Din cauza naturii lor haine, antihriștii nu cedează în fața celor care urmăresc adevărul. Disprețuiesc orice lider sau lucrător care poate face puțină lucrare reală și chiar îi etichetează pe toți conducătorii și lucrătorii drept falși, ca și cum doar ei înșiși au dreptate și toți ceilalți greșesc. Indiferent cum li se explică adevărul în părtășie, nu vor accepta deloc să fie emondați și își vor menține propriile păreri. Oricine îi emondează, dacă acesta nu reușește să-i convingă pe deplin, nu vor accepta emondarea. Cred că aceasta este inutilă și că nu are nicio legătură cu adevărul. Aceasta este părerea lor. Își mențin mereu părerile, așa că le este foarte greu să accepte adevărul și, în același timp, îi judecă și îi condamnă pe cei care îi emondează. Ce fire dezvăluie antihriștii în felul în care își tratează emondarea? Puteți vedea care este natura-esență pe care o au? Una dintre principalele tulpini din natura antihriștilor este răutatea. Ce înseamnă „răutate”? Înseamnă că ei au o atitudine deosebit de ticăloasă în ceea ce privește adevărul – nu numai că nu se supun acestuia și refuză să-l accepte, ci chiar îi condamnă pe cei care îi emondează. Aceasta este firea cea rea a antihriștilor. Antihriștii cred că oricine acceptă să fie emondat este vulnerabil la intimidare și că oamenii care îi emondează mereu pe alții sunt cei care doresc să-i șicaneze și să-i intimideze mereu pe oameni. Prin urmare, un antihrist se va împotrivi oricărei persoane care îl emondează și îi va face zile fripte acelei persoane. Și în privința oricărei persoane care aduce în discuție deficiențele sau corupția unui antihrist sau are părtășie cu acesta despre adevăr și despre intențiile lui Dumnezeu sau îl face să se cunoască pe sine, el crede că acea persoană îi face greutăți și o găsește dezagreabilă. Urăște acea persoană din adâncul inimii și se va răzbuna pe ea și îi va da bătăi de cap. Aceasta este altă manifestare despre care vom avea părtășie, și anume felul în care antihriștii își tratează emondarea. Urăsc pe oricine îi emondează și îi expune. Aceasta este o manifestare evidentă a antihriștilor. Ce fel de oameni au o fire atât de rea? Oamenii răi. Adevărul este că antihriștii sunt oameni răi. Prin urmare, doar oamenii răi și antihriștii au o fire atât de rea. Atunci când o persoană feroce se confruntă cu orice fel de îndemn, acuzație, învățătură sau ajutor bine intenționat, atitudinea sa nu este aceea de a fi recunoscătoare sau de a accepta cu umilință, ci de a se înfuria de rușine și de a simți ostilitate și ură extreme și chiar de a se răzbuna. Sunt unii care emondează și dau în vileag un antihrist spunând: „În ultima vreme, ai luat-o razna, nu ai acționat conform principiului și te-ai împăunat constant în timp ce ți-ai făcut datoria. Ai lucrat pentru statut și nu ai făcut nimic cum trebuie în datoria ta. Ai procedat corect față de Dumnezeu? De ce nu ai căutat adevărul când ți-ai făcut datoria? De ce nu ai acționat conform principiului? De ce nu ai acceptat părtășia pe care frații și surorile au avut-o cu tine despre adevăr? De ce i-ai ignorat? De ce ai continuat să faci ce vrei?” Aceste câteva întrebări, aceste cuvinte care expun dezvăluirea corupției lor îi enervează: „De ce? Niciun «de ce» – fac ce vreau! Ce îți dă dreptul să mă emondezi? Cine ești tu să faci asta? Sunt încăpățânat; ce poți să faci în privința asta? Acum că am ajuns la vârsta asta, nimeni nu îndrăznește să-mi vorbească așa. Numai eu le vorbesc așa celorlalți; nimeni altcineva nu-mi poate vorbi așa. Cine îndrăznește să-mi facă morală? Nu s-a născut încă persoana care să poată să-mi facă mie morală! Chiar crezi că poți să-mi faci morală?” În adâncul inimii lor, apare ura, iar ei caută ocazia să se răzbune. În mintea lor, calculează: „Oare acest om care mă emondează are putere în biserică? Dacă mă răzbun pe el, oare îi va ține cineva partea? Dacă îl fac să sufere, oare biserica va lua măsuri împotriva mea? Am o soluție. Nu mă voi răzbuna pe el personal; o să fac ceva fără să știe nimeni. O să îi fac ceva familiei lui, ca să-l fac să sufere și să-i fie rușine. În felul ăsta, voi scăpa de aceste resentimente. Trebuie să mă răzbun. Nu pot renunța acum la această chestiune. Nu am început să cred în dumnezeu ca să mi se dea ordine și nu am venit aici să fiu intimidat după bunul plac al oamenilor; am venit să dobândesc binecuvântări și să intru în împărăția cerurilor! Oamenii au nevoie de mândria lor așa cum un copac are nevoie de scoarță. Oamenii trebuie să aibă curajul de a lupta pentru demnitatea lor. Cum îndrăznești să mă expui? Asta este intimidare! Acum, că nu mă tratezi ca pe o figură importantă, o să-ți fac zile fripte și te voi obliga să suporți consecințele. Hai să ne luptăm, să vedem cine este mai aprig!” Doar câteva cuvinte simple de expunere îi înfurie pe antihriști și le provoacă o ură intensă, determinându-i să facă tot posibilul ca să se răzbune. Firea lor feroce este complet dezvăluită. Desigur, când se răzbună pe alții din cauza urii lor, nu o fac pentru că urăsc acea persoană sau îi poartă pică, ci pentru că le-a expus greșelile. Asta arată că simplul fapt de a expune un antihrist, indiferent cine o face și indiferent de relația pe care o are cu antihristul, îi poate stârni ura și dorința de răzbunare. Indiferent cine este, dacă înțelege adevărul sau dacă este conducător, lucrător ori un membru obișnuit dintre aleșii lui Dumnezeu, atât timp cât cineva îl expune și îl emondează, antihristul va trata acea persoană ca pe un dușman. Ba chiar va spune deschis: „Voi fi aspru cu oricine mă emondează. Nu voi da pace nimănui care mă emondează, îmi scoate la iveală secretele, îmi cauzează excluderea de către casa lui dumnezeu sau mă privează de partea mea de binecuvântări. Așa sunt eu în lumea laică: nimeni nu îndrăznește să-mi facă necazuri. Încă nu s-a născut persoana care să îndrăznească să mă deranjeze!” Acestea sunt genul de vorbe nemiloase pe care le aruncă antihriștii când înfruntă emondarea. Când aruncă aceste vorbe nemiloase, nu o fac pentru a-i intimida pe ceilalți, și nici nu se descarcă pentru a se proteja. Sunt cu adevărat capabili să facă rău și se vor coborî într-atât încât să recurgă la orice mijloace au la dispoziție. Aceasta este firea feroce a antihriștilor. Când întâlnesc asemenea antihriști, anumiți conducători și lucrători nu au curajul să-i expună sau să acționeze împotriva lor, iar antihriștii ajung să devină și mai răi. Faptele lor malefice devin și mai nerușinate, ei continuă să încerce să îi inducă în eroare și să îi tulbure pe oameni și ajung să îi inducă în eroare și să îi controleze pe majoritatea dintre ei. Asta duce la dezastru. Când află că faptele lor rele au fost expuse sau raportate superiorilor de către frați și surori, anumiți antihriști se răzbună și îi predau marelui balaur roșu – îi predau regimului Satanei. Aceasta este o fire feroce, nu-i așa? Și, dat fiind că antihriștii sunt atât de feroce, oare cred ei cu adevărat în Dumnezeu? Categoric nu. Sunt slugile Satanei și au venit să tulbure biserica; sunt demoni care, prin lingușire, și-au croit drum în casa lui Dumnezeu și nu fac altceva decât să-I perturbe și să-I submineze lucrarea și se împotrivesc lui Dumnezeu. Așadar, antihriștii sunt dușmanii lui Dumnezeu și ai aleșilor Lui. Să-i tratezi pe demonii antihriști ca pe frați și surori ar fi o greșeală gravă; ar trebui să fii orb să faci așa ceva. Dacă un antihrist este udat, hrănit și sprijinit ca și cum ar fi un frate sau o soră sau dacă este promovat și primește un rol important ca și cum ar fi cineva care urmărește adevărul, conducătorul comite un mare rău. Joacă un rol în răul comis de antihrist și ar trebui să fie eliminat. Asemenea conducători falși sunt complicii antihriștilor și este corect să spunem că ei înșiși sunt antihriști care ar trebui să fie îndepărtați și excluși.

Când sunt emondați, atitudinea antihriștilor nu este una de acceptare și ascultare. În schimb, sunt potrivnici și scârbiți de ea, lucru care generează ură. Îi urăsc din adâncul inimii pe toți cei care îi emondează, pe toți cei care le dezvăluie secretele rușinoase și le expun situația reală. În ce măsură te urăsc? Scrâșnesc din dinți cu ură, își doresc să dispari din fața lor și simt că nu puteți coexista. Dacă antihriștii sunt așa cu oamenii, pot ei să accepte cuvintele lui Dumnezeu, care îi expun și îi condamnă? Nu, nu pot. Vor urî pe oricine îi expune doar pentru că le-a făcut asta și li s-a arătat potrivnic și se vor răzbuna. Își doresc să poată face persoana care i-a emondat să dispară din fața lor. Nu suportă să vadă că acestei persoane îi merge bine. Dacă persoana ar muri sau ar avea parte de dezastre, s-ar bucura; atât timp cât persoana trăiește, continuă să-și facă datoria în casa lui Dumnezeu și totul decurge ca de obicei, ei suferă, sunt neliniștiți și enervați în inimile lor. Când nu au cum să se răzbune pe cineva, îl blestemă în secret sau chiar se roagă ca Dumnezeu să aducă pedeapsa și răsplata asupra acelei persoane și să corecteze nedreptățile pe care le-au suferit. Odată ce antihriștii dau naștere acestei uri, asta duce la o serie de acțiuni. Aceste acțiuni includ răzbunare și blesteme și, bineînțeles, alte câteva acțiuni, precum înscenarea, calomnierea și condamnarea celorlalți, lucruri care decurg din ură. Dacă îi emondează cineva, vor submina acea persoană, fără știrea ei. Când acea persoană va spune ceva corect, ei vor spune că e greșit. Vor denatura toate lucrurile pozitive pe care le face acea persoană și le vor face negative, răspândind aceste minciuni și provocând tulburări pe la spatele ei. Îi vor incita și îi vor atrage pe alții care sunt ignoranți și nu pot vedea lucrurile așa cum sunt sau nu pot discerne singuri, astfel încât acești oameni să treacă de partea lor și să-i sprijine. În mod clar, persoana care i-a emondat nu a făcut nimic rău, dar tot vor să pună niște greșeli pe seama acesteia, astfel încât toți ceilalți să creadă în mod greșit că face asemenea lucruri și apoi să-i convingă să se unească pentru a respinge această persoană. Antihriștii tulbură astfel viața bisericii și tulbură oamenii când aceștia își îndeplinesc datoria. Care este țelul lor? Acela de a-i face zile fripte persoanei care i-a emondat și de a-i convinge pe toți să o abandoneze. Există, de asemenea, câțiva antihriști care spun: „M-ai emondat și mi-ai făcut zile fripte, așa că îți voi da bătăi de cap! O să-ți arăt eu cum e să fii emondat și abandonat! Te voi trata la fel cum mă tratezi și tu! Dacă îmi faci zile negre, să nu crezi că eu nu am să fac la fel!” Când antihriștii fac rău, unii conducători și lucrători îi cheamă la o discuție, le spun că trebuie să se căiască și le citesc cuvintele lui Dumnezeu ca să-i ajute și să-i sprijine. Ei nu numai că nu acceptă asta, dar lansează și zvonuri despre conducător, că nu face nicio lucrare reală și nu folosește niciodată cuvântul lui Dumnezeu ca să rezolve probleme. De fapt, conducătorul tocmai asta a făcut, dar ei își schimbă imediat atitudinea, denaturează faptele și calomniază persoana care îi ajută. Nu este asta ferocitate? Cu ochii larg deschiși, acești oameni răi și antihriști pretind că lucrurile pozitive sunt negative, că fărădelegile, greșelile, faptele ticăloase și actele lor răuvoitoare sunt lucruri pozitive, care sunt în conformitate cu adevărul. Oricât de mare ar fi o greșeală pe care o fac în timp ce-și îndeplinesc datoria, oricât de mult rău ar provoca lucrării bisericii, nu pot recunoaște sau nu pot lua deloc în serios aceste lucruri. Când vorbesc despre aceste lucruri, le minimalizează și le trec cu vederea. În schimb, persoana care îi emondează din cauza acestor chestiuni devine un păcătos în ochii lor și o țintă a criticii lor. Nu înseamnă asta că spun că albul este negru? Când sunt emondați de un conducător sau de un lucrător, unii antihriști chiar fac contraacuzații false, spunând: „Orice greșeală am face noi, frații și surorile, ea este provocată de ignoranță și de faptul că lucrătorii și conducătorii nu reușesc să facă o treabă bună. Dacă lucrătorii și conducătorii ar ști cum să-și îndeplinească lucrarea, să ne amintească lucrurile la timp și să gestioneze bine chestiunile, atunci oare nu s-ar reduce pierderile suferite de casa lui dumnezeu? Prin urmare, indiferent ce greșeli facem, numai conducătorii și lucrătorii sunt de vină și ar trebui să-și asume cea mai mare responsabilitate.” Nu înseamnă asta că fac contraacuzații false? Aceste contraacuzații false spun că albul este negru și sunt o formă de răzbunare.

Antihriștii au firi extrem de feroce. Dacă încerci să-i emondezi sau să-i expui, te vor urî și-și vor înfige colții în tine ca niște șerpi veninoși. Oricât de mult ai încerca, nu vei reuși să scapi de ei sau să-i îndepărtezi. Când întâlniți asemenea antihriști, vă este teamă? Unii oameni chiar se sperie și spun: „Nu îndrăznesc să-i emondez. Precum șerpii veninoși, sunt foarte feroce și, dacă se încolăcesc în jurul meu, sunt terminat.” Ce fel de oameni sunt aceștia? Au o statură mică, nu sunt buni de nimic, nu sunt soldați buni ai lui Hristos și nu pot aduce mărturie pentru Dumnezeu. Așadar, ce ar trebui să faceți dacă întâlniți asemenea antihriști? Dacă te-ar amenința sau ar încerca să-ți ia viața, ți-ar fi teamă? În astfel de situații, trebuie să te unești rapid cu frații și surorile tale și să luați atitudine, să cercetați, să adunați dovezi și să expuneți acel antihrist până este îndepărtat din biserică. Asta înseamnă să rezolvi complet problema. Când descoperi un antihrist și identifici clar că are trăsăturile unei persoane rele și este capabil să-i pedepsească pe alții și să se răzbune pe ei, nu aștepta să facă rău și strânge dovezi înainte să gestionezi problema. Acesta este un lucru pasiv și a provocat deja câteva pierderi. Când antihriștii arată că au trăsăturile unei persoane rele, dezvăluindu-și firea perfidă și malițioasă, și sunt pe cale să acționeze, cel mai bine este să te ocupi de ei, să-i abordezi, să-i îndepărtezi și să-i excluzi. Aceasta este cea mai rezonabilă abordare. Unii oameni se tem de represalii din partea antihriștilor și nu îndrăznesc să-i dea în vileag. Nu este un lucru nesăbuit? Nu ești capabil să protejezi interesele casei lui Dumnezeu, ceea ce arată, în mod inerent, că nu-I ești loial lui Dumnezeu. Te temi că un antihrist ar putea găsi un mijloc ca să se răzbune pe tine – care este problema? Oare nu ai încredere în dreptatea lui Dumnezeu? Nu știi că adevărul domnește în casa lui Dumnezeu? Chiar dacă un antihrist ar reuși să găsească unele lucruri corupte din tine și să facă zarvă din cauza asta, nu ar trebui să-ți fie frică. În casa lui Dumnezeu, problemele sunt abordate pe baza adevărurilor-principii. Săvârșirea fărădelegilor nu înseamnă că o persoană este rea. Casa lui Dumnezeu nu se ocupă niciodată de cineva din cauza unei dezvăluiri de moment a corupției sau a unei fărădelegi ocazionale. Casa lui Dumnezeu se ocupă de acei antihriști și oameni răi care provoacă perturbări și fac rău în mod constant și care nu acceptă nici măcar o fărâmă de adevăr. Casa lui Dumnezeu nu va nedreptăți niciodată o persoană bună. Tratează pe toată lumea corect. Chiar dacă falșii conducători sau antihriștii acuză pe nedrept o persoană bună, casa lui Dumnezeu o va reabilita. Biserica nu va îndepărta și nici nu se va ocupa niciodată de o persoană bună care poate să-i dea în vileag pe antihriști și are simțul dreptății. Oamenii se tem întotdeauna că antihriștii vor profita de ceva pentru a se răzbuna pe ei. Însă ție nu ți-e teamă să nu-L ofensezi pe Dumnezeu și să suferi disprețul și respingerea Lui? Dacă te temi că un antihrist va găsi un avantaj ca să se răzbune pe tine, de ce nu profiți de dovada faptelor sale rele și nu-l expui? Făcând asta, vei dobândi aprobarea și sprijinul aleșilor lui Dumnezeu și, cel mai important, Dumnezeu Își va aminti de faptele tale bune și de actele tale de dreptate. Așadar, de ce n-ai face asta? Aleșii lui Dumnezeu ar trebui să poarte mereu în gând însărcinarea dată de Dumnezeu. Înlăturarea oamenilor răi și a antihriștilor este lupta crucială în bătălia împotriva Satanei. Dacă această luptă este câștigată, va deveni mărturia biruitorului. Lupta împotriva satanelor și a diavolilor este o mărturie bazată pe experiență pe care ar trebui să o aibă aleșii lui Dumnezeu. Este un adevăr-realitate pe care biruitorii trebuie să-l aibă. Dumnezeu le-a oferit foarte mult adevăr oamenilor, te-a condus foarte mult timp și te-a aprovizionat foarte mult, cu scopul ca tu să aduci mărturie și să aperi lucrarea bisericii. Se pare că, atunci când oamenii răi și antihriștii fac fapte rele și tulbură lucrarea bisericii, devii timid și te retragi, alergând cu brațele deasupra capului – nu ești bun de nimic. Nu poți birui satane, nu ai adus mărturie și Dumnezeu te detestă. În acest moment critic, trebuie să te opui și să porți un război împotriva satanelor, să expui faptele rele ale antihriștilor, să-i condamni și să-i blestemi, nelăsându-i să se ascundă și înlăturându-i din biserică. Doar aceasta poate fi considerată o victorie împotriva satanelor și sfârșitul destinului lor. Ești unul dintre aleșii lui Dumnezeu, un adept al lui Dumnezeu. Nu te poți teme de provocări; trebuie să acționezi în conformitate cu adevărurile-principii. Asta înseamnă să fii un biruitor. Dacă te temi de provocări și faci compromisuri pentru că te temi de răzbunarea oamenilor răi sau a antihriștilor, atunci nu ești un discipol al lui Dumnezeu și nu ești unul dintre aleșii Lui. Nu ești bun de nimic, le ești inferior chiar și prestatorilor de servicii. Unii lași ar putea spune: „Antihriștii sunt formidabili; sunt capabili de orice. Dacă se răzbună pe mine?” Acestea sunt cuvinte confuze. Dacă te temi de răzbunarea antihriștilor, unde este credința ta în Dumnezeu? Nu te-a protejat El de-a lungul atâtor ani din viața ta? Nu sunt și antihriștii în mâinile lui Dumnezeu? Dacă El nu permite asta, ce-ți pot face ei? În plus, indiferent cât de răi ar fi antihriștii, de fapt, de ce sunt capabili? Nu este foarte ușor ca aleșii lui Dumnezeu să se unească și să-i expună și să se ocupe de ei? Așadar, de ce să te temi de antihriști? Asemenea oameni sunt niște netrebnici și nu merită să-L urmeze pe Dumnezeu. Mergi înapoi acasă, crește-ți copiii și trăiește-ți viața! În fața antihriștilor care tulbură lucrarea bisericii și îi rănesc pe aleșii lui Dumnezeu, cum ar trebui aceștia din urmă să răspundă la faptele lor rele? Cum ar trebui cei care Îl urmează pe Dumnezeu să rămână fermi în mărturia lor? Cum ar trebui să lupte împotriva forțelor Satanei și ale antihriștilor? Atunci când antihriștii tulbură, fac rău și I se împotrivesc lui Dumnezeu, se va dezvălui pe deplin dacă te supui și Îi ești loial lui Dumnezeu sau stai deoparte și Îl trădezi. Dacă nu ești cineva care I se supune lui Dumnezeu și Îi este loial, atunci ești cineva care Îl trădează. Nu există altă opțiune. Unii indivizi confuzi și cei cărora le lipsește discernământul aleg o poziție de mijloc și devin neutri. În ochii lui Dumnezeu, acestor oameni le lipsește loialitatea față de El și Îl trădează. Din cauza lașității lor, unii indivizi confuzi se tem de pedeapsa antihriștilor și, în inimile lor, se întreabă fără încetare: „Ce mă fac?” Nu ar trebui să te întrebi acest lucru. Ce ar trebui să faci? (Să ne îndeplinim îndatoririle, să expunem pe deplin faptele rele ale antihriștilor, să le dăm fraților și surorilor noastre posibilitatea să învețe cum să practice discernământul și să îi respingă pe antihriști. Nu ar trebui să ne facem griji în privința propriei siguranțe. Cel mai important lucru la care trebuie să ne gândim este cum să ne îndeplinim datoria când oameni răi tulbură lucrarea bisericii.) Dar dacă îți afectează familia? (Ar trebui să ne îndeplinim datoria fără ezitare. Nu ar trebui să o abandonăm sau să nu reușim să rămânem fermi în mărturia noastră din cauza preocupărilor noastre pline de afecțiune pentru siguranța familiei noastre.) Corect. În primul rând, trebuie să rămâi ferm în mărturia ta și să lupți până la sfârșit împotriva antihriștilor și a oamenilor răi, astfel încât ei să nu aibă unde să stea în casa lui Dumnezeu. Dacă sunt dispuși să muncească, să o facă în conformitate cu regulile și să facă tot ce pot. Dacă nu sunt dispuși să muncească, atunci toți trebuie să se unească și să-i excludă, astfel încât să nu perturbe, tulbure sau distrugă lucrarea bisericii în casa lui Dumnezeu. Acesta este primul lucru pe care ar trebui să-l faci și mărturia în care ar trebui să rămâi ferm. În plus, trebuie să înțelegi că familia și viața ta sunt deopotrivă în mâinile lui Dumnezeu, iar Satana nu îndrăznește să acționeze pripit. Dumnezeu a spus: „Fără permisiunea lui Dumnezeu, este dificil pentru Satana să atingă fie și un strop de apă sau un grăunte de nisip de pe pământ; fără permisiunea lui Dumnezeu, Satana nu este liber să miște furnicile de pe pământ, ca să nu mai vorbim de omenire, care a fost creată de Dumnezeu.” În ce măsură ești capabil să crezi în aceste cuvinte? Lupta împotriva antihriștilor și a oamenilor răi dezvăluie măsura credinței tale. Dacă ai credință sinceră în Dumnezeu, atunci ai credință adevărată. Dacă ai doar puțină credință în Dumnezeu și această credință e vagă și seacă, atunci nu ai credință adevărată. Dacă nu crezi că Dumnezeu poate fi suveran asupra tuturor acestor lucruri și că Satana este sub stăpânirea Lui și continui să te temi de antihriști și de oameni răi, poți tolera relele pe care le comit în biserică, tulburarea și distrugerea lucrării bisericii și poți face compromisuri cu Satana sau îi poți implora mila ca să te aperi, fără să îndrăznești să li te opui și să lupți împotriva lor și ai devenit un dezertor, o persoană care caută să le facă pe plac oamenilor și un spectator, atunci îți lipsește credința sinceră în Dumnezeu. Credința ta în Dumnezeu devine un semn de întrebare, ceea ce o face teribil de jalnică! Când vezi antihriști și oameni răi provocând tulburări și perturbări în casa lui Dumnezeu, dar rămâi indiferent; când trădezi interesele casei lui Dumnezeu și pe aleșii Lui ca să-ți protejezi propria viață, familia și toate interesele, atunci devii un trădător, o iudă. Acest lucru este simplu și clar. Avem adesea părtășie despre antihriști și oameni răi și îi disecăm, discutând felul în care să-i discernem și să-i recunoaștem, toate cu scopul de a avea părtășie în mod clar despre adevăr și a le oferi oamenilor discernământ împotriva oamenilor răi și a antihriștilor, astfel încât să-i poată expune. Astfel, aleșii lui Dumnezeu nu vor mai fi induși în eroare sau tulburați de antihriști și se vor putea elibera de influența și de robia Satanei. Totuși, în inimile lor, unii oameni continuă să aibă filosofii pentru interacțiuni lumești. Nu încearcă să discearnă oamenii răi și antihriștii; în schimb, joacă rolul de persoane care caută să le facă pe plac oamenilor. Nu luptă împotriva antihriștilor, nu le impun limite clare și aleg o abordare moderată, de mijloc, ca să-și apere interesele. Îi lasă pe acești diavoli – acești oameni răi și antihriști – să rămână în casa lui Dumnezeu, atrăgând pericolul prin faptul că au grijă de diavoli. Le permit acestor diavoli să tulbure dezlănțuiți lucrarea bisericii și să-i împiedice pe frați și pe surori să-și facă îndatoririle. Ce rol joacă asemenea oameni? Devin un scut pentru antihriști și complicii lor. Deși e posibil să nu faci aceleași lucruri ca antihriștii sau să nu comiți aceleași fapte rele, iei parte la faptele lor rele – ești condamnat. Tolerezi și adăpostești antihriști, permițându-le să facă ravagii în jurul tău, fără să iei nicio măsură sau fără să faci nimic. Nu iei oare parte la răul pe care îl fac antihriștii? Acesta este motivul pentru care anumiți conducători falși și anumite persoane care caută să le facă pe plac oamenilor devin complici ai antihriștilor. Oricine este martor atunci când antihriștii tulbură lucrarea bisericii, dar nu îi expune sau nu le impune limite clare, devine un lacheu și un complice al lor. Îi lipsesc supunerea și loialitatea față de Dumnezeu. În momente critice de luptă între Dumnezeu și Satana, ei stau de partea Satanei, protejând antihriștii și trădându-L pe Dumnezeu. Pentru Dumnezeu, asemenea oameni sunt demni de dispreț.

Când se confruntă cu emondarea, antihriștii manifestă deseori o mare împotrivire, iar apoi încep să facă tot ce le stă în putință ca să se justifice și folosesc sofisme și elocvență pentru a-i induce în eroare pe oameni. Este un lucru destul de des întâlnit. Manifestarea antihriștilor care refuză să accepte adevărul le expune pe deplin natura satanică de a urî adevărul și a fi scârbiți de el. Ei aparțin în întregime genului Satanei. Indiferent ce fac antihriștii, firea și esența lor sunt expuse. Mai ales în casa lui Dumnezeu, tot ce fac ei este împotriva adevărului, este condamnat de Dumnezeu și este o faptă rea potrivnică lui Dumnezeu, și toate aceste lucruri pe care le fac confirmă pe deplin faptul că antihriștii sunt satane și demoni. Prin urmare, categoric, nu sunt mulțumiți și, cu siguranță, nu sunt dornici când se ajunge la a accepta să fie emondați, ci, pe lângă împotrivire și opunere, ei urăsc și emondarea, îi urăsc pe cei care îi emondează și pe cei care le expun natura-esență și faptele rele. Antihriștii cred că oricine îi expune le dă de furcă, pur și simplu, așa că ei concurează și se luptă cu oricine îi expune. Din cauza acestui fel de natură a antihriștilor, nu vor fi niciodată amabili cu cineva care îi emondează, nici nu vor tolera sau suporta pe cineva care face asta, și cu atât mai puțin vor simți recunoștință sau vor lăuda pe cineva care procedează astfel. Dimpotrivă, dacă cineva îi emondează și îi face să-și piardă demnitatea și imaginea, vor nutri ură față de această persoană în inimile lor și vor vrea să găsească o oportunitate ca să se răzbune pe ea. Ce ură au pentru ceilalți! Asta este ceea ce gândesc și vor spune deschis, în fața celorlalți: „Azi, m-ai emondat. Ei bine, vrajba noastră este bătută în cuie. Fiecare merge pe drumul lui, dar jur că mă voi răzbuna! Dacă îți recunoști greșeala în fața mea, dacă-ți pleci capul înaintea mea sau îngenunchezi și mă implori, te voi ierta, altfel nu-ți voi trece niciodată asta cu vederea!” Orice spun sau fac antihriștii, ei nu consideră niciodată emondarea lor amabilă de către cineva sau ajutorul sincer al cuiva drept sosirea iubirii și a mântuirii lui Dumnezeu. În schimb, le văd ca pe un semn de umilință și ca pe momentul când au fost cel mai rușinați. Asta arată că antihriștii nu acceptă adevărul deloc, că firea lor este aceea de a fi scârbiți de adevăr și a-l urî. Ați întâlnit vreodată un om rău sau un antihrist care s-a răzbunat pe ceilalți pentru că a fost emondat? (Da.) Cum s-a răzbunat? A fost groaznică metoda lui de răzbunare? (Da, a fost groaznică. Odată, am întâlnit un antihrist care a făcut niște fapte rele în biserică și apoi, după ce conducătorul bisericii i-a dat în vileag comportamentul, a început să răspândească zvonuri în biserică, spunând cum că acest conducător nu făcea nicio lucrare reală și rostea cuvinte și doctrine ca să-i facă pe oameni să vină înaintea lui. După aceea, când am mers să-l expunem pe acest antihrist, la început, acesta a reușit să se prefacă, dar, când am continuat să-l expunem, ne-a amenințat, spunând: „În spatele casei mele, este o secție de poliție. Polițiștii vin des la mine.” Ceea ce voia să spună era că, dacă îl mai expuneam, avea să ne reclame la poliție. Ferocitatea lui a fost dezvăluită.) (Am întâlnit odată un antihrist. O soră scrisese o scrisoare în care îl reclamase, iar când a văzut această scrisoare, s-a întâmplat să apară o situație periculoasă acolo unde locuia sora, așa că el a adunat toți conlucrătorii principali ai bisericii și a spus: „De ce, după ce a scris o scrisoare în care m-a raportat, acolo unde locuiește sora a apărut dintr-odată o situație periculoasă? Cu siguranță, dumnezeu nu face lucrări inutile; probabil că urmează să dezvăluie pe cineva!” Apoi a spus niște lucruri incendiare, care i-au făcut pe toți să o arate cu degetul pe soră, crezând că era o problemă în ceea ce o privea. În final, această soră a fost demisă și alungată, iar scrisoarea ei a fost pusă deoparte și nimeni nu s-a ocupat de ea. După aceea, am comparat între noi ceea ce spusese antihristul, de la început până la sfârșit, și am descoperit că îi spusese lucruri diferite fiecăruia dintre noi. Am văzut că fusese extrem de sinistru și de înșelător. În cele din urmă, l-am deslușit prin părtășie și chestiunea a fost gestionată în mod echitabil.) Acum se confirmă că toți antihriștii sunt oameni răi și că, atât timp cât oameni răi dețin puterea, ei sunt cu toții antihriști.