În zilele de pe urmă, Dumnezeu a lucrat foarte mult și a rostit foarte multe cuvinte, iar oamenii le-au experimentat și au văzut cu ochii lor fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu. Indiferent din ce perspectivă este privit, faptul că Dumnezeu exprimă atât de multe adevăruri și mântuiește atât de mulți oameni este incontestabil și nimeni nu ar trebui să-l pună la îndoială. Oricât de obișnuit și normal este Dumnezeu întrupat, oricât de ușor de trecut cu vederea pare, oamenii ar trebui totuși să-I accepte cuvintele ca fiind adevărul. Unii spun: „Întrucât dumnezeu întrupat este atât de nesemnificativ și obișnuit și deloc măreț, cum am putea fi determinați să-l admirăm? Un astfel de trup obișnuit ar putea fi capabil de vreo lucrare măreață? Chiar putem primi mari binecuvântări de la el? Nu știm; nu putem decât să-l tratăm ca pe o persoană obișnuită.” Alții spun: „Întrucât unele dintre lucrurile pe care le-ai făcut nu ne-au convins, unele ne-au făcut să ne formăm noțiuni, iar altele sunt de neînțeles pentru noi și întrucât ai spus câteva lucruri care sunt inacceptabile pentru noi, nu poți să-l reprezinți pe dumnezeu din ceruri – așadar, trebuie să luptăm împotriva ta până la capăt. Dacă ne ceri să răspândim evanghelia, nu o vom face; dacă ne ceri să ne facem datoria, nu o vom face; și dacă ne ceri să acceptăm adevărul, nu o vom face. Vom lupta până la capăt cu persoana care ești – să vedem ce poți să ne faci.” În inimile acestor oameni care nu acceptă deloc adevărul, există o mie – zece mii – de motive să nege lucrarea lui Dumnezeu, să nege că vorbele lui Dumnezeu sunt adevărul și să nege întruparea Lui. Există însă un lucru care s-ar putea să nu le fie atât de clar: indiferent câte motive au, dacă nu acceptă aceste adevăruri, nu vor fi mântuiți. Dacă nu accepți persoana care sunt și nici nu te supui lucrării lui Dumnezeu, este în regulă – nu te voi forța. Dacă însă nu recunoști aceste cuvinte ale lui Dumnezeu ca fiind adevărul și nu le practici ca fiind adevărul, îți spun cu toată sinceritatea: nu vei fi mântuit niciodată și nici nu vei intra pe poarta Împărăției Cerurilor. Dacă ocolești aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, aceste adevăruri și acest Hristos care lucrează și mântuiește omenirea, atunci oricâte doctrine ai înțelege sau oricât de mari ar fi greutățile pe care le înduri, nu vei dobândi adevărul; ești doar un gunoi. Indiferent din ce motiv crezi în Dumnezeu și oricare ar fi scopul pentru care îți faci datoria, nu poți fi mântuit. Iar dacă nu poți fi mântuit, ce binecuvântări poți primi? Unii oameni concurează cu Dumnezeul din Ceruri, unii concurează cu Dumnezeul de pe pământ și îndrăznesc să conteste cuvintele lui Dumnezeu și adevărul, până într-acolo încât nici măcar nu le pasă cum vor fi finalul și destinația lor. Nu este o josnicie? Acești degenerați sunt atât de ticăloși! Fiecare dintre ei este o persoană rea. Cu toții sunt neîncrezători, oportuniști, oameni nerușinați, iar aceasta este esența antihriștilor.

Tocmai am avut părtășie despre atitudinea antihriștilor față de cuvintele lui Dumnezeu. Când antihriștii abordează cuvintele lui Dumnezeu, ei nu caută adevărul sau principiile de practică din ele. Nu caută să înțeleagă din cuvintele lui Dumnezeu cum să ajungă să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău și cu siguranță nu caută să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu, ca să poată deveni persoane care Îi îndeplinesc intențiile. În schimb, vor să-și găsească în cuvintele lui Dumnezeu destinația dorită, precum și diversele beneficii pe care le doresc, inclusiv dacă pot primi binecuvântări și cum pot primi mai mult har în viața aceasta și dacă pot primi însutit în lumea care va veni și așa mai departe. Acestea sunt lucrurile pe care le caută în cuvintele lui Dumnezeu. Prin urmare, indiferent din ce perspectivă privești situația, antihriștii nu consideră niciodată cuvintele lui Dumnezeu ca fiind adevărul și nici nu cred că acestea sunt adevărul și că ar trebui să fie acceptate de omenire. Atitudinea lor față de cuvintele lui Dumnezeu este aceea că vor să le folosească pentru a-și primi destinația și binecuvântările dorite. Vor să le folosească drept rampă de lansare pentru a obține lucrurile pe care le urmăresc și pentru a-și atinge obiectivele. Din punct de vedere al lucrurilor pe care le urmăresc, al căii pe care merg și al atitudinii lor față de cuvintele lui Dumnezeu, acești oameni sunt o adunătură de neîncrezători, o adunătură de oportuniști. Când antihriștii nu-și pot găsi beneficiile și destinația dorită în cuvintele lui Dumnezeu sau când, în timpul studierii acestora, cuvintele lui Dumnezeu despre perspective și destine sau promisiunile lui Dumnezeu către omenire îi dezamăgesc, iar dorințele lor nu pot fi satisfăcute, ei lasă deoparte, fără menajamente și fără ezitare, cuvintele lui Dumnezeu pe care le au în mâini, Îl părăsesc și Îl abandonează pe Dumnezeu și urmăresc viața pe care și-o doresc. Nu vin înaintea lui Dumnezeu ca să-I accepte mântuirea. Când citesc cuvintele lui Dumnezeu, nu le consideră a fi adevărul, în schimb, vor să le folosească pentru a-și atinge scopurile personale și a-și satisface dorințele și ambițiile proprii. Ca atare, ei își caută neobosiți finalul și destinația în cuvintele lui Dumnezeu. Caută ce spune Dumnezeu despre dezastre, dezvăluirile Lui despre taine, despre dezvoltarea omenirii și câteva informații din culise privind lucrarea Lui. Acesta este conținutul de care le pasă. Nu-i interesează nimic din afara acestui domeniu. Adesea, chiar disprețuiesc unele dintre cerințele lui Dumnezeu de la omenirea coruptă și li se împotrivesc. Sunt scârbiți de faptul că Dumnezeu dă în vileag omenirea coruptă. Deseori, găsesc pricină în formularea și în tonul vorbirii folosite în cuvintele lui Dumnezeu și încearcă să găsească lucruri pe care le pot folosi împotriva lui Dumnezeu. De exemplu, când El expune oamenii ca fiind „târfe” și „prostituate”, ei spun: „Cum pot acestea să fie cuvintele lui dumnezeu? El nu ar vorbi așa! Dumnezeu ar trebui să vorbească într-o manieră rafinată, blândă și grijulie.” Când vine vorba de anumite cuvinte ale lui Dumnezeu care nu sunt în concordanță cu noțiunile umane, cu gramatica umană și cu raționamentul convențional al oamenilor corupți, se gândesc: „Acestea nu sunt cuvintele lui dumnezeu, el nu ar vorbi așa! El este suprem, măreț și de nepătruns, așadar, cum pot fi cuvintele lui atât de obișnuite? Cum pot fi atât de departe de raționamentul convențional? Dacă ale lui dumnezeu cuvinte sunt adevărul, ar trebui să fie rostite în așa fel încât toată lumea să le respecte, să le venereze și să le admire. Ar trebui să fie de nepătruns – așa ar trebui să fie cuvintele lui dumnezeu!” Când e vorba de cuvintele lui Dumnezeu, ei au diverse noțiuni, delimitări și chiar cerințe. Pe baza cerințelor și delimitărilor lor, se poate vedea că esența antihriștilor este esența Satanei. Atitudinea lor față de Dumnezeu și față de cuvintele Lui este de a cerceta, de a se împotrivi, de a judeca, de a căuta lucruri pe care le pot folosi împotriva lui Dumnezeu și de a căuta cusururi. Nu depun eforturi pentru adevărul din cuvintele lui Dumnezeu și nici nu se supun acestuia, nu-l acceptă și nu-l practică. Prin urmare, esența antihriștilor este esența Satanei și a duhurilor rele. Modul în care antihriștii tratează cuvintele lui Dumnezeu este și modul în care Îl tratează pe Dumnezeu. Cuvintele lui Dumnezeu Îl reprezintă pe El Însuși. Toate adevărurile exprimate de Dumnezeu Îi reprezintă firea, esența și, mai mult decât atât, identitatea și statutul. Indiferent dacă aceste cuvinte sunt exprimate de trupul lui Dumnezeu sau de Duhul lui Dumnezeu și indiferent de conținutul pe care îl exprimă El, aceste cuvinte Îl reprezintă, fără îndoială, pe Dumnezeu. Prin urmare, faptul că antihriștii cercetează și analizează cuvintele lui Dumnezeu și își formează noțiuni despre ele este echivalent cu a-și forma noțiuni despre Dumnezeu. Ei Îl scrutează pe Dumnezeu. Nu cred și nu acceptă cuvintele lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că ei nu cred în existența lui Dumnezeu, sigur nu cred că ale Lui cuvinte sunt adevărul și sunt cu atât mai puțin capabili să se supună lui Dumnezeu. Aceasta este esența antihriștilor.

Unii spun: „Dumnezeu întrupat este prea nesemnificativ și obișnuit. Deseori, cuvintele și acțiunile lui mă fac să-mi formez noțiuni și nu sunt deloc în acord cu închipuirile mele. Văd că dumnezeu întrupat este doar un om obișnuit. Nu-l reprezintă pe dumnezeu, așadar, oricâte adevăruri exprimă în cuvintele și în lucrarea lui, nu este ca dumnezeu.” De unde provin aceste cuvinte? Ce reprezintă ele? Nu cumva îl reprezintă pe Satana? De la început până la sfârșit, Satana nu a recunoscut niciodată identitatea și statutul lui Dumnezeu. Nu a crezut niciodată că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt adevărul și cu siguranță nu le-a acceptat niciodată. Ca atare, când Satana Îi vorbește lui Dumnezeu, vrea să o facă de pe picior de egalitate. Felul în care vorbește are scopul de a-L ridiculiza și batjocori pe Dumnezeu, de a-L păcăli, Dumnezeu neavând loc în inima sa, iar lucrurile pe care antihriștii le fac și cuvintele pe care le spun sunt exact la fel ca acelea pe care le face și le spune Satana. Esența lor este aceeași, cu excepția faptului că Satana este invizibil omenirii, în vreme ce antihriștii sunt vizibili și tangibili; sunt satane în piele de om. Dacă nu ar fi satane, nu ar fi capabili să facă și să spună astfel de lucruri. Satana minte des și crede că și cuvintele lui Dumnezeu sunt minciuni. Satana păcălește adesea oamenii și este necinstit, înșelător și ticălos și crede că Dumnezeu vorbește în același mod. Indiferent ce spune Dumnezeu, antihriștii vor adăuga mereu ceva la cuvintele Lui, atribuindu-le propriul sens și formulând explicații arbitrare. În plus, ei chiar cred că anumite cuvinte ale lui Dumnezeu nu sunt geniale ca ale lor, că nu se ridică la nivelul lor și la standardele lor înalte și că nu sunt suficiente pentru a cuceri omenirea coruptă. Așadar, vor să aducă mijloacele, tonul și conținutul cuvintelor lui Dumnezeu înaintea unor oameni care să le analizeze și să le judece, ba chiar mai mult, să le critice și să le condamne. De ce fac asta? În timp ce-L urmează pe Dumnezeu, abia așteaptă să câștige perspectivele și destinul pe care și le doresc de la acest Dumnezeu și așteaptă să câștige destinația pe care și-o doresc de la acest Dumnezeu. Așadar, de ce continuă să se comporte în felul acesta? Nu-și taie craca de sub picioare? Există un singur motiv, acela că, în ochii lor, cuvintele rostite de un astfel de Dumnezeu sunt prea comune și obișnuite – acțiunile Lui sunt și ele prea obișnuite. Un astfel de Dumnezeu nu este Cel pe care vor să-L venereze sau Cel din închipuirile lor și nu este compatibil cu ei. Dacă Îl urmează pe un astfel de Dumnezeu, s-ar putea alege praful de destinația, perspectivele și destinul lor. Prin urmare, Îl sfidează vehement pe un astfel de Dumnezeu. Îl judecă, Îl subminează și încearcă să-I saboteze, să-I tulbure și să-I distrugă lucrarea, astfel încât El să nu o poată face. Atunci scopul lor va fi îndeplinit. Unii spun: „Dacă-și ating scopul, destinația lor nu va dispărea?” O astfel de persoană pur și simplu nu recunoaște existența lui Dumnezeu și nici întruparea Lui, cu atât mai puțin realitatea lucrării Lui de gestionare pentru a mântui omenirea. Pur și simplu pariază și joacă la noroc. Dacă acest Dumnezeu este cu adevărat doborât, atunci ei vor putea face orice vor și nu vor mai trebui să sufere astfel de greutăți în casa lui Dumnezeu. Atunci se vor putea simți în largul lor când se vor întoarce în lume, la tendințele ticăloase și la ceea ce ei numesc „o viață normală”. Nu vor trebui să îndure niciun dezastru, nu vor trebui să treacă prin niciun fel de rafinare și sigur nu vor trebui să îndure judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu. Toate acestea vor înceta să existe, iar lumea va merge mai departe, ca de obicei. După asta tânjesc în visele lor. Oare acești oameni nu sunt răi? Care este rădăcina răutății lor extreme? (Esența lor este Satana, așa că Îl urăsc pe Dumnezeu.) De fapt, în adâncul inimilor acestor demoni antihriști, în duhurile lor, pot simți acest lucru – știu cum îi privește Dumnezeu pe oamenii ca ei. Dumnezeu îi urăște pe oamenii ca ei. Sunt incompatibili cu Dumnezeu. Umanitatea și natura-esență a lor sunt detestate de Dumnezeu. Prin urmare, indiferent cât trudesc și cât de mult își doresc să primească binecuvântări, rezultatul lor final nu va depinde de voința lor. Nu pot schimba niciuna dintre aceste realități. Sunt incompatibili cu Dumnezeu. Sunt incompatibili cu ale lui Dumnezeu cuvinte. Sunt incompatibili cu Hristos. Așadar, cum vor sfârși? Sunt cu toții destinați să piară. În inimile lor, înțeleg vag acest lucru, așadar de ce mai rămân în casa lui Dumnezeu? Pur și simplu nu sunt dispuși să renunțe la o șansă atât de bună de a primi binecuvântări, așa că vor să riște: „Dacă risc în felul acesta, poate că tot voi primi binecuvântări. Poate că tot pot să mă strecor și să supraviețuiesc. Poate că, dacă dumnezeu nu e prudent și atent, mă pot strecura pe poarta împărăției cerurilor.” Cu astfel de iluzii deșarte, pline de cuvântul „poate”, ei continuă să rătăcească în casa lui Dumnezeu, dar perspectiva și atitudinea lor față de Dumnezeu nu se schimbă niciodată. Disprețuiesc cuvintele lui Dumnezeu, adevărul și toate lucrurile pozitive.

Dumnezeu le cere oamenilor să fie onești. Când aud asta, unii se gândesc: „Nu este acesta un standard foarte scăzut? Deja credem în dumnezeu de câțiva ani, de ce ne spune acum «să fim onești»? Dacă acesta este cuvântul lui dumnezeu, atunci ar trebui să fie profund, ar trebui să fie tot mai înalt, tot mai de nepătruns, tot mai inaccesibil omului. Noi avem nevoie de standarde mai ridicate ale cerințelor, nu de aceste cerințe obișnuite, lipsite de importanță și de un standard scăzut.” Astfel de oameni nu înțeleg ce este adevărul-realitate. Când cei care nu înțeleg adevărul aud această predică, se supără, dar prin părtășie, experiență și o perioadă de experimentare a acestui lucru, ajung să-și dea seama că aceste cuvinte de la Dumnezeu sunt cele de care oamenii au nevoie. De ce sunt lucrul de care oamenii au nevoie? Omul a fost corupt de Satana în cea mai profundă măsură, așa că nicio persoană nu este onestă; lumea aceasta este plină de minciuni, iar acest lucru este valabil și pentru cei care cred în Dumnezeu. În fiecare zi, oamenii spun minciună după minciună; discursul lor este plin până la refuz de minciunile și înșelătoria Satanei. Așadar, Dumnezeu a înaintat această cerință foarte simplă și foarte directă pentru om: fii onest. Cu timpul și datorită experienței, oamenii încep să înțeleagă cuvintele lui Dumnezeu și să pătrundă cerințele și intențiile Lui; sub îndrumarea și călăuzirea cuvintelor Sale, ei ajung treptat să-și dea seama cât de practice sunt acestea, cum fiecare cuvânt al Lui ar trebui să fie înțeles și pătruns, cum niciunul dintre cuvintele Lui nu este lipsit de conținut, că toate cuvintele Lui sunt ceea ce îi trebuie omenirii, cum Dumnezeu înțelege profund oamenii și îi poate vedea cum sunt cu adevărat și că le înțelege foarte bine corupția. Acesta este traseul pe care îl parcurge o persoană obișnuită. Totuși, când antihriștii văd această frază în care Dumnezeu le cere oamenilor să fie onești, o privesc cu o atitudine de dispreț, derâdere, sarcasm și chiar împotrivire. După ce își formează o opinie despre această frază, nu se mai gândesc la ea, disprețul lor față de Dumnezeu sporește și ei Îl privesc pe Dumnezeu și cuvântul Lui cu și mai mult dispreț, până ajung ca nici măcar să nu-I mai studieze cuvântul. Când unii oameni vorbesc despre experiențele lor cu privire la felul în care și-au dezvăluit firea înșelătoare și la felul în care s-au căit și au încercat să fie onești, în mințile acestor antihriști, apar împotrivirea, repulsia și disprețul. Nu numai că refuză să accepte ce spun acei oameni, dar simt împotrivire și repulsie față de experiența și cunoașterea despre care au părtășie frații și surorile, ajungând să simtă ură și dispreț față de cei care au mai multă părtășie și au o cunoaștere mai bună. Se gândesc: „Sunteți niște proști. Dumnezeu vă spune să fiți onești și voi pur și simplu o faceți. Cum puteți fi atât de ascultători? De ce nu țineți seama de cuvintele pe care le rostesc? Uitați-vă la mine – niciunul dintre voi nu știe care este starea mea adevărată, nimeni nu știe cât de înșelător și viclean sunt, iar eu nu vă voi spune despre aceste lucruri; credeți că meritați să le auziți?” Aceasta este atitudinea pe care o au față de cerința lui Dumnezeu; nu numai că refuză să o accepte, dar sunt potrivnici față de ea și o condamnă. Oare acestea nu sunt manifestările neîncrezătorilor? Aceștia sunt neîncrezători standard. Pe cât se pare, nu au condamnat public cuvântul lui Dumnezeu, nu au ars cărți conținând cuvântul Lui. În aparență, citesc cuvântul lui Dumnezeu, ascultă predici în fiecare zi și au părtășie în timpul adunărilor, dar în realitate, în adâncurile inimii lor, au apărut aversiune, împotrivire și respingere profundă față de cuvântul lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, în clipa în care au început să aibă noțiuni despre cuvântul lui Dumnezeu, deja îl respinseseră. Există unii care spun: „Acei antihriști respinseseră deja cuvântul lui Dumnezeu înainte ca El să spună acele lucruri?” În acel moment, încă nu îl respinseseră. De ce? Pentru că aveau multe noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu, iar acestea îi făceau să-L stimeze, să-L admire și să-L considere un om remarcabil. Însă, când Dumnezeu Și-a exprimat cuvintele, părerea lor despre El s-a schimbat complet și au spus: „De fapt, cuvintele pe care le rostește dumnezeu sunt foarte obișnuite! Sunt foarte simple, foarte directe și foarte ușor de înțeles: eu însumi pot rosti astfel de cuvinte! Nu spune toată lumea că dumnezeu e măreț? Atunci, de ce ne-ar spune să fim onești? Dacă dumnezeu este atât de măreț, dacă este cu adevărat suprem, nu ar trebui să aibă cerințe atât de mărunte și modeste de la oameni!” Când au citit cuvântul lui Dumnezeu și li s-a părut superficial și că nu s-a potrivit cu noțiunile oamenilor sau că nu a fost în concordanță cu imaginea și identitatea măreață a lui Dumnezeu, au început să aibă noțiuni despre cuvintele lui Dumnezeu. Pe fundalul dezvoltării acestor noțiuni, în ei a apărut o aversiune profundă față de cuvintele lui Dumnezeu și, ulterior, închipuirile și noțiunile despre Dumnezeu din adâncurile inimilor lor s-au revărsat nestăvilite. Care este rezultatul acestei revărsări? Din adâncurile inimilor lor, ei au respins și au condamnat cuvântul lui Dumnezeu. Așadar, ce le trece prin minte antihriștilor atunci când oamenii predică din cuvântul lui Dumnezeu? Sunt ca niște spectatori, care privesc de pe margine. Când aud pe cineva lăudând cuvintele lui Dumnezeu sau având părtășie despre felul în care a experimentat cuvintele lui Dumnezeu, acești antihriști sunt și ei spectatori, privind de pe margine și nu spun niciodată „amin” în adâncul sufletului lor. Uneori, chiar iau în râs oamenii, spunând: „Ce ai câștigat fiind onest? Deși încerci să fii onest, dumnezeu nu te va mântui neapărat și nici nu vei fi neapărat binecuvântat. Foarte puțini oameni primesc binecuvântări. Dacă eu nu primesc nicio binecuvântare, atunci niciunul dintre voi nu veți primi niciuna!” Natura-esență a unui antihrist este antagonică față de cuvântul lui Dumnezeu și față de Însuși Dumnezeu și, din această cauză, antihriștii sunt incapabili să accepte cuvântul lui Dumnezeu și cu atât mai puțin să i se supună. Dacă nu acceptă cuvântul lui Dumnezeu și nu i se supun, pot dobândi experiență în privința acestuia? Nu pot, așadar, care este cunoașterea personală despre care vorbesc ei? Nu sunt decât închipuiri, deduceri, doctrine sau teorii sau, uneori, chiar doar niște cuvinte care sună frumos și pe care le repetă de la alți oameni și, ca atare, în ei este imposibil să apară vreo experiență sau cunoaștere a cuvintelor lui Dumnezeu. Așadar, din cauza diverselor atitudini pe care antihriștii le au față de Dumnezeu și de cuvântul Lui și din cauza naturii-esențe a lor, indiferent dacă ei cred în Dumnezeu de 10 ani, de 20 de ani sau chiar de mai mult timp, până în ziua de azi, nu vei auzi niciodată de la ei sau nu vei vedea niciodată în ei nicio experiență a cuvântului lui Dumnezeu și nici vreo fărâmă de cunoaștere a lui Dumnezeu. În discursul lor, nu vei auzi că au noțiuni sau înțelegeri greșite despre Dumnezeu și că au fost luminați prin intermediul expunerii de către Dumnezeu și, în cele din urmă, că au ajuns în punctul în care nu-L mai înțeleg greșit pe Dumnezeu sau nu mai au noțiuni despre El. Nu au această experiență, nici această cunoaștere. Acesta este motivul pentru care antihriștii nu pot obține adevărul sau nu pot vorbi deloc despre nicio experiență sau cunoaștere personală, indiferent cât efort depun în studierea cuvântului lui Dumnezeu. Ei doar îi imită pe ceilalți, citind și memorând câteva fragmente celebre din cuvântul lui Dumnezeu, pe care frații și surorile le citează adesea; fac lucrurile automat și urmează mulțimea și apoi continuă să gândească la fel cum au făcut-o întotdeauna. Nu înlătură noțiunile despre Dumnezeu care apar în ei sau conflictele și problemele care apar între ei și Dumnezeu, indiferent cât de mari sunt. Aceste noțiuni și probleme îi urmăresc mereu, oriunde se duc. Care sunt consecințele faptului că ei nu rezolvă aceste probleme? Resentimentele din inimile lor devin tot mai profunde, iar ura lor față de Dumnezeu tot sporește. Continuând astfel, ce consecințe vor fi cu cât vor crede mai mult timp în Dumnezeu? Oare aceste resentimente și noțiuni acumulate îi pot face să renunțe la perspectivele, la destinul și la intenția lor de a câștiga binecuvântări? (Nu.) Dacă aceste probleme nu sunt rezolvate, care va fi rezultatul final? (Vor răbufni.) Expresia „a răbufni” este destul de directă. Cum vor răbufni? Câte moduri sunt? [Îmi amintesc de câteva cuvinte ale lui Dumnezeu pe care le-am citit în trecut: „Chiar și pe parcursul unei singure nopți, ei se pot transforma dintr-o persoană zâmbitoare, «bună la suflet», într-un ucigaș urât și feroce” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului”).] De ce devin ucigași? Când dorința lor de a obține binecuvântări este spulberată, își scot mănușile și spun: „Niciunuia dintre noi nu îi va fi ușor, așa că nu trebuie să tăinuiesc sau să ascund asta – cred în dumnezeu doar ca să obțin binecuvântări. Dacă aș fi știut că nu voi obține binecuvântări, aș fi plecat cu mult timp în urmă!” Spun toate cuvintele pe care le au în inimă și nu se tem că vor fi condamnați. De ce nu se tem de condamnare? De ce sunt capabili să renunțe la masca politeții și să răbufnească? Pentru că nu mai vor să creadă și-și doresc să plece. În toți acești ani, au îndurat umilințe și greutăți de dragul obiectivelor lor și practică în conformitate cu aceste strategii și folosesc aceste strategii drept sprijinul lor spiritual. Astăzi, când văd că nu au nicio speranță de a obține binecuvântări, simt că la fel de bine ar putea să renunțe la masca politeții și să spună deschis: „Pur și simplu sunt un neîncrezător. Nu-mi plac lucrurile pozitive. Îmi place să urmăresc lucruri lumești și îmi plac tendințele ticăloase. Se spune că vorbele lui dumnezeu sunt adevărul și că ele pot schimba și mântui oamenii. De ce nu am văzut asta? De ce nu pot experimenta sau simți acest lucru? Ce a schimbat cuvântul lui dumnezeu la oameni? Cred că vorbele lui dumnezeu nu sunt nimic. Există un singur lucru care are beneficii tangibile, iar acesta este că aceia care îl urmează pe dumnezeu vor fi binecuvântați și vor intra în împărăția cerurilor. Aceste cuvinte sunt adevărate. N-aș crede în dumnezeu dacă n-ar fi de dragul obținerii binecuvântărilor! Unde este dumnezeu? Dacă ar putea să salveze oamenii, de ce a fost răstignit? Nu a putut să se salveze nici măcar pe el însuși!” Spun ce cred cu adevărat – nu este partea lor demonică dezvăluită în acest lucru? Noțiunile și resentimentele acumulate de-a lungul anilor răbufnesc din ei. Asta înseamnă că antihriștii arată, în cele din urmă, cum sunt cu adevărat.

Există unii antihriști care spun adesea lucruri precum: „Am renunțat la familia și la cariera mea, am depus atât de mult efort și am suferit atât de mult în credința mea în dumnezeu și cu ce m-am ales? Dumnezeu nu este un dumnezeu care binecuvântează oamenii? Nu este un dumnezeu care le dă oamenilor har? Așadar, cu ce m-am ales?” Dumnezeu i-a furnizat omului atât de multe adevăruri și a oferit atât de mult fără să ceară nimic; deși oamenii I se opun lui Dumnezeu și I se împotrivesc atât de mult, El nu-Și amintește asta și tot vine să mântuiască omul. Antihriștii nu pot vedea cât de mult a obținut omul de la Dumnezeu. De fapt, la ce se referă când spun: „Cu ce m-am ales?” (La binecuvântări.) Antihriștii vor tot. Sunt capabili să renunțe la tot ca să creadă în Dumnezeu și să-L urmeze și cred că, făcând asta, vor avea o șansă de a reuși și că va merita. Renunță la lume și la perspectivele lor și, în viitor, vor să dețină întreaga lume. Ceea ce vor în schimb trebuie să valoreze mai mult decât lucrurile la care au renunțat. Trebuie să fie mai de preț decât acele lucruri și să le ofere avantaje mai mari. Doar atunci vor face schimbul. Credeți că antihriștii spun aceste cuvinte într-o clipă de mânie în timpul răbufnirilor lor? (Nu.) Sigur țin în ei aceste cuvinte mult timp, înainte ca, în cele din urmă, ele să răbufnească din ei. Apoi, toate lucrurile pe care antihriștii le-au gândit și le-au urmărit de-a lungul anilor sunt date în vileag, toate măștile le sunt smulse. Care este ideea principală din cele spuse de ei? „Am crezut în dumnezeu și l-am urmat toți acești ani și cu ce m-am ales?” Ceea ce vor ei să câștige nu este adevărul. Nu vor adevărul. Nu vor viață, nu vor schimbarea firii, nu vor mântuirea de la Dumnezeu. Se cred oameni perfecți și nu vor să dobândească aceste lucruri. Vor să câștige ceva în plus, câteva binecuvântări mai mari decât acelea care pot fi obținute în lumea aceasta. Adică, vor să schimbe lucrurile din lume la care au renunțat, pentru binecuvântările pe care le-a promis Dumnezeu. Vor să primească de la Dumnezeu cele mai mari binecuvântări. Când văd că nu-și pot îndeplini dorințele și când pierd orice speranță, trebuie să renunțe. Însă, când va veni vremea să facă asta, având în vedere firea lor, oare vor fi capabili să se oprească acolo? Nu. Există unele familii în care toți sunt credincioși și, printre ei, apare un antihrist. Când acești antihriști văd că nu vor primi binecuvântări, încep să-și tulbure familiile, pentru a le împiedica să creadă. Mai sunt acestea familii? Sunt familii apropiate în ceea ce privește relațiile exterioare fizice sau de sânge, dar când ne uităm la calea pe care o urmează fiecare membru, deși cred cu toții în Dumnezeu de mai bine de 10 ani, unii sunt dezvăluiți drept antihriști, unii urmăresc adevărul și își fac destul de bine îndatoririle, iar unii urmăresc adevărul la un nivel mediu – naturile-esențe ale lor sunt astfel dezvăluite. Desigur, cei mai răi dintre ei sunt antihriștii, care ar trebui să fie respinși de oameni și excluși de casa lui Dumnezeu. Așadar, sunt acestea familii? Familiile adevărate sunt așa? Acestea nici măcar nu sunt aceleași tipuri de oameni! Unii oameni au trăit atât de mulți ani alături de diavoli și tot îi consideră membri ai familiei. Nu pot renunța la ei și chiar îi consideră, cu nesăbuință, ca fiind persoanele lor dragi. Ce fel de persoane dragi sunt acestea? După ce se arată, antihriștii încep să facă tot felul de rele. S-ar putea chiar să-i persecute pe adevărații credincioși din familiile lor. Chiar mai rău, s-ar putea să-i predea pe membrii familiilor lor guvernelor ticăloase. Unii părinți își vând copiii, iar unii copii își vând părinții. Oricât de apropiată sau intimă este relația lor, antihriștii nu dau înapoi de la nimic. Întrucât antihriștii îi pot vinde și persecuta pe adevărații credincioși din familiile lor, oare asta nu înseamnă că sunt dușmani? (Ba da.) Apariția unuia sau a doi antihriști în biserică este un pericol pentru frați și surori. De îndată ce antihriștii văd că nu vor primi binecuvântări, se subestimează, renunță la prudență, își scot mănușile și încep să se gândească să tulbure alți frați și surori. Unii frați și surori sunt slabi, au o statură mică și nu înțeleg adevărul. Antihriștii le arată acestora niște zvonuri pe internet și toarnă gaz pe foc adăugând propriile explicații exagerate, tulburându-i și inducându-i în eroare pe acești frați și surori și, în cele din urmă, distrugându-i. Desigur, unii frați și surori au discernământ și recunosc imediat antihriștii. Dacă interacționează public cu antihriștii, asta va provoca necazuri, așa că este suficient dacă doar găsesc un mod înțelept de a-i izola, astfel încât să nu-i poată tulbura sau chinui pe alții. Când interacționează cu satane, oamenii trebuie să acționeze înțelept.

Antihriștii cred în Dumnezeu și Îl urmează pe Dumnezeu de dragul perspectivelor și destinului lor. Se agață de dorința lor de binecuvântări și își aduc ambițiile cu ei atunci când intră în casa lui Dumnezeu și citesc, acceptă cuvântul lui Dumnezeu și îl predică. De dragul perspectivelor și al destinului lor, fac concesii, îndură umilințe și tot felul de greutăți în casa lui Dumnezeu și, după mulți ani de așteptare și veghe, când speranțele le sunt spulberate, părăsesc biserica și casa lui Dumnezeu tot din cauza perspectivelor și a destinului lor, pentru că dorința și intenția lor de a dobândi binecuvântări nu pot fi îndeplinite. Care este finalul unor astfel de oameni? Vor fi eliminați. Și de ce vor fi eliminați? Oare pentru că Dumnezeu decide să nu-i mântuiască din clipa în care intră în casa Lui sau din cauză că au unele probleme proprii? (Au probleme proprii.) Când antihriștii intră în casa lui Dumnezeu, își fac loc precum neghina prin grâu. Unii spun: „Dar Dumnezeu nu știe asta?” Dumnezeu știe asta; Dumnezeu scrutează toate aceste lucruri. Astfel de oameni nu se pot schimba. Chiar dacă au citit toate cuvintele lui Dumnezeu, chiar dacă au citit despre taine, despre destinația omului și despre diversele firi corupte ale omului care au fost dezvăluite de Dumnezeu și alte asemenea cuvinte, nu este de niciun folos, pentru că ei nu acceptă adevărul. Cuvintele rostite de Dumnezeu se adresează întregii omeniri. Nu sunt ascunse de nimeni și le sunt date tuturor în mod egal. Fiecare poate să citească și să audă cuvintele lui Dumnezeu, dar, în final, antihriștii nu le vor dobândi niciodată, pentru că sunt antihriști, diavoli și satane. Satana nu s-a schimbat după atât de mulți ani alături de Dumnezeu, așadar, acest lucru nu ar fi valabil și pentru antihriști? Chiar dacă îi obligi să citească zilnic cuvântul lui Dumnezeu, nu îl vor dobândi, pentru că sunt antihriști și au esența unui antihrist. E imposibil să-i faci pe antihriști să renunțe la propriile interese sau la perspectivele și destinul lor. E ca și cum ai face un porc să se urce în copac. Este o sarcină imposibilă. Antihriștii vor să vadă beneficii imediate și, de asemenea, vor să vadă beneficii eterne în viitor. Dacă nu pot obține sau satisface unul dintre aceste lucruri, vor deveni imediat ostili și ar putea pleca oricând. Antihriștii citesc printre rânduri cuvintele lui Dumnezeu, ascultându-le tonul și inflexiunile, încercând să ghicească sensul și intenția cuvintelor Lui, pentru a evalua acele beneficii diverse de care le pasă și pe care vor să le obțină. Oare va fi posibil să înțeleagă adevărul, atunci când abordează cuvântul lui Dumnezeu cu această atitudine? (Nu.) Prin urmare, în orice caz, antihriștii se opun lui Dumnezeu și sunt dușmani de moarte ai lui Dumnezeu și ai cuvântului Său. Unii spun: „Cutare și cutare erau foarte buni înainte. De ce se comportă astfel acum? După ce au primit părtășie despre cuvântul lui Dumnezeu, au spus că l-au înțeles și au promis să se străduiască să-și facă îndatoririle, așadar, de ce nu se pot schimba?” Îți voi spune adevărul. Nu doar că nu se pot schimba acum – nu se vor schimba nici în viitor. De ce? Pentru că nu au nicio intenție să se schimbe. Gândește-te la asta: dacă un lup nu poate găsi o oaie pe care s-o mănânce, când este înfometat, va mânca uneori câteva înghițituri de iarbă și va bea puțină apă pentru a-și astâmpăra foamea. Însă înseamnă asta că natura lui s-a schimbat? (Nu.) Așadar, când antihriștii nu fac nimic rău și, temporar, au unele comportamente bune, asta nu înseamnă că s-au schimbat sau că au acceptat adevărul. Imediat ce sunt emondați serios, într-un mod care le afectează puterea și statutul, și văd că nu au nicio speranță – că sigur vor fi eliminați – vor deveni negativi imediat și vor renunța la lucrarea lor, iar felul lor de a fi original și adevărat va ieși la iveală. Cine poate schimba astfel de oameni? Dumnezeu nu plănuiește să-i mântuiască, El doar folosește faptele pentru a-i dezvălui și a-i elimina. Așadar, acești slujitori ai Satanei trebuie să fie deslușiți și respinși de toată lumea.

Deslușirea antihriștilor este ca deslușirea oamenilor răi și a Satanei, iar disecarea antihriștilor este ca disecarea Satanei și a diavolilor invizibili. Antihriștii pe care îi disecăm astăzi pot fi văzuți de om. Poți să vezi ce fac și să auzi ce spun; le poți vedea toate manifestările și îți poți da seama care sunt intențiile lor. Nu-l poți vedea sau atinge pe Satana sau pe diavolii de pe tărâmul spiritual, așa că, pentru tine, vor fi mereu doar un concept și o denumire. Însă, antihriștii pe care îi disecăm astăzi sunt diferiți. Aceștia sunt diavoli și satane vii. Sunt diavoli și satane tangibile, în carne și oase. Acești diavoli și aceste satane se opun lui Dumnezeu și Îl resping pe tărâmul spiritual și sunt scârbiți de orice cuvânt rostit de Dumnezeu. Când vin la biserică, fac în continuare aceste lucruri. Continuă să se opună cuvintelor lui Dumnezeu, sunt scârbiți de ele și le resping, așa cum au mai făcut-o. Adesea, chiar disprețuiesc cuvintele lui Dumnezeu. Atât timp cât vine din gura lui Dumnezeu, chiar și un lucru neînsemnat va ridica multe semne de întrebare în inimile lor. Îl vor cerceta, analiza și procesa cu mințile lor. Prin urmare, pentru antihriști, cuvintele lui Dumnezeu nu sunt obiectul credinței lor. Nu vor crede niciodată în cuvintele lui Dumnezeu. Indiferent cât de practice, adevărate sau fidele sunt cuvintele lui Dumnezeu, ei nu vor crede în ele. Așadar, judecând din aceste perspective, nu sunt antihriștii dușmanii lui Dumnezeu? Nu este natura lor înnăscută în opoziție cu adevărul? Aceste feluri de oameni s-au născut dușmani ai lui Dumnezeu, s-au născut scârbiți de adevăr. Nu vor trata sau respecta niciodată cuvintele lui Dumnezeu ca fiind adevărul. Din cauza esenței lor, a diverselor manifestări pe care le au față de Dumnezeu și a diverselor atitudini pe care le au față de cuvintele Lui, în cele din urmă, astfel de oameni vor fi disprețuiți de Dumnezeu și condamnați de cuvintele Lui. Așadar, vor fi capabili să obțină cel mai mare beneficiu pe care îl urmăresc – perspectivele și destinul lor? Niciodată. Prin urmare, cui îi vorbește Dumnezeu despre promisiunile și binecuvântările pe care le va da omenirii și despre destinația pe care a pregătit-o pentru omenire? Vor avea parte și antihriștii în vreun fel de aceste lucruri? (Nu.) Minunata destinație despre care vorbește Dumnezeu și care a fost promisă omenirii este dată obiectelor mântuirii lui Dumnezeu, oamenilor care cred în cuvintele lui Dumnezeu și-I acceptă cuvintele ca fiind adevărul. Nu este dată antihriștilor care sunt antagonici față de Dumnezeu și care consideră cuvintele lui Dumnezeu ca fiind minciunile unui șarlatan.

11 aprilie 2020