Când antihriștii provoacă tulburări în biserică, este acesta un lucru bun sau un lucru rău? (Este rău.) În ce fel este rău? Oare a făcut Dumnezeu o greșeală? Oare nu a vegheat îndeaproape Dumnezeu și le-a permis antihriștilor să se infiltreze în casa Lui? (Nu.) Atunci ce se întâmplă? (Dumnezeu le permite antihriștilor să se infiltreze în biserică, astfel încât să avem mai mult discernământ, să învățăm cum să vedem prin natura-esență a lor, să nu-l mai lăsăm niciodată pe Satana să ne păcălească și să fim capabili să rămânem fermi în mărturia noastră față de Dumnezeu. Aceasta este mântuirea lui Dumnezeu pentru noi.) Vorbim întotdeauna despre cât de ticălos, rău și malițios este Satana, despre faptul că este scârbit de adevăr și îl urăște, dar poți să vezi asta? Poți să vezi ce face Satana pe tărâmul spiritual? Cum vorbește și acționează, care este atitudinea lui față de adevăr și Dumnezeu, în ce constă ticăloșia sa – nu poți să vezi niciunul dintre aceste lucruri. Prin urmare, indiferent de modul în care spunem că Satana este ticălos, că I se împotrivește lui Dumnezeu și că este scârbit de adevăr, în mintea ta, aceasta este doar o declarație. Nu există nicio imagine adevărată care să-i corespundă. Este prea seacă și nu este practică; nu poate servi drept referință practică. Însă atunci când o persoană a intrat în contact cu un antihrist, ea vede puțin mai clar firea ticăloasă și haină a Satanei și esența sa de a fi scârbit de adevăr, iar înțelegerea sa cu privire la Satana este puțin mai profundă și mai practică. Fără aceste figuri și exemple reale cu care oamenii să vină în contact și pe care să le vadă, așa-zisa lor înțelegere a adevărului ar fi neclară, seacă și impracticabilă. Însă atunci când oamenii intră în contact real cu acești antihriști și oameni răi, pot să vadă cum fac aceștia rău și cum se împotrivesc lui Dumnezeu și pot să identifice natura-esență a Satanei. Ei văd că acești oameni răi și antihriști sunt Satana întrupat – că sunt satane vii, diavoli pe pământ. Contactul cu antihriștii și oamenii răi poate să aibă un astfel de efect. Când Satana se întrupează într-o persoană rea sau într-un antihrist, capacitățile trupului său din carne și oase nu sunt atât de grozave, dar poate totuși să facă foarte multe lucruri rele, să provoace foarte multe necazuri și să fie foarte ticălos și perfid în comportament și faptă. Prin urmare, răul pe care îl face Satana pe tărâmul spiritual cu siguranță este de o sută sau de o mie de ori mai mare decât suma celui făcut de toți oamenii răi și de antihriștii care trăiesc în carne și oase. Așadar, lecțiile pe care le învață oamenii intrând în contact cu persoane rele și antihriști le sunt de mare ajutor ca să dobândească discernământ și să vadă clar chipul Satanei. Îi ajută pe oameni să învețe să discearnă ce lucruri sunt pozitive și ce lucruri sunt negative, ce este detestat de Dumnezeu și ce este plăcut pentru El, ce este adevărul și ce este falsitate, ce e dreptatea și ce e ticăloșia, ce anume urăște Dumnezeu și ce anume iubește El, care sunt oamenii pe care îi respinge și îi elimină și care sunt oamenii pe care îi aprobă și îi câștigă. Este inutil să încerci să înțelegi aceste chestiuni doar prin prisma doctrinelor. Trebuie să experimentezi multe lucruri, mai ales inducerea în eroare și tulburarea din partea oamenilor răi și a antihriștilor. Abia atunci când vei avea discernământ adevărat, vei înțelege aceste multe adevăruri și vei ajunge să ai o înțelegere mai profundă și mai practică a cerințelor lui Dumnezeu și a ceea ce vrea El să câștige. Oare asta nu duce la o înțelegere mai bună a intențiilor lui Dumnezeu? Nu te poate asigura că Dumnezeu este adevărul și Cel mai încântător? (Ba da.) Dumnezeu îi face pe oameni să învețe lecții și să capete discernământ pe măsură ce experimentează lucruri și, cu siguranță, El și formează oameni, în timp ce dezvăluie, de asemenea, oameni de fiecare fel. Când unii oameni întâlnesc o persoană rea sau un antihrist, nu îndrăznesc să-l expună sau să-l identifice și nu îndrăznesc să intre în contact cu el. Se tem și încearcă să-l evite, ca și cum ar fi văzut un șarpe veninos. Asemenea oameni sunt prea lași ca să învețe lecții și nu vor dobândi discernământ. Unii oameni care întâlnesc o persoană rea sau un antihrist nu sunt atenți să învețe lecții sau să dobândească discernământ; se lasă conduși de impulsivitate în felul în care îl tratează și când vine vremea să dea în vileag sau să identifice un antihrist, nu pot fi de niciun folos, nici nu pot face nimic practic. Unii oameni văd cum un antihrist face foarte mult rău și, în inima lor, sunt scârbiți, dar simt că nu pot să facă absolut nimic în privința asta, că au mâinile legate. Prin urmare, antihriștii se joacă arbitrar cu ei, iar ei tot îndură și se resemnează. Îi permit antihristului să se comporte nechibzuit și să tulbure lucrarea bisericii și nu-l raportează, nici nu-l dau în vileag. Au eșuat în responsabilitatea și datoria lor de oameni. Pe scurt, când oameni răi și antihriști fac ravagii și fac ce vor, asta dezvăluie oameni de toate felurile și, bineînțeles, servește și pentru a-i instrui pe cei care urmăresc adevărul și au simțul dreptății, ajutându-i să dobândească din asta mai mult discernământ și mai multă înțelegere, să învețe ceva și să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu. Pe care dintre intențiile lui Dumnezeu ajung să le înțeleagă? Sunt forțați să vadă că Dumnezeu nu îi mântuiește pe antihriști, ci doar îi folosește ca să presteze servicii și că, atunci când aceștia nu mai prestează servicii, Dumnezeu îi dezvăluie și îi elimină și, în cele din urmă, îi pedepsește pentru că sunt oameni răi și îi aparțin Satanei. Cei pe care îi mântuiește Dumnezeu sunt un grup de oameni care, deși au firi corupte, iubesc lucrurile pozitive, recunosc faptul că Dumnezeu este adevărul, se supun suveranității și rânduielilor Lui și care, după ce au comis o fărădelege, sunt capabili să se căiască realmente. Acești oameni pot accepta să fie emondați, judecați și mustrați și, mai mult decât atât, pot aborda corect faptul că alți oameni îi dau în vileag sau le atrag atenția asupra problemelor pe care le au. Cei care, indiferent cum lucrează Dumnezeu, pot să accepte acest lucru, să i se supună și să învețe ceva din el – acesta este grupul de oameni care Îl urmează cu adevărat pe Dumnezeu, Îi experimentează lucrarea și sunt câștigați de El.

Asta încheie părtășia noastră despre manifestările felului în care antihriștii tratează emondarea. Ulterior, puteți găsi câteva exemple pe care le-ați văzut sau experimentat personal, le puteți diseca și puteți avea părtășie despre ele pe baza esenței lor, astfel încât frații și surorile să poată dobândi discernământ. De ce trebuie să dobândească discernământ? Ca să le dea posibilitatea mai multor oameni să respingă antihriștii, să le împiedice și să le restricționeze faptele rele din biserică și să-i împiedice să provoace perturbări și tulburări în biserică și în locuri importante unde oamenii își fac îndatoririle sau să provoace vreo pierdere lucrării bisericii. Asta se numește încătușarea antihriștilor și a oamenilor răi. Deși nu L-au judecat pe Dumnezeu sau nu I s-au împotrivit public în biserică, majoritatea antihriștilor comit mult rău pe ascuns. Tulbură viața bisericească, îi obstrucționează și îi tulbură pe conducători și pe lucrători când au părtășie despre adevăr și acționează conform principiilor. Fac remarci necugetate și judecăți arbitrare cu privire la lucrarea casei lui Dumnezeu, ba chiar îi condamnă pe conducători și pe lucrători, îi induc în eroare pe aleșii lui Dumnezeu și provoacă tulburări în lucrarea bisericii, afectând rezultatele pe care le obțin aleșii lui Dumnezeu în îndatoririle lor. Acesta este marele rău de a tulbura lucrarea lui Dumnezeu. Aleșii lui Dumnezeu ar trebui să știe cu toții că răul pe care îl fac antihriștii este un mare rău, un rău condamnabil, care nu poate fi răscumpărat. Prin urmare, în casa lui Dumnezeu, antihriștii sunt mereu obiectele încătușării și ale restricționării. Antihriștii trebuie să fie excluși din biserică – acest lucru este în concordanță cu intenția lui Dumnezeu. Dacă antihriștilor li se permite să fie încăpățânați și arbitrari într-o biserică, să strige orice sloganuri și argumente vor, ca să îi controleze și să îi amenințe sau să îi inducă în eroare și să-i îndrume greșit pe frați și pe surori, iar conducătorii și lucrătorii ignoră acest lucru și nu acționează, nu îndrăznesc să îi dea în vileag sau să îi restricționeze pe antihriști, de teamă să nu îi jignească, iar asta îi face pe frații și pe surorile din acea biserică să fie în mod arbitrar manipulați și tulburați de către antihriști, atunci conducătorii acelei biserici sunt persoane care caută să le facă pe plac oamenilor, sunt gunoaie care ar trebui să fie eliminate. În cazul în care conducătorii unei biserici au discernământ în privința antihriștilor și a oamenilor răi, le dau posibilitatea aleșilor lui Dumnezeu să se ridice, să-i dea în vileag și să îi îndepărteze pe diavoli ca să protejeze lucrarea casei lui Dumnezeu, atunci asta îi va face de rușine pe diavoli și pe Satana și va îndeplini și intenția lui Dumnezeu. Conducătorii acestei biserici sunt conducători calificați care dețin adevărul-realitate. Dacă o biserică are de suferit în urma tulburării provocate de un antihrist și, după ce este identificat și respins de frați și de surori, antihristul se răzbună frenetic pe frați și pe surori, îi oprimă și îi condamnă, dacă liderii bisericii nu fac nimic, se fac că nu văd și încearcă să nu ofenseze pe nimeni, atunci acei conducători sunt conducători falși. Sunt gunoaie și ar trebui să fie eliminați. În calitate de conducător de biserică, dacă un om nu este capabil să folosească adevărul pentru a rezolva probleme, dacă nu este capabil să-i identifice pe antihriști, să-i limiteze și să se ocupe de ei, dacă le dă mână liberă să facă ce vor în biserică și să se dezlănțuie și nu este capabil să-i protejeze pe aleșii lui Dumnezeu de a fi induși în eroare, nu este capabil să îi protejeze pe aleșii lui Dumnezeu astfel încât aceștia să își poată face datoria în mod normal – și, mai mult decât atât, nu este capabil să mențină progresul normal al lucrării bisericii – atunci acel conducător este un gunoi și ar trebui să fie eliminat. Dacă liderii unei biserici se tem să dea în vileag, să emondeze, să limiteze un antihrist și să ia măsuri împotriva lui pentru că antihristul este feroce și crud și, astfel, îi permit să se dezlănțuie în biserică, devenind un tiran, făcând orice vrea și paralizând mare parte din lucrarea bisericii, aducând-o într-un punct mort, atunci conducătorii acestei biserici sunt și ei gunoaie și ar trebui să fie eliminați. Dacă, întrucât se tem de răzbunare, conducătorii unei biserici nu au niciodată curajul de a da în vileag un antihrist și nu încearcă niciodată să limiteze faptele rele ale antihristului, provocând obstrucționări, tulburări și prejudicii mari vieții bisericești și intrării în viață a fraților și a surorilor, atunci conducătorii acelei biserici sunt și ei gunoaie și ar trebui să fie eliminați. Ați fi de acord ca astfel de oameni să rămână la conducere? (Nu.) Așadar, ce ar trebui să faceți când întâlniți asemenea conducători? Ar trebui să-i întrebați: „Antihriștii comit un rău foarte mare, se dezlănțuie în biserică, încearcă să preia controlul – ești capabil să-i ții în frâu? Ai curajul să-i dai în vileag? Dacă nu îndrăznești să iei măsuri împotriva lor, ar trebui să-ți dai demisia. Nu ar trebui să pierzi timpul și ar trebui să te retragi. Dacă îți protejezi interesele trupești și îi predai pe frați și pe surori antihriștilor și oamenilor răi, pentru că ți-e frică de antihriști, atunci ar trebui să fii blestemat. Nu ești potrivit să fii conducător – ești un gunoi, ești un om mort!” Asemenea conducători falși ar trebui să fie dați în vileag și demiși. Nu fac lucrare adevărată; când se confruntă cu oameni răi, nu-i apără pe frați și pe surori, ci îngenunchează în fața oamenilor răi, făcându-le concesii și implorându-le mila, ducând o existență josnică. Asemenea conducători sunt gunoaie. Sunt trădători și ar trebui să fie respinși.

În continuare, vom avea părtășie despre alt punct, și anume, cum este expusă, atunci când sunt emondați, atitudinea antihriștilor față de perspectivele și destinul lor. Unii antihriști care lucrează în casa lui Dumnezeu se hotărăsc în tăcere să acționeze scrupulos, să evite să facă erori, să fie emondați, să-i înfurie pe Cei de mai sus sau să fie prinși de conducătorii lor făcând ceva rău și se asigură că au spectatori atunci când fac fapte bune. Cu toate acestea, oricât de scrupuloși ar fi, din cauza faptului că motivele și calea pe care o apucă sunt incorecte și deoarece vorbesc și acționează doar de dragul faimei, câștigului și statutului și nu caută niciodată adevărul, încalcă adesea principiile, perturbă și tulbură lucrarea bisericii, acționează ca lacheii Satanei și chiar comit deseori multe fărădelegi. Este un lucru foarte comun și obișnuit ca astfel de oameni să încalce adesea principiile și să comită fărădelegi. Prin urmare, desigur că le este foarte greu să evite să fie emondați. Au văzut că unii antihriști au fost dezvăluiți și eliminați pentru că au fost emondați cu severitate. Au văzut aceste lucruri cu ochii lor. De ce acționează antihriștii cu atâta precauție? Cu siguranță, un motiv e că le este frică să nu fie dezvăluiți și eliminați. Ei se gândesc: „Trebuie să fiu atent – la urma urmei, «Prudența este părintele siguranței» și «Cei buni au o viață liniștită». Trebuie să urmez aceste principii și să-mi amintesc în fiecare moment să evit să greșesc sau să intru în necazuri și trebuie să-mi suprim corupția și intențiile și să nu permit nimănui să le vadă. Atât timp cât nu greșesc și pot să perseverez până la capăt, voi dobândi binecuvântări, voi scăpa de dezastre și voi câștiga ceva în credința mea în dumnezeu!” Ei se îndeamnă, se motivează și se încurajează deseori în acest fel. În adâncul inimii, ei cred că, dacă greșesc, șansele lor de a obține binecuvântări se vor reduce semnificativ. Nu reprezintă acest lucru calculul și credința care le ocupă adâncul inimii? Lăsând deoparte dacă acest calcul sau credință a antihriștilor este corectă sau greșită, pe baza acesteia, ce anume îi va îngrijora cel mai mult când vor fi emondați? (Perspectivele și destinul lor.) Ei asociază faptul că sunt emondați cu perspectivele și destinul lor – acest lucru are de-a face cu natura lor ticăloasă. Se gândesc în sinea lor: „Oare sunt emondat în acest fel fiindcă voi fi eliminat? Să fie oare pentru că nu sunt dorit? Casa lui dumnezeu mă va împiedica să fac această datorie? Oare nu par demn de încredere? Voi fi înlocuit cu cineva mai bun? Dacă sunt eliminat, mai pot fi, totuși, binecuvântat? Mai pot intra în Împărăția Cerurilor? Se pare că randamentul meu n-a fost foarte satisfăcător, deci trebuie să fiu mai atent în viitor și să învăț să fiu ascultător și bine-crescut și să nu creez probleme. Trebuie să învăț să fiu răbdător și să supraviețuiesc ținând capul plecat. În fiecare zi, când fac lucruri, trebuie să-mi imaginez că merg pe coji de ouă. Nu pot să las garda jos. Deși de data asta m-am deconspirat din neglijență și am fost emondat, tonul său nu a părut foarte strict. Se pare că problema nu este foarte gravă, se pare că încă am o șansă – încă pot să scap de dezastre și să fiu binecuvântat, deci ar trebui să accept asta cu smerenie. Nu e ca și cum aș fi demis, cu atât mai puțin eliminat sau exclus, deci pot accepta să fiu emondat în acest fel.” Este asta o atitudine de acceptare a emondării? Înseamnă asta că-ți cunoști cu adevărat firea coruptă? Înseamnă asta că într-adevăr vrei să te căiești și să începi o viață nouă? Înseamnă că ești sincer hotărât să acționezi conform principiilor? Nu, nu înseamnă asta. Atunci de ce se comportă așa? Datorită acelei raze de speranță că pot să scape de dezastre și să fie binecuvântați. Atât timp cât încă există acea rază de speranță, ei nu se pot trăda, nu-și pot dezvălui adevărata față, nu le pot spune celorlalți ce se ascunde în adâncul inimilor lor și nu pot permite ca alții să afle ce resentimente nutresc lăuntric. Ei trebuie să ascundă aceste lucruri, să-și bage coada între picioare și să nu le permită celorlalți să-i vadă așa cum sunt ei, de fapt. Prin urmare, ei nu se schimbă deloc după ce sunt emondați și continuă să facă lucrurile la fel ca înainte. Deci care este principiul din spatele acțiunilor lor? Pur și simplu să-și protejeze propriile interese în toate situațiile. Indiferent ce greșeli fac, ei nu le spun altora; trebuie să-i convingă pe toți cei din jur că sunt persoane perfecte, fără cusururi sau defecte și că nu fac niciodată greșeli. Așa se camuflează ei. După ce rămân multă vreme camuflați, se simt încrezători că e aproape sigur că vor scăpa de dezastre, vor fi binecuvântați și vor intra în Împărăția Cerurilor. Însă, pentru că, în acțiunile lor, încalcă adesea principiile, spre surprinderea lor, se găsesc în situația de a fi emondați. Emondarea îi rănește: „Am suferit atât de mult; cum mă poți emonda? De ce nu mi s-a întâmplat încă lucrul minunat de a primi binecuvântări? De ce este încă atât de departe de mine? Când se va termina această suferință?” Așadar, când aud cuvintele de emondare, se gândesc: „Dacă voi mai fi superficial, nu voi urmări adevărul și voi face cu obstinație lucruri rele care tulbură lucrarea casei lui dumnezeu, atunci voi fi eliminat și exclus. Oare n-o să-mi pierd atunci perspectivele și destinul? Toată suferința prin care am trecut în acești ani de credință în dumnezeu va fi în zadar!” Practică în mod repetat răbdarea și înfrânarea și, în inimile lor, spun: „Trebuie să îndur! Trebuie să îndur! Dacă nu îndur, toată suferința și nedreptatea pe care le-am suferit vor fi în zadar. Trebuie să continui să perseverez! Dacă perseverez până la bun sfârșit, voi fi mântuit! Dacă cineva îmi spune ceva neplăcut, pur și simplu mă voi preface că nu l-am auzit. Mă voi comporta ca și cum nu vorbește despre mine, ci despre altcineva.” Însă, indiferent cum ascultă, tot simt că asta înseamnă că nu au nicio destinație. Tot simt că, de data asta, fiind emondați, sunt condamnați; sunt deznădăjduiți, incapabili să vadă lumina zilei, lipsiți de ziua de mâine și fără un viitor. În acest moment, pot acești oameni răi și antihriști să-și păstreze răbdarea? (Nu, nu pot. Văd că li s-au spulberat speranțele de a fi binecuvântați, așa că nu-și pot păstra răbdarea.) Sunt doar incapabili să-și păstreze răbdarea? Nu vor lua măsuri? (Ba da.) Ce măsuri ar putea lua? (S-ar putea să răspândească negativism și să îi inducă în eroare pe câțiva frați și surori cărora le lipsește discernământul ca să le ia partea, să vină în apărarea lor și să se plângă de nemulțumirile lor.) Corect, odată ce se simt deznădăjduiți, vor lua măsuri. Se vor gândi: „Nu mă instruiești, nu mă mai pui în funcții importante și vrei să mă și elimini. Dacă eu nu pot fi binecuvântat, atunci nici să nu te gândești că tu vei fi! Dacă nu voi fi acceptat aici, voi fi acceptat în altă parte, dar dacă voi pleca, voi trage încă doi oameni în jos cu mine. Nu ai fost amabil cu mine, așa că nu voi fi corect cu tine! Nu ai vrut tu să mă elimini? Vei plăti pentru că ai spus asta!” Nu vor umbla cu mănuși și vor începe să protesteze, iar natura-esență pe care o au, de a urî adevărul, va fi expusă. Atunci, entuziasmul, lepădarea, sacrificiile, suferința lor și prețul pe care l-au plătit vor dispărea toate pe măsură ce speranțele lor de a fi binecuvântați vor fi spulberate. În acel moment, oamenii vor putea să vadă că entuziasmul pe care l-au avut la început pentru a se consuma pentru Dumnezeu, suferința și prețul pe care l-au plătit au fost toate false și doar o mascaradă.

Odată ce sunt înlocuiți și eliminați, antihriștii nu se mai poartă cu mănuși, se plâng fără rețineri, iar partea lor demonică este expusă. Ce parte demonică este expusă? În trecut, în mod categoric nu și-au făcut îndatoririle ca să urmărească adevărul și să obțină mântuirea, ci pentru a dobândi binecuvântări, iar acum spun adevărul despre asta și dezvăluie situația reală. Spun: „Dacă n-aș încerca să intru în Împărăția Cerurilor sau să dobândesc ulterior binecuvântări și multă glorie, m-aș fi amestecat printre voi care sunteți mai prejos decât balega? Sunteți demni de prezența mea? Nu mă instruiți, nu mă promovați și vreți să mă eliminați. Într-o zi, îți voi arăta care va fi prețul pe care îl vei plăti pentru că m-ai eliminat și consecințele pe care le vei suferi din cauza asta!” Antihriștii răspândesc aceste idei, iar aceste cuvinte diavolești le scapă din gură. Odată ce nu mai umblă cu mănuși, natura lor malițioasă și firea lor haină sunt expuse, iar ei încep să răspândească noțiuni. De asemenea, încep să îi atragă pe cei care sunt credincioși noi, care au o statură relativ mică și cărora le lipsește discernământul, care nu urmăresc adevărul și care sunt adesea negativi și slabi și, de asemenea, îi atrag pe cei care sunt constant superficiali în îndatoririle lor și care nu cred cu adevărat în Dumnezeu. Așa cum au spus ei înșiși: „Dacă mă elimini, va trebui să mai trag câțiva după mine!” Nu a fost dezvăluită natura lor satanică? Oare oamenii normali ar face asta? În general, oamenii cu firi corupte doar se simt triști și răniți când sunt destituiți, crezându-se lipsiți de speranță, dar conștiințele lor îi fac să se gândească: „E vina noastră, nu ne-am îndeplinit îndatoririle. În viitor, mă voi strădui să mă descurc mai bine, iar, în ceea ce privește felul în care mă tratează Dumnezeu și ce hotărâri ia în privința mea, asta e treaba Lui. Oamenii nu au niciun drept să îi ceară ceva lui Dumnezeu. Nu sunt acțiunile lui Dumnezeu bazate pe manifestările oamenilor? Dacă cineva merge pe calea greșită, atunci trebuie să fie disciplinat și certat; e de la sine înțeles. În prezent, ce e trist este că am un calibru slab, nu pot îndeplini intențiile lui Dumnezeu, nu înțeleg adevărurile-principii și acționez arbitrar și cu încăpățânare, pe baza firilor mele corupte. Merit să fiu eliminat, dar sper că voi avea ocazia să mă revanșez în viitor!” Oamenii care au o oarecare conștiință vor merge pe o asemenea cale. Aleg să pună problema așa și, în final, aleg și să rezolve problema în felul acesta. Desigur, în asta nu există multe elemente ale practicării adevărului, dar pentru că acești oameni au conștiințe, nu vor merge atât de departe încât să I se împotrivească lui Dumnezeu, să-L hulească sau să I se opună. Însă antihriștii nu sunt la fel. Pentru că au o natură haină, Îi sunt în mod inerent potrivnici lui Dumnezeu. Când perspectivele și destinul le sunt amenințate sau luate, când nu pot vedea nicio șansă de a trăi, aleg să răspândească noțiuni, să judece lucrarea lui Dumnezeu și să-i facă pe neîncrezătorii care le sunt aliați să tulbure lucrarea casei lui Dumnezeu alături de ei. Ba chiar refuză să-și asume răspunderea pentru greșelile și fărădelegile lor din trecut, precum și pentru pierderile pe care le-au provocat lucrării sau proprietății casei lui Dumnezeu. Când casa lui Dumnezeu se ocupă de ei și îi elimină, spun o frază care e rostită foarte des de antihriști. Care este aceea? (Dacă nu voi fi acceptat aici, voi fi acceptat în altă parte.) Nu este aceasta o altă frază diavolească? Este un lucru pe care nu l-ar putea spune o persoană cu umanitate normală, cu simțul rușinii și cu conștiință. Le numim cuvinte diavolești. Acestea sunt diversele manifestări ale firilor haine pe care le dezvăluie antihriștii atunci când sunt emondați și simt că statutul și reputația lor sunt în pericol, că statutul și prestigiul le sunt amenințate și mai ales că sunt pe cale să fie privați de perspectivele și de destinul lor; în același timp, esența lor de neîncrezători este expusă. În realitate, casa lui Dumnezeu emondează oamenii doar pentru că acționează cu încăpățânare și arbitrar când își îndeplinesc îndatoririle, perturbând și tulburând astfel lucrarea casei lui Dumnezeu, și pentru că nu reflectează, nici nu se căiesc – doar atunci îi emondează casa lui Dumnezeu. În această situație, dacă sunt emondați, înseamnă că sunt eliminați? (Nu.) Categoric nu, oamenii ar trebui să accepte asta într-o manieră pozitivă. În acest context, orice emondare, fie că e făcută de Dumnezeu, fie de un om, fie că vine de la conducători și lucrători, fie de la frați și surori, nu este malițioasă și este în avantajul lucrării bisericii. Să fii capabil să emondezi o persoană când a acționat cu încăpățânare și arbitrar și a tulburat lucrarea casei lui Dumnezeu, este un lucru drept și pozitiv. Este un lucru pe care ar trebui să-l facă oamenii integri și cei care iubesc adevărul, însă atunci când oamenii care sunt emondați pentru că au comis fărădelegi nu acceptă asta și, dimpotrivă, sfidează emondarea, generând ură și o mentalitate răzbunătoare, acest lucru este nepotrivit și ticălos. Foarte mulți oameni își îndeplinesc îndatoririle în casa lui Dumnezeu – care dintre ei nu a experimentat emondarea? Câți oameni au devenit negativi și sfidători pentru că au fost emondați sau chiar au încercat să se sinucidă, simțind că nu vor fi binecuvântați, că sunt deznădăjduiți și, prin urmare, au vrut să renunțe la datoria lor, să fie grosolani și să facă accese de furie, au început să îi urască pe ceilalți și chiar au vrut să se răzbune pe ei? Chiar nu există mulți oameni de felul acesta. Doar oamenii răi pot face asemenea lucruri. Doar oamenii răi pot considera că, fiind emondați, au fost tratați incorect de oameni impulsivi. Desigur, toate emondările despre care vorbește casa lui Dumnezeu sunt potrivite, toate sunt făcute pentru lucrarea bisericii și pentru intrarea în viață a oamenilor. Este un lucru pozitiv, care este în conformitate cu intenția lui Dumnezeu și este întru totul conform cuvântului lui Dumnezeu. Când sunt emondați, antihriștii încearcă mereu să-și apere reputația, statutul și demnitatea, corelând-o cu propriile interese și mai ales cu perspectivele și destinul lor. Dacă emondarea este nefavorabilă pentru reputația, statutul și demnitatea lor, nu o pot accepta. Dacă sunt emondați aspru și asta nu numai că le distruge reputația, statutul și demnitatea, dar le și amenință perspectivele și destinul, sunt și mai puțin capabili să o accepte. Pe scurt, indiferent cine îi emondează, antihriștii sunt incapabili să accepte asta din partea lui Dumnezeu, sunt incapabili să reflecteze asupra lor și să se cunoască, să învețe lecții din emondare, să ajungă la căință adevărată sau să obțină un randament mai mare în îndatoririle lor. În schimb, au conflicte în inimile lor și adoptă o atitudine de sfidare și de refuz de a accepta emondarea. Aceasta este atitudinea pe care o au antihriștii față de emondarea lor și, de asemenea, reprezintă atitudinea lor față de adevăr.

Când e vorba să fie emondați, care e minimul pe care oamenii ar trebui să-l cunoască? Faptul de a fi emondat trebuie experimentat pentru a-și face datoria cum se cuvine – este un lucru indispensabil. Este ceva ce oamenii trebuie să înfrunte în fiecare zi și să experimenteze des pentru a obține mântuirea în credința lor în Dumnezeu. Nimeni nu poate fi exclus de la a fi emondat. Este emondarea ceva ce implică perspectivele și destinul lor? (Nu.) Atunci, pentru ce se face emondarea cuiva? Pentru al condamna? (Nu, se face pentru a-l ajuta să înțeleagă adevărul și să-și facă datoria conform principiilor.) Așa e. Este înțelegerea cea mai adecvată a acestui lucru. Emondarea cuiva este un fel de disciplină, de certare, dar este, firește, și o formă de a-l ajuta și a-l remedia. A fi emondat îți permite să schimbi la timp ceea ce urmărești în mod greșit. Îți permite să recunoști prompt problemele pe care le ai în prezent și firile corupte pe care le dezvălui. În orice situație, a fi emondat te ajută să-ți recunoști greșelile și să-ți faci îndatoririle în conformitate cu principiile, te scutește la timp de a provoca denaturări și de a merge pe căi greșite și te împiedică să provoci catastrofe. Nu este acesta cel mai mare ajutor dat oamenilor, cel mai mare remediu al lor? Cei care au conștiință și rațiune ar trebui să poată trata corect faptul de a fi emondați. De ce nu pot antihriștii să își accepte emondarea? Pentru că ei cred că provine de la om, nu de la Dumnezeu. Consideră că oricine îi emondează le pune bețe-n roate și îi pedepsește. Judecând după mentalitatea antihriștilor, ei refuză să accepte emondarea în primul rând pentru că nu acceptă adevărul. Nu pot învăța lecții când sunt emondați și nu sunt capabili să se cunoască sau să caute adevărul. Acesta este motivul pentru care nu acceptă emondarea. Există o problemă foarte mare în inimile lor, care confirmă că natura-esență a antihriștilor este de a fi scârbiți de adevăr și ostili acestuia.

2 mai 2020