenii pe care îi conduce, care Îl urmează pe Dumnezeu, este vorba despre oamenii care se află în sfera puterii sale, pe care este capabilă să îi controleze. Cu puțin timp în urmă, am vorbit și despre tehnicile pe care le folosesc antihriștii pentru a-i controla pe oameni. Prima este câștigarea inimilor oamenilor; a doua este atacarea și excluderea dizidenților; a treia este excluderea și atacarea oamenilor care urmăresc adevărul; a patra este de a se înălța și a mărturisi despre ei înșiși în mod constant, iar a cincea este de a-i induce în eroare, a-i atrage de partea lor, a-i amenința și a-i controla pe oameni. Toate aceste cinci manifestări majore reprezintă tehnici și mijloace de bază folosite de antihriști pentru a obține puterea, a-i deține și a-i controla pe oameni. Acestea sunt categoriile generale. În continuare, vom diseca și vom avea părtășie în detaliu despre aceste categorii generale.

O disecare a modului în care antihriștii încearcă să câștige inimile oamenilor

A. Atragerea oamenilor de partea lor cu mici favoruri

Prima tehnică pe care o folosesc antihriștii pentru a-i controla pe oameni este câștigarea inimilor acestora. Câte modalități de a câștiga inimile oamenilor există? O modalitate este de a-i atrage de partea lor cu mici favoruri. Uneori, antihriștii le oferă oamenilor lucruri frumoase, uneori îi complimentează, uneori le fac mici promisiuni. Iar uneori, antihriștii văd că unele îndatoriri le pot permite oamenilor să ajungă în lumina reflectoarelor sau că alții cred că aceste îndatoriri pot aduce avantaje celui care le îndeplinește și îi fac pe toți să îl stimeze și atribuie aceste îndatoriri celor pe care vor să îi câștige. Sintagma „mici favoruri” include multe lucruri: uneori sunt lucruri materiale; uneori sunt lucruri intangibile; uneori sunt cuvinte plăcute pe care oamenii vor să le audă. De exemplu, o persoană devine slabă atunci când i se întâmplă ceva și își pierde motivația în datoria sa, iar atunci când pune această slăbiciune a sa în fața cuvintelor lui Dumnezeu, își dă seama că este vorba de lipsă de loialitate față de Dumnezeu, de o lipsă de dorință în a-și face datoria, de o lipsă de supunere adevărată și se simte plină de reproșuri. Văzând acest lucru, un conducător ar putea spune: „Ești doar de statură mică. Dumnezeu nu va privi acest lucru astfel. Crezi doar de puțină vreme. Nu poți să ai așteptări atât de mari de la tine. Astfel de lucruri necesită timp – nu poți să grăbești lucrurile. Dumnezeu nu are cerințe mari de la oameni, iar pentru tine, o persoană care crede în el doar de puțin timp, a fi puțin slab uneori este normal și nu ar trebui să-ți faci griji pentru acest lucru.” Acest lucru înseamnă că nu este nimic îngrijorător în a fi slab, și mai puțin îngrijorător în a continua să fii slab, și că toate acestea reprezintă o negativitate normală, iar Dumnezeu nu Și-o amintește. Unii oameni sunt excesiv de sentimentali și sunt mereu constrânși de sentimentele lor atunci când își fac datoria, iar conducătorul lor spune: „Acest lucru este din cauza staturii tale mici, este în regulă.” Unii oameni sunt leneși și neloiali în datoria lor, dar conducătorul lor nu îi dojenește, ci spune lucruri frumoase pe care acei oameni vor să le audă la fiecare pas, pentru a-i mulțumi și a fi numit bun de către ei și pentru a le arăta cât de înțelegător și iubitor este. Acei oameni se gândesc: „Conducătorul nostru este ca o mamă iubitoare. El chiar are iubire pentru noi – chiar Îl reprezintă pe Dumnezeu. El este într-adevăr de la Dumnezeu!” Implicația nespusă din acest lucru este că acel conducător poate acționa ca purtător de cuvânt al lui Dumnezeu, că Îl poate reprezenta pe Dumnezeu. Este acesta scopul acestui conducător? Poate că nu este atât de clar, dar unul dintre scopurile sale este evident: și-ar dori ca oamenii să spună că este un conducător minunat, atent cu ceilalți, empatic față de slăbiciunile oamenilor și foarte înțelegător cu privire la inimile lor. Atunci când un conducător de biserică îi vede pe frați și pe surori făcându-și îndatoririle în mod superficial, s-ar putea să nu-i dojenească, deși ar trebui. Atunci când vede clar că interesele casei lui Dumnezeu au de suferit, nu se preocupă de acest lucru și nu face nicio anchetă și nu îi ofensează câtuși de puțin pe ceilalți. De fapt, el nu prea dă dovadă de considerație față de slăbiciunile oamenilor; în schimb, intenția și scopul lui este de a câștiga inimile oamenilor. El este perfect conștient de acest lucru: „Atât timp cât fac acest lucru și nu ofensez pe nimeni, vor crede că sunt un conducător bun. Vor avea o părere bună, admirativă despre mine. Vor fi de acord cu mine și mă vor plăcea.” Lui nu-i pasă cât de afectate sunt interesele casei lui Dumnezeu sau cât de mari sunt pierderile provocate intrării în viață a aleșilor lui Dumnezeu, sau cât de mult este tulburată viața bisericească a acestora, ci doar persistă în filosofia lui satanică și nu ofensează pe nimeni. Nu există niciodată niciun reproș față de sine însuși în inima sa. Când vede pe cineva provocând perturbări și tulburări, cel mult ar putea să discute puțin cu acea persoană despre acest lucru, minimizând problema, iar apoi gata. Nu va avea părtășie despre adevăr, nu-i va semnala acelei persoane esența problemei și cu atât mai puțin va diseca starea sa și nu va avea niciodată părtășie despre intențiile lui Dumnezeu. Un fals conducător nu expune sau nu disecă niciodată greșelile pe care le fac oamenii în mod frecvent sau firile corupte pe care le dezvăluie deseori oamenii. El nu rezolvă nicio problemă reală ci, în schimb, îngăduie mereu practicile eronate și dezvăluirile de corupție ale oamenilor și, indiferent cât de negativi sau slabi sunt oamenii, nu ia acest lucru în serios. El doar predică unele cuvinte și doctrine și rostește câteva îndemnuri pentru a aborda situația într-o manieră superficială, încercând să mențină armonia. Drept urmare, aleșii lui Dumnezeu nu știu cum să reflecteze asupra lor înșiși și să se cunoască, nu există nicio rezolvare pentru nicio fire coruptă pe care o dezvăluie și trăiesc înconjurați de cuvinte și doctrine, noțiuni și închipuiri, fără nicio intrare în viață. Ba chiar cred în inimile lor: „Conducătorul nostru are chiar mai multă înțelegere pentru slăbiciunile noastre decât are Dumnezeu. Statura noastră este prea mică pentru a ne ridica la nivelul cerințelor lui Dumnezeu. Trebuie doar să îndeplinim cerințele conducătorului nostru; supunându-ne conducătorului nostru, ne supunem lui Dumnezeu. Dacă va veni o zi în care Cei de mai sus îl vor demite pe conducătorul nostru, ne vom face auziți; pentru a ne păstra conducătorul și pentru a opri demiterea lui, vom negocia cu Cel de mai sus și îl vom forța să fie de acord cu solicitările noastre. Astfel, îi vom face dreptate conducătorului nostru.” Când oamenii au astfel de gânduri în inimile lor, când au stabilit o astfel de relație cu liderul lor, iar acest tip de dependență, invidie și venerație față de el s-a ivit în inimile lor, ajung să aibă o încredere din ce în ce mai mare în acest conducător și vor mereu să asculte cuvintele acestuia, mai degrabă decât să caute adevărul în cuvintele lui Dumnezeu. Un astfel de conducător aproape că I-a luat locul lui Dumnezeu în inimile oamenilor. Dacă un conducător este dornic să mențină o astfel de relație cu aleșii lui Dumnezeu, dacă obține în inima sa un sentiment de satisfacție din aceasta și dacă el crede că aleșii lui Dumnezeu ar trebui să-l trateze astfel, atunci nu există nicio diferență între acest conducător și Pavel, deja a pășit pe calea unui antihrist, iar aleșii lui Dumnezeu, au fost deja induși în eroare de acest antihrist și le lipsește complet discernământul. De fapt, acel conducător nu deține adevărul-realitate și nu poartă deloc o povară în privința intrării în viață a aleșilor lui Dumnezeu. El poate doar să predice cuvinte și doctrine și să-și mențină relațiile cu ceilalți. Este bun la a se da în spectacol folosind metode ipocrite, discursul și acțiunile sale sunt în acord cu noțiunile oamenilor și, prin urmare, îi induce în eroare pe oameni. Nu știe cum să aibă părtășie despre adevăr sau să se cunoască, iar acest lucru face imposibil ca el să-i conducă pe alții în adevărul-realitate. Lucrează doar de dragul reputației și statutului și spune doar cuvinte plăcute auzului care-i prind în capcană pe oameni. A obținut deja efectul de a-i face pe oameni să-l venereze și să-l admire și a afectat și întârziat grav lucrarea bisericii și intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Nu este o astfel de persoană un antihrist? Unii oameni acționează la fel ca antihriștii, dar când văd un antihrist dezvăluit, sunt capabili să se compare cu acel antihrist. Ei simt că această cale pe care se află este, de asemenea, calea antihriștilor, că ar trebui să se retragă din pragul dezastrului și să se căiască imediat în fața lui Dumnezeu și să nu se mai concentreze asupra statutului și imaginii personale; ei cred că ar trebui să-L preamărească și să aducă mărturie pentru Dumnezeu în toate lucrurile, să-i facă pe oameni să aibă un loc pentru Dumnezeu în inimile lor și să-L onoreze ca fiind măreț – ei simt că numai atunci vor cunoaște adevărata pace în inimile lor. Numai o persoană care face acest lucru este una care iubește adevărul și poate să-l accepte. Dacă o persoană are natura unui antihrist, se va simți și ea inconfortabil în inima sa atunci când va auzi cuvinte care-i expun pe antihriști, dar nu va fi capabilă să accepte judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu sau să se destăinuie și să-și dezvăluie firile corupte. Acest lucru demonstrează că nu poate să accepte adevărul și că este incapabilă de căință adevărată. Va persista în afirmarea statutului său, bucurându-se de beneficiile statutului și de faptul că aleșii lui Dumnezeu o venerează și o admiră. Acest lucru îi face pe cei care au fost induși în eroare de ea să se abată de la adevărata cale și de la cuvintele lui Dumnezeu; ei se feresc de Dumnezeu și o urmează, în schimb, pe acea persoană. Cu toate acestea, persoana respectivă nu reflectează deloc asupra sa. Neștiind că a căzut deja în primejdie, ea încă are o părere bună despre sine și continuă să-i inducă în eroare pe ceilalți și să-i câștige de partea sa. Atât timp cât oamenii ascultă ceea ce spune ea și se supun ei, atunci oricât de superficiali sau iresponsabili ar fi acei oameni în îndeplinirea îndatoririlor pe care le au, ei vor închide ochii la acest lucru. Mai mult, ea va fi încântată că acei oameni ignoranți și nesăbuiți o venerează și o admiră și chiar îi vor acorda protecție, nepermițând nimănui să o expună sau să o discearnă. Făcând acest lucru, oare nu își întemeiază antihristul o împărăție independentă? Un antihrist nu face lucrare reală, nu are părtășie despre adevăr pentru a rezolva probleme, nu îi îndrumă pe oameni în a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu și în a pătrunde în adevărul-realitate. El lucrează doar pentru statut, faimă și câștig, îi pasă doar să se afirme, să își protejeze locul pe care îl ocupă în inimile oamenilor și să îi facă pe toți să îl venereze, să îl admire și să îl urmeze tot timpul; acestea sunt scopurile pe care își dorește să le atingă. Acesta este modul în care un antihrist încearcă să câștige inimile oamenilor și să-i controleze pe aleșii lui Dumnezeu – nu este această manieră de a lucra una ticăloasă? Este, pur și simplu, prea dezgustătoare! Lucrează astfel pentru o vreme, făcându-i pe oameni să fie binedispuși și încrezători față de el, să-și pună baza în el, însă care sunt consecințele? Acei oameni nu sunt doar incapabili să înțeleagă adevărul, nu numai că nu reușesc să facă deloc progrese în intrarea lor în viață, ci, în schimb, îl adoptă pe antihrist drept părintele lor spiritual, drept un înlocuitor pentru Dumnezeu, permițându-i antihristului să înlocuiască statutul lui Dumnezeu în inimile lor. Când cineva are o problemă, nu mai vine înaintea lui Dumnezeu și orice problemă s-ar abate asupra sa, nu se roagă lui Dumnezeu sau nu se bazează pe El și nici nu caută adevărul în cuvintele Sale. În schimb, merge să-l întrebe pe conducătorul său despre acest lucru. Îi cere conducătorului să-i arate calea și, din ce în ce mai mult, îl admiră pe acesta și depinde de el. Nu știe cum să-L caute pe Dumnezeu și nu știe cum să-L admire și să se bazeze pe El, cu atât mai puțin cum să acționeze în conformitate cu adevărul și cu principiile. Indiferent ce i se întâmplă, acesta așteaptă cu sufletul la gură să ia conducătorul o decizie. Face tot ceea ce îi spune conducătorul că ar trebui să facă și se conformează indicațiilor sale. Aducându-i pe oameni în acest punct, nu cumva un antihrist îi induce în eroare și îi controlează? De ce nu caută aleșii lui Dumnezeu adevărul de la Dumnezeu atunci când li se întâmplă ceva? De ce ascultă orbește aleșii lui Dumnezeu ceea ce spune conducătorul lor, fără a analiza cuvintele acestuia sau fără a folosi discernământul? De ce pot aleșii lui Dumnezeu să se supună cuvintelor conducătorului lor de îndată ce le aud, dar nu pot să facă acest lucru în privința cuvintelor lui Dumnezeu? Ei urmăresc dorințele conducătorului în loc să le urmărească pe cele ale lui Dumnezeu; ei acordă atenție cuvintelor conducătorului lor în locul cuvintelor lui Dumnezeu și în loc să caute adevărul și să se supună acestuia. Se bazează pe conducătorul lor pentru a acționa, precum și pentru a-i susține, a vorbi în numele lor și a lua decizii pentru ei, în loc să se bazeze pe Dumnezeu, să-L admire și să I se supună. Nu cumva acești așa-ziși conducători au ocupat o anumită poziție în inimile oamenilor? Aceasta este consecința faptului că un antihrist îi induce în eroare pe oameni și îi prinde în capcană.

Când unor oameni li se întâmplă ceva, iar tu le zici să se roage lui Dumnezeu, ei spun că au statura prea mică și nu știu cum să caute. Dacă le spui să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu, ei zic că n-au calibru și nu pot să obțină mare lumină. Dacă le spui să asculte predici, ei zic despre conținutul predicilor că este prea pompos și profund pentru ei, că este dincolo de puterile lor. Ei cred că dacă o persoană are calibru slab și slăbiciuni și este inadecvată în toate privințele, atunci trebuie să-i caute pe conducători. Să presupunem că îi întrebi: „De ce trebuie să cauți un conducător? De ce nu Îl cauți pe Dumnezeu și nu vii înaintea Lui?” Ei spun: „Este foarte dificil pentru oameni să vină înaintea lui Dumnezeu: noi avem noțiuni, calibrul nostru este slab și suntem grei de cap și amorțiți. Cuvintele lui Dumnezeu nu sunt mereu atât de directe și nu există exemple în cuvintele Sale care să ne arate ce înseamnă. Conducătorul nostru pur și simplu ne spune direct ce să facem, într-un mod foarte simplu, la fel ca unu plus unu fac doi. Când vine vorba de citirea cuvintelor lui Dumnezeu, dacă pot să le citesc cu voce tare, este deja destul de bine, dar nu am nicio idee ce înseamnă și nu știu ce anume îi cere Dumnezeu omului sau cum să practic într-un mod care să fie în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu. Nu pot găsi niciodată răspunsuri. Având în vedere că sunt o persoană de calibru slab, mică de statură, amorțită și prostuță, care nu poate să vadă nimic așa cum este de fapt, trebuie să-l întreb pe conducătorul nostru despre tot ceea ce se întâmplă și să-l las pe el să ia deciziile. Conducătorul nostru poate găsi răspunsuri pentru mine; eu doar fac ceea ce îmi spune el. Așa sunt eu – o persoană simplă și ascultătoare.” „Nu este nimic greșit în a fi simplu și ascultător, dar oare conducătorul vostru chiar deține adevărul-realitate? Este el într-adevăr o persoană care se supune lui Dumnezeu? Dacă tot ceea ce poate să facă este să predice cuvinte și doctrine și nu este o persoană care se supune lui Dumnezeu, atunci supunerea ta față de el înseamnă că te supui lui Dumnezeu?” Ei spun: „Conducătorul nostru are un calibru bun și tot ceea ce spune este corect. Acest lucru dovedește că înțelege adevărul și că este în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu.” Există un pic de raționament logic în ceea ce spun ei, nu-i așa? Totul se bazează pe sentimentele lor. Calibrul lor este slab și le lipsește discernământul, așa că, dacă ar fi cu adevărat ceva în neregulă în ceea ce-l privește pe conducătorul lor, nu ar putea să vadă. Majoritatea oamenilor sunt nesăbuiți, ignoranți și de calibru slab, dar să lăsăm acest motiv deoparte pentru moment. Privind din punctul de vedere al conducătorului, dacă oamenii manifestă aceste comportamente, au o astfel de dependență față de conducătorul lor și nutresc acest tip de perspectivă și atitudine față de el, oare nu are acest lucru vreo legătură cu tacticile și metodele conducătorului pentru a câștiga inimile oamenilor? (Ba da, are.) Cât de mare este legătura? Are legătură directă cu maniera de lucru a conducătorului? Putem spune cu certitudine că există o legătură absolută și directă acolo, că aceste lucruri sunt legate sută la sută. De ce spun Eu acest lucru? Există mulți conducători care, din punct de vedere al voinței lor subiective, și-ar dori să-i aducă pe oameni înaintea lui Dumnezeu, dar pentru că nu înțeleg adevărul sau nu știu cum să rezolve diverse probleme reale, pot doar să se ocupe de unele sarcini administrative și probleme generale și să se dea mari pentru ca oamenii să îi prețuiască, și pornesc, fără să-și dea seama, pe calea antihriștilor. Folosesc propriile modalități și mijloace pentru a încerca să câștige inimile oamenilor și să le controleze inimile, comportamentul și gândurile, astfel încât oamenii să facă întotdeauna ceea ce spun ei în acțiunile lor, în practicarea adevărului și în fiecare aspect al îndeplinirii îndatoririlor pe care le au. Dacă oamenii se supun unui antihrist și nu se supun cu adevărat lui Dumnezeu – dacă i se supun antihristului mult mai mult decât lui Dumnezeu – iar îndeplinirea îndatoririlor pe care le au nu produce niciun rezultat de niciun fel și nu fac bine datoria omului, atunci sunt acești oameni cei care vor fi mântuiți? Oamenii au căi „exacte” de practică pentru a se supune conducătorilor și lucrătorilor și a le fi loiali, dar ei nici măcar nu practică în mod exact atunci când vine vorba de a se supune lui Dumnezeu și de a-I fi loiali – nimeni nu are părtășie pe această temă și nimeni nu realizează acest aspect al lucrării reale. Tuturor oamenilor le place să vorbească și să acționeze de dragul propriului statut și al propriei reputații și își frământă creierii și uită să mănânce sau să doarmă lucrând pentru a-i face pe aleșii lui Dumnezeu să li se supună și să-i venereze. Evident, ei fac toate acestea pentru a-și atinge scopul de a domni în biserică drept conducători sau lucrători. Care este motivul pentru aceasta? Faptul că toată omenirea coruptă are aceeași fire și aceleași preferințe. Când cineva îți indică o cale, iar tu ești foarte dispus să o practici, acest lucru nu înseamnă că practici adevărul – înseamnă că faci ceea ce spune acea persoană și că asculți de ea. Prin urmare, de ce nu sunt oamenii dispuși să vină înaintea lui Dumnezeu sau să-L caute? Fiindcă în umanitatea omului nu este nimic care să fie în conformitate cu adevărul. Ceea ce le place oamenilor, ceea ce-și doresc și ceea ce țin în inimile lor sunt toate contrare adevărului, în contradicție cu acesta. Prin urmare, dacă îi ceri cuiva să caute adevărul atunci când i se întâmplă ceva, i se va părea acest lucru mai greu decât să zboare pe lună – însă dacă îi ceri să acorde atenție unei persoane, acest lucru i se va părea mult mai ușor. Este evident că antihriștii obțin rezultate foarte repede atunci când folosesc tehnica de a câștiga inimile oamenilor pentru a-i controla. Cu un simplu comentariu spus în treacăt, pot face pe cineva să aibă o părere favorabilă despre ei; cu doar un comentariu întâmplător care adăpostește o anumită intenție sau un anumit punct de vedere, pot face pe cineva să-i vadă dintr-o perspectivă nouă, într-o lumină nouă. Acest lucru dezvăluie exact ceea ce se află în interiorul oamenilor. Acest lucru înseamnă că, dacă nu urmărești adevărul și, în schimb, o iei pe calea urmăririi statutului și puterii, impactul și consecința pe care le va avea tot ceea ce faci tu asupra oricărui membru al omenirii corupte va fi că îl vei face să întoarcă spatele adevăratei căi, să se ferească de adevăr, să se ferească de Dumnezeu și să-L respingă. Aceasta este singura consecință, unicul final. Acest lucru este ușor de observat.

Prima manifestare a antihriștilor care încearcă să câștige inimile oamenilor este atragerea oamenilor de partea lor cu mici favoruri. Micile favoruri nu sunt neapărat lucruri materiale; acestea acoperă un spectru larg. Uneori este vorba despre cuvinte grijulii; uneori reprezintă îndeplinirea dorinței sau preferinței cuiva, iar uneori se referă la a simți gândurile cuiva și a-i spune orice lucruri plăcute vrea să audă acea persoană, pentru a o face să creadă despre conducătorul său că este foarte bun și foarte înțelegător. Cu alte cuvinte, antihriștii abundă în toleranță, iubire, căldură și așa-zisă considerație pentru a-și ascunde ambiția secretă de a-i controla pe oameni. De exemplu, dacă frații și surorile au donat unele lucruri frumoase, ei pot împărți câteva dintre acestea cu oricine au relații bune. Folosesc aceste mici favoruri pentru a câștiga inimile oamenilor și a-i cumpăra. Dacă există o lucrare nesolicitantă în biserică, una care nu implică expunerea la intemperii și care îi poate permite unei persoane să iasă în evidență, vor pune pe cineva cu care au relații bune să o facă. De ce sunt ei capabili să facă acest lucru? Pe de o parte, pentru că ei, în mod inerent, nu iubesc adevărul și acționează în mod neprincipial. Pe de altă parte, fiindcă rezervă această datorie bună pentru cei cu care au relații bune, iar apoi le spun lucruri plăcute auzului, astfel încât acei oameni să le fie recunoscători. Procedând astfel, își ating scopul de a câștiga inimile acestor oameni. Această tactică nu constă doar în a oferi lucruri mărunte și a spune ici-colo câte un lucru drăguț – implică o intenție, un scop. Și care este acest scop? Această tactică este menită să îi lase pe oameni cu o apreciere favorabilă în ceea ce-i privește în inimile lor. Dacă există un grup de zece persoane, ei vor începe prin a le evalua: „Dintre acestea zece, sunt două care se pricep să-i lingușească pe oameni. Nu trebuie să-mi bat capul cu ele, iar ele mă vor linguși oricum. Apoi, sunt două persoane confuze; vor face ce le spun dacă le ofer câteva avantaje. Alți doi sunt oameni cu un oarecare calibru; atât timp cât țin câteva predici pompoase și le spun câteva cuvinte impresionante, vor ceda în fața mea. Apoi, sunt trei care par să urmărească adevărul, așa că vor fi puțin greu de gestionat. Va trebui să le citesc clar situația reală, să văd de ce au nevoie, iar apoi să le dau satisfacție. Dacă vreunul dintre ei nu crede acest lucru și nu mă ascultă, mă voi ocupa în cele din urmă de el și îl voi îndepărta. Chiar dacă ultimul este împotriva mea, problemele pe care mi le poate cauza sunt limitate și va fi ușor să mă ocup de el.” Dintr-o simplă privire, ei pot determina cu cine dintr-un grup se pot descurca și cu cine nu. Cum pot ști atât de repede acest lucru? Ei sunt capabili de acest lucru pentru că inimile lor sunt pline de politici și filosofii satanice. Principiile conduitei lor și modurile lor de a se comporta și de a interacționa cu ceilalți nu sunt despre a se înțelege amical cu oamenii sau a avea relații interpersonale normale, nu sunt despre a-i ajuta sau a-i aproviziona pe alții, sau despre a-i edifica, sau despre a interacționa cu ceilalți ca de la egal la egal, sau despre a folosi adevărurile-principii pentru a gestiona problemele și a trata alte persoane. Ei nu dețin sub nicio formă nici cea mai mică fărâmă din aceste principii. Care sunt principiile lor? „Cum mă privește fiecare persoană în inima sa? Nu trebuie să-mi bat capul cu cei care mă admiră, care mă poartă în inima lor și care se tem de mine, mă respectă și mă venerează. Cutare și cutare este ceea ce trebuie să fac față de cei care nu mă venerează și cutare și cutare ar trebui să fac cu cei care mă respectă, dar nu au cedat încă pe deplin în fața mea. Iar în ceea ce îi privește pe cei care, în general, nu acordă multă atenție altora, ar trebui să fac și în legătură cu ei cutare și cutare.” Au o procedură pas cu pas pentru a-i controla pe oameni. De ce creează ei acești pași și aceste gânduri? Fiindcă dorința de putere din inimile lor este de necontrolat. Dacă s-ar înțelege amical cu oamenii dintr-un grup, s-ar simți destul de neîmpliniți și lipsiți de demnitate. Așadar, care este scopul lor? De a-i face pe toți să aibă un loc pentru ei în inimile lor – dacă nu primul loc, atunci locul al doilea și dacă nu al doilea, atunci al treilea. A interacționa cu ceilalți pe picior de egalitate, pur și simplu nu-i mulțumește. În calitate de conducători, pot acești oameni să țină cont de opiniile diferite ale celorlalți? Nu pot. În jurul a ce se învârte tot ceea ce fac ei? (În jurul puterii.) Tot ceea ce fac se învârte în jurul puterii. Ce lucruri care gravitează în jurul puterii fac ei? În primul rând, pătrund în inima ta și pun mâna pe ea; cu alte cuvinte, mai întâi te cumpără și te fac să te deschizi în fața lor, obțin de la tine adevăratele tale sentimente și își dau seama de adevărata ta părere despre ei. După ce înțeleg acest lucru, își adaptează metodele la fiecare situație, acționând pentru fiecare caz în parte. Vor să controleze inimile oamenilor, iar atunci când găsesc pe cineva care nu este în asentiment cu ei, cineva care nu îi venerează, cineva care nu le este loial, atunci lovesc în acea persoană și o chinuie. Prin urmare, imboldul antihriștilor în câștigarea inimilor oamenilor este puterea. Și care sunt metodele și tehnicile pe care le folosesc pentru a dobândi puterea? Ei înțeleg, stăpânesc și controlează minuțios inimile oamenilor. De ce anume sunt controlate gândurile oamenilor? De inima și natura lor. Atunci când inima cuiva este controlată de un antihrist, ideile și gândurile acelei persoane nu mai prezintă interes. Odată ce antihristul controlează inima cuiva, el îi controlează întreaga persoană.