II. Interesele antihriștilor

Astăzi vom continua părtășia despre subiectul din ultima noastră adunare. Data trecută, am avut părtășie despre cea de-a doua secțiune a intereselor antihriștilor din cadrul punctului nouă al diverselor manifestări ale antihriștilor. În această secțiune, am avut părtășie despre propria reputație și propriul statut, nu-i așa? (Așa e.) Amintiți-vă și oferiți-Mi un rezumat aproximativ. Despre câte puncte am avut părtășie în legătură cu propria reputație și propriul statut al antihriștilor? (Data trecută, Dumnezeu a avut părtășie despre două puncte. Primul a fost despre atitudinea antihriștilor față de emondare. Antihriștii nu pot accepta niciodată emondarea, nu i se pot supune și nici nu o pot accepta drept adevărul. Al doilea a fost despre felul în care antihriștii își apără reputația și statutul într-un grup de oameni și ce manifestări au. Esența antihriștilor este una de a concura și trebuie să concureze pentru reputația și statutul lor.) Așadar, să continuăm astăzi părtășia despre acest lucru. Ce temă v-am dat data trecută? Ce v-am cerut să contemplați și despre ce v-am cerut să aveți părtășie după ultima noastră adunare? Vă amintiți? (Dumnezeu ne-a cerut să ne comparăm cu părtășia și disecarea manifestărilor antihriștilor, pentru a vedea pe care dintre firile antihriștilor le avem și să vedem pe care dintre naturile antihriștilor ne bazăm pentru a face lucrurile.) Aceasta a fost tema principală. Despre ce a fost subtema? (Despre naturile de a concura pe care antihriștii le au în timp ce-și protejează reputația și statutul și despre a ne compara cu acestea pentru a vedea cum le dezvăluim în viețile noastre reale și cum facem lucrurile, ce spunem și ce facem de dragul reputației și al statutului și care sunt manifestările de a concura cu frații și surorile pentru faimă și câștig, pe care le avem pentru a ne proteja statutul.) Mai poate cineva să adauge ceva? (Dumnezeu ne-a spus să nu vorbim mereu despre felul de a fi al altor oameni, în timp ce avem părtășie despre aceste manifestări ale antihriștilor, ci, în schimb, să ne comparăm cu ele și să avem părtășie despre ce firi și dezvăluiri avem, care sunt la fel ca ale antihriștilor.) Cam asta e tot. Care era mottoul felului în care antihriștii acționează într-un grup de oameni, despre care am avut părtășie data trecută? Nu v-a impresionat acest lucru? (Mottoul lor este: „Trebuie să concurez! Concurează! Concurează!”) Îți amintești asta. Cum de ți-ai putut aminti asta? (Pentru că acest motto al antihriștilor despre care a vorbit Dumnezeu, „Trebuie să concurez! Concurează! Concurează!” este un lucru de care eu însumi dau dovadă și pe care îl dezvălui adesea. De asemenea, tonul părtășiei lui Dumnezeu a fost destul de viu și felul în care Dumnezeu a exprimat aceste cuvinte s-a potrivit cu starea inimii mele, așa că m-a impresionat destul de mult.) Uneori, când am părtășie despre diversele manifestări și diferitele feluri de naturi-esențe ale antihriștilor și le disec, folosesc un limbaj de zi cu zi, precum și anumite tonuri și metode care sunt ușor de acceptat de oameni și care îi impresionează profund și, de asemenea, folosesc câteva exemple care sunt destul de apropiate de viața reală. Faptul că fac asta chiar îi ajută pe oameni să ajungă să cunoască esența antihriștilor și să se cunoască pe ei înșiși. În plus, îi ajută pe oameni să ajungă să se cunoască și să experimenteze cuvintele lui Dumnezeu în viața lor reală și îi ajută și mai mult să schimbe acest fel de fire specifică antihriștilor, nu-i așa? (Așa e.) V-ați amintit cu aproximație ultima părtășie, dar detaliile depășesc aceste lucruri – există mult mai multe detalii. După ce ascultați o părtășie, ar trebui să alcătuiți un rezumat. După ce ascultați o părtășie, ar trebui cel puțin să vă adunați și să o reascultați de mai multe ori și apoi puteți face cu toții un rezumat împreună. După ce am ascultat ceea ce vă amintiți și rezumatele despre ultima noastră părtășie, Îmi pot da seama că nu este proaspătă în mintea voastră, e ca și cum ați ascultat-o în urmă cu un an sau doi și că nu v-a făcut nicio impresie. S-ar putea să fi rămas cu un oarecare concept și o oarecare impresie despre o secțiune, o propoziție sau două, o chestiune sau două, dar se pare că majoritatea oamenilor nu au niciun concept și nicio impresie despre mai multe dintre cunoștințele esențiale și disecările expunerii antihriștilor. Prin urmare, trebuie să reflectați mai mult și să aveți mai multă părtășie între voi, cu privire la chestiunile pe care le-am discutat. Nu vă limitați să le ascultați pur și simplu și apoi să le lăsați la o parte, fără să le luați în serios deloc. Dacă faceți asta, atunci pătrunderea voastră în adevăr va fi prea lentă – nu va fi suficient dacă nu reflectați asupra acestor predici! Așadar, cum lucrați conform acestor predici în viața voastră bisericească? Aveți părtășie despre aceste predici în adunările voastre săptămânale? Sau ascultați ultimele predici și părtășii de mai multe ori, astfel încât cei mai mulți dintre voi să vă faceți o impresie despre ele și să dobândiți o cunoaștere aprofundată a lor și apoi să înțelegeți adevărul prin prisma lor? Faceți asta? (Dumnezeule, la adunările noastre săptămânale, mai întâi mâncăm și bem ultimele părtășii ale lui Dumnezeu.) Conducătorii de biserică, predicatorii și cei care sunt responsabili de viața bisericească în grupuri decizionale trebuie să-și asume răspunderea pentru asta; doar în felul acesta lucrarea bisericii poate fi făcută bine.

C. Uneltirea în folosul propriu

1. Delapidarea bunurilor casei lui Dumnezeu

Astăzi vom avea părtășie despre cea de-a treia secțiune din interesele antihriștilor – beneficiile. Ce sunt beneficiile? (Primirea binecuvântărilor și interesele.) Aceasta este o explicație foarte simplă; acesta este înțelesul literal. Elaborați – ce sunt beneficiile? (Ele sunt interesele materiale și nemateriale, lucruri dezirabile și avantaje pe care oamenii le pot primi din îndeplinirea datoriei lor sau din lucrarea pe care o fac în lume.) Această explicație este corectă. Beneficiile sunt tipuri de tratamente bune pe care oamenii le primesc pe lângă salariul lor și includ lucruri precum necesitățile de zi cu zi, mâncarea sau cupoanele. Se referă și la avantajele și tratamentele materiale și nemateriale pe care le primește cineva în timp ce-și face datoria; toate aceste lucruri sunt beneficii. Acum că am explicat ce înseamnă acest termen, știți cu toții domeniile, exemplele și manifestările despre care vom avea părtășie în această secțiune? Acum vă trec prin minte comportamentele și acțiunile anumitor oameni, precum și oamenii care sunt capabili să facă aceste lucruri, nu-i așa? Cine sunt primii oameni la care vă gândiți? (Oamenii care profită de statutul lor, ca să trăiască de pe urma bisericii.) Acesta este un tip de persoane. Acești oameni își fac și ei îndatoririle. Unii dintre ei au statut, sunt conducători și lucrători la diverse niveluri sau supraveghetori, în vreme ce alții fac îndatoriri obișnuite. Ce manifestări au în comun cu toții? În timp ce își fac îndatoririle, fac mereu anumite lucrări și anumite lucruri pentru propriul trup, pentru familiile lor și pentru plăcerea proprie. În fiecare zi, aleargă de colo colo, plătesc un preț și se gândesc mereu la ce lucruri dezirabile vor obține făcând cutare sarcină sau cutare datorie. Planifică și calculează mereu în legătură cu avantajele și tratamentul preferențial pe care le pot obține din asta. Odată ce știu, vor face orice ca să obțină aceste lucruri și, chiar mai mult decât atât, sigur nu vor rata nicio asemenea oportunitate de a obține aceste avantaje și aceste interese pentru ei înșiși. Când vine vorba despre această chestiune, ați putea spune că sunt necruțători și lipsiți de sentimente și că sigur nu țin cont deloc de integritatea și demnitatea lor. Nu se tem că frații și surorile i-ar putea privi într-o lumină negativă și cu siguranță nu-și fac griji în legătură cu felul în care i-ar putea evalua Dumnezeu din cauza asta. Nu fac decât să reflecteze în secret și să comploteze cum să profite de îndatoririle pe care le fac, astfel încât să se poată bucura de toate tratamentele benefice posibile. Astfel, oameni ca aceștia au un fel de gândire și raționament care, în aparență, nu pot fi considerate greșite, și anume: „Casa lui dumnezeu este familia mea, iar familia mea este casa lui dumnezeu; ce este al meu este al lui dumnezeu și ce este al lui dumnezeu este al meu. Îndatoririle oamenilor sunt responsabilitățile lor și toate beneficiile de care se pot bucura din îndatoririle lor sunt haruri oferite de dumnezeu; oamenii nu le pot refuza și ar trebui să le accepte de la el. Dacă nu le obțin, atunci altcineva o va face, așa că pot la fel de bine să mă bucur de aceste beneficii, să nu mă prefac umil și cu siguranță nu ar trebui să refuz nimic cu modestie. Trebuie doar să lupt pentru aceste beneficii și să întind mâna să le accept cu o inimă supusă și cu o atitudine sinceră.” Consideră că aceste beneficii sunt un fel de tratament pe care îl merită în mod firesc și pe care se cuvine să și-l însușească; e ca atunci când o persoană lucrează, investește timp și trudește, așa că simte că salariul și remunerația pe care le primește sunt binemeritate. Așadar, chiar dacă a delapidat aceste lucruri și a obținut aceste beneficii luptându-se pentru ele, nu consideră că este greșit sau un lucru pe care Dumnezeu l-ar detesta, cu atât mai puțin îi pasă dacă frații și surorile au vreun fel de opinie despre acea persoană. Ca și cum ar fi absolut corect și firesc să facă asta, antihriștii se bucură de toate aceste lucruri, luptă pentru ele și, mai mult decât atât, în inimile lor, uneltesc pentru toate aceste lucruri în fiecare zi. Acesta este statutul obișnuit al antihriștilor care își fac îndatoririle și, de asemenea, este statutul obișnuit al antihriștilor care-și urmăresc interesele personale în timp ce-și fac îndatoririle. Așadar, care este mentalitatea antihriștilor? „În timp ce oamenii își fac datoria, ei încearcă să obțină ceva în schimb. De vreme ce mi-am abandonat familia ca să fac această datorie și de vreme ce am trudit, am investit energie și timp pentru dumnezeu și casa lui, ar trebui să am ocazia de a mă bucura de toate tratamentele bune pe care le doresc.” Antihriștii consideră toate acestea drept lucruri pe care le merită în mod firesc, lucruri pe care Dumnezeu ar trebui să le acorde oamenilor, fără să fie nevoie ca ei să lupte pentru ele. Acesta este punctul de vedere pe care îl au antihriștii. Și, astfel, în timp ce-și fac datoria, trudesc constant pentru beneficii și se tem mereu că altcineva ar putea să le ia unul dintre acele beneficii și să-i lase cu mai puțin. Acesta este statutul antihriștilor când își fac îndatoririle. În final, la ce se reduc toate intențiile, motivele și obiectivele pe care le au când își fac datoria? Toate acestea se reduc la faptul că ei uneltesc pentru a obține toate beneficiile pentru ei înșiși, crezând că altminteri ar fi doar niște mari idioți și că viața nu ar avea niciun sens. Aceasta este mentalitatea antihriștilor.

Oricum expune Dumnezeu natura antihriștilor sau indiferent de manifestările lor de a nu iubi adevărul, ei nu vor renunța la aceste intenții ale lor și lucruri pe care le urmăresc; continuă să lupte pentru beneficii. De exemplu, după ce unii oameni încep să facă datoria de găzduire, biserica sau frații și surorile cumpără ceva mâncare sau electrocasnice sau chiar le dau niște bani familiilor gazdă. Dacă persoana care face această datorie este un antihrist, lucrurile dezirabile pe care încearcă să le obțină pentru sine nu sunt atât de simple ca doar un chibrit sau o linguriță. Spune: „Îmi ofer casa pentru a-i găzdui pe acești frați și surori și pentru a le oferi un serviciu în timp ce-și fac îndatoririle, așadar, casa lui dumnezeu ar trebui, bineînțeles, să asigure toate materialele și toți banii. Îmi ofer casa, gătesc pentru voi toți și vă garantez siguranța; asta e deja destul de bine. Cât despre restul – ce mâncați, ce beți și ce folosiți – aceste lucruri ar trebui să fie furnizate de biserică.” Într-adevăr, nu este greșit că biserica va furniza aceste lucruri, dar lucrul despre care vreau să am părtășie aici este diferența dintre felul în care antihriștii fac îndatoriri de găzduire și felul în care alți oameni fac sincer această datorie. Când antihriștii fac îndatoriri de găzduire, această acțiune nu poate fi luată pur și simplu la valoare nominală; ei au motive ascunse. Se gândesc: „Fac această datorie de găzduire, așa că trebuie să uneltesc pentru a obține ceva din ea. Biserica furnizează ceva mâncare și alte necesități, așa că membrii familiei mele trebuie să mănânce alături de frați și de surori și să folosească și ei acele lucruri după bunul plac. Familia mea aparține casei lui dumnezeu, așadar, ceea ce aparține casei lui dumnezeu aparține și familiei mele.” Aceasta este atitudinea cu care antihriștii își fac îndatoririle, nu-i așa? (Ba da.) Prin urmare, odată ce oamenii încep să facă îndatoriri de găzduire, inimile lor încep să se schimbe, se gândesc constant la lucrurile materiale și la banii care sunt folosiți pentru găzduirea fraților și surorilor și, dacă nimeni nu cercetează atent aceste lucruri, atunci apare ocazia ca acești antihriști să obțină câteva beneficii. Ce fel de ocazie? Vor calcula în secret: „Atât cheltuie o persoană într-o zi, deci oricâți bani rămân, nu-i voi înapoia bisericii; pur și simplu îi voi păstra pentru mine. Aceștia sunt cel puțin bani pe care i-am câștigat, așa că nimeni nu mă poate învinui că îi păstrez; este doar ceea ce merit, desigur!” Apoi vor băga în buzunar banii rămași. Unii antihriști vor căuta tot felul de scuze ca să păstreze câteva lucruri materiale donate de frați și de surori sau furnizate de casa lui Dumnezeu. În unele locuri, când frații și surorile se întorc să locuiască acolo, salteaua de pe pat a dispărut, pernele și cuverturile au dispărut, carnea și legumele au dispărut toate, iar când își întreabă gazdele despre asta, acești antihriști spun: „Dacă păstrezi mâncarea mult timp, nu mai are gust bun, așa că am mâncat-o.” Nu sunt aceștia oameni lacomi? (Ba da.) Imediat ce lucrurile materiale oferite de casa lui Dumnezeu, precum și lucrurile cumpărate pentru familia gazdă de către frați și surori, ajung pe proprietățile acestor antihriști, devin ale lor; le folosesc sau le mănâncă, după bunul plac, sau chiar le tratează direct ca pe propriile posesiuni și le ascund. Odată ce frații și surorile merg din nou acolo, aceste lucruri sunt de negăsit. Dacă biserica are nevoie să folosească din nou reședințele acestor antihriști, trebuie să cheltuiască bani ca să cumpere iar acele lucruri, iar frații și surorile trebuie să le aducă din nou în casele lor. Văzând asta, antihriștii se bucură, gândindu-se: „Credința în dumnezeu chiar e grozavă! Nu mă pot îmbogăți atât de repede făcând altceva; acesta este de departe cel mai convenabil mod. În plus, nimeni nu ar îndrăzni să depună o plângere la poliție că aceste bunuri ale bisericii au dispărut; dacă tu chiar ai încerca să mă denunți, atunci eu te voi denunța primul! Așadar, nu poți decât să taci și să suporți, nu ai unde să te plângi de asta. Am intrat în posesia acestor lucruri și am mâncat această mâncare. Ce poți să-mi faci? Dumnezeu nu alege favoriți. Îmi ofer casa pentru găzduirea fraților și surorilor, așa că asta este contribuția mea, iar dumnezeu își va aminti de mine pentru ea. De ce să-mi fie frică dacă iau puțin? E doar ceea ce merit! De ce să mă tem dacă mănânc din această mâncare? Ce, voi aveți voie să mâncați, dar eu nu? Sunteți membri ai casei lui dumnezeu, dar oare nu sunt și eu unul? Nu numai că voi profita de situație, dar voi mânca și mă voi ospăta singur!” Aceasta este atitudinea antihriștilor față de îndatoririle lor. Când își fac îndatoririle, scopul lor este să obțină aceste lucruri și le consideră cele mai mari beneficii, spunând: „Acestea reprezintă cel mai mare har oferit de dumnezeu; nimic nu este mai tangibil decât acest har și nimic nu este mai real și mai benefic, în mod tangibil, decât această binecuvântare. Pur și simplu e grozav! Toată lumea spune că a crede în dumnezeu înseamnă «să primească de o sută de ori mai mult în această viață și viață veșnică în lumea care va veni»; asta adeverește acea zicală. Acum experimentez o fărâmă din această binecuvântare. Asta chiar este bunătatea lui dumnezeu!” Astfel, antihriștii nu au nicio reținere să ia în stăpânire lucruri care aparțin casei lui Dumnezeu și, fără milă, le iau pentru sine. Cum privesc antihriștii aceste bunuri ale casei lui Dumnezeu? Le tratează ca pe proprietatea publică a non-credincioșilor; cu toții sunt lacomi, cu toții vor să ia pentru sine lucrurile casei lui Dumnezeu și, totuși, continuă să creadă că acestea sunt harul și binecuvântările de care merită să se bucure pentru că își fac îndatoririle. În plus, nu au niciodată remușcări, nu le este rușine cu asta și nici nu-și recunosc propria ticăloșie sau lipsă de integritate. Câțiva dintre acești antihriști chiar devin tot mai lacomi și mai ambițioși. În timp ce-și fac îndatoririle de găzduire, nu simt niciodată că acțiunile lor ar fi detestate de Dumnezeu sau că acțiunile lor L-ar ofensa. În schimb, continuă să calculeze și să compare în mințile lor, gândindu-se: „Acea familie a slujit ca gazdă și a primit acele lucruri. Dacă aș găzdui aceiași oameni, atunci mi s-ar cuveni acele lucruri. Gazda aceea trăiește în mai mult confort decât mine și mănâncă mai bine decât mine. Cum de nu am profitat și eu așa?” De asemenea, calculează și concurează pentru aceste lucruri. Odată ce apare o ocazie, sunt nemiloși și categoric nu o vor rata. Astfel, atunci când antihriștii fac îndatoriri de găzduire, tânjesc și încearcă să intre în posesia a tot ceea ce pot – de la obiecte mici, precum o pereche de branțuri, până la ceva mare, precum un echipament achiziționat de casa lui Dumnezeu. Profită de ocazia de a-și face îndatoririle pentru a găsi tot felul de scuze și moduri de a-și însuși lucruri, deturnând bunurile casei lui Dumnezeu, în timp ce spun cu nerușinare că o fac doar ca să apere proprietatea casei lui Dumnezeu și că aceste lucruri sunt doar ceea ce merită pentru că își fac îndatoririle. Aceste lucruri se întâmplă în rândul oamenilor care cred în Dumnezeu și Îl urmează.

În timp ce își fac îndatoririle de găzduire, antihriștii s-ar putea preface că nu râvnesc la nimic și nu încearcă să ia lucruri, refuzând să accepte orice plată pentru găzduirea fraților și surorilor, iar când văd anumite obiecte lipsite de valoare, se grăbesc să aibă grijă de ele. Totuși, când e vorba de bunuri valoroase ale casei lui Dumnezeu, categoric nu vor renunța la ele în felul acesta. Poate că vor preda ceva ce valorează un yuan, dar orice valorează 100 de yuani, 1000 de yuani, 10000 de yuani sau ceva și mai valoros, sigur vor băga acel lucru în portofel și-l vor păstra. În cazul unora dintre oameni, la nivel local, apare o situație periculoasă în timp ce au grijă de bunurile casei lui Dumnezeu, iar oamenii care știu că fac asta poate fug în altă parte ori sunt arestați și, astfel, nimeni în afară de ei nu știe despre bunurile de care au grijă – oamenii sunt testați în astfel de situații. Cei care cred cu adevărat în Dumnezeu, care iubesc adevărul și au o inimă cu frică de Dumnezeu își pot face datoria oricând și nu vor avea nicio idee sau niciun gând să-și însușească aceste bunuri. Cu toate acestea, antihriștii nu sunt așa; își vor frământa mintea și se vor gândi la orice mod posibil de a lua aceste bunuri pentru sine. Imediat ce li se întâmplă ceva oamenilor care știu că ei au grijă de bunuri, antihriștii se bucură în secret în inimile lor și chiar țopăie de bucurie. Își însușesc imediat bunurile, fără să simtă deloc frică și cu atât mai puțin mustrări de conștiință sau vină. Unii antihriști folosesc aceste bunuri pentru cheltuielile gospodăriei lor și se folosesc de ele după bunul plac, unii folosesc imediat banii ca să cumpere lucruri pe care le vor pentru casa lor, iar unii chiar pun banii direct în contul lor bancar și îi păstrează pentru ei, iar când frații și surorile merg să ia bunurile, oare antihriștii sunt capabili atunci să recunoască ce au făcut? Antihriștii categoric nu vor recunoaște niciodată. Scopul lor când cred în Dumnezeu și își fac datoria este de a obține lucruri dezirabile, iar aceste lucruri dezirabile includ jertfele lui Dumnezeu, proprietatea casei lui Dumnezeu și chiar bunurile personale ale fraților și surorilor. Prin urmare, antihriștii își fac datoria cu lăcomie, dorință și ambiție personală; nu sunt aici ca să urmărească adevărul, să accepte judecata și mustrarea de la Dumnezeu sau să accepte mântuirea lui Dumnezeu, ci, mai degrabă, au venit aici pentru a obține toate beneficiile, avantajele și bunurile. Se poate spune că acești oameni sunt plini de lăcomie și dorință. Ce își doresc cel mai mult? Cel mai mult își doresc bunurile casei lui Dumnezeu. De aceea, atunci când fac îndatoriri de găzduire, se uită la ce cumpără casa lui Dumnezeu și pentru cine, la câți bani sunt alocați de casa lui Dumnezeu și cui, la cât de mari sunt avantajele și la ce lucruri dezirabile obțin anumiți oameni de la casa lui Dumnezeu și de la frați și surori, pentru că fac îndatoriri de găzduire – acestea sunt lucrurile pe care le urmăresc. Dacă li se cere să găzduiască frați și surori obișnuite și nu pot obține nimic dezirabil din asta, vor născoci tot felul de scuze, astfel încât să nu trebuiască s-o facă. În clipa în care li se cere să găzduiască un conducător de nivel superior, atitudinea lor se întoarce la 180 de grade, se schimbă, sunt numai zâmbete și așteaptă conducătorul cu nerăbdare; abia așteaptă să-l invite pe acest „mare șef” în casele lor și îl venerează ca pe un zeu. Cred că a dat norocul peste ei, că asta este vaca lor de muls și că, dacă ratează această ocazie, șansa de a se îmbogăți va dispărea, așadar, cum ar putea s-o lase să le scape? Cu lăcomie, dorință și motivația și intenția de a-și însuși bunurile casei lui Dumnezeu, acceptă această datorie care le poate aduce lucruri dezirabile – care este ținta lor finală? Să-și facă bine datoria? Să îi găzduiască bine pe frați și pe surori? Să-și ofere loialitatea? Să dobândească adevărul? Nu, niciunul dintre aceste lucruri; ei vor să folosească această oportunitate pentru a obține lucruri dezirabile. Nu vor găzdui oameni obișnuiți, dar când aud că trebuie să găzduiască un conducător sau un lucrător cu statut, se vor da peste cap să facă asta și atunci vor născoci diverse scuze astfel încât casa lui Dumnezeu să le cumpere necesarul zilnic și tot felul de electrocasnice, spunând: „Conducătorii nu pot sta în condiții proaste atunci când vin să locuiască aici. Nu ar trebui să fie totul pregătit ca găzduirea să fie comodă? Noi nu ne bucurăm de lucrurile furnizate de casa lui dumnezeu; dacă o facem, doar ne desfătăm în lumină alături de conducători. În plus, dacă vine un conducător, mă tem că nu va fi obișnuit cu mâncarea pe care o consumăm aici în fiecare zi. Conducătorii trebuie să gestioneze multe lucruri în fiecare zi și, dacă se îmbolnăvesc, nu ar însemna asta că suntem neglijenți în datoria noastră de gazde? Așadar, biserica ar trebui să pregătească trei mese pe zi pentru conducători. Trebuie să le pregătim lapte, pâine, ouă și tot felul de legume, fructe, cărnuri și suplimente alimentare.” Nu este acesta un gând minunat și grijuliu? Antihriștii vorbesc cu voce tare limbajul uman, însă, în inimile lor, chiar se gândesc la conducători? Care anume este ținta lor ascunsă? Ținta lor nu este atât de simplă. E posibil să fie săraci și să nu fi mâncat sau să nu fi văzut niciodată lucruri frumoase și vor să folosească această ocazie ca să câștige experiență, să trăiască precum bogătașii, să ducă o viață în care toate nevoile lor de bază sunt acoperite, să folosească această ocazie ca să se îngrijească de sănătatea lor, să mănânce lucruri pe care oamenii obișnuiți nu le pot mânca și să se bucure de tratamente de care oamenii obișnuiți nu se pot bucura. Acesta este motivul pentru care gândurile lor par atât de grijulii, dar ce este în spatele acestei griji? Vor să uneltească pentru ei înșiși, vor să obțină aceste lucruri, să pună mâna pe ele și sigur se gândesc la fiecare aspect din uneltirile lor – nu ar face asta pentru nimeni altcineva. Iar atunci când găzduiesc un conducător, acești antihriști chiar duc o viață bună. După aceea, se întreabă: „Viața asta e grozavă, dar de fapt aceste lucruri nu-mi aparțin. Când vor fi ale mele? Dacă scap de acest conducător, nu voi mai putea să mă bucur de aceste lucruri, dar dacă nu scap de el, chiar nu am bunăvoința de a continua să-l găzduiesc. În niciun caz nu aș face această datorie, dacă nu ar exista aceste lucruri dezirabile. În fiecare zi, trebuie să mă trezesc devreme și să mă culc târziu, sunt constant într-o stare de frică și trebuie să-l servesc. Acum mă gândesc mereu că am mai mult de pierdut decât de câștigat dacă fac datoria asta și că avantajele și plăcerile pe care le obțin din ea nu sunt de ajuns. Ce mă fac dacă liderul continuă să locuiască aici pe termen lung? Va trebui să mă gândesc la o cale de a-l face să plece și apoi voi avea din nou pace și liniște în casă.” Așa gândesc oamenii? Oare oamenii care au umanitate normală și își fac sincer datoria gândesc în felul acesta? (Nu.) Așa gândesc antihriștii. Indiferent cât de grozave sunt lucrurile dezirabile sau avantajele pe care le obțin, lăcomia și dorința lor nu pot fi niciodată satisfăcute; sunt nesătui, cred că nu au obținut nimic și nu cred că îndeplinirea acestei datorii este slujba pe care se cuvine să o facă. Din contră, cred că aceasta reprezintă un sacrificiu și un preț în plus. Oricât de multe lucruri obțin sau oricât de mari sunt avantajele pe care le câștigă, simt că au ieșit în pierdere și cred că beneficiază casa lui Dumnezeu de pe seama lor, că frații și surorile beneficiază de pe urma lor și că ei nu obțin nimic dezirabil din asta. Cu trecerea timpului, simt că aceste lucruri dezirabile nu îi pot satisface și că lăcomia lor nu poate fi astâmpărată. Spuneți-Mi, ce umanitate au antihriștii? Au vreo umanitate? (Nu.) Și au conștiință oamenii fără umanitate? Își pot face datoria cu dorința de a o îndeplini sincer, precum și cu dorința de a fi smeriți, sinceri și de a depune efort cu adevărat? Își pot face datoria fără să ceară plată, fără să caute vreo remunerație și fără să caute vreo recompensă? (Nu.) De ce nu? Nu au deloc simțul conștiinței și, oricât de grozave sunt avantajele pe care le obțin, se gândesc că sunt bine meritate. Nu este acest „bine meritate” un lucru la care oamenii normali nu se pot gândi și un lucru la care nu s-ar gândi niciodată? Există vreo urmă de simț al rușinii în acest fel de gândire și de atitudine? (Nu.) Oare oamenii fără simț al rușinii au vreo urmă de umanitate? Această chestiune expune o natură pe care o au antihriștii, aceea de a nu avea rușine sau conștiință.

Ce fel de oameni sunt aceia fără rușine? Ce fel de oameni din mijlocul omenirii nu au rușine? (Schizofrenicii.) Bolnavii psihic nu au rușine, aleargă goi pe străzi, fără să fie conștienți de toți oamenii care se uită la ei, poate chiar râzând de cei care poartă haine și spunând: „Uitați-vă cât de supărător este să purtați haine. Eu alerg gol pe stradă, fără haine, și mă simt atât de liber și descătușat!” Nu asta înseamnă să nu ai rușine? (Ba da.) Asta înseamnă să nu ai rușine. Oamenii fără rușine nu au simțul conștiinței și sunt bolnavi mintal; beneficiază de pe urma tuturor, vor să ia orice aparține altcuiva, lăcomia și dorința lor au depășit sfera raționalității umane normale – au ajuns în punctul în care nu se pot controla și nu au simțul conștiinței. Pot astfel de oameni să dobândească adevărul? Categoric nu. Urmăresc doar faima, câștigul, statutul și interesele materiale și nu dobândesc niciodată adevărul. Așadar, vor avea un loc în Împărăția Cerurilor? Dumnezeu nu mântuiește și nici nu desăvârșește asemenea oameni. Trebuie să fie compătimiți acești oameni? (Nu.) Acești oameni trebuie să fie urâți; sunt dezgustători, detestabili și josnici. Caracterul acestor oameni este detestabil și meschin; ei nu au demnitate, nici rușine. Inimile lor sunt pline de lăcomie, ambiție și dorință. Vor doar să profite de ocazia de a-și face datoria pentru a încerca să obțină foloase pentru ei înșiși și nu acceptă deloc adevărul, nici nu fac lucrurile conform adevărurilor-principii. Când se roagă lui Dumnezeu, cer și lucruri dezirabile, interese și binecuvântările lui Dumnezeu. Îi descriu lui Dumnezeu cum au suferit și s-au sacrificat și vin înaintea Lui să se roage pentru aceste lucruri, doar ca să folosească suferința pe care au îndurat-o și prețurile pe care le-au plătit ca să se târguiască cu El, să ceară binecuvântări și recompense de la Dumnezeu și chiar își întind fățiș mâinile către Dumnezeu și cer tratamentul material pe care-l vor. Ceea ce vor să exprime când vin înaintea lui Dumnezeu sunt plângerile, sfidarea, nemulțumirea, doleanțele și resentimentele lor, precum și dezamăgirea lor în privința lăcomiei și a dorințelor lor nesatisfăcute. Când Dumnezeu vede aceste manifestări, le iubește sau le detestă? (Le detestă.) Când depun mici eforturi de dragul bisericii, vin imediat înaintea lui Dumnezeu ca să declare asta și ca să-și revendice meritele, ca să-I spună lui Dumnezeu despre sacrificiile lor și despre ceea ce au investit când au făcut diverse îndatoriri sau slujbe; sunt îngroziți că Dumnezeu nu va ști despre aceste lucruri, că nu poate vedea aceste lucruri și că va uita prețurile pe care le-au plătit. Prin urmare, acești oameni sunt considerați răi și nerușinați înaintea lui Dumnezeu. Când vin înaintea lui Dumnezeu să descrie și să declare prețurile pe care le-au plătit, să-I descrie ce lucruri vor să obțină și să-și întindă mâinile și să ceară recompensele pe care le vor, Dumnezeu spune: „Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!” Care este atitudinea lui Dumnezeu? „Oamenii ca tine nu merită să vină înaintea Mea. Sunt dezgustat și scârbit de tine. Ți-am dat tot ce vrei; ai primit deja de 100 de ori mai mult decât ceea ce-ți dorești să obții în această viață. Ce mai vrei?” Ceea ce vrea să dea Dumnezeu omenirii nu este în primul rând material. În schimb, El vrea să îi ofere omenirii adevărul, astfel încât aceasta să obțină mântuirea prin intermediul adevărului. Cu toate acestea, antihriștii I se împotrivesc cu nerușinare lui Dumnezeu, nu caută adevărul și nu îl practică. În schimb, vor să folosească ocazia de a-și face datoria în timpul lucrării lui Dumnezeu ca să obțină în mod necorespunzător lucruri dezirabile pentru ei înșiși; exploatează portițele și profită de pe urma celorlalți în toate, totuși simt adesea că ies în pierdere și că nu au profitat mult. De asemenea, simt că au sacrificat și au dedicat prea multe lucruri, că pierderile lor sunt mai mari decât câștigurile și, mai mult decât atât, regretă adesea sacrificiile pe care le-au făcut și cred că nu s-au gândit suficient de bine sau că nu s-au gândit la o portiță de scăpare. Așadar, sunt adesea mânioși în inimile lor pentru că nu primesc la timp recompense pentru sacrificiile lor și sunt și plini de plângeri față de Dumnezeu. În inimile lor, calculează adesea, gândindu-se: „Nu este dumnezeu drept? Dumnezeu nu are favoriți, nu? Dumnezeu nu este dumnezeul care binecuvântează oamenii? Dumnezeu nu-și amintește toate faptele bune ale unui om și tot ce a investit și a sacrificat din sine? Mi-am abandonat familia pentru lucrarea lui dumnezeu și am plătit prețul, dar ce primesc de la dumnezeu?” Dacă lăcomia și dorința lor nu sunt satisfăcute pe termen scurt, devin negativi și încep să se plângă. Dacă lăcomia și dorința lor nu sunt satisfăcute pe termen lung, atunci acumulează ranchiună în adâncul inimilor lor. Și care sunt consecințele ranchiunei acumulate? În inimile lor, vor începe să se îndoiască de Dumnezeu și să-și pună întrebări cu privire la El, vor începe să judece firea dreaptă a lui Dumnezeu și chiar vor începe să se îndoiască de iubirea și de esența lui Dumnezeu. Dacă această ranchiună se acumulează timp îndelungat, aceste lucruri se transformă în tumori maligne și încep să se răspândească, iar ei vor fi în stare să Îl trădeze pe Dumnezeu în orice clipă. Mai ales când sunt în fața unor oameni care sunt negativi și slabi și care au o statură oarecum imatură sau înaintea unor oameni care sunt noi în credință, din când în când, dezvăluie și degajează aceste emoții negative, răspândindu-și nemulțumirea față de Dumnezeu și hulindu-L și chiar îi vor îndruma greșit pe unii oameni cărora le lipsește discernământul, ca aceștia să se îndoiască de firea dreaptă a lui Dumnezeu și de esența Lui. Nu asta fac antihriștii? Pentru că nu le sunt satisfăcute ambițiile, dorințele, lucrurile pe care le urmăresc și intențiile, sunt capabili să facă aceste lucruri și pot să dezvolte acest fel de atitudine față de Dumnezeu – ce fire este aceasta? În mod clar, este o fire specifică antihristului și o fire satanică.

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.