II. Interesele antihriștilor

Data trecută, am avut părtășie despre Punctul nouă din diversele manifestări ale antihriștilor: Ei își fac datoria numai pentru a se remarca și a-și hrăni propriile interese și ambiții; nu iau niciodată în considerare interesele casei lui Dumnezeu și chiar trădează aceste interese, dându-le la schimb pentru gloria personală. Apoi, am împărțit interesele antihriștilor în mai multe puncte. Primul este siguranța personală, al doilea este propria reputație și propriul statut, iar al treilea reprezintă beneficiile. Ce includ aceste beneficii? (Primul este delapidarea bunurilor casei lui Dumnezeu, al doilea este exploatarea fraților și surorilor, ca să muncească în slujba lor, iar al treilea este folosirea poziției lor, pentru a dobândi fraudulos mâncare, băutură și alte lucruri dezirabile, sub pretextul credinței în Dumnezeu.) Aceste „alte lucruri” includ tratamentul special, gestionarea treburilor personale și așa mai departe, nu-i așa? (Ba da.) Părtășia în felul acesta, împărțind subiectele majore în subteme, iar subtemele în diverse aspecte despre care să avem părtășie, vă face să vă simțiți confuzi? (Nu.) De fapt, cu cât avem mai multă părtășie în felul acesta, cu atât mai clare ar trebui să devină lucrurile. Am avut părtășie despre trei puncte din interesele antihriștilor, dar mai există unul, care este foarte important, al patrulea din interesele antihriștilor – perspectivele și destinul lor. Perspectivele și destinul lor sunt probabil țintele principale ale antihriștilor în credința lor în Dumnezeu. De asemenea, sunt cele mai mari aspirații din inimile lor și cele mai înalte lucruri pe care le urmăresc în adâncul inimii. Cel mai probabil cunoașteți subiectul perspectivelor și al destinului. Se referă la locul în care vor ajunge oamenii, unde vor merge sau unde se îndreaptă în viitor sau în următoarea epocă – pe scurt, destinația lor viitoare. Nu este acesta cel mai mare și cel mai important lucru din inima fiecărui credincios în Dumnezeu? (Ba da.) Perspectivele și destinul sunt incredibil de importante pentru toți cei care cred în Dumnezeu. Așadar, este de la sine înțeles că, pentru antihriști, partea esențială a intereselor lor trebuie să fie perspectivele și destinul lor, adică destinația lor.

D. Perspectivele și destinul lor

Haideți să avem părtășie despre perspective și destin în cadrul intereselor antihriștilor, din diverse perspective și aspecte, astfel încât lucrurile să fie relativ clare. Diversele interese ale antihriștilor, despre care am avut părtășie anterior, includ atât interese materiale, cât și non-materiale. De exemplu, siguranța personală, reputația și statutul sunt toate interese non-materiale; sunt doar lucruri intangibile în lumile lor spirituale. Pe de altă parte, interesele materiale includ bunuri, mâncare și băutură, precum și tratament special, plăceri materiale și așa mai departe. Așadar, ce implică perspectivele și destinul din părtășia de azi? Dacă le privim din perspectiva noțiunilor umane, sunt acestea lucruri tangibile sau intangibile? (Sunt lucruri intangibile.) Prin urmare, trebuie să fie lucruri care există în lumile spirituale ale oamenilor, în noțiunile și închipuirile lor și în mințile lor. Pentru oameni, aceste lucruri sunt un fel de speranță și hrană și sunt ceea ce aceștia urmăresc întreaga viață. Deși aceste lucruri sunt invizibile și intangibile pentru oameni, ele ocupă o poziție dominantă în inimile lor, le domină întreaga viață și le controlează gândurile și acțiunile, intențiile și tendința lor în a urmări lucrurile. Așadar, perspectivele și destinul sunt incredibil de importante pentru fiecare! Deși perspectivele și destinul sunt importante, antihriștii le urmăresc într-un mod complet diferit de cel al oamenilor normali, obișnuiți. Care anume este diferența? Care aspecte demonstrează asta și le permit oamenilor să vadă clar și să discearnă că este o metodă de a urmări lucrurile care aparține antihriștilor și caracteristica unui antihrist? Nu merită să discutăm și să avem părtășie despre acest lucru? Bineînțeles, manifestările multor oameni sunt similare în multe feluri acelora ale antihriștilor adevărați și a celor care au esența antihriștilor, dar chiar și atunci când manifestările și firile lor sunt la fel, esențele lor sunt diferite. Să avem părtășie, din diverse perspective, despre al patrulea dintre interesele antihriștilor – perspectivele și destinul lor.

Cum putem diseca perspectivele și destinul? Ce fel de metodă și ce exemple putem folosi ca să disecăm faptul că perspectivele și destinul în interesele antihriștilor nu sunt în conformitate cu adevărul, că sunt dezvăluiri ale esenței antihriștilor? Din ce perspective pot fi disecate? Asta necesită o investigare atentă. Să împărțim asta în mai multe categorii generale, astfel încât oamenii să poată înțelege mai precis și mai clar esența antihriștilor. Prima este cum tratează antihriștii cuvintele lui Dumnezeu, a doua este felul în care își abordează datoria, a treia este cum tratează emondarea, a patra este cum abordează antihriștii titlul de „prestator de servicii”, iar a cincea este felul în care antihriștii își abordează statutul în biserică. De ce aceste cinci categorii? Încercați să vă dați seama. Le puteți înțelege puțin pe fiecare dintre ele? Puteți găsi manifestări sau firi corespunzătoare, care aparțin antihriștilor? Ce anume ar trebui să fie disecat pe baza acestor cinci categorii? Cu privire la aceste categorii, care sunt caracteristicile principale ale antihriștilor și firea principală pe care o arată și care sunt manifestările oamenilor normali care urmăresc adevărul și ale oamenilor corupți obișnuiți? Care sunt diferențele dintre antihriști și oamenii corupți obișnuiți? În ce constau aceste diferențe? Care este diferența dintre căile pe care le-au ales? Prin ce se deosebesc manifestările lor? Înțelegeți oarecum aceste categorii? (În aceste cinci categorii, în primul rând, antihriștii nu privesc lucrurile pe baza adevărului din cuvintele lui Dumnezeu. Folosesc mereu aparențele superficiale ale anumitor lucruri sau propria situație pentru a ghici intențiile lui Dumnezeu, pe baza noțiunilor și a închipuirilor proprii, ca să vadă dacă au vreo perspectivă sau un destin. De exemplu, când este vorba despre datoria lor, dacă pot ajunge să fie în centrul atenției și-și pot satisface dorințele, vanitatea și mândria, vor considera că sunt oameni folositori în casa lui Dumnezeu și că au perspective și un destin. Imediat ce sunt emondați, vor simți că Dumnezeu este nemulțumit de ei și se vor descuraja și vor fi dezamăgiți de credința în Dumnezeu, iar în ei vor apărea negativismul și împotrivirea.) Acest rezumat oferă puțină lumină și abordează puțin adevărul din cadrul acestei chestiuni. Judecând din perspectiva înțelesului general al lucrurilor pe care le-ați spus, probabil că aveți o înțelegere de bază a acestor cinci categorii. În continuare, vom avea părtășie despre ele, una câte una.

1. Cum tratează antihriștii cuvintele lui Dumnezeu

Prima categorie este cum tratează antihriștii cuvintele lui Dumnezeu. Antihriștii sunt și ei oameni care cred în Dumnezeu și Îl urmează; și ei au cuvintele lui Dumnezeu în mâinile lor, ascultă predici, participă la adunări și au vieți spirituale normale. Pentru antihriști, citirea cuvintelor lui Dumnezeu este, de asemenea, o parte din viața lor și fac asta des. Deși ambele categorii citesc cuvintele lui Dumnezeu, antihriștii sunt diferiți de cei care urmăresc adevărul; au o atitudine complet diferită față de cuvintele lui Dumnezeu. Așadar, cum tratează antihriștii cuvintele lui Dumnezeu? Mai întâi, cercetează și analizează cuvintele lui Dumnezeu, studiindu-le dintr-o perspectivă și un punct de vedere ciudate. De ce numesc asta „studiu”? Pe baza situației obiective, antihriștii trebuie să recunoască faptul că acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu și, de asemenea, simt în inimile lor că ele sunt atât de înalte încât oamenii obișnuiți nu ar putea să le exprime și că aceste cuvinte nu se pot găsi niciunde altundeva. Pe această bază, nu au de ales și admit că acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu, dar acceptă ei cuvintele lui Dumnezeu ca fiind adevărul? Nu o fac. Așadar, de ce mai citesc antihriștii cuvintele lui Dumnezeu? Pentru că, în cuvintele lui Dumnezeu, există lucruri de care ei au nevoie, lucruri pe care vor să le afle și lucruri care îi susțin în lumile lor spirituale. Ce sunt aceste lucruri? Sunt, desigur, lucruri strâns legate de perspectivele și destinul antihriștilor. Când studiază cuvintele lui Dumnezeu, antihriștii caută constant cuvinte care au legătură cu destinațiile, finalurile oamenilor, unde vor ajunge ei în viitor și așa mai departe. Prin urmare, faptul că antihriștii citesc cuvintele lui Dumnezeu se numește „studiu”, ei cercetează, analizează și emit judecăți asupra cuvintelor lui Dumnezeu în timp ce le citesc. Îi cercetează cuvintele în timp ce citesc: „Din tonul lui dumnezeu, pare că lui nu-i plac oamenii de tipul acesta. De ce simt că sunt unul dintre ei? Ar trebui să aflu ce destinație le oferă dumnezeu acestor oameni.” Când văd că Dumnezeu vorbește despre aruncarea în Adânc a acestui fel de oameni, își spun: „Nu e bine. Să fii aruncat în Adânc înseamnă să fii terminat, nu-i așa? Oamenii de tipul acesta nu au perspective și nu au o destinație bună, deci ce ar trebui să fac?” Simt o durere surdă, neliniște și disconfort în inimile lor. „Chiar așa tratează dumnezeu astfel de oameni? Nu, nu pot să renunț.” Drept urmare, continuă să caute cuvintele lui Dumnezeu. Când văd cum cuvintele lui Dumnezeu spun: „Fiii mei, voi face cutare și cutare lucru pentru voi și vi se vor întâmpla următoarele lucruri”, ei nu se mai simt prost. „Cuvintele lui dumnezeu îmi încălzesc inima, sunt minunate. Sunt unul dintre «fiii» despre care vorbește dumnezeu.” Apoi, văd că, în cuvintele lui Dumnezeu, sunt menționați „fiii întâi născuți” și că „vor domni drept regi” și se gândesc: „Grozav! Există beneficii și un viitor promițător în credința în dumnezeu. Am ales calea cea dreaptă. Am pariat corect. Trebuie să fiu sârguincios în credința mea și să mă țin de mantia lui dumnezeu. Nu trebuie să renunț, nici măcar în ultimul moment!” Pe măsură ce continuă să citească, văd cum cuvintele lui Dumnezeu menționează că „acela care urmează până la capăt sigur va fi mântuit”. Pentru antihriști, citirea acestor cuvinte este ca și cum s-ar agăța de un colac de salvare. „Voi practica în conformitate cu aceste cuvinte. Oricând și oriunde și indiferent ce se va întâmpla, chiar și atunci când mările vor seca și pietrele se vor preface în praf, chiar dacă mările albastre se vor transforma în câmpii înverzite, aceste cuvinte nu se vor schimba. Chiar dacă cerul și pământul vor dispărea, aceste cuvinte vor rămâne. Atât timp cât urmez aceste cuvinte, oare nu voi avea un final bun, o destinație bună? Oare perspectivele și destinul meu nu vor fi stabilite? Grozav! Trebuie să fiu un om care urmează până la sfârșit!” Căutând de nenumărate ori, cercetând în felul acesta și analizând așa, găsesc, în cele din urmă, un colac de salvare în cuvintele lui Dumnezeu și descoperă cel mai mare „secret”. Se bucură nespus: „În sfârșit, nu trebuie să-mi fac griji că o să fiu eliminat, nu trebuie să-mi fac griji că voi merge în iazul de foc și pucioasă, nu trebuie să-mi fac griji că voi merge în iad. În sfârșit, mi-am găsit destinația și în sfârșit am găsit o cale spre cer, frumoasa destinație a omenirii – ce minunat!” Însă asta nu durează mult, iar când citesc capitolul din cuvintele lui Dumnezeu, „Despre destinație”, se gândesc: „Ce spun aceste cuvinte despre destinații? Dumnezeu nu pare să vorbească prea explicit despre destinațiile diverselor tipuri de oameni. Ce anume vrea să spună dumnezeu? Ce ar trebui să fac? Nu ar trebui să-mi fac griji, trebuie să citesc în continuare.” Apoi, când văd cum cuvintele lui Dumnezeu spun să „pregătești suficiente fapte bune pentru destinația ta”, se gândesc iar la asta. „Dacă vreau să am o destinație bună, trebuie să pregătesc suficiente fapte bune. Acum că dumnezeu a stabilit condițiile, asta face lucrurile mai ușoare. Nu trebuie să continui să fac eforturi inutile și să trudesc în zadar – acum știu unde trebuie să depun eforturi.” Prin intermediul părtășiei, antihriștii află ce sunt faptele bune, găsesc o „cale” și au o soluție. „Până la urmă, era atât de simplu! A da de pomană și a face jertfe sunt fapte bune. A predica Evanghelia și a câștiga mai mulți oameni sunt fapte bune. A-i sprijini pe frați și pe surori este o faptă bună. Să renunț la lucrurile pe care le prețuiesc este o faptă bună. Pentru destinația mea, voi risca totul; voi renunța la toate aceste lucruri!” Însă apoi se gândesc: „Nu. Dacă renunț la toți banii mei și la bunurile mele materiale, cum voi trăi în viitor? Ar trebui să citesc cuvintele lui dumnezeu ca să văd mai întâi când se va încheia lucrarea lui și când oamenii nu vor mai avea nevoie de aceste lucruri în viețile lor pe pământ. Nu ar trebui să mă pripesc, dar dacă nu ofer aceste lucruri, atunci cum pot să pregătesc fapte bune? Găzduirea unor frați și surori și predicarea evangheliei pentru a câștiga oameni sunt lucruri ușor de făcut. Pot realiza aceste lucruri.” În timp ce pregătesc fapte bune, în inimile lor, numără constant câte fapte bune au pregătit și evaluează cât de probabil este să aibă o destinație bună. „Am pregătit atât de multe fapte bune, dar de ce nu-mi dă dumnezeu o explicație? Lucrarea lui dumnezeu încă nu s-a încheiat, deci ce ar trebui să fac? Nu, trebuie să văd ce mai spun cuvintele lui dumnezeu despre perspective și destin și ce alte explicații specifice conțin.” Continuă să caute de nenumărate ori cuvintele lui Dumnezeu. Dacă găsesc ceva care aduce beneficii perspectivelor și destinului lor, sunt fericiți; dacă găsesc ceva care este în conflict cu perspectivele și destinul lor, suferă. În maniera aceasta, de-a lungul anilor în care citesc cuvintele lui Dumnezeu, ei se simt, în mod repetat, negativi și slabi din cauza cuvintelor lui Dumnezeu și se simt, în mod repetat, pozitivi, fericiți și nespus de bucuroși datorită cuvintelor Lui. Totuși, indiferent ce stări sau emoții provoacă acestea, ei pur și simplu nu pot scăpa de obsesia destinației, perspectivelor și a destinului lor și continuă să caute în cuvintele lui Dumnezeu hotărâri și declarații cu privire la finalurile diverselor tipuri de oameni. Pe scurt, depun tot efortul de care sunt în stare în cuvintele lui Dumnezeu. Oricum citesc cuvintele lui Dumnezeu, pur și simplu nu știu că, în ele, se află adevărul, calea și viața. Știu doar că, în cuvintele lui Dumnezeu, își pot găsi destinația, destinația omenirii și o cale de a evita să meargă în iad și să-și piardă destinația. Așadar, după ce au citit astfel cuvintele lui Dumnezeu timp de mulți ani, ce au câștigat? Pot vorbi despre multe doctrine și teorii spirituale corecte, dar categoric nu pot corela cuvintele lui Dumnezeu cu esența lor de a se împotrivi lui Dumnezeu, de a se răzvrăti împotriva Lui, de a nu practica adevărul și de a nu-l iubi deloc.

Adesea, antihriștii cercetează cuvintele lui Dumnezeu și caută în ele dezvăluiri despre taine. De asemenea, în cuvintele Lui, caută termeni noi, lucruri noi și declarații noi, mergând până într-acolo încât să caute câteva taine care nu sunt cunoscute de nimeni, spirituale sau de altă natură, cum ar fi ce este smochinul, care este semnificația celor 144000 de copii de gen masculin și ce este un biruitor, precum și unele declarații și termeni din Apocalipsa, pe care oamenii le-au cercetat atât de mulți ani, fără să le înțeleagă. Trudesc deosebit de mult la aceste lucruri și caută și cercetează constant dacă, în aceste cuvinte, există declarații despre destinațiile oamenilor și dacă există explicații clare despre acestea. Însă, indiferent cât de asiduu caută, eforturile lor sunt mereu în zadar. Prin urmare, în timp ce antihriștii citesc cuvintele lui Dumnezeu, Îl urmează pe Dumnezeu și se lasă duși de val în biserică, se simt mereu neliniștiți în adâncul inimii. Se întreabă adesea: „Pot primi binecuvântări? Care sunt perspectivele și destinul meu? Va exista un loc pentru mine în împărăția lui dumnezeu? Când voi ajunge la destinație, oare voi privi spre cerul albastru sau voi fi într-o lume atât de întunecată încât nu-mi voi putea vedea nici măcar mâna? Care anume este destinația mea?” Pe măsură ce continuă să se întrebe aceste lucruri în inimile lor, Îl întreabă, în tăcere, și pe Dumnezeu în adâncul inimii lor: „Sunt calificat să intru în împărăția cerurilor? Pot evita să merg în iad? Pot intra în împărăția cerurilor dacă urmăresc în felul acesta? Pot primi binecuvântări în viitor? Voi intra în lumea care va veni? Care este atitudinea lui dumnezeu? De ce nu-mi dă dumnezeu o declarație precisă și specifică asupra acestei chestiuni, ca să pot fi împăcat? Care anume este finalul meu?” Nu asta gândesc antihriștii în adâncul inimii lor, în timp ce studiază cuvintele lui Dumnezeu și se lasă duși de val și nu pot decât să meargă mai departe? Aceasta este atitudinea pe care o au în adâncul inimii față de perspectivele și de destinul lor: mințile lor sunt preocupate constant de aceste lucruri, se agață cu disperare de ele și refuză să renunțe la ele.

Când antihriștii studiază cuvântul lui Dumnezeu, există un lucru care îi interesează mai mult decât să-și caute destinațiile și să cerceteze tainele, și anume, când va părăsi Dumnezeu întrupat pământul, când Își va încheia lucrarea de slujire, când va fi finalizată marea Lui întreprindere, când se va încheia lucrarea Lui, când cei care Îl urmează se vor bucura de mari binecuvântări și Îi vor vedea adevărata persoană. De asemenea, cea mai mare grijă a lor este dacă Îl vor vedea pe Dumnezeu părăsind pământul. În afară de ziua în care planul de gestionare al lui Dumnezeu se va încheia cu succes, sunt mai preocupați de momentul în care Hristos va părăsi pământul, cum va fi atunci când o va face, având vârsta pe care o au, dacă vor mai fi în viață să-L vadă pe Hristos părăsind pământul peste 10 sau 20 de ani, ce se va întâmpla dacă vor vedea asta și ce se va întâmpla dacă nu vor putea s-o facă; acestea sunt calculele din mințile lor. Unii chibzuiesc: „Am deja 60 de ani. Dacă voi mai fi în viață peste 10 ani, ar trebui să fiu capabil să îl văd pe hristos părăsind pământul, dar dacă deja voi fi mort când se încheie lucrarea lui dumnezeu, peste 10 ani, ce rost are să cred în dumnezeu? Deși dumnezeu a predestinat ca eu să mă nasc în această epocă, dacă eu, un adept al lui dumnezeu, ratez ocazia de a fi martor la un asemenea eveniment minunat și măreț, atunci nu pot fi considerat un om binecuvântat și nu voi fi primit nicio mare binecuvântare!” Astfel de gânduri dau naștere unor sentimente de nefericire și de nemulțumire în ei. În ce măsură sunt nemulțumiți? „Deja sunt foarte bătrân; de ce dumnezeu nu a părăsit încă pământul? De ce nu s-a încheiat încă lucrarea lui dumnezeu? Când vom termina de răspândit evanghelia? Fie ca lucrarea lui dumnezeu să se încheie repede, fie ca dumnezeu să-și finalizeze repede marea întreprindere, fie ca dezastrele să coboare repede, fie ca dumnezeu să se grăbească să-l distrugă pe Satana și să pedepsească oamenii răi!” Ce fac ei? Nu au cerințe de la Dumnezeu, pe baza voinței personale, sperând să-L determine să acționeze conform voinței lor? Nu cumva interesele lor personale sunt cuprinse în această voință a lor? Din cauza propriilor interese, speră cu nerăbdare ca Dumnezeu să-Și încheie marea întreprindere, ca dezastrele să coboare repede, ca Dumnezeu să Se grăbească și să pedepsească răul și să răsplătească binele și ca Dumnezeu să-Și primească slava. Ce motive au în inimile lor? Țin cont de intențiile lui Dumnezeu? (Nu.) Ce fac ei? (Speră să primească binecuvântări.) Vor să facă lucrarea planului de gestionare al lui Dumnezeu să se învârtă în jurul destinațiilor lor, de dragul propriilor interese și destinații. Nu este un lucru josnic și nerușinat? În toate chestiunile, care este esența de care dau dovadă antihriștii? Își pun interesele mai presus de orice altceva, lăsându-le să fie cele mai importante; adică nu lasă nimic să interfereze cu interesele lor, nici măcar planul de gestionare al lui Dumnezeu. Când lucrarea lui Dumnezeu se va încheia, când marea lui întreprindere va fi finalizată, când El va primi slavă și când va distruge rasa umană, toate aceste lucruri trebuie să se învârtă în jurul intereselor și destinațiilor lor, toate acestea trebuie să aibă legătură cu destinațiile lor, altfel, se vor lepăda de Dumnezeu, vor renunța la credința în El și chiar Îl vor blestema.

Una dintre manifestările principale ale felului în care antihriștii tratează cuvântul lui Dumnezeu este studiul. Aceasta este atitudinea cu care un neîncrezător veritabil tratează cuvântul lui Dumnezeu. Ce anume studiază ei? Nu studiază adevărul sau cerințele lui Dumnezeu de la omenire sau cuvintele Lui care dau în vileag omenirea sau cuvintele Lui care judecă omenirea și cu siguranță nu-I studiază intențiile, ci își studiază propriile perspective și destinul. Indiferent ce parte a cuvântului lui Dumnezeu citesc ei, dacă aceasta conține cuvinte legate de perspectivele și de destinul lor – lucru care îi preocupă cel mai mult – vor studia cu grijă astfel de părți și le vor însemna ca fiind importante. De exemplu, când văd cuvinte ale lui Dumnezeu care expun și disecă oameni ca ei sau caracterizări sau declarații despre oameni ca ei, vor studia minuțios astfel de cuvinte și le vor citi de nenumărate ori. Ce caută ei? Caută să vadă cum pot să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu și să găsească principiile de practică? Caută să vadă cum pot să se înțeleagă pe ei înșiși prin intermediul cuvântului lui Dumnezeu? Nu. Caută să citească printre rânduri, ca să poată vedea clar, în spatele acestor cuvinte, atitudinea pe care o are Dumnezeu față de oameni ca ei, dacă îi detestă sau dacă îi va mântui. Scrutează nu numai conținutul acestor cuvinte ale lui Dumnezeu, dar și tonul și atitudinea cuvintelor Lui și gândurile din spatele lor. Odată ce adună toate părțile din cuvântul lui Dumnezeu care au legătură cu destinațiile oamenilor ca ei și descoperă că atitudinea Lui față de ei este de dispreț și respingere și nu de mântuire, atitudinea lor față de credința în El se va răci imediat, în proporție de 80 până la 90 la sută. Lipsa de credință va apărea imediat în inimile lor, iar atitudinea lor va suferi o schimbare la 180 de grade. Cât de importantă este această schimbare? Nu-și vor mai dori să facă îndatoririle pe care plănuiau să le facă sau să se lepede de lucrurile de care plănuiau să se lepede. Deși, la început, au vrut să predice Evanghelia familiilor lor, nu vor mai face asta – de vreme ce nu mai cred și nici nu se pune problema ca membrii familiilor lor să mai creadă. Pe scurt, își vor distruge toate planurile inițiale și vor renunța la ele. Nu este aceasta o atitudine esențială pe care o au antihriștii față de cuvântul lui Dumnezeu? Scopul pentru care studiază cuvântul lui Dumnezeu nu este să urmărească adevărul și să găsească principiile de a-l pune în practică, astfel încât să-I înțeleagă intențiile și să-I fie loiali; scopul lor este să găsească o declarație precisă despre felul în care Dumnezeu stabilește finalurile și destinațiile oamenilor ca ei. Când găsesc un licăr de speranță, se agață de el din răsputeri; pentru acest licăr de speranță, sunt capabili să se lepede de orice, iar atitudinea lor se schimbă drastic. Însă, când orice speranță de a primi binecuvântări le este spulberată, atitudinea lor se schimbă drastic încă o dată, până într-acolo încât își pierd credința și recurg la trădare și chiar Îl blestemă pe Dumnezeu în inimile lor. Acestea sunt manifestările antihriștilor.

Desigur, antihriștii vor folosi aceste cuvinte ale lui Dumnezeu și pentru a căuta beneficii personale, în timp ce le studiază. Ce fel de beneficii? În timp ce studiază cuvintele lui Dumnezeu, ei rezumă care sunt regulile discursului Său, care este tonul Lui când emondează oamenii, care este modul Lui de a vorbi când expune omenirea, cum alină și îndeamnă oamenii, ce metode folosește și câtă înțelepciune are. Antihriștii se specializează în învățarea și imitarea felului în care Dumnezeu vorbește și lucrează; în același timp, ei folosesc și cuvinte rostite în mod obișnuit de Dumnezeu, ca să vorbească și să aibă părtășie cu alții. În vreme ce studiază cuvintele lui Dumnezeu, ei se și înzestrează constant cu cuvintele diverselor adevăruri din acestea, transformându-le în ceva personal, folosind aceste cuvinte ale lui Dumnezeu pentru a lucra și a acumula capital. La ce se referă acest capital? De exemplu, ei cred că^[a], la o adunare, oricine este capabil să spună cuvintele și doctrinele corecte, oricine memorează mai multe dintre cuvintele lui Dumnezeu, citează mai mult din cuvintele lui Dumnezeu și explică mai mult cuvintele lui Dumnezeu poate fi tipul de persoană din biserică aptă să primească mântuirea. Orice fac antihriștii are legătură cu perspectivele și cu destinul lor. Niciodată nu vor practica pur și simplu cuvintele lui Dumnezeu drept adevărul, nici nu vor suferi sau nu vor plăti un preț de dragul practicării cuvintelor lui Dumnezeu. În schimb, folosesc cuvintele lui Dumnezeu ca să inducă în eroare oamenii, ca să-și sporească reputația și ca să pregătească suficiente condiții pentru mântuirea lor. Prin urmare, esența felului în care antihriștii tratează cuvântul lui Dumnezeu este că, indiferent în ce moment, ei nu privesc niciodată cuvântul lui Dumnezeu drept adevărul sau o cale pe care oamenii ar trebui s-o urmeze. Deși antihriștii susțin cuvintele lui Dumnezeu și le citesc în fiecare zi și deși ascultă lecturi ale cuvintelor Lui, un lucru este cert: nu le pun în practică. Ori de câte ori vine vremea să-I practice cuvintele, sinceritatea lor dispare – conspiră doar pentru perspectivele și pentru destinul lor. Pentru a salva aparențele, pretind că iubesc și tânjesc după cuvintele lui Dumnezeu, dar, de fapt, citesc și acumulează cuvintele lui Dumnezeu în fiecare zi cu scopul de a îndeplini condițiile mântuirii lor; fac asta în speranța că, în schimb, Îi vor face o impresie bună lui Dumnezeu. Ei nu cred că El scrutează inimile oamenilor – știu doar că oamenii se uită numai la aparențe, deci și Dumnezeu trebuie să Se uite numai la aparențe și, astfel, în aceste chestiuni, practică deghizarea și înșelătoria, recurgând la șiretlicuri. Se gândesc: „Trebuie să fac acest lucru doar pentru a păstra aparențele. Nu contează ce gândesc în sufletul meu – oamenii nu pot vedea asta și nici dumnezeu. De fapt, indiferent cum citesc cuvintele lui dumnezeu, nu o fac pentru a deveni vreo ființă creată adevărată. Dacă nu mi-ar fi în joc perspectivele și destinul, nu aș îndura aceste greutăți și nici nu aș suporta această nedreptate!” În mințile lor, oricât de bine ar suna cuvintele lui Dumnezeu, ele nu pot fi îndeplinite cu niciun chip, iar oamenii nu ar putea să le trăiască sub nicio formă. Chiar dacă o mână de oameni trăiesc puțin cuvintele lui Dumnezeu, probabil că o fac pentru propriile scopuri. Așa cum spun non-credincioșii: „Nu există prânz gratuit.” Își spun: „Îndurăm greutăți atât de mari în credința noastră în dumnezeu, citindu-i și ascultându-i cuvintele în fiecare zi, trăind conform cuvintelor lui – pentru ce? Nu tocmai pentru acel unic scop? Toți știu prea bine în inimile lor că totul este de dragul perspectivelor și al destinului lor; altfel, de ce am renunța la momentele minunate de urmărire a lumii, numai ca să suferim aici?” În această chestiune, ce fapt au negat? Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul, iar adevărul poate mântui, schimba și ajuta oamenii să se elibereze de firile lor corupte. Nu acesta este rezultatul pe care îl poate produce cuvântul lui Dumnezeu? (Ba este.) Recunosc antihriștii acest fapt? Îl neagă, spunând: „Toți pretind că oamenii pot fi mântuiți de cuvântul lui dumnezeu, dar pe cine a mântuit? Cine a văzut asta? De ce nu cred asta?” De ce se spune că oamenii pot fi mântuiți de cuvântul lui Dumnezeu, că acesta îi poate schimba și ajuta să se elibereze de firea coruptă a Satanei? Deoarece cuvântul lui Dumnezeu este adevărul și poate fi viața oamenilor. Când oamenii au cuvântul lui Dumnezeu drept propria viață, pot fi mântuiți; devin cei care sunt mântuiți. Acest fapt nu este recunoscut de antihriști. Ei cred că oamenii au ajuns unde sunt acum doar de dragul binecuvântărilor și al unei destinații bune și că acesta este singurul motiv pentru care își fac datoria în casa lui Dumnezeu. Neagă roadele lucrării lui Dumnezeu, neagă rezultatele pe care le dă adevărul în oameni și neagă că acesta îi poate cuceri, schimba și mântui. Cred că oamenii Îl urmează pe Dumnezeu numai pentru că își fac griji în privința perspectivelor și destinului lor și le urmăresc. Nu cred că oamenii pot fi schimbați de cuvântul lui Dumnezeu, că acesta îi poate face să se supună necondiționat lui Dumnezeu sau să-și facă îndatoririle drept ființe create, în casa lui Dumnezeu – nu cred nimic din toate astea. Prin urmare, antihriștii, care-și pun interesele pe primul loc, nu urmăresc ei înșiși adevărul; în vreme ce tratează cuvintele lui Dumnezeu ca pe un fel de retorică, de declarație, ei nu cred că aceste cuvinte ale lui Dumnezeu pot mântui oamenii. Cred că toți cei care sunt sinceri și loiali lui Dumnezeu sunt falși, propriile interese fiindu-le în joc. Oricât de multe cuvinte ale lui Dumnezeu aud, oricât de multe predici aud, ceea ce rămâne în final în inimile lor sunt doar aceste două cuvinte – perspective și destin. Altfel spus, cuvintele lui Dumnezeu, lucrarea Lui și planul Lui de gestionare le pot aduce oamenilor perspective bune, un destin bun și o destinație bună. Pentru antihriști, acesta este cel mai autentic lucru, adevărul suprem. Dacă n-ar exista aceste lucruri, în primul rând, nu ar crede în Dumnezeu. În al doilea rând, nu ar îndura astfel de nedreptăți pentru a rămâne în casa lui Dumnezeu. În al treilea rând, nu ar face nicio datorie în casa lui Dumnezeu. În al patrulea rând, nu ar îndura nicio greutate în casa lui Dumnezeu și, în al cincilea rând, s-ar fi întors demult la viața lumească, pentru a se desfăta în bogăție și glorie, a urmări faima și câștigul, a urmări banii și tendințele ticăloase. Acum, își stabilesc temporar reședința în casa lui Dumnezeu numai pentru că perspectivele și destinul le sunt în joc. Vor să-și asigure perspectivele și destinul cu o atitudine hotărâtă, în timp ce au și o mentalitate de a risca, sperând că, atunci când se va încheia lucrarea lui Dumnezeu, vor fi printre cei care vor intra în Împărăția Cerurilor și vor primi mari binecuvântări. Ce fel de mentalitate este aceasta? Vor să caute profituri de la Dumnezeu, ca să-și atingă obiectivele, totuși nu vor să I se supună; în plus, nici măcar nu cred toate cuvintele pe care le-a spus Dumnezeu, nici nu cred că El este suveran asupra tuturor lucrurilor. Nu este o ticăloșie? Când vine vorba de atitudinea lor de a studia cuvântul lui Dumnezeu, sunt neîncrezători. Faptul că antihriștii pot folosi o astfel de atitudine ca să cerceteze, să citească și să trateze cuvintele lui Dumnezeu arată că sunt neîncrezători tipici, neîncrezători în toată regula. Așadar, de ce încă pot să îndeplinească anumite lucrări superficiale în casa lui Dumnezeu și să continue să urmeze, fără să se abată de la drum? Indiferent cum sunt emondați, de ce pot rămâne și chiar pot continua să participe la viața bisericii și să asculte și să citească din cuvintele lui Dumnezeu? De ce? (Vor să primească binecuvântări.) Pentru că vor să primească binecuvântări. Așa cum spun non-credincioșii: „Oricine îmi dă bani este tatăl meu şi cine îmi dă de mâncare este mama mea.” Ce fel de logică este aceasta? Nu este plină de filosofia Satanei pentru interacțiuni lumești? Cred în Dumnezeu sub influența acestei filosofii satanice: „Nu-mi pasă ce fel de lucrare extraordinară ai făcut – oricare ar fi firea sau esența ta, atât timp cât îmi poți oferi binecuvântări, o destinație bună și un viitor bun și-mi poți da binecuvântări mărețe, deocamdată te voi urma și te voi considera dumnezeu.” Există vreo componentă a credinței autentice aici? (Nu.) Prin urmare, în ceea ce privește modul în care tratează cuvintele lui Dumnezeu, caracterizarea unor astfel de oameni drept antihriști și neîncrezători este foarte precisă!

Note de subsol:

a. Textul original nu conține expresia „ei cred că”.