A treia tehnică pe care o folosesc antihriștii pentru a-i controla pe oameni: ei îi exclud și îi atacă pe cei care urmăresc adevărul. Unii oameni iubesc lucrurile pozitive, dreptatea și lumina și au părtășie despre adevăr. Ei caută adesea frați și surori care urmăresc și caută adevărul pentru a avea părtășie cu ei. Temperamentul unui antihrist se aprinde când vede acest lucru. Pentru el, toți cei care urmăresc adevărul sunt un ac în ochiul său, un ghimpe în coaste; i-ar face pe toți cei care urmăresc adevărul să primească atacurile, excluderea și asalturile sale. Desigur, un antihrist nu îi va ataca pe acești oameni doar cu tactici brutale și sălbatice, care sunt suficient de evidente pentru ca oamenii să le poată vedea. Va adopta metoda părtășiei despre adevăr și, cu ajutorul câtorva cuvinte și doctrine, îi va judeca și îi va lovi pe oameni. Acest lucru îi face pe oameni să creadă că ceea ce face el este potrivit și rezonabil, că el este de ajutor – că nu este nimic în neregulă cu ceea ce face el. Care sunt aceste metode „potrivite și rezonabile” ale sale? (El citează din cuvintele lui Dumnezeu ca să-i judece pe oameni și să lovească în ei.) Corect – citează din cuvintele lui Dumnezeu ca să-i expună pe oameni și să-i judece. Aceasta este cea mai comună metodă a lui. La suprafață, această manieră de a vorbi pare cinstită, rezonabilă și destul de potrivită, dar, pe dinăuntru, intenția sa nu este să-i ajute pe alții spre beneficiul lor, ci să-i dea în vileag, să-i judece, să-i condamne și să-i înjosească. Acest lucru reprezintă ceea ce urmărește în mod absolut să realizeze. Prin urmare, problema este de unde începe. Oamenii cu privirea ageră pot vedea că el face acest lucru pentru că acei oameni urmăresc și iubesc adevărul și constituie o amenințare pentru antihrist. Și ce amenințare este aceasta? În ce fel îl împiedică pe antihrist iubirea lor pentru adevăr? (Ei îl pot vedea așa cum este de fapt și îl pot discerne.) Așa este. Cea mai mare amenințare pe care acești iubitori de adevăr o aduc unui antihrist este faptul că ei pot discerne orice lucru rău pe care îl face el, oricare ar fi acesta; pot să își dea seama de esența lui și sunt, oriunde și oricând, pasibili să-l dea în vileag, să-l raporteze și să-l scoată la lumină, iar apoi să-l condamne, să-l respingă și să-l înlăture din biserică. Dacă s-ar întâmpla asta, el și-ar pierde statutul și puterea pentru totdeauna, iar perspectiva lui de a fi binecuvântat ar fi complet distrusă. De aceea, pentru un antihrist, acești oameni care urmăresc adevărul sunt cea mai mare amenințare, în afară de dizidenți.

Pe lângă metodele care par a fi potrivite din exterior, cum ar fi folosirea părtășiei despre cuvintele lui Dumnezeu pentru a lovi în oamenii care urmăresc adevărul și pentru a-i judeca, antihriștii chiar vor lua măsuri drastice împotriva lor. Despre ce măsuri drastice este vorba? De exemplu, vor profita de o fărădelege de moment a unui conducător sau lucrător; indiferent de contextul acesteia sau dacă acea persoană a dobândit sau nu cunoaștere de pe urma ei și s-ar putea căi, și indiferent dacă este sau nu o persoană care urmărește adevărul, ei vor amplifica semnificația acesteia ca să judece acea persoană, să o condamne și să o îndepărteze. Antihriștii consideră că, pentru a scăpa de iarbă, trebuie să cureți rădăcina și, astfel, îi îndepărtează pe astfel de oameni din biserică, pentru ca aceștia să nu reprezinte o amenințare la adresa statutului lor. Toți oamenii răi și antihriștii sunt pricepuți la a profita de lucrurile care ar putea fi folosite împotriva conducătorilor și lucrătorilor și, odată ce fac asta, îi condamnă ca falși conducători și antihriști. Fără acuzații minore! Conducătorii și lucrătorii sunt selectați de aleșii lui Dumnezeu; de ce te-ai agăța întotdeauna de lucruri pe care să le folosești împotriva lor? Care este scopul tău în obținerea acestui avantaj? O faci pentru că vrei să le iei locul de conducător? Odată ce o persoană rea a acuzat un conducător sau un lucrător că ar fi un fals conducător și un antihrist, dacă poate apoi să enumere exemple concrete și să-i facă pe aleșii lui Dumnezeu să creadă că acestea se potrivesc cu faptele, acest lucru va provoca necazuri. Acel conducător sau lucrător ar putea fi destul de ușor îndepărtat din biserică. A fi fals conducător sau antihrist reprezintă o ofensă atât de mare încât, odată ce ofensa a fost dovedită, acuzatul este condamnat, iar cariera sa de credincios în Dumnezeu s-a terminat. Acest lucru îl va ruina pur și simplu, nu-i așa? Cât de rău este acest lucru! Mai mult, dacă antihristul profită apoi de ocazie pentru a fi el ales drept conducător și preia controlul bisericii, nu vor fi atunci aleșii lui Dumnezeu sub controlul unui antihrist? Nu va deveni atunci acea biserică împărăția antihristului? (Ba da.) Acesta este un pericol grav! Mai au oamenii răi și antihriștii alte tehnici pentru a-i ataca și exclude pe cei care urmăresc adevărul? Nu-i așa că unii dintre ei îi trimit pe frații și surorile care urmăresc adevărul să lucreze în cele mai periculoase locuri, pentru a pune ei mâna pe putere și a-și consolida statutul? Ei spun: „Este o biserică nou-înființată cu numeroși frați și surori care sunt novici în credință. Nu au nicio bază și le lipsește înțelepciunea. Au nevoie de cineva care înțelege adevărul ca să-i ude și să-i aprovizioneze. Tu înțelegi adevărul viziunilor; acești nou-veniți au nevoie de cineva ca tine să meargă să-i ude. Nimeni altcineva nu este pregătit pentru asta.” Și, cu aceasta, antihristul trimite departe o serioasă amenințare ascunsă. Face el, de fapt, acest lucru pentru ca acea persoană să conducă biserica respectivă și să o aprovizioneze? (Nu.) Nu, o face pentru că acel loc este un mediu ostil, periculos. Plasează acea persoană într-un loc periculos pentru a face lucrarea bisericii, anticipând cu nerăbdare ca aceasta să fie smulsă de marele balaur roșu. Dacă acea persoană este prinsă, nu va mai rămâne nimeni care să amenințe statutul antihristului, iar acesta poate să preia controlul asupra bisericii. Nu este aceasta o tactică a sa? Trimite departe acea persoană sub pretextul că este potrivită pentru a-i uda pe nou-veniți și, astfel, nimeni nu poate să-i vadă intențiile nefaste. Nu este un lucru isteț din partea lui? Iar frații și surorile cred că antihristul este deștept și înțelept pentru că face astfel de rânduieli, că este o persoană în acord cu intențiile lui Dumnezeu, dar se dovedește că el îi înșela și le punea ochelari de cal. Această tehnică a antihristului pare destul de fățișă; nimeni nu poate să vadă clar ce se întâmplă cu adevărat și cu toții ajung să fie induși în eroare. Acei oameni care sunt induși în eroare cred că ceea ce face antihristul este cinstit și rezonabil, că o face din grijă pentru lucrare, însă nimeni nu poate să vadă care este intenția lui cu adevărat. Antihriștii sunt ticăloși, nu-i așa? Oriunde este pericol, acolo te vor face să mergi, spunându-și în sinea lor: „Nu urmărești tu adevărul? Și nu mi te opui tu mie? Nu mă deslușești tu mereu și te legi de lucruri pe care să le folosești împotriva mea? În regulă, atunci; voi folosi această oportunitate ca să te gonesc direct de aici. Cel mai bine ar fi să fii prins – nu îți vei mai reveni niciodată!” Este sigur că majoritatea oamenilor pe care îi prind în capcană și îi persecută antihriștii în biserică sunt cei care urmăresc mai mult. Cum îi privesc antihriștii pe acești oameni pe măsură ce sunt persecutați și excluși? Ei își spun în sinea lor: „Acești oameni ascultă mereu predici; ei înțeleg câteva adevăruri. Nu pot să nu-i las, pur și simplu, să asculte: predicile sunt făcute pentru ca toți să le audă, așa că nu am cum să justific faptul că nu-i las să asculte. Dar să zicem că le permit să asculte, de vreme ce multe lucruri din ceea ce se spune în acele predici îi expun pe falșii conducători și antihriștii; oare va ieși bine pentru mine dacă aud suficient de mult și dobândesc înțelegere și discernământ? Mai devreme sau mai târziu, aș sfârși prin a fi nevoit să-mi dau demisia din funcția mea de conducător, nu-i așa? Asta nu va merge. Trebuie să fac prima mișcare.” Odată ce un antihrist are o astfel de intenție, va trece la fapte. Nici măcar o mână de oameni nu ar fi capabili să identifice un antihrist, dacă ei nu ar înțelege adevărul. Oare de ce antihriștii pot scăpa nepedepsiți, în timp ce oamenii care urmăresc adevărul devin victime? Un motiv este cu siguranță prezent: se poate ca acei oameni să aibă, în inima lor, o oarecare iubire față de adevăr și de lucrurile pozitive și se poate să aspire întrucâtva la urmărirea adevărului, dar sunt, pur și simplu, prea lași. Ei nu înțeleg adevărul, le lipsește discernământul și sunt atât de nesăbuiți; nu pot să vadă esența unui antihrist așa cum este de fapt și nu-și fac niciodată curaj să-l dea în vileag, ceea ce-i permite acestuia să facă prima mișcare și să le facă rău prin aceasta. Dacă acesta este rezultatul pe care îl obțin sau la asta ajung, cum se va întâmpla asta? Nu vor fi fost ei sălbăticiți de antihrist? (Ba da.) Ce lecție ar trebui să desprindă de aici oamenii care urmăresc adevărul? Care este atitudinea pe care oamenii ar trebui să o aibă în ceea ce privește modul de tratare a unui conducător sau lucrător? Dacă ceea ce face un conducător sau un lucrător este bine și în acord cu adevărul, atunci poți să i te supui; dacă ceea ce face este greșit și în dezacord cu adevărul, atunci nu ar trebui să i te supui și poți să îl dai în vileag, să i te opui și să ai o opinie diferită. Dacă nu este capabil să facă lucrare reală sau face fapte rele care provoacă o tulburare a lucrării bisericii și este dezvăluit ca fiind un conducător fals, un lucrător fals sau un antihrist, atunci tu poți să îl discerni, să îl dai în vileag și să îl raportezi. Însă, unii dintre aleșii lui Dumnezeu nu înțeleg adevărul și sunt deosebit de lași; se tem să nu fie suprimați și chinuiți de conducători falși și antihriști, așa că nu îndrăznesc să respecte principiile. Ei spun: „În cazul în care conducătorul mă dă afară, sunt terminat; dacă îi pune pe toți să mă dea în vileag sau să se lepede de mine, atunci nu voi mai putea să cred în Dumnezeu. Dacă sunt exclus din biserică, atunci Dumnezeu nu mă va mai vrea și nu mă va mântui. Iar credința mea nu va fi fost în van?” Nu este ridicolă o astfel de gândire? Au astfel de oameni o credință autentică în Dumnezeu? Un conducător fals sau un antihrist L-ar reprezenta pe Dumnezeu atunci când te exclude? Când un conducător fals sau un antihrist te chinuie și te exclude, aceasta este lucrarea Satanei și nu are nimic de-a face cu Dumnezeu; când oamenii sunt îndepărtați sau excluși din biserică, acest lucru este în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu doar când există o decizie comună luată de biserică și de toți aleșii lui Dumnezeu și când îndepărtarea sau excluderea este pe deplin în conformitate cu rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu, cu adevărurile-principii din cuvintele lui Dumnezeu. Cum ar putea faptul de a fi exclus de un conducător fals sau de un antihrist să însemne că nu poți fi mântuit? Aceasta reprezintă persecuția Satanei și a antihristului și nu înseamnă că nu vei fi mântuit de Dumnezeu. Depinde de Dumnezeu dacă poți fi mântuit sau nu. Nicio ființă umană nu este calificată să decidă dacă poți fi mântuit de Dumnezeu. Trebuie să îți fie clar acest lucru. Iar a-ți trata excluderea de către un conducător fals sau un antihrist drept a fi exclus de Dumnezeu – nu înseamnă asta să Îl înțelegi greșit pe Dumnezeu? Ba da. Și nu înseamnă doar să Îl înțelegi greșit pe Dumnezeu, ci și să te răzvrătești împotriva Lui. Este și un fel de blasfemie față de Dumnezeu. Iar înțelegerea greșită a lui Dumnezeu în acest fel nu este ignorantă și nesăbuită? Când un conducător fals sau un antihrist te exclude, de ce nu cauți adevărul? De ce nu cauți pe cineva care înțelege adevărul, ca să dobândești un oarecare discernământ? Și de ce nu raportezi acest lucru superiorilor ierarhici? Asta dovedește că tu nu crezi că adevărul domină în casa lui Dumnezeu, arată că nu ai o credință autentică în Dumnezeu, că nu ești o persoană care crede în Dumnezeu cu adevărat. Dacă ai încredere în atotputernicia lui Dumnezeu, de ce te temi de represaliile unui conducător fals sau ale unui antihrist? Pot ei să-ți decidă soarta? Dacă ești capabil de discernământ și detectezi că acțiunile lor sunt contrare adevărului, de ce nu ai părtășie cu aleșii lui Dumnezeu, care înțeleg adevărul? Ai gură, de ce nu îndrăznești să-ți exprimi opinia? De ce te temi atât de mult de un conducător fals sau de un antihrist? Asta dovedește că ești un laș, un neisprăvit și un lacheu al Satanei. Dacă, atunci când ești amenințat de un conducător fals sau un antihrist, nu îndrăznești să-l raportezi superiorilor, acest lucru arată că ai fost deja prins de Satana și că ai aceeași inimă ca el; nu înseamnă asta că-l urmezi pe Satana? Cum ar putea să fie o astfel de persoană unul dintre aleșii lui Dumnezeu? Este, pur și simplu, o scursură. Toți cei care au aceeași inimă cu falșii conducători și cu antihriștii n-ar putea să fie niciodată buni de ceva; sunt răufăcători. Astfel de oameni sunt născuți pentru a fi slugile diavolului – sunt lacheii Satanei și sunt dincolo de răscumpărare. Toți cei care nu îndrăznesc să-i dea în vileag pe antihriști atunci când îi văd săvârșind rău, care se tem să nu-i ofenseze, care îi apără chiar și îi ascultă – nu sunt ei oameni nesăbuiți, ignoranți? Dacă ești pe deplin conștient de adevărurile-principii și totuși încă le încalci și chiar formezi alianțe și clici cu oamenii răi și antihriștii, nu acționezi tu precum un complice și o slugă a Satanei? Prin urmare, nu o meriți atunci când ești tratat precum o persoană rea sau un complice al antihriștilor? Dacă tu crezi în Dumnezeu, dar în loc să-L urmezi pe Dumnezeu, îi urmezi pe antihriști, acționând ca una dintre slugile sau complicii lor, atunci nu-ți sapi singur groapa, semnându-ți sentința la moarte? În cazul în care crezi în Dumnezeu, dar, în loc să te supui Lui, cedezi în fața dușmanilor Săi și găsești adăpost în ei – antihriștii – iar rezultatul este că ești manipulat și abuzat de acești antihriști, atunci ți-ai făcut-o cu mâna ta. N-o meriți? Dacă-l tratezi pe antihrist drept stăpânul tău, conducătorul tău, un umăr pe care să te bazezi, atunci te refugiezi în Satana, îl urmezi pe Satana, ceea ce înseamnă că te-ai rătăcit și ai apucat-o pe calea greșită și ai pășit pe drumul fără de întoarcere. Ce atitudine ar trebui să ai față de antihriști? Ar trebui să-i dai în vileag și să te lupți cu ei. Dacă sunt doar unul sau doi ca tine și ești prea slab pentru a-i înfrunta singur pe antihriști, ar trebui să-ți unești puterile cu mai mulți oameni care înțeleg adevărul ca să-i raportezi și să-i dai în vileag pe acești antihriști și ar trebui să continui până când sunt îndepărtați. Am auzit că, în ultimii doi ani, aleșii lui Dumnezeu din unele zone pastorale din China continentală s-au unit pentru a-i înlătura din funcție pe falșii conducători și antihriști; unii falși conducători și antihriști erau chiar la conducerea grupurilor de luare a deciziilor și tot au fost înlăturați în același fel de aleșii lui Dumnezeu. Aleșii lui Dumnezeu nu au fost nevoiți să aștepte aprobarea de la Cel de mai sus; pe baza adevărurilor-principii, au fost capabili să-i identifice pe falșii conducători și pe antihriști – care nu făceau lucrare reală și îi chinuiau mereu pe frați și surori, care acționau de capul lor și tulburau lucrarea casei lui Dumnezeu – și s-au ocupat de ei cu promptitudine. Unii au fost dați afară din grupurile de luare a deciziilor, unii au fost îndepărtați din biserică – ceea ce este grozav! Acest lucru arată că aleșii lui Dumnezeu au pășit deja pe drumul cel bun al credinței în Dumnezeu. Unii dintre aleșii lui Dumnezeu au înțeles deja adevărul și au acum o mică statură, nu mai sunt controlați și păcăliți de Satana, îndrăznesc să se ridice și să se lupte cu forțele rele ale Satanei. Acest lucru arată, de asemenea, că forțele falșilor conducători și ale antihriștilor din biserică nu mai dețin avantajul și, astfel, nu mai îndrăznesc să fie atât de flagrante în cuvintele și acțiunile lor. De îndată ce își dezvăluie jocul, va fi acolo cineva pentru a-i supraveghea, a-i discerne și a-i respinge. Cu alte cuvinte, în inimile celor care chiar înțeleg adevărul, statutul, reputația și puterea omului nu dețin o poziție dominantă. Astfel de oameni nu pun preț pe aceste lucruri. Când cineva poate să caute în mod activ adevărul și să aibă părtășie despre el și când începe să reevalueze și să reflecteze asupra căii pe care ar trebui să meargă cei care cred în Dumnezeu și cum ar trebui să-i trateze pe conducători și lucrători și începe să se gândească bine pe cine ar trebui să urmeze oamenii, care sunt comportamentele celor care-l urmează pe om și care sunt cele ale celor care-L urmează pe Dumnezeu, iar apoi, după ce a cercetat aceste adevăruri și le-a experimentat de-a lungul câtorva ani, când a ajuns, fără să știe, să înțeleagă unele adevăruri și să aibă discernământ – atunci va fi dobândit un pic de statură. A fi capabil să cauți adevărul în toate lucrurile înseamnă a intra pe calea corectă a credinței în Dumnezeu.

Este un lucru bun, o întâmplare bună ca aleșii lui Dumnezeu să fie capabili să-i discearnă și să-i respingă pe falșii conducători și pe antihriști. Unii conducători nu pot să facă lucrare reală; tot ceea ce fac este să cauzeze perturbare și tulburări, astfel încât să nu existe pic de liniște în viața bisericească. Toți frații și surorile îi consideră dezagreabili și, în cele din urmă, îi resping. Este corect ca ei să facă asta? (Da.) Sunt alții care sunt aleși drept conducători și, la început, frații și surorile spun: „Pe el îl alegem, așa că trebuie să cooperăm cu el în lucrarea lui.” După o vreme, se dovedește a fi alegerea greșită: este entuziast în credința lui în Dumnezeu, dar nu are înțelegere spirituală. Este predispus la denaturări, arogant și neprihănit de sine; nu discută cu alții chestiunile și nu face nimic conform principiilor, ci doar acționează în mod nechibzuit. Acest lucru duce la breșe de securitate; frații și surorile din biserică sunt arestați în mod constant, iar lucrarea bisericii suferă pierderi semnificative. Conducătorul nu numai că nu reflectează asupra sa, dar se justifică, se ceartă în apărarea sa și evită responsabilitatea. În cele din urmă, grupul îl retrage din funcție. Crezi că au gestionat corect situația? (Da.) Da, într-adevăr! Și imediat după ce se ocupă de acea persoană, aleg pe altcineva, iar după un timp este evident pentru toată lumea că această persoană este mult mai bună decât acel fals conducător, dovedind că grupul are discernământ și a crescut. Acesta este procesul prin care aleșii lui Dumnezeu cresc în viață. Este destul de normal. Credeai că atunci când oamenii ascultă atâția ani predici, ajung să aibă toți discernământ și fac alegerea corectă pentru fiecare conducător și lucrător – că pe oricine aleg, acela va păstra funcția? Așa funcționează lucrurile? (Nu.) Atunci când oamenii nu înțeleg adevărurile-principii, în alegerea unui conducător, se axează mereu pe alegerea cuiva cu o minte ageră, care este un bun orator, o persoană talentată. Abia când acea persoană se dovedește a fi un fals conducător sau un antihrist după ce ocupă o vreme acea funcție, oamenii încep să dezvolte discernământ; după aceea, nu vor mai alege o astfel de persoană. Atunci, cine, mai exact, trebuie selectat când se aleg conducătorii și lucrătorii? Nu există un set de reguli. Depinde cel mai mult de măsura în care cineva este o persoană potrivită și dacă urmărește sau nu adevărul. Acestea fiind spuse, dacă cineva este o persoană rea sau un antihrist, nu trebuie să o alegi, indiferent ce fel de persoană este. Dacă o faci, îți vei săpa singur groapa. Nu-i așa? (Așa este.)

Revenind la subiectul la care ne aflam, acela al antihriștilor care-i atacă și-i exclud pe cei care urmăresc adevărul: în mare, am spus ce era de zis despre acesta, nu-i așa? Cum îi atacă și îi exclud antihriștii pe cei care urmăresc adevărul? Ei utilizează deseori metode care altora li se par rezonabile și potrivite, folosind chiar dezbateri despre adevăr ca să obțină un avantaj, ca să-i atace, să-i condamne și să-i inducă în eroare pe alți oameni. De exemplu, un antihrist crede că, dacă partenerii săi sunt oameni care urmăresc adevărul, aceștia pot să-i amenințe statutul și, prin urmare, antihristul va rosti predici mărețe și va discuta despre teorii spirituale pentru a-i induce în eroare pe oameni și a-i face să-l admire. În acest fel, își poate deprecia și suprima partenerii și colegii și poate să-i facă pe oameni să simtă că, deși partenerii conducătorului lor sunt persoane care urmăresc adevărul, ei nu sunt egalii lui în ceea ce privește calibrul și capacitatea. Unii oameni chiar spun: „Predicile conducătorului nostru sunt mărețe și nimeni nu se poate compara cu el.” Pentru un antihrist, este extrem de satisfăcător să audă un astfel de comentariu. El se gândește în sinea lui: „Tu ești partenerul meu, nu ai unele adevăruri-realități? De ce nu poți să vorbești cu aceeași elocvență și măreție ca mine? Ești complet umilit acum. Îți lipsește capacitatea și totuși îndrăznești să concurezi cu mine!” La asta se gândește antihristul. Care este țelul acestuia? Încearcă toate mijloacele posibile pentru a-i suprima, a-i deprecia pe alți oameni și a se poziționa deasupra acestora. Așa îi tratează un antihrist pe toți cei care urmăresc adevărul sau lucrează cu el. Indiferent ce face un antihrist, acel lucru se axează pe propria putere și statut și are scopul de a câștiga stima și adorația celorlalți. Nu lasă pe nimeni să-l întreacă; obligatoriu, oricine este mai bun decât el va fi supus deprecierii, excluderii și suprimării din partea sa. În spatele tuturor mijloacelor pe care le folosesc împotriva celor care urmăresc adevărul, antihriștii au motive și scopuri. Mai degrabă decât să caute să protejeze lucrarea casei lui Dumnezeu, țelul lor este de a-și proteja puterea și statutul, precum și poziția și imaginea lor în inimile aleșilor lui Dumnezeu. Metodele și comportamentele lor sunt perturbări și tulburări ale lucrării casei lui Dumnezeu, iar acestea au totodată efect distructiv asupra vieții bisericești. Nu este aceasta cea mai comună manifestare a faptelor rele ale unui antihrist? Pe lângă aceste fapte rele, antihriștii fac ceva și mai josnic, și anume încearcă mereu să găsească o modalitate prin care să-i aibă la mână pe cei care urmăresc adevărul. De exemplu, dacă unii oameni au fost desfrânați sau au comis o altă fărădelege, antihriștii se folosesc de acest lucru ca pârghie pentru a-i ataca, caută oportunități pentru a-i insulta, a-i da în vileag și a-i defăima, îi etichetează pentru a le descuraja entuziasmul în privința îndeplinirii îndatoririlor, astfel încât să se simtă negativi. De asemenea, antihriștii îi fac pe aleșii lui Dumnezeu să-i discrimineze pe aceștia, să-i evite și să-i respingă, astfel încât cei care urmăresc adevărul să fie izolați. În cele din urmă, când toți cei care urmăresc adevărul se simt negativi și slabi, nu își mai îndeplinesc în mod activ îndatoririle și nu sunt dispuși să participe la adunări, scopul antihriștilor este atins. Întrucât aceia care urmăresc adevărul nu mai reprezintă o amenințare pentru statutul și puterea lor și nimeni nu mai îndrăznește să-i raporteze sau să-i dea în vileag, antihriștii se pot simți în largul lor. Cei pe care un antihrist îi urăște cel mai mult în biserică sunt oamenii care urmăresc adevărul, în special cei cu un simț al dreptății, care ar îndrăzni să dea în vileag și să raporteze un conducător fals și un antihrist. Un antihrist îi privește pe astfel de oameni ca pe niște ace în ochii săi, ca pe niște ghimpi în coaste. Dacă se întâmplă să vadă pe cineva care urmărește adevărul și își îndeplinește datoria de bunăvoie, în inima lui apar răutatea și dușmănia, fără niciun pic de iubire. Un antihrist nu doar că nu-i va ajuta sau sprijini pe oamenii care urmăresc adevărul, indiferent de dificultățile lor sau de cât de slabi și negativi ar putea fi – nu doar că va ignora acest lucru. În schimb, se va bucura în secret de acest lucru. Iar dacă o persoană l-a acuzat sau l-a dat în vileag, va profita de ocazie să o lovească atunci când este la pământ, acuzând-o de tot felul de ofense pentru a-i da o lecție, a o condamna, a o lăsa fără vreo cale de urmat și, în cele din urmă, pentru a o face atât de negativă, încât să nu-și mai poată îndeplini datoria. Atunci, antihristul devine mândru de sine și începe să se bucure de nenorocirea acelei persoane. La acest tip de lucru se pricep cel mai bine antihriștii; excluderea, atacarea și condamnarea celor care urmăresc adevărul reprezintă cea mai mare expertiză a lor. Ce gândesc antihriștii de îi face capabili de un asemenea rău? „Dacă aceia care urmăresc adevărul ascultă deseori predici, s-ar putea ca, într-o zi, să vadă acțiunile mele așa cum sunt de fapt, iar atunci cu siguranță mă vor da în vileag și mă vor înlocui. În timp ce își îndeplinesc îndatoririle, statutul, prestigiul și reputația mea sunt sub amenințare. E mai bine să atac primul, să găsesc oportunități ca să obțin lucruri cu care să-i am la mână pentru a-i tulbura și condamna și a-i face negativi, astfel încât să-și piardă orice dorință de a-și îndeplini îndatoririle. Voi provoca, totodată, conflicte între conducători și lucrători și cei care urmăresc adevărul, astfel încât conducătorii și lucrătorii să-i deteste, să se distanțeze de ei și să nu-i mai aprecieze sau să-i promoveze. În acest fel, nu vor mai avea nicio dorință de a urmări adevărul sau de a-și îndeplini îndatoririle. Cel mai bine este dacă aceia care urmăresc adevărul rămân negativi.” Acesta este scopul pe care doresc să-l atingă antihriștii. Atunci când un antihrist sau o persoană rea te prinde în capcană, te condamnă și te umilește cu șiretenia sa, poți discerne ce se întâmplă? Poți să-ți dai seama de trucurile Satanei? Trebuie să înveți să ai discernământ: „Ceea ce a spus părea destul de corect, dar de ce am plecat de acolo simțindu-mă negativ? De ce nu mai vreau să-mi îndeplinesc datoria? De ce am nelămuriri cu privire la Dumnezeu? A fost o problemă cu ceea ce a spus? De ce a avut un efect negativ? De ce am plecat de acolo cu neînțelegeri și noțiuni despre Dumnezeu și nu-mi mai doresc să mă supun? De ce nu mai am entuziasmul și hotărârea de odinioară de a mă consuma pentru Dumnezeu? Și, dintr-o dată, am unele nelămuriri cu privire la lucrarea lui Dumnezeu – simt că viziunile mele nu sunt clare. Nu știu pentru ce îmi îndeplinesc datoria în acest fel și simt că nu am nimic de arătat pentru cei câțiva ani de când cred în Dumnezeu și pentru greutățile prin care am trecut. Acum, există o oarecare întunecime în inima mea.” Acest lucru este un pic anormal. De ce ar trebui să ducă auzirea unor cuvinte care par corecte la astfel de consecințe? Nu simți că e ceva în neregulă cu aceste cuvinte? Atunci, ce fel de cuvinte sunt acelea care provoacă astfel de reacții în tine când le auzi? Ce fel de cuvinte te fac să nu mai fii încrezător în Dumnezeu când le auzi? În primul rând, un lucru este sigur: toate cuvintele antihriștilor sunt înșelătoare; la fel ca șarpele, toate îi seduc pe oameni să păcătuiască, să se îndepărteze de Dumnezeu și să-L respingă. Niciunul dintre cuvintele lor nu-i aprovizionează pe oameni sau nu-i ajută. De unde vin cuvintele lor? De la Satana, diavolul. Voi aveți discernământ în ceea ce privește cuvintele pe care le folosesc antihriștii pentru a-i ataca și condamna pe cei care urmăresc adevărul? Singurul lucru de care se tem antihriștii este ca oamenii să urmărească adevărul. Le este teamă ca oamenii să se supună lui Dumnezeu, ca oamenii să se ridice pentru a-L urma pe Dumnezeu și pentru a-și asuma datoria de ființe create; le este teamă ca oamenii să vină înaintea lui Dumnezeu și să caute adevărul. De acest lucru le este cel mai frică. Asta pentru că, odată ce aleșii lui Dumnezeu pășesc pe calea urmăririi adevărului, creșterea lor în viață se accelerează, și pe măsură ce aceasta se întâmplă, statura lor crește tot mai mult, iar când adevărul domnește în inimile oamenilor și devine viața lor, aceea va fi ultima zi a antihriștilor: atunci, se vor confrunta cu a fi condamnați, dezvăluiți, eliminați și complet abandonați. De aceea, antihriștii îi urăsc cel mai mult pe cei care urmăresc adevărul. În ochii unui antihrist, cei care urmăresc adevărul sunt dușmani pe care îi urăsc, ținte pentru atacurile și constrângerile lor, precum și pentru ura și abandonul lor, pentru răul și abuzul din partea lor, și, mai mult, sunt ținte pentru a fi induși în eroare. Antihriștii nu au nicio cale de a induce în eroare, a controla sau a prinde în capcană inimile celor care urmăresc adevărul și nu-i pot exclude și ataca public, la întâmplare, așa că tot ce le rămâne este să spună lucruri corecte și plăcute, folosind tactici delicate pentru a-i trage în jos, la nivelul lor. Iar dacă acei oameni nu îi însoțesc și nu le pot fi de folos, vor folosi tot felul de tactici josnice pentru a-i exclude, pentru a-i face negativi și slabi și chiar pentru a-i face să nu mai dorească să-și îndeplinească datoria, iar în final, să-L părăsească pe Dumnezeu. Aceasta este una dintre principalele fapte rele ale antihriștilor și reprezintă o altă trăsătură distinctivă a naturii-esențe a lor. Ce trăsătură a naturii lor este aceea? Perfidia, viclenia, răutatea lor. Pentru a-și atinge ambiția și scopul de a domni în biserică, antihriștii recurg constant la inducerea în eroare a celor care urmăresc adevărul, la excluderea și atacarea lor. Fac acest lucru pentru a-și atinge scopul secret, lăsându-i pe toți cei care urmăresc adevărul negativi și slabi, apatici în credința lor, cu neînțelegeri față de Dumnezeu stârnite în ei. Întrucât odată ce în acești oameni apar neînțelegeri și plângeri la adresa lui Dumnezeu, ei nu vor mai urmări adevărul și nici nu-și vor mai îndeplini de bunăvoie datoria – și, astfel, se vor îndepărta de Dumnezeu. Și ce înseamnă acest lucru pentru un antihrist? În primul rând, înseamnă că nimeni nu-i va amenința poziția; în al doilea rând, odată ce aceste figuri pozitive sunt pasive și slabe și se îndepărtează de Dumnezeu, antihristul poate domni liber în biserică pentru a-i induce în eroare și a-i constrânge pe oameni și de a-i controla pe aleșii lui Dumnezeu, astfel încât să-l urmeze, să-l sprijine și să i se închine. Astfel, scopul antihristului este atins. Făcând acest lucru, își îndeplinesc antihriștii datoria? (Nu.) Prin urmare, prin ce se caracterizează tot ceea ce fac ei? (Ei fac rău.) „A face rău” este o formulare oarecum generală; în mod specific, ei îi tulbură și îi împiedică pe oameni, ținându-i departe de calea urmăririi adevărului și de a fi mântuiți de Dumnezeu. Atunci când un antihrist vede că cineva urmărește adevărul, vede roșu în fața ochilor; el urăște acea persoană. Până unde merge această ură? Când vede pe cineva urmărind adevărul și urmându-L pe Hristos, fără să-l urmeze sau să-l venereze pe el și fără să fie pe aceeași cale cu el, va ataca, exclude și suprima acea persoană, având o dorință puternică de a o face să dispară. Atât de mare este ura sa. Pe scurt, pe baza acestor manifestări ale antihriștilor, putem determina că ei nu îndeplinesc datoria de conducere, întrucât nu-i conduc pe oameni în a mânca și bea din cuvintele lui Dumnezeu sau nu au părtășie despre adevăr și nu îi udă sau nu-i susțin pe oameni ca să le permită să dobândească adevărul. În schimb, ei perturbă și tulbură viața bisericească, demontează și distrug lucrarea bisericii și le pun bețe-n roate oamenilor pe calea urmăririi adevărului și a dobândirii mântuirii. Ei vor să-i conducă pe aleșii lui Dumnezeu spre rătăcire și să-i facă să-și piardă șansa de a obține mântuirea. Acesta este scopul final pe care antihriștii doresc să-l atingă prin perturbarea și tulburarea lucrării bisericii.