Unii oameni au firea unui antihrist și deseori dezvăluie anumite firi corupte, dar, în timp ce au astfel de dezvăluiri, ei reflectă asupra lor și se cunosc și sunt capabili să accepte și să practice adevărul și, după o vreme, se poate vedea o schimbare în ei. Ei pot face obiectul mântuirii. Sunt unii care la suprafață par capabili să se lepede de lucruri, să se sacrifice, să sufere greutăți și să plătească un preț, dar prin a lor natură-esență, au aversiune față de adevăr și îl urăsc. Când ai părtășie despre adevăr cu ei, sunt scârbiți de acesta și potrivnici. Ei ațipesc și adorm în timpul întâlnirilor și predicilor. Le găsesc plictisitoare și, chiar dacă înțeleg ceea ce aud, nu pun în practică. Mai sunt alții care par să asculte cu seriozitate predicile, dar inimile lor nu sunt însetate de adevăr și atitudinea lor față de cuvintele lui Dumnezeu este aceea că ei le evaluează ca pe un soi de cunoaștere spirituală sau teorie. Astfel, indiferent de câți ani sunt credincioși, câte cuvinte ale lui Dumnezeu au citit sau câte predici au auzit, nu există nicio schimbare în modul în care privesc urmărirea statutului și prețuirea puterii sau în atitudinea lor de a avea aversiune față de adevăr, urând adevărul și împotrivindu-I-se lui Dumnezeu. Ei sunt antihriștii arhetipali. Dacă îi expui spunând: „Ceea ce faci tu este o încercare de a-i atrage pe oameni de partea ta, și atunci când te preamărești și mărturisești pentru tine însuți, induci oamenii în eroare și rivalizezi pentru statut cu Dumnezeu. Acestea sunt acțiunile Satanei și ale antihriștilor”, sunt ei capabili să accepte o asemenea condamnare? Categoric nu. Ce se gândesc ei? „E corect să acționez în acest fel, așa că astfel acționez. Indiferent cum mă condamni, indiferent ce spui și indiferent cât de corect poate părea, eu nu voi renunța la acest mod de a face lucrurile, la această dorință, la acest lucru pe care îl urmăresc.” Atunci, este stabilit: aceștia sunt antihriști. Nimic din ceea ce spui nu le poate schimba opiniile, intenția, planurile secrete, ambițiile sau dorințele. Aceasta este natura-esență arhetipală a antihriștilor; nimeni nu îi poate schimba. Indiferent de modul în care oamenii au părtășie cu privire la adevăr cu ei sau ce limbă sau exprimări folosesc, indiferent de timp, spațiu sau context, nimic nu îi poate schimba. Indiferent de cum se schimbă mediul lor, indiferent cum se schimbă oamenii, evenimentele și lucrurile din jurul lor și cum se schimbă vremurile, sau cât de mărețe sunt semnele și minunile pe care le arată Dumnezeu, cât har pogoară Dumnezeu asupra lor sau chiar în ce fel îi pedepsește Dumnezeu, modul în care ei văd lucrurile și planurile lor secrete nu se vor schimba niciodată, iar ambiția și dorința lor de a smulge puterea nu se vor schimba niciodată. Modul în care se comportă și în care interacționează cu alții nu se va schimba niciodată, nici atitudinea lor de a urî adevărul și pe Dumnezeu. Când alții le arată că ceea ce fac este să se preamărească și să mărturisească pentru ei înșiși, încercând să inducă în eroare oamenii, ei își schimbă felul de a vorbi cu unul căruia ceilalți să nu-i poată găsi vreun defect sau pe care să nu-l poată desluși. Ei folosesc mijloace și mai viclene pentru a-și duce mai departe gestionarea și pentru a-și atinge scopul de a-i conduce și controla pe aleșii lui Dumnezeu. Acesta este lucrul care se manifestă într-un antihrist și este generat de esența unui antihrist. Chiar dacă Dumnezeu le-a spus că vor fi pedepsiți, că sfârșitul lor venise, că au fost blestemați, poate asta să le schimbe esența? Le poate schimba atitudinea față de adevăr? Le poate schimba dragostea de statut, faimă și câștig? Nu. Transformarea oamenilor care au fost corupți de Satana în oameni cu o umanitate normală, care Îl venerează pe Dumnezeu, este lucrarea lui Dumnezeu; poate fi înfăptuită. Însă este posibil să fie transformați în oameni normali demonii, oamenii care sunt înveșmântați în piele de om, dar a căror esență este satanică, și care sunt ostili față de Dumnezeu? Asta ar fi imposibil. Dumnezeu nu face felul acesta de lucrare; acești oameni nu se numără printre aceia pe care Dumnezeu îi mântuiește. Atunci, cum definește Dumnezeu astfel de oameni? Ei aparțin Satanei. Ei nu fac obiectul selecției sau mântuirii lui Dumnezeu; Dumnezeu nu vrea astfel de oameni. Oricât de mult timp au crezut în Dumnezeu, oricât de mult au suferit sau oricâte au realizat, planurile lor secrete nu se vor schimba. Ei nu vor renunța la ambițiile și dorințele lor și cu atât mai puțin la motivația și pofta lor de a concura cu Dumnezeu pentru statut și pentru oameni. Astfel de oameni sunt antihriști adevărați.

Unii oameni spun: „Faptul că antihriștii pot face rău și se pot împotrivi lui Dumnezeu nu poate fi din cauză că sunt confuzi pe moment? Dacă Dumnezeu ar arăta niște semne și minuni sau i-ar pedepsi puțin, astfel încât ei să Îl vadă pe Dumnezeu, nu ar putea ei să Îl recunoască și să I se supună? Nu ar fi ei atunci capabili să accepte și să recunoască faptul că Dumnezeu este adevărul și să nu mai concureze cu Dumnezeu pentru statut? Nu cumva ei nu au credință pentru că nu L-au văzut pe Dumnezeu arătând semne și făcând miracole sau nu au văzut trupul spiritual al lui Dumnezeu, astfel că sunt foarte slabi și sunt îmbrobodiți de Satana?” Nu, nu este cazul. Ambițiile, dorințele și esența antihriștilor sunt complet distincte și diferite de cele ale cuiva care a fost îmbrobodit temporar și care este nesăbuit și nu înțelege adevărul. Antihriștii posedă în mod inerent o natură satanică și sunt scârbiți de adevăr și urăsc adevărul de la naștere. Ei sunt satane în poziții ireconciliabile față de Dumnezeu, care I se împotrivesc lui Dumnezeu și concurează cu El până la capăt și sunt satane vii în piele omenească. Asemenea oameni sunt definiți ca antihriști potrivit propriei naturi-esențe, așadar ce rol pot juca și ce lucruri pot face în casa lui Dumnezeu? Ei perturbă, tulbură, demolează și distrug lucrarea lui Dumnezeu. Acești oameni nu se pot abține să nu facă aceste lucruri în casa lui Dumnezeu. Așa sunt ei, au o natură satanică și sunt precum lupii care intră în turmă, deciși să devoreze oile – acesta este unicul lor scop. În altă ordine de idei, de ce permite Dumnezeu ca acești oameni să apară în casa Sa? Pentru ca aleșilor lui Dumnezeu să le crească puterea de discernământ. Nimeni nu a văzut cum arată diavolul Satana, care este esența acțiunilor sale, care îi sunt dezvăluirile specifice sau cum induce oamenii în eroare și cum I se opune lui Dumnezeu în lume. Când diavolul Satana este menționat, ei simt că este ceva abstract și sec, că nu este suficient de concret. „Unde este Satana?” întreabă ei. „În aer”, vine răspunsul. „Așa, cât de mare este atunci Satana? Ce fel de miracole face el, mai exact? Cum anume I se opune lui Dumnezeu? Care îi este natura-esență?” Ei simt că totul este foarte abstract, vag și sec. Totuși, prin manifestările și dezvăluirile antihriștilor, ei pot asocia aceste lucruri cu ceea ce face Satana și cu a sa natură-esență, și atunci totul devine concret și nu mai este abstract și sec. Odată ce totul devine concret, oamenii îl pot auzi vorbind, îi pot vedea comportamentul și îi pot distinge cu atenție natura-esență. Astfel, nu simt ei că esența diavolului Satana despre care vorbește Dumnezeu devine mai concretă și reală și pot face o comparație practică? Unii oameni au o statură imatură și nu înțeleg adevărul și, printr-o nesăbuință de moment, sunt îmbrobodiți și induși în eroare de către antihriști, astfel că pleacă pentru un an sau cam așa ceva. Când se întorc la casa lui Dumnezeu, realizează că nu se simt bine urmându-l pe Satana. Când acești oameni încep să îi urmeze pe antihriști, simt că au suficientă rațiune și o mare încredere de sine, spunând: „Cel de mai sus nu dorește ca noi să îi urmăm pe antihriști, dar tot îi vom urma și într-o zi se va dovedi că am avut dreptate!” Rezultatul este acela că, după câtva timp, simt că au pierdut lucrarea Duhului Sfânt, nu pot simți nicio confirmare în inimile lor. Pentru ei, pare că Dumnezeu nu mai este cu ei, că și credința lor și-a pierdut sensul și direcția și, treptat, ajung să aibă din ce în ce mai mult discernământ în ceea ce îi privește pe antihriști. Înainte credeau că antihriștii înțeleg realmente adevărul și că, urmându-i, nu pot greși în credința lor, dar acum văd că antihriștii au probleme grave, că antihriștii vorbesc ca și cum ar înțelege adevărul, dar ei niciodată nu practică adevărul – acesta este un fapt. Ei văd că i-au urmat pe antihriști atât de mult timp și nu au dobândit niciun adevăr, și că este realmente periculos să continue să-i urmeze pe antihriști, așa că regretă, îi resping pe antihriști și devin dornici să se întoarcă la casa lui Dumnezeu. Odată ce casa lui Dumnezeu a primit asemenea oameni înapoi, acestora li se cere să-și relateze experiența, iar ei spun: „Acel antihrist era atât de bun în a induce oamenii în eroare. Pe atunci, părea drept, indiferent de ce gândeam eu despre el, dar rezultatul a fost că nu am dobândit nimic, nu am înțeles niciun adevăr și nu am ajuns să am nici măcar o urmă de adevăr-realitate după ce l-am urmat mai bine de un an. Am irosit timp prețios. Chiar am suferit o mare pierdere!” Această experiență a eșecului devine amintirea lor cea mai profundă. După ce se întorc la casa lui Dumnezeu, cu cât ascultă mai multe predici, cu atât mai mult înțeleg adevărul și cu atât mai luminate le devin inimile. Când își reamintesc de timpul petrecut urmându-l pe acel antihrist și văd cum au suferit pierderea, ei ajung să simtă că antihriștii sunt cu adevărat Satane și că sunt lipsiți în mod fundamental de adevăr, că doar Dumnezeu este adevăr, și nu mai îndrăznesc să urmeze din nou o ființă umană. Când vine vremea să aleagă din nou un conducător, votează cu mare prudență, gândindu-se: „Dacă dau votul unei anumite persoane, atunci cel mai probabil va fi ales un antihrist. Dacă nu dau votul unei anumite persoane, atunci poate că nu va fi ales un antihrist. Trebuie să fiu precaut și să evaluez oamenii conform principiilor.” Nu se bazează acțiunile lor acum pe principii și standarde? (Ba da.) Acesta este un lucru bun. Unii oameni sunt induși în eroare de antihriști și spun: „De ce ni s-a întâmplat asta nouă? Am fost dați la o parte de Dumnezeu? Lui nu Îi mai pasă de noi?” Într-o situație ca aceasta, ai fi de acord dacă Dumnezeu ți-ar spune să nu-i urmezi pe antihriști? Nu, nu ai fi. Tot ai insista să îi urmezi, și tot ceea ce ar putea face Dumnezeu ar fi să îți permită să faci asta și apoi să îți dea o lecție folosind faptele. După ce i-ai urmat pe antihriști o vreme, deodată îți revii în simțiri și vezi că ai suferit o pierdere în viața ta, și abia atunci simți remușcare și ești gata să îi respingi pe antihriști și să te întorci din nou în fața lui Dumnezeu. Din fericire pentru tine, Dumnezeu este tolerant și milos și încă te mai vrea. Dacă El nu te-ar vrea, atunci ai fi terminat și nu ai mai avea șanse de a atinge mântuirea – nu există un sfârșit fericit în urmarea antihriștilor.

Tu trebuie să îi vezi clar și să îi identifici corect pe antihriști. Trebuie să știi cum să discerni diferitele manifestări ale antihriștilor și, în același timp, ar trebui să știi clar că sunt multe lucruri pe care propria natură-esență le are în comun cu antihriștii. Asta deoarece voi toți aparțineți omenirii care a fost coruptă de către Satana, și singura diferență este că antihriștii sunt complet sub controlul Satanei, au devenit complicii Satanei și vorbesc în numele lui. Și tu aparții omenirii corupte, dar ești capabil să accepți adevărul și ai speranța să dobândești mântuirea. Totuși, sunt multe lucruri în ceea ce privește esența pe care le ai în comun cu antihriștii, iar metodele și planurile tale secrete sunt la fel. Doar că, odată ce ai auzit adevărul și ai ascultat predicile, ești capabil să îți schimbi direcția, iar abilitatea de a schimba direcția te face să ai speranța dobândirii mântuirii – aceasta este diferența dintre tine și antihriști. Astfel, când Eu îi expun pe antihriști, tu ar trebui și să faci o comparație și să recunoști lucrurile pe care le ai în comun cu antihriștii și ce manifestări, firi și aspecte ale esenței sunt comune cu ei. Făcând asta, nu vei fi capabil să te cunoști mai bine? Dacă te simți mereu potrivnic, crezând că tu nu ești un antihrist, simțind o ură intensă pentru antihriști și nu ești dispus să faci această comparație sau să reflectezi asupra ta și să înțelegi ce cale urmezi, atunci care va fi consecința? Cu o fire satanică, cel mai probabil vei deveni antihrist. Asta deoarece niciun antihrist nu caută intenționat să devină antihrist și apoi devine unul; asta se întâmplă deoarece nu urmărește adevărul și, ca urmare, sfârșește urmând calea unui antihrist. Nu sunt antihriști toți cei din lumea religioasă care nu iubesc adevărul? Fiecare persoană care nu reflectează și nu-și înțelege propria natură-esență și care crede în Dumnezeu potrivit propriilor noțiuni și închipuiri este un antihrist. Odată ce ai pornit pe calea unui antihrist, odată ce dobândești statut, și combinat cu faptul că ai unele daruri și ceva educație și toată lumea te admiră, atunci, pe măsură ce timpul pe care îl petreci lucrând se mărește, ajungi să ocupi o poziție în inimile oamenilor. Pe măsură ce lucrarea de care ești responsabil crește în anvergură, ajungi să conduci din ce în ce mai mulți oameni, dobândești din ce în ce mai mult capital, și apoi devii un adevărat Pavel. Toate acestea țin de tine? Tu nu aveai niciun plan să urmezi această cale, dar cum se face că, fără să știi, ai pornit pe calea unui antihrist? Un motiv important este acela că, dacă nu urmărești adevărul, mai mult ca sigur vei urmări statutul și prestigiul, te vei ocupa de propria afacere, până când, în cele din urmă, fără să fii conștient de asta, vei urma calea unui antihrist. Dacă oamenii care urmează calea unui antihrist nu schimbă la timp direcția, atunci, când dobândesc statut, e destul de posibil să devină antihriști – acest rezultat este inevitabil. Dacă nu pot vedea clar această chestiune, atunci sunt în pericol, deoarece toată lumea are firi corupte și toată lumea iubește reputația și statutul; dacă nu iubesc adevărul, atunci sunt foarte predispuși să cadă din cauza reputației și a statutului. Fără judecata și mustrarea lui Dumnezeu, toată lumea ar urma calea unui antihrist și ar cădea din cauza reputației și statutului, și asta e ceva ce nimeni nu poate nega. Tu spui: „Am aceste dezvăluiri doar din când în când, sunt doar manifestări temporare. Chiar dacă am aceeași esență ca antihriștii, sunt totuși diferit de antihriști deoarece nu am ambiții așa de mari ca ei. De asemenea, când îmi îndeplinesc datoria, reflectez constant asupra mea, simt remușcare, caut adevărul și acționez în conformitate cu adevărurile-principii. Judecând după comportamentul meu, nu sunt un antihrist și nu îmi doresc să devin unul, astfel că nu este posibil să devin un antihrist.” S-ar putea să nu fii un antihrist acum, dar poți fi sigur că nu vei urma calea unui antihrist și nu vei deveni unul? Poți să garantezi asta? Nu, nu poți. Atunci, cum poți garanta asta? Singura metodă să faci asta este să urmărești adevărul. Atunci cum ar trebui să urmărești adevărul? Ai o metodă pentru asta? În primul rând, trebuie să recunoști faptul că împărtășești aceeași fire-esență cu antihriștii. Deși nu ești un antihrist acum, pentru tine, care este lucrul cel mai mortal și cel mai periculos? Este faptul că ai aceeași natură-esență ca și antihriștii. Este acesta un lucru bun pentru tine? (Nu.) Cu siguranță nu. Lucrul acesta este mortal pentru tine. Așadar, când asculți aceste predici care dezvăluie feluritele manifestări ale antihriștilor, nu te gândi că aceste lucruri nu au nicio legătură cu tine; aceasta este o atitudine greșită. Atunci, ce fel de atitudine ar trebui să ai pentru a accepta aceste fapte și manifestări? Compară-te cu acestea, recunoaște că ai natura-esență a unui antihrist și apoi examinează-te ca să afli care dintre manifestările și dezvăluirile tale sunt identice cu cele ale antihriștilor. În primul rând, recunoaște acest fapt – nu încerca să disimulezi sau să te ascunzi. Calea pe care pășești este calea unui antihrist, astfel, este conform realității să se spună că ești un antihrist; însă casa lui Dumnezeu nu te-a definit încă astfel și îți dă o șansă să te căiești, asta e tot. Înțelegi? În primul rând, acceptă și recunoaște acest lucru, apoi, ceea ce ai de făcut este să vii înaintea lui Dumnezeu și să Îl rogi să te disciplineze și să te țină în frâu. Nu te îndepărta de lumina prezenței lui Dumnezeu și nu părăsi protecția Sa și astfel vei fi ținut în frâu de conștiința și rațiunea ta când faci lucruri și vei avea și cuvintele lui Dumnezeu care să te ilumineze, să te conducă și să te țină în frâu. Mai mult, vei avea lucrarea Duhului Sfânt care să te călăuzească, să rânduiască oameni, evenimente și lucruri din preajma ta care să îți servească drept avertismente și să te disciplineze. Cum te avertizează Dumnezeu? Dumnezeu acționează în multe moduri. Uneori, Dumnezeu va face să ai un sentiment evident în inima ta, permițându-ți să realizezi clar că trebuie să fii ținut în frâu, că nu poți acționa cu încăpățânare, că dacă acționezi greșit, vei aduce rușinea asupra lui Dumnezeu și te vei face de râs, și astfel te înfrânezi. Nu este acesta Dumnezeu care te protejează? Acesta este un mod. Uneori, Dumnezeu te va face să simți reproșuri în sinea ta și îți va prezenta cuvinte clare ca să-ți spună că acel mod de a acționa este rușinos, că îl detestă, că este blestemat. Cu alte cuvinte, El folosește cuvinte clare pentru a-ți aduce reproșuri, astfel încât tu să faci o comparație cu tine însuți. Care este țelul lui Dumnezeu în a-ți face reproșuri în acest mod? El procedează astfel ca să simtă ceva conștiința ta, iar atunci când simți ceva, vei lua în considerare impactul, consecințele și propriul simț al rușinii și astfel vei exercita o oarecare stăpânire de sine în acțiunile și practicile tale. Odată ce ai avut multe asemenea experiențe, vei vedea că, deși aceste firi corupte sunt înrădăcinate în oameni, atunci când oamenii devin capabili să accepte adevărul și văd clar adevărul propriilor firi corupte, se pot răzvrăti intenționat contra propriului trup; atunci când oamenii devin capabili să pună adevărul în practică, firea lor satanică este curățită și schimbată. Firea satanică a omului nu este indestructibilă sau de neschimbat – când devii capabil să accepți adevărul și să pui în practică adevărul, firea ta satanică se va frânge și va fi înlocuită în mod natural. Odată ce guști cât de dulce este să pui în practică adevărul, te vei gândi: „Înainte am fost lipsit de rușine. Oricât de nerușinate mi-au fost cuvintele sau cât de mult m-am preamărit pentru a-i face pe alții să mă venereze, nu am simțit nicio rușine și nu am fost deloc conștient după aceea. Acum simt că am greșit și m-am făcut de râs acționând în acel mod și simt că sunt mulți ochi ațintiți asupra mea.” Asta este fapta lui Dumnezeu. El îți dă un sentiment și tu te vei simți ca și cum tu îți faci ție însuți reproșuri, și atunci nu vei mai face rău și nu vei mai rămâne pe calea ta. Fără să știi, căile tale de preamărire și mărturisire pentru sine se vor împuțina din ce în ce mai tare, vei exercita din ce în ce mai mult autocontrolul și vei simți din ce în ce mai mult faptul că, acționând în acest mod, inima ta este liniștită și conștiința ta este împăcată – asta înseamnă să trăiești în lumină, nu mai este nevoie să stai ca pe ace sau să folosești minciuni sau vorbe plăcute pentru a te camufla. În trecut, ai mințit și ai continuat să minți zilnic pentru a-ți proteja reputația. De fiecare dată când ai spus o minciună, a trebuit apoi să te ții de ea, atât de speriat că te-ai putea da de gol. Rezultatul acestui lucru este acela că ai spus din ce în ce mai multe minciuni, iar mai târziu a trebuit să depui un mare efort și să îți storci creierii pentru a continua minciunile; duceai o viață ce nu amintea nici de a oamenilor, nici de a demonilor, și era atât de obositor! Acum, tu cauți să fii o persoană cinstită, și îți poți deschide inima și poți rosti lucruri reale. Nu este nevoie să spui minciuni și să continui să minți zilnic, nu mai ești constrâns de minciuni, suferi mult mai puțin, trăiești o viață din ce în ce mai relaxată, liberă și eliberată și în adâncul inimii tale te bucuri de sentimentele de pace și bucurie – guști dulceața acestei vieți. Iar în timp ce guști dulceața acestei vieți, lumea ta interioară nu mai este înșelătoare, ticăloasă sau falsă. În schimb, acum ești dispus să vii înaintea lui Dumnezeu, să te rogi lui Dumnezeu și să cauți adevărul atunci când ai o problemă, ești capabil să discuți cu alții atunci când ai o problemă și nu mai acționezi unilateral sau arbitrar. Simți din ce în ce mai mult că modul în care obișnuiai să faci lucrurile era demn de dispreț și nu mai vrei să faci lucrurile în acel mod. În schimb, acționezi în orice mod care este în conformitate cu adevărul, cu rațiunea și cu intențiile lui Dumnezeu; modul în care acționezi s-a schimbat. Când ești capabil să realizezi aceste lucruri, nu înseamnă asta că te-ai îndepărtat de calea unui antihrist? Și când te-ai îndepărtat de calea unui antihrist, nu înseamnă că ai pornit pe calea dobândirii mântuirii? Când ai pornit pe calea dobândirii mântuirii și vii deseori în fața lui Dumnezeu, atitudinea, obiectivul, perspectiva și țelurile și direcția vieții tale nu mai sunt în contradictoriu cu Dumnezeu, începi să iubești lucrurile pozitive și corectitudinea, dreptatea și adevărul. Când se întâmplă asta, adâncul inimii tale și gândurile tale au început să se transforme. Când ai pornit pe calea dobândirii mântuirii, mai poți deveni antihrist? Te mai poți împotrivi intenționat lui Dumnezeu? Nu, nu mai poți, și ești acum în afara pericolului. Doar prin pătrunderea în această stare vor fi oamenii pe calea dreaptă a credinței în Dumnezeu și doar prin căutarea și acceptarea adevărului în acest mod se pot elibera de necazurile, controlul și tulburările cauzate de natura lor satanică și de natura lor de antihriști. Ai pornit acum pe calea dreaptă de urmărire a adevărului în viață? Dacă nu, grăbește-te și năzuiește din răsputeri să pornești. Dacă nu poți porni pe calea urmăririi adevărului, vei trăi tot în pericol – toți cei care pășesc pe calea antihriștilor sunt în pericol să fie eliminați oricând.

Majoritatea oamenilor, în timp ce își îndeplinesc datoria, se luptă cu propria fire de antihrist, epuizați de lupta pentru reputație, statut, bani și interese, frânți în minte și trup. Așadar, când se poate rezolva această problemă? Doar prin urmărirea adevărului și devenind capabil să accepți adevărul te poți elibera treptat de constrângerile și lanțurile naturii-esențe de antihrist pe care o ai și poți face ca firea ta satanică să slăbească și să dispară treptat, și prin asta vei avea speranță să te eliberezi de puterea Satanei. Voi ați plâns în intimitate din cauza acestor lucruri, simțind că nu vă puteți schimba niciodată, că nu puteți iubi niciodată adevărul, că nu puteți niciodată să vă ocupați de lucruri conform adevărurilor-principii și urându-vă pe voi înșivă atât de mult încât vă plesniți peste față și vărsați lacrimi amare? Ați făcut asta de multe ori? Dacă o persoană nu a făcut asta de multe ori, nu este acea persoană amorțită? O asemenea persoană nu poate niciodată să perceapă că este coruptă și continuă să creadă că lucrează bine, că are calibru și talent, că înțelege multe adevăruri și că se poate ocupa de multe lucruri potrivit principiilor, simțindu-se foarte sigură – o astfel de persoană e amorțită, se crede grozavă, iar acest lucru este foarte periculos pentru ea! Acum, voi puteți percepe cu adevărat faptul că statura voastră este prea mică, sunteți departe de a vă alunga firile corupte și sunteți în continuare în zona periculoasă? Oamenii care nu urmăresc adevărul nu au această percepție, nici oamenii care sunt lipsiți de lucrarea Duhului Sfânt. Majoritatea oamenilor sunt zăpăciți și confuzi, crezând că, atât timp cât își îndeplinesc datoria în mod ordonat și nu fac rău, nu urmează calea antihriștilor și că, atât timp cât nu fac tot soiul de rele, nu sunt antihriști. Din această cauză, în majoritatea timpului, ei sunt într-o stare de amorțeală, deseori simțindu-se mulțumiți de ei înșiși, crezând că sunt grozavi și că în curând vor dobândi mântuirea, iar calea antihriștilor nu are nimic de-a face cu ei. Rugăciunile voastre zilnice pot fi folosite pentru a vedea dacă sunteți sau nu în această stare. Pentru ce vă rugați când veniți zilnic în fața lui Dumnezeu? Dacă spui în fiecare zi: „O, Dumnezeule, Te iubesc! O, Dumnezeule, sunt dispus să mă supun Ție! O, Dumnezeule, sunt dispus să îndeplinesc însărcinarea pe care Tu mi-ai dat-o! Îmi pot face datoria cu loialitate și sunt hotărât să Te mulțumesc și să fiu desăvârșit de Tine. Indiferent ce manifestări de antihrist am sau cât de puțin mă cunosc pe mine însumi, Tu tot mă iubești și dorești să mă mântuiești”, ce fel de manifestare este aceasta? Aceasta este amorțeală, exprimi doar determinare și nu ai sub nicio formă înțelegere asupra propriei naturi-esențe. Ești în faza entuziastă și ești foarte departe de a avea adevărul-realitate. Cât timp se scurge până când puteți spune o singură rugăciune adevărată, să Îi spuneți lui Dumnezeu ce este în inima voastră, să Îi spuneți situația voastră reală, să simțiți pace și bucurie în inimile voastre și să simțiți că trăiți cu adevărat în fața lui Dumnezeu? Spuneți-Mi, cât timp se scurge până când veți putea să faceți asta o dată? O lună, două luni, șase luni sau un an? Dacă nu ați spus niciodată o rugăciune reală și continuați să vă rugați ca oamenii din lumea religioasă, spunând mereu că Îl iubiți pe Dumnezeu, permanent exprimând propria determinare, spunând mereu aceleași fraze prestabilite, atunci sunteți prea deficitari și nu aveți nicio urmă de adevăr-realitate. În mod obișnuit, oamenii care cred în Dumnezeu de trei sau cinci ani nu spun asemenea lucruri copilărești și ignorante când vin în fața lui Dumnezeu, deoarece sunt convinși că Îl vor urma pe Dumnezeu, și, de asemenea, au credință și înțeleg deja clar adevărurile viziunilor în ceea ce privește lucrarea lui Dumnezeu, intențiile lui Dumnezeu, planul de gestionare al lui Dumnezeu și scopul lucrării lui Dumnezeu. Pentru ce se roagă de cele mai multe ori când vin în fața lui Dumnezeu? Unul dintre lucruri este să se cunoască pe ei înșiși, iar altul este să rostească unele cuvinte adevărate: O, Dumnezeule, am ceva dificultăți astăzi, am făcut ceva ce m-a îndatorat față de Tine, am lipsuri într-o anumită chestiune și Te rog să mă protejezi și să mă îndrumi, să mă luminezi și să mă iluminezi. Această persoană începe să spună unele lucruri destul de adevărate care sunt legate de adevărul-realitate și nu mai rostește acele expresii ferme și lozinci pe care le spun oamenii entuziaști care abia au început să creadă. De ce nu spune aceste lucruri? Persoana simte că nu are sens să spună asemenea lucruri, că aceste lucruri nu pot atinge nevoia sa interioară de adevăr sau de pătrundere în viață. Indiferent de câți ani crezi, indiferent dacă o faci fără tragere de inimă sau vii sincer în fața lui Dumnezeu atunci când te rogi Lui, câte zile din zece rostești acele vorbe goale și lozinci? Cineva ar putea să spună o zi, așadar pentru ce se roagă în celelalte nouă? Dacă rugăciunile sunt legate de datoria sa și de pătrunderea sa în viață, atunci este bine, iar asta arată că își asumă o oarecare povară în drumul spre adevăr, spre cuvintele lui Dumnezeu și spre propria datorie și că nu mai este atât de amorțită. Ce vreau să spun prin „nu mai este atât de amorțită”? Vreau să spun că atunci când sunt menționate chestiuni legate de firile corupte ale oamenilor și diferitele lor stări, simte ceva și este conștientă și poate și înțelege. Este capabilă să atingă înțelegerea și priceperea și înțelege aceste chestiuni indiferent de modul în care sunt explicate și aproape că ține pasul cu acestea – asta arată că a dobândit ceva statură. Ce manifestări afișează oamenii amorțiți? Ei trăiesc fiecare zi așa, fără să se străduiască și fără să progreseze, și de aceea spun mereu aceleași lucruri vechi când se roagă lui Dumnezeu. Nu înțeleg deloc pătrunderea în viață, nu au nicio înțelegere spirituală, nu simt nimic, nu au nicio reacție indiferent câte predici ascultă și, indiferent de modul în care cineva are părtășie despre adevăr, simt că totul este monoton și înseamnă același lucru. Așadar, au ceva de spus lui Dumnezeu? Ceea ce se vor ruga și vor spune oamenii când vor veni înaintea lui Dumnezeu depinde de cuvintele din inimile lor pe care vor să I le spună lui Dumnezeu și simt că trebuie neapărat să Îi spună acele lucruri lui Dumnezeu. În inima ta, trebuie să ai cel puțin propria înțelegere în ceea ce privește cerințele lui Dumnezeu, dificultățile pe care le întâmpini și cum trebuie să te ridici la înălțimea cerințelor lui Dumnezeu. Dacă nu este nimic în inima ta și tot ceea ce poți spune sunt niște cuvinte care sună frumos și niște lozinci și doctrine și o faci fără tragere de inimă, atunci asta nu este rugăciune. Dacă ai promis în toți acești ani că vei fi loial, dar nu ai făcut nimic practic și în final tot ești predispus să Îl trădezi pe Dumnezeu, să Îl negi pe Dumnezeu și să te retragi oricând, atunci asta arată că ești lipsit de statură. Dacă, atunci când veniți acum în fața lui Dumnezeu pentru a vă ruga, puteți, în bună parte, să vă păstrați relația cu Dumnezeu relevantă față de cerințele lui Dumnezeu și propria schimbare a firii, atunci relația voastră cu Dumnezeu va fi fost stabilită, nu veți urma calea unui antihrist, iar asta înseamnă că veți fi pornit pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu.

Acum vă sunt clare diferitele manifestări ale antihriștilor care se preamăresc și mărturisesc pentru ei înșiși, precum și definițiile naturii unui asemenea comportament? Există vreo diferență între manifestările antihriștilor și manifestările firilor corupte ale oamenilor obișnuiți? Puteți face o comparație atunci când întâlniți cu adevărat o problemă? Puteți considera manifestările antihriștilor manifestări ale oamenilor obișnuiți corupți și viceversa? Cum ar trebui să deosebiți aceste două lucruri? Să judeci firea unei persoane prin manifestările și dezvăluirile ei constante și să-i evaluezi esența bazându-te pe firea sa reprezintă un mod precis de a o defini. Antihriștii nu acceptă adevărul și nu Îl preamăresc pe Dumnezeu; ei se preamăresc și mărturisesc doar pentru ei înșiși. Această manifestare este extrem de evidentă și proeminentă și este complet dominată de natura lor satanică. Chiar dacă și oamenii obișnuiți se preamăresc și mărturisesc pentru ei înșiși, când ai părtășie în privința adevărului cu ei, sunt capabili să îl accepte și să recunoască faptul că Dumnezeu este adevărul și pot accepta adevărul, doar că schimbarea nu se petrece foarte repede sau ușor pentru ei – aceasta este diferența dintre antihriști și oamenii obișnuiți. Acum, acestea fiind spuse, devine ușor apoi să faci diferența între ei? Antihriștii au o caracteristică: atunci când nu iubesc adevărul sau îl neagă, o fac în mod direct? (Nu.) Ce metodă folosesc pentru a nega adevărul astfel încât să vezi că nu recunosc adevărul? Ei vor recurge la sofisme pentru a te combate, spunând că nu asupra adevărului ai părtășie și că doar ei au părtășie asupra adevărului. De exemplu, ei mărturisesc pentru sine și cineva îi expune și apoi, ce manifestări arată ei care le permit altora să afirme că nu iubesc și nu acceptă adevărul? Recurgerea la sofisme și încercarea de a se justifica reprezintă una, apoi mai este și ascunderea adevărului faptic, iar acest adevăr este cel care reprezintă planul lor secret. Planul lor secret este să mărturisească pentru sine, astfel încât ceilalți să le acorde respect. Ei nu te vor lăsa să le cunoști planul secret; doar vor rosti lucruri false și care sună plăcut, vor recurge la sofisme, te vor îmbrobodi, te vor zăpăci, astfel încât în final tu să spui că ei nu mărturisesc pentru sine, și atunci își vor fi atins scopul. Ei rostesc lucruri false și care sună plăcut, recurg la sofisme, îmbrobodesc oamenii, nu recunosc că mărturisesc pentru sine, nu acceptă faptul că tu îi expui, nu îți acceptă reproșurile, cu atât mai puțin acceptă să fie definiți de acest fapt. Ei nu acceptă deloc asta, ba chiar vin cu scuze, spunând: „Acest lucru nu înseamnă că mărturisesc pentru mine. Există un motiv și un context în care am spus asta. Să rostești câteva lucruri nepotrivite în acea situație este complet normal și nu reprezintă o problemă. Poate fi asta considerată mărturisire pentru sine? Ba mai mult, am făcut toată această lucrare și chiar dacă nu am câștigat niciun merit, tot am suferit ca să o fac. Nu e mare lucru faptul că unii oameni mă respectă și mă venerează.” Ei consideră că un asemenea comportament rușinos, o faptă atât de dezgustătoare, nu reprezintă mare lucru – este aceasta o atitudine de acceptare a adevărului? Ei nu simt niciun fel de rușine din cauza acestor fapte rele, ba chiar se cred grozavi – asta este esența oamenilor răi. Antihriștii cred că preamărirea și mărturisirea pentru sine sunt complet potrivite și reprezintă ceea ce ar trebui să facă. Ei se gândesc așa: „O fac pentru că am această aptitudine – alți oameni merită să o facă? Am câștigat sprijinul tuturor, am depus atât de mult efort pentru a face lucrarea bisericii, am adus contribuții atât de mari casei lui dumnezeu și mi-am asumat atâtea riscuri! Este corect să nu îmi dai nicio recompensă și niciun beneficiu? Nu este dumnezeu drept? Nu răsplătește el fiecare persoană în funcție de acțiunile sale? Atunci, nu merit sprijinul tuturor datorită acestor contribuții și asumării acestui risc?” Ei cred că trebuie să primească ceva în schimbul îndeplinirii datoriei, și că recompensa minimă ar trebui să fie sprijinul tuturor și să se poată bucura de loialitatea, onorurile și beneficiile pe care le merită. Reprezintă asta o atitudine de acceptare a adevărului? (Nu.) Așadar, care este adevărul aici? De exemplu, le spui: „Indiferent de cât de mult suferă, oamenii sunt ființe create și ar trebui să sufere pentru că au firi corupte. Suferința în timpul îndeplinirii datoriei proprii este doar un mod prin care oamenii suferă. Indiferent cât de capabili suntem sau ce daruri avem, nu ar trebui să ne așteptăm la nicio recompensă sau să încercăm să facem înțelegeri cu Dumnezeu.” Nu este acesta adevărul? Acesta este adevărul fundamental pe care ființele create ar trebui să îl înțeleagă. Totuși, se poate regăsi acest adevăr în filosofiile lor pentru interacțiuni lumești, în gândurile și opiniile lor? (Nu.) Acceptă acest adevăr când îl aud? Nu. Care este atitudinea lor? Ei cred că a fi în casa lui Dumnezeu este același lucru cu a fi în lume, că trebuie să fie recompensați în funcție de munca lor, că trebuie să primească ceva pentru îndeplinirea datoriei lor și că, dacă își asumă vreun risc, atunci ar trebui să primească beneficiile și harul pe care le merită. Îndeplinirea datoriei personale este responsabilitatea și obligația fiecărei persoane și remunerația nu intră în calcul. Acceptă antihriștii acest adevăr? Care este atitudinea lor? Sunt batjocoritori și potrivnici, spunând: „Voi, idioților, chiar acceptați asta! Acesta este adevărul? Nu este acesta adevărul, asta este doar păcălirea oamenilor. Echitate și egalitate între oameni – acesta este adevărul!” Ce fel de lucru pe care să-l spui este acesta? Aceasta este logica și erezia și sofismul Satanei. Și îi pot induce ei în eroare pe cei ce nu înțeleg adevărul? Ei îi pot induce atât de ușor în eroare! Unii oameni sunt slabi, nu înțeleg adevărurile legate de îndeplinirea datoriei și, în plus, le lipsesc calibrul și abilitatea de înțelegere și nu au multă credință și, când aud asemenea lucruri, ei simt că au sens și se gândesc: „Da, într-adevăr. Cum am putut fi atât de prost? În sfârșit, astăzi am întâlnit pe cineva care înțelege. Ceea ce spune este corect!” Acești oameni ascultă și acceptă doar lucrurile care sună rezonabil și în concordanță cu noțiunile lor; ei nu abordează cuvintele lui Dumnezeu conform principiului care spune că vorbele lui Dumnezeu sunt adevărul. Fie că sunt sau nu cuvintele lui Dumnezeu în concordanță cu sentimentele, cu gândirea și logica oamenilor, cu obiceiurile și conduitele oamenilor sau cu cultura tradițională, cuvintele lui Dumnezeu sunt definitive și fiecare dintre ele, de la început până la sfârșit, reprezintă adevărul. Cuvintele lui Dumnezeu nu au nevoie ca cineva să le pună la îndoială sau să le analizeze și, indiferent dacă toată omenirea le crede corecte sau greșite sau dacă le poate accepta cineva, cuvintele lui Dumnezeu sunt pe vecie adevărul. Cuvintele lui Dumnezeu nu au nevoie să treacă testul timpului, nici nu au nevoie ca omenirea să le verifice prin experiență – cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul. Asta este ceea ce cred antihriștii? Ei se gândesc așa: „Dumnezeu trebuie să fie rezonabil! Ce înseamnă dreptatea lui dumnezeu? Nu-i așa că aceia care suferă mult și sunt foarte capabili primesc mari recompense, iar cei ce suferă puțin, care nu sunt foarte capabili și nu au nicio contribuție primesc recompense mici?” Spune Dumnezeu asta? (Nu.) Dumnezeu nu spune asta. Ce spune Dumnezeu? Dumnezeu spune că îndeplinirea datoriei este vocația fiecărei persoane, că îndeplinirea datoriei vine cu propriile principii, că fiecare ar trebui să își îndeplinească datoria în conformitate cu adevărurile-principii, și că asta este ceea ce se presupune că ar trebui să facă ființele create. Se menționează vreo remunerație aici? Vreo mențiune privind recompensa? (Nu.) Nu este nicio menționare a remunerației sau recompensei – este o obligație. Ce înseamnă „obligație”? O obligație reprezintă ceva ce oamenii se presupune că ar trebui să facă, ceva căruia nu i se aplică ideea de a fi recompensat în funcție de muncă. Dumnezeu nu a stipulat niciodată că acela care își îndeplinește datoria foarte mult ar trebui să primească o mare recompensă, iar cel care își îndeplinește datoria puțin sau nu o îndeplinește bine ar trebui să primească o recompensă mică – Dumnezeu nu a spus asemenea lucru. Așadar, ce spun cuvintele lui Dumnezeu? Dumnezeu spune că îndeplinirea datoriei este vocația fiecărei persoane și este ceva ce ființele create ar trebui să facă – acesta este adevărul. Acesta este modul în care înțeleg antihriștii asta? Cum tratează aceste cuvinte ale lui Dumnezeu? Ei le vor trata într-un mod diferit. Din perspectiva propriilor interese, ei vor avea o interpretare denaturată a cuvintelor lui Dumnezeu. Mai precis, ceea ce fac ei este modificarea fără permisiune a cuvintelor lui Dumnezeu, folosind propriile metode și propria înțelegere pentru a transforma cuvintele lui Dumnezeu și adevărul în altă interpretare. Și care este natura unei asemenea interpretări? Este benefică pentru ei, îi poate induce pe oameni în eroare și îi poate provoca și ademeni. Ei transformă cuvintele lui Dumnezeu în maniera lor de a vorbi, ca și cum ceea ce ei exprimă ar fi adevăruri, și după ce Dumnezeu a zis ceva, ei trebuie să schimbe modul în care o spune Dumnezeu și principiile cuvintelor lui Dumnezeu în propriul lor mod. Mai este adevărul după ce ei l-au schimbat în modul lor? Nu – este un sofism și o erezie. Puteți discerne această chestiune? (Da, până la un punct.) Unii oameni, după ce au ascultat atât de multe predici, au obținut un oarecare discernământ. Și care este esența opunerii și negării adevărului de către antihriști? (Este modificarea fără permisiune și interpretarea denaturată a cuvintelor lui Dumnezeu.) Și care este intenția lor atunci când modifică fără permisiune și interpretează denaturat cuvintele lui Dumnezeu? Este ca oamenii să nu accepte adevărul, dar, în schimb, să accepte erorile și ereziile lor. Ei prezintă într-o lumină falsă adevărul potrivit propriei gândiri și logici, propriilor interese și opinii și propriilor noțiuni. Atunci acestea sunt benefice pentru ei și pot provoca și induce în eroare unii oameni care sunt proști și ignoranți și care nu înțeleg adevărul. Cuvintele lor îți pot părea corecte prima oară când le auzi, dar dacă le analizezi cu grijă, vei găsi ambițiile și planurile Satanei furișate printre ele. Care este scopul ambițiilor și planurilor lor? Scopul este să profite ei înșiși, să-și facă justificabile propriile comportamente și moduri de a face lucrurile, să îi facă pe oameni să îi judece pozitiv, să schimbe propriul comportament greșit și rău într-un comportament potrivit și în moduri de a face lucrurile care sunt în concordanță cu adevărul. Astfel, ei cred că oamenii nu îi vor respinge și Dumnezeu nu îi va condamna. Ei poate sunt capabili să îi inducă pe alții în eroare astfel încât oamenii să nu îi respingă, dar pot face astfel încât Dumnezeu să nu îi condamne? Poate omul să schimbe esența lui Dumnezeu? (Nu.) Aici sunt cei mai proști antihriștii. Vor să-și folosească persuasiunea și elocvența și „mintea ascuțită” pentru a gândi un soi de sofism și erezie ca să modifice fără permisiune adevărul astfel, încât afirmația lor să devină justificabilă și, în acest mod, să respingă vorbele lui Dumnezeu și să nege existența adevărului – nu înseamnă asta că gândesc greșit? Își pot atinge țelul? (Nu.) Unii întreabă ce e de făcut când un antihrist îi induce în eroare pe unii oameni. Dacă asemenea oameni chiar au fost induși în eroare și sunt incapabili să își schimbe direcția, atunci asta înseamnă că sunt dezvăluiți și eliminați, și pe bună dreptate. Asta înseamnă că sunt condamnați și nu pot scăpa; sunt condamnați să moară, iar Dumnezeu nu a plănuit niciodată să mântuiască oameni ca ei. Ei intră în biserică cu prefăcătorii și îndeplinesc unele munci și se bucură de un oarecare har, iar când Dumnezeu nu îi mai vrea, îi dă Satanei. Se întâmplă ca ei să audă o erezie și un sofism și, la auzul acestora, aplaudă și aprobă și apoi se duc să îl urmeze pe Satana. Ce este asta? Asta înseamnă să îl folosești pe Satana pentru a presta servicii. Este un verset în Apocalipsă care spune: „Cel ce face rău, să facă rău și mai departe; cel întinat să se întineze și mai departe; cel drept să facă dreptate și mai departe; iar cel sfânt să se sfințească și mai departe!” (Apocalipsa 22:11). Asta înseamnă că oamenii sunt separați în funcție de felul lor. Când este vorba de acei oameni care urmează antihriști, reprezintă doar o neglijență de moment din partea lor? A fost din cauză că Dumnezeu nu veghea? Asta înseamnă că sunt condamnați la moarte! După ce te asociezi cu asemenea oameni ceva timp, vei vedea că ei nu merită să fie mântuiți – sunt prea mizerabili! Judecând după caracterul lor și urmărirea adevărului, natura lor este ticăloasă și scârbită de adevăr și nu merită să fie mântuiți, nu merită să moștenească un asemenea har formidabil de la Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu le dă acest har, atunci ei pur și simplu nu îl vor primi, de aceea modul cel mai corect de a-i rezuma în trei cuvinte este „condamnați să moară”.

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.