În biserică există unii care cred în Dumnezeu de mulți ani și totuși nu urmăresc deloc adevărul, urmărind mereu statutul și reputația? Care sunt manifestările unor astfel de oameni? Ați spune că o astfel de persoană este cineva care se laudă mereu, care este în stare să vină cu gânduri originale și să peroreze idei mărețe? Ce fel de lucruri face adesea? (Cineva își exprimă punctul de vedere și acesta li se pare corect tuturor celorlalți, dar, ca să arate cât este de sclipitoare, această persoană vine cu un punct de vedere diferit, pe care oamenii îl consideră și mai corect și care va repudia punctul de vedere al primei persoane, arătând astfel cât de sclipitoare este.) Asta se numește laudă de sine. Acești oameni resping părerile celorlalți și apoi vin cu propria perspectivă unică, una pe care nici măcar ei nu o consideră realistă sau validă – este doar un slogan – totuși trebuie să le arate oamenilor cât de sclipitori sunt și să-i facă pe toți să-i asculte. Trebuie să fie mereu diferiți, trebuie să inventeze mereu gânduri originale, perorează mereu idei mărețe și, indiferent cât de realizabil și practicabil este ceea ce spun alții, mereu trebuie să voteze împotrivă și găsesc diverse motive și scuze să nege punctele de vedere ale altor oameni. Acestea sunt cele mai obișnuite comportamente ale oamenilor care încearcă să vină cu gânduri originale și perorează idei mărețe. Oricât de corecte sau de potrivite ar fi acțiunile cuiva, ei le vor respinge și le vor ignora. Deși știu clar că această persoană a acționat cum se cuvine, ei vor spune că acțiunile ei nu au fost potrivite și vor face să pară că ei ar fi făcut o treabă mai bună și că, în mod categoric, nu îi sunt inferiori acelei persoane. Astfel de oameni cred că nimeni nu este la fel de bun ca ei, că sunt mai buni decât alți oameni în toate privințele. Pentru ei, orice spun alții este incorect; alți oameni sunt lipsiți de valoare, iar ei înșiși sunt buni în toate privințele. Chiar dacă fac ceva greșit și sunt emondați, nu vor fi dispuși să se supună, nu vor accepta deloc adevărul și s-ar putea să vină cu o mulțime de scuze, lucru care îi face pe alții să creadă că nu au greșit și că nu ar fi trebuit să fie emondați. Oamenii cărora le place să vină cu gânduri originale și să peroreze idei mărețe sunt aroganți și se cred fără prihană în felul acesta. De fapt, marii majorități a acestor oameni îi lipsește talentul adevărat și nu poate face bine nimic; se alege praful de orice fac. Nu se cunosc deloc pe ei înșiși, cred că sunt mai buni decât alți oameni și îndrăznesc să se amestece și să se implice în orice fac alți oameni și continuă să peroreze idei mărețe, vrând mereu ca alții să-i stimeze și să-i asculte. Oricare ar fi situația sau în orice grup s-ar afla, vor doar ca alții să-i slujească și să-i asculte; nu vor să slujească sau să asculte de nimeni. Nu sunt aceștia antihriști? Atât sunt de aroganți antihriștii și atât de lipsiți de prihană se consideră ei; atât de mult le lipsește rațiunea. Vorbesc doar despre doctrine înșelătoare și, dacă alți oameni le indică greșelile, trebuie să denatureze cuvintele și logica și să vorbească într-un mod fals, care sună plăcut, pentru a-i face pe oameni să considere că au dreptate. Indiferent cât de corectă este opinia cuiva, antihriștii vor folosi o manieră de a vorbi elocventă ca să o facă să pară incorectă și să-i facă pe toți să accepte opinia lor. Antihriștii sunt oameni de felul acesta – sunt excepțional de capabili să-i inducă în eroare pe alții, o pot face până într-acolo încât aceștia se zăpăcesc, sunt dezorientați și nu mai pot deosebi ce este corect de ce este greșit. În final, toți cei cărora le lipsește discernământul vor fi pe deplin induși în eroare și luați prizonieri de acești antihriști. În majoritatea bisericilor, există oameni care îi induc în eroare pe alții în felul acesta. Când aleșii lui Dumnezeu au părtășie despre adevăr sau își împărtășesc mărturii bazate pe experiență, antihriștii se ridică mereu și-și exprimă propriile păreri. Nu-și deschid inimile ca să aibă părtășie despre experiența și cunoștințele lor într-un mod sincer; în schimb, indică mereu lucrurile și fac remarci critice, iresponsabile despre experiențele și cunoștințele altor oameni, ca să se laude cu cât sunt de deștepți și-și ating scopul de a-i face pe ceilalți să-i stimeze. Antihriștii se pricep foarte bine să vorbească despre cuvinte și doctrine; nu pot împărtăși niciodată mărturie bazată pe experiență adevărată și nu vorbesc niciodată despre cunoașterea de sine. În schimb, caută mereu probleme la alți oameni și fac mare caz despre ele. Nu-i vezi niciodată pe antihriști acceptând, cu mintea deschisă, opiniile altor oameni sau având părtășie din inițiativă proprie despre firile lor corupte și dezvăluindu-se așa cum sunt în fața celorlalți. Cu siguranță nu îi vei vedea având părtășie despre părerile eronate și absurde pe care le-au avut și despre felul în care le-au schimbat și categoric nu-i vei auzi recunoscând greșelile pe care le-au făcut sau neajunsurile pe care le au… Oricât de mult interacționează antihriștii cu alții, îi fac mereu pe oameni să creadă că ei nu au deloc corupție, că s-au născut sfinți și oameni desăvârșiți și că alții ar trebui să-i venereze. Oamenii care au cu adevărat rațiune nu sunt dispuși să fie stimați sau venerați de alții. Dacă alți oameni chiar îi stimează și-i venerează, ei consideră acest lucru rușinos, pentru că știu că sunt oameni corupți cu firi corupte și că nu au adevărurile-realități. Își cunosc propria măsură, așa că orice corupție dezvăluie și orice păreri greșite au, pot avea părtășie sinceră despre aceste lucruri și îi pot informa pe alții despre ele, iar asta îi face să se simtă foarte relaxați, liberi și fericiți. Nu consideră deloc că acest lucru este dificil de făcut. Chiar dacă alții îi judecă, îi desconsideră, îi fac proști sau îi disprețuiesc, ei nu se supără foarte tare. Dimpotrivă, consideră că este un lucru foarte normal și pot să-l abordeze corect. Întrucât oamenii au firi corupte, vor dezvălui corupție în mod firesc. Indiferent dacă recunoști sau nu, aceasta este o realitate. Dacă îți poți recunoaște propria corupție, este un lucru bun și este și mai bine dacă alții o pot vedea clar. În felul acesta, nu te vor venera sau stima. Oamenii care înțeleg adevărul și au o oarecare rațiune pot să-și deschidă inimile și să aibă părtășie despre cunoașterea de sine; acest lucru nu li se pare dificil. Însă, pentru antihriști, este foarte dificil. Ei îi consideră idioți pe cei care vorbesc deschis într-un mod pur și îi privesc ca pe niște nesăbuiți pe cei care vorbesc despre cunoașterea lor de sine și vorbesc cu onestitate. Prin urmare, antihriștii îi desconsideră complet pe acei oameni. Dacă cineva poate înțelege adevărul și toți îl aprobă în mod deosebit, antihriștii vor considera acea persoană incomodă, un spin în coastele lor și o vor judeca și condamna. Vor respinge practicile corecte și lucrurile pozitive pe care le are acea persoană și le vor face să pară o înțelegere incorectă și denaturată. Indiferent cine face un lucru benefic pentru biserică sau pentru frați și surori, antihriștii se vor gândi la moduri de a-l deprecia, lua în râs și ridiculiza; oricât de bun a fost lucrul pe care l-a făcut sau oricâte beneficii le-a adus oamenilor, antihriștii nu vor considera că este demn de menționat și-l vor banaliza și minimiza, diminuându-l până într-acolo încât pare complet lipsit de valoare. Pe când, dacă antihriștii fac puțin bine, vor face tot ce le stă în putință ca să exagereze și să sporească acel lucru, făcându-i pe toți să-l vadă, să știe că ei l-au făcut și că a fost serviciul lor merituos, astfel încât frații și surorile să-i vadă cu un respect deosebit, să-i poarte mereu în gând, să se simtă foarte îndatorați față de ei și să-și amintească lucrurile care sunt bune la ei. Toți antihriștii sunt capabili să acționeze în felul acesta, la fel ca și aceia care au firea antihriștilor. În privința asta, antihriștii nu sunt diferiți de fariseii ipocriți; de fapt, sunt mai răi decât ei. Acestea sunt cele mai obișnuite și evidente manifestări tipice ale antihriștilor.

Ce atitudine tăinuiesc antihriștii atunci când fac lucruri? Vor să facă lucruri bune în fața altora și vor să facă lucruri rele în secret. Vor ca toată lumea să știe despre lucrurile bune pe care le fac și să ascundă lucrurile rele, ca nimeni să nu afle despre ele, până într-acolo încât niciun cuvânt despre asta nu se va afla, iar ei se simt obligați să facă tot ce le stă în putință ca să le ascundă. Această fire a antihriștilor este dezgustătoare, nu-i așa? De ce acționează antihriștii în felul acesta? (Ca să-și păzească reputația și statutul.) Așa e. La suprafață, par să nu concureze pentru statut sau să nu spună vreun lucru de dragul acestuia, dar tot ce fac și spun este pentru a-și proteja și păstra statutul și pentru a avea un prestigiu înalt și un bun renume. Uneori, chiar se luptă pentru statut în cadrul unui grup, fără să lase pe nimeni să vadă că fac asta. Chiar dacă fac o recomandare pentru cineva, adică desfășoară câteva tipuri de lucruri pe care ar trebui să le facă, vor să facă persoana pe care o recomandă să se simtă foarte recunoscătoare față de ei și să știe că a avut șansa să îndeplinească această datorie doar datorită recomandării lor. Antihriștii nu vor rata niciodată o astfel de ocazie. Se gândesc: „Deși te-am recomandat, sunt în continuare conducătorul tău, așa că nu mă poți depăși.” Pasiunea antihriștilor pentru statut și reputație este destul de evidentă. Ca să concureze pentru statut și să și-l păzească, nu trec cu vederea nicio privire sau niciun cuvânt necugetat din partea nimănui, cu atât mai mult nimic din ce se întâmplă în orice colț. Antihriștii observă toate aceste lucruri, mari sau mici, iar cuvintele rostite de alți oameni se tot repetă în mințile lor. Cu ce scop fac asta? Le place să se certe? Nu; în toate acestea, vor să găsească o cale și o oportunitate de a-și proteja statutul. Nu vor ca statutul sau renumele lor să sufere pierderi din cauza unei neglijențe sau a unei nepăsări de moment. De dragul statutului, au învățat cum să dobândească „pătrundere” în orice; ori de câte ori un frate sau o soră spune un lucru pe care ei îl consideră lipsit de respect sau exprimă o opinie care este în conflict cu a lor, nu vor s-o treacă cu vederea; iau lucrurile în serios, desfășurând cercetări detaliate și analize profunde și apoi găsesc un răspuns corespunzător ca să facă față celor spuse, până când statutul lor este bine stabilit în mințile tuturor și absolut de nezdruncinat. În momentul în care renumele le este afectat sau aud câteva cuvinte nefavorabile pentru acesta, vor depista rapid sursa și vor încerca să găsească scuze și raționamente cu care să-și restabilească reputația. Prin urmare, indiferent ce îndatoriri fac antihriștii, indiferent dacă acționează sau nu drept conducători sau lucrători, fiecare lucru cu care se ocupă și fiecare cuvânt pe care îl rostesc este de dragul statutului lor și nu poate fi separat de dorința lor de a-și proteja interesele. În adâncul inimilor lor, antihriștii nu au deloc conceptul de practicare a adevărului sau de a proteja interesele casei lui Dumnezeu. Prin urmare, esența antihriștilor poate fi definită precis după cum urmează: ei sunt dușmanii lui Dumnezeu; sunt o haită de diavoli și de satane care au venit să tulbure, să perturbe și să distrugă lucrarea casei lui Dumnezeu. Sunt lacheii Satanei; nu sunt oameni care-L urmează pe Dumnezeu, nici membri ai casei Lui, nici obiecte ale mântuirii lui Dumnezeu.

V-ați simțit mișcați de vreunul dintre lucrurile despre care am avut părtășie astăzi? Care parte v-a mișcat? (Ultima parte, adică atunci când Dumnezeu a disecat natura competitivă a antihriștilor.) Nu este un lucru bun să concurezi mereu. Acest comportament este legat de antihriști și de distrugere. Nu este o cale bună. Ce ar trebui să facă oamenii când au aceste manifestări și dezvăluiri? Ce alegere ar trebui să facă? Cum ar trebui să evite aceste lucruri? Acestea sunt problemele la care oamenii ar trebui să se gândească și la care ar trebui să chibzuiască cel mai mult acum și sunt, de asemenea, probleme pe care oamenii le întâlnesc în fiecare zi. Cum pot să se abțină să nu concureze când se întâmplă ceva și cum ar trebui să înlăture durerea și neliniștea din inima lor după ce concurează – aceasta este o problemă pe care fiecare persoană trebuie să o înfrunte. Oamenii au firi corupte, așadar concurează pentru prestigiu, profit și reputație și le este dificil să se abțină să concureze. Atunci, dacă o persoană nu concurează, asta înseamnă că a scăpat de firea și de esența antihriștilor? (Nu, acesta este doar un fenomen de suprafață. Dacă firea ei interioară nu este îndepărtată, atunci problema faptului că ea merge pe calea antihriștilor nu poate fi rezolvată.) Așadar, cum poate fi rezolvată problema faptului că ea merge pe calea antihriștilor? (Pe de o parte, trebuie să înțeleagă această chestiune și să vină înaintea lui Dumnezeu ca să se roage atunci când dezvăluie gânduri de a lupta pentru statut. În plus, trebuie să se dezvăluie așa cum este fraților și surorilor și apoi să se răzvrătească în mod conștient împotriva acestor gânduri incorecte. De asemenea, trebuie să-I ceară lui Dumnezeu să o judece, să o mustre, să o emondeze și să o disciplineze. Apoi va fi capabilă să pășească pe calea corectă.) Este un răspuns destul de bun. Totuși, acest lucru nu este ușor de obținut și este și mai greu pentru cei care iubesc prea mult reputația și statutul. A renunța la reputație și statut nu este ușor – ține de măsura în care oamenii urmăresc adevărul. Numai înțelegând adevărul, o persoană poate ajunge să se cunoască, să vadă clar deșertăciunea din spatele căutării faimei, a câștigului și a statutului și să vadă clar adevărul corupției omenirii. Numai atunci când o persoană ajunge cu adevărat să se cunoască, poate să renunțe la statut și reputație. Nu este ușor să te eliberezi de o fire coruptă. Dacă ai recunoscut că îți lipsește adevărul, că ești plin de neajunsuri și dezvălui prea multă corupție și totuși nu depui niciun efort în urmărirea adevărului și te deghizezi și te complaci în ipocrizie, făcându-i pe oameni să creadă că tu poți face orice, atunci acest lucru te va pune în pericol – mai devreme sau mai târziu, va veni o vreme când te vei lovi de un obstacol și vei cădea. Trebuie să recunoști că nu deții adevărul și să fii suficient de curajos pentru a înfrunta realitatea. Ai slăbiciuni, dezvălui corupție și ești plin de tot felul de neajunsuri. Acest lucru este normal, pentru că ești o persoană obișnuită, nu ești supraomenesc sau omnipotent și trebuie să recunoști acest lucru. Când alți oameni te disprețuiesc sau te batjocoresc, să nu reacționezi imediat cu antipatie pentru că lucrurile pe care le spun ei sunt neplăcute sau să te împotrivești acestora pentru că te crezi capabil și perfect – nu aceasta ar trebui să fie atitudinea ta față de astfel de cuvinte. Care ar trebui să fie atitudinea ta? Ar trebui să-ți spui: „Am defectele mele, tot ce are legătură cu mine este corupt și imperfect, iar eu sunt pur și simplu o persoană obișnuită. În ciuda faptului că ei mă disprețuiesc și mă batjocoresc, oare există vreun adevăr în asta? Dacă o parte din ceea ce spun este adevărată, atunci trebuie să o accept de la Dumnezeu.” Dacă ai această atitudine, este o dovadă că ești capabil să gestionezi corect statutul, reputația și lucrurile pe care alți oameni le spun despre tine. Statutul și reputația nu sunt cu ușurință date la o parte. Pentru cei care sunt oarecum înzestrați, au un anumit grad de calibru sau au o anumită experiență de lucru, să lase aceste lucruri deoparte este și mai greu. Deși uneori ar putea pretinde că le-au lăsat deoparte, ei nu pot face asta în inimile lor. Imediat ce situația le permite și au oportunitatea, vor lupta pentru faimă, câștig și statut, la fel cum au făcut înainte, pentru că toți oamenii corupți iubesc aceste lucruri, doar că aceia care nu sunt înzestrați sau nu au talente au o dorință puțin mai slabă de a urmări statutul. Cei care au cunoștințe, talente, care arată bine și au un capital deosebit, au o dorință foarte puternică de reputație și statut, până într-acolo încât sunt plini de această ambiție și dorință. Pentru ei, cel mai greu lucru de lăsat la o parte este acesta. Când nu au niciun statut, dorința lor este în stadiu incipient. Odată ce dobândesc statut, când casa lui Dumnezeu le încredințează o sarcină importantă și mai ales dacă au lucrat mulți ani și au multă experiență și capital, dorința nu mai este în curs de dezvoltare, ci a prins deja rădăcini, a înflorit și este pe cale să dea roade. Dacă o persoană are dorința și ambiția constantă de a face lucruri mărețe, de a deveni faimoasă, de a deveni o figură grozavă, apoi, imediat ce comit un mare rău, iar consecințele acestuia au efecte, ei vor fi complet terminați și eliminați. Și astfel, înainte ca acest lucru să ducă la o mare nenorocire, ei trebuie să schimbe rapid situația, cât încă este timp. Ori de câte ori faci ceva și în orice context, trebuie să cauți adevărul, să practici să fii o persoană cinstită și ascultătoare de Dumnezeu și să lași deoparte căutarea statutului și a reputației. Atunci când ai gândul și dorința constantă de a concura pentru statut, trebuie să îți dai seama la ce lucruri rele va duce acest tip de stare dacă este lăsată nerezolvată. Așa că nu pierde timpul în căutarea adevărului, depășește-ți dorința de a concura pentru statut cât este în stare incipientă și înlocuiește-o cu practicarea adevărului. Când practici adevărul, dorința și ambiția ta de a concura pentru statut vor fi diminuate și tu nu vei tulbura lucrarea bisericii. În acest fel, Dumnezeu Își va aminti de acțiunile tale și le va aproba. Prin urmare, ce încerc să subliniez? Următorul lucru: trebuie să scapi de dorințele și ambițiile tale înainte ca acestea să înflorească, să dea roade și să conducă la o mare nenorocire. Dacă nu te ocupi de ele cât timp sunt încă la început, vei rata o oportunitate grozavă; și, odată ce au condus la o mare nenorocire, va fi prea târziu pentru a le înlătura. Dacă îți lipsește chiar și voința de a te răzvrăti împotriva trupului, îți va fi foarte greu să pășești pe calea urmăririi adevărului; dacă întâmpini piedici și eșecuri în căutarea faimei, a câștigului și a statutului și nu-ți vii în fire, atunci acest lucru este periculos: există posibilitatea să fii eliminat. Când cei care iubesc adevărul se confruntă cu una sau două piedici și eșecuri în ceea ce privește reputația și statutul lor, ei pot să vadă clar că reputația și statutul nu au deloc valoare. Sunt capabili să se lepede complet de statut și de reputație și, chiar dacă nu vor avea niciodată statut, hotărăsc să continue să urmărească adevărul și să-și îndeplinească cum se cuvine datoria și să-și împărtășească mărturiile din experiență și, astfel, să dobândească rezultatul de a fi mărturie pentru Dumnezeu. Chiar și atunci când sunt adepți obișnuiți, tot sunt capabili să urmărească până la capăt și tot ceea ce își doresc este să primească aprobarea lui Dumnezeu. Numai aceștia sunt oameni care iubesc sincer adevărul și sunt hotărâți. Casa lui Dumnezeu a eliminat mulți antihriști și oameni răi, iar unii dintre cei care urmăresc adevărul, după ce văd eșecul antihriștilor, reflectează la calea aleasă de acei oameni și, de asemenea, reflectează asupra propriilor persoane și se cunosc pe ei înșiși. Din aceasta, ei dobândesc o înțelegere a intenției lui Dumnezeu, se hotărăsc să fie adepți obișnuiți și se concentrează pe urmărirea adevărului și pe a-și face bine datoria. Chiar dacă Dumnezeu spune că sunt făcători de servicii sau nulități josnice, e în ordine pentru ei. Vor încerca numai să fie persoane umile și adepți mărunți și nesemnificativi în ochii lui Dumnezeu, dar persoane care vor ajunge, în cele din urmă, să fie numite de către Dumnezeu ființe create acceptabile. Oameni ca aceștia sunt cei buni și cei pe care Dumnezeu îi aprobă.

Lui Dumnezeu Îi plac oamenii care urmăresc adevărul, iar oamenii pe care îi detestă cel mai mult sunt cei care urmăresc faima, câștigul și statutul. Unii oameni prețuiesc într-adevăr statutul și reputația, sunt profund atașați de ele, nu suportă să renunțe la ele. Ei simt întotdeauna că fără acestea nu există bucurie sau speranță în faptul de a trăi, că în această viață există speranță doar când trăiesc pentru statut și reputație și, chiar dacă au puțină faimă, vor continua să lupte, fără să renunțe niciodată. Dacă aceasta este gândirea și perspectiva ta, dacă inima ta este plină de astfel de lucruri, atunci ești incapabil să iubești și să urmărești adevărul, îți lipsesc direcția corectă și obiectivele potrivite în credința ta în Dumnezeu și ești incapabil să urmărești cunoașterea de sine, să lepezi stricăciunea și să trăiești chipul omului; lași lucrurile în voia lor când îți faci datoria, ești lipsit de orice simț al responsabilității și te mulțumești doar să nu faci răul, să nu provoci perturbări, să nu fii îndepărtat. Ar putea astfel de oameni să-și facă datoria la un standard acceptabil? Și ar putea fi mântuiți de Dumnezeu? Imposibil. Când acționezi de dragul reputației și al statutului, chiar te gândești: „Atât timp cât ceea ce fac nu este o faptă rea și nu constituie o tulburare, atunci, chiar dacă motivul meu este greșit, nimeni nu poate să-l vadă sau să mă condamne.” Tu nu știi că Dumnezeu cercetează totul amănunțit. Dacă nu accepți sau nu practici adevărul și ești disprețuit de Dumnezeu, totul s-a terminat pentru tine. Toți cei care nu au inimi cu frică de Dumnezeu se cred deștepți; de fapt, ei nici măcar nu știu când L-au ofensat. Unii oameni nu văd aceste lucruri clar; ei se gândesc: „Eu caut reputația și statutul doar pentru a face mai mult, pentru a-mi asuma mai multe responsabilități. Asta nu constituie o perturbare sau o tulburare a lucrării bisericii și cu siguranță nu dăunează intereselor casei lui Dumnezeu. Nu este o problemă majoră. Pur și simplu îmi iubesc și-mi protejez statutul, dar aceasta nu este o faptă rea.” La suprafață, o astfel de căutare poate părea a nu fi o faptă rea, dar la ce duce în cele din urmă? Vor câștiga astfel de oameni adevărul? Vor dobândi ei mântuirea? Categoric nu. Așadar, urmărirea reputației și a statutului nu este calea cea bună – merge exact în direcția opusă căutării adevărului. În concluzie, indiferent de direcția sau ținta căutării tale, dacă nu reflectezi asupra urmăririi statutului și a reputației și dacă ți se pare foarte dificil să lași aceste lucruri deoparte, atunci ele îți vor afecta intrarea în viață. Atâta vreme cât statutul are un loc în inima ta, va controla și influența pe deplin direcția din viața ta și țelurile pentru care te străduiești, caz în care îți va fi foarte greu să intri în adevărul-realitate, ca să nu mai vorbim despre dobândirea unor schimbări în firea ta; dacă vei fi în cele din urmă capabil să câștigi aprobarea lui Dumnezeu este, desigur, de la sine înțeles. Mai mult, dacă nu ești niciodată în stare să lași deoparte căutarea statutului, acest lucru îți va afecta capacitatea de a-ți face datoria în mod adecvat, ceea ce va face foarte dificil să devii o ființă creată acceptabilă. De ce spun asta? Nimic nu detestă Dumnezeu mai mult decât atunci când oamenii urmăresc statutul, întrucât urmărirea statutului este o fire satanică; este o cale greșită, se naște din corupția Satanei, e ceva condamnat de Dumnezeu și este chiar lucrul pe care Dumnezeu îl judecă și-l purifică. Nimic nu detestă mai mult Dumnezeu decât atunci când oamenii urmăresc statutul și, cu toate astea, tu tot concurezi cu încăpățânare pentru statut, îl prețuiești și-l protejezi în mod constant, încercând mereu să-l iei pentru tine. Și, în natură, nu sunt toate acestea potrivnice lui Dumnezeu? Statutul nu este rânduit pentru oameni de Dumnezeu; Dumnezeu le oferă oamenilor adevărul, calea și viața și, în cele din urmă, îi face să devină ființe create acceptabile, niște ființe create mărunte și insignifiante – nu cineva care are statut și prestigiu și este venerat de mii de oameni. Așadar, indiferent din ce perspectivă este privită, căutarea statutului este o fundătură. Indiferent cât de rezonabilă este scuza ta pentru a urmări statutul, această cale este totuși cea greșită și nu este aprobată de Dumnezeu. Indiferent cât de mult încerci sau cât de mare este prețul pe care îl plătești, dacă îți dorești statut, Dumnezeu nu ți-l va da; dacă nu este dat de Dumnezeu, vei eșua în lupta de a-l obține, iar dacă lupți în continuare, va exista un singur final: vei fi dezvăluit și eliminat, și vei da de o fundătură. Înțelegi asta, nu-i așa?

7 martie 2020