În continuare vom avea părtășie despre interesele lui Dumnezeu, interesele casei lui Dumnezeu și interesele bisericii. Să nu vorbim chiar acum despre faptul că poate să existe ceva în comun între aceste trei interese, adică, dacă atunci când vorbim despre un interes, acesta poate fi echivalat cu celelalte. Să vorbim mai întâi despre interesele lui Dumnezeu. Tocmai am menționat că interesele lui Dumnezeu includ gloria lui Dumnezeu, mărturia Lui, numele Lui și, mai cu seamă, planul de gestionare al lui Dumnezeu și răspândirea lucrării lui Dumnezeu, care sunt cele mai mari și mai importante lucruri în ceea ce-L privește pe Dumnezeu. Pentru moment, să nu menționăm gloria lui Dumnezeu, numele Lui, mărturia Lui, care sunt destul de îndepărtate de oameni. Să vorbim mai întâi despre lucrarea lui Dumnezeu. Ce lucrare face de fapt Dumnezeu? Care este conținutul acesteia? Care este natura ei? Ce aduce lucrarea lui Dumnezeu omenirii? Care anume este impactul ei asupra omenirii? Să vorbim mai întâi despre aceste lucruri. Așadar, ce anume este lucrarea lui Dumnezeu? (Mântuirea omenirii.) Acest subiect nu se poate schimba, scopul lucrării nu se poate schimba, adică acela de a mântui omenirea care este stăpânită de Satana și care a fost profund coruptă de Satana. Această lucrare are scopul de a mântui un grup de oameni care au fost corupți de Satana până într-acolo încât le lipsește orice asemănare umană, un grup de oameni care sunt plini de firile corupte ale Satanei și de firi care se împotrivesc lui Dumnezeu, pentru a-i determina să se schimbe, ca să aibă asemănare umană și ca să-i determine să înțeleagă adevărul și să înțeleagă și să pătrundă ce este just și ce nu este, care sunt lucrurile pozitive și care sunt lucrurile negative, felul în care oamenii ar trebui să viețuiască pentru a trăi asemănarea oamenilor adevărați și ce poziție ar trebui să adopte, astfel încât să se afle în poziția pe care Dumnezeu a predestinat-o oamenilor. Acestea sunt temele de bază ale lucrării lui Dumnezeu și voi toți le cunoașteți la nivel teoretic. Dacă înțelegeți cu adevărat intenția lui Dumnezeu, ar trebui să știți dacă Dumnezeu judecă oamenii pentru a-i condamna și a-i distruge sau pentru a-i purifica și a-i desăvârși și dacă Dumnezeu judecă și mustră oamenii ca să-i împingă în Adâncul cu foc sau ca să-i mântuiască și să-i aducă în lumină. Putem vedea cu toții că Dumnezeu exprimă atât de multe adevăruri, expune diversele stări corupte ale oamenilor, corectează devierile din credința lor și cele legate de noțiunile lor despre credință, conduce oamenii spre a înțelege adevărul, a trăi după cuvintele lui Dumnezeu și a trăi asemănarea ființelor umane adevărate și că unele rezultate au fost deja obținute printre aleșii lui Dumnezeu. Dumnezeu expune firile arogante ale oamenilor și îi împiedică să devină supraoameni sau oameni măreți, permițându-le să devină ființe create adevărate și oameni cu conștiință și rațiune; Dumnezeu expune esența ipocrită a fariseilor, permițându-le oamenilor să le vadă chipurile ipocrite și aducând oamenii în adevărul-realitate al cuvintelor lui Dumnezeu; Dumnezeu expune absurditatea culturii tradiționale și cătușele pe care aceasta le pune oamenilor și răul pe care li-l face, astfel încât oamenii să se poată elibera de cătușele culturii tradiționale și să fie capabili să accepte adevărul și să trăiască după cuvintele lui Dumnezeu… Toate acestea pot fi sintetizate după cum urmează: lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a oamenilor este aceea de a-i aduce înapoi de la tendințele lumii ticăloase la casa lui Dumnezeu și apoi de a-i învăța asiduu și de a-i aproviziona cu adevăr și cu viață, astfel încât ei să poată înțelege și să poată ști care sunt adevăratele principii de comportament și cum ar trebui să se poarte oamenii, ca să scape de răul pe care-l fac oamenilor tendințele ticăloase ale Satanei și diversele filosofii și otrăvuri satanice. De la început și până în prezent, Dumnezeu a făcut tot felul de lucrări, de la lucrarea Lui din Epoca Legii, la lucrarea Lui din Epoca Harului, până la lucrarea de judecată pe care El o face acum, în zilele de pe urmă. Acum că aceste trei etape ale lucrării lui Dumnezeu vă sunt clare, care anume este natura lucrării lui Dumnezeu în planul Său de gestionare de 6000 de ani? Cum ar trebui să fie definită? (Aceasta este cea mai justă cauză din rândul omenirii.) Așa e. Lucrarea lui Dumnezeu de a gestiona și a mântui omenirea se desfășoară de 6000 de ani și, în acești 6000 de ani, Dumnezeu, neobosit, a îndurat, a așteptat și a vorbit, conducând omenirea până acum. Dumnezeu nu a renunțat, iar această lucrare pe care o face Dumnezeu este cea mai justă cauză în rândul omenirii. Privind lucrurile din perspectiva naturii lucrării lui Dumnezeu, sunt interesele lui Dumnezeu cele mai juste și mai legitime? (Da.) Dacă interesele lui Dumnezeu sunt apărate, ce se va întâmpla cu omenirea? Omenirea poate continua să supraviețuiască bine, să trăiască asemănarea oamenilor, să trăiască în cadrul legilor pe care le-a formulat Dumnezeu pentru toate lucrurile și să se bucure de tot ce i-a oferit Dumnezeu omenirii, iar ființele umane vor deveni astfel adevărate stăpâne ale tuturor lucrurilor. Este necesar să vedeți că lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu este, în cele din urmă, în interesul suprem al oamenilor. Așadar, atunci lucrarea lui Dumnezeu de a mântui omenirea nu este cea mai justă cauză în rândul omenirii? Acest lucru este de netăgăduit și dincolo de orice îndoială – este cea mai justă cauză. Prin urmare, dacă cineva, pentru propriile interese, ar merge atât de departe, încât să prejudicieze interesele casei lui Dumnezeu și să împiedice răspândirea lucrării lui Dumnezeu, ce persoană este aceasta? În mod evident, este un nemernic ticălos și un diavol. Dumnezeu doar aprovizionează omenirea, fără să ceară nimic în schimb. În timp ce Dumnezeu face lucrarea care este în beneficiul suprem al omenirii și Își asumă cea mai justă cauză, oamenii nu numai că nu Îl apreciază pe Dumnezeu sau nu Îi mulțumesc și nu se gândesc să-L răsplătească, ci, din contră, perturbă, tulbură și subminează lucrarea lui Dumnezeu și își urmăresc interesele personale. Astfel de oameni nu au deloc conștiință sau rațiune. Mai merită să fie numiți oameni? Sunt adevărați diavoli și satane! Din moment ce Dumnezeu nu îi poate emoționa pe oameni, deși face toate astea, oare mai au ei inimă? Nu, nu au. Faptul că nu au inimă înseamnă că nu au conștiință. Astfel de oameni nu au niciun simț al conștiinței. Când umanității cuiva îi lipsește conștiința, acea persoană nu mai este om, ci un animal, un diavol și o satană. Este un lucru evident. Dumnezeu este hotărât să plătească orice preț și lucrează neobosit pentru ca oamenii să fie mântuiți. Chiar dacă oamenii înțeleg greșit sau se îndoiesc, Dumnezeu a fost mereu răbdător și continuă să-i aprovizioneze, spunându-le neîncetat diverse aspecte ale adevărului, făcându-i să înțeleagă puțin câte puțin, făcându-i să reflecteze și să examineze și permițându-le să înțeleagă inima lui Dumnezeu și să o pătrundă cu mintea. Iar când oamenii aud aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, se emoționează și varsă câteva lacrimi, dar când se întorc, nu numai că nu țin cont de intențiile lui Dumnezeu, dar continuă să urmărească binecuvântările și interesele personale. Spuneți-Mi, oare astfel de oameni nu au conștiință, nici rațiune? Ce le lipsește cel mai mult unor asemenea oameni? Cel mai mult le lipsesc conștiința și rațiunea, cel mai mult le lipsește umanitatea. Dumnezeu îndură tot felul de suferințe, cu cea mai mare răbdare, pentru a lucra și a mântui oamenii, dar aceștia tot Îl înțeleg greșit, I se împotrivesc constant, își apără constant propriile interese fără să țină cont deloc de interesele casei lui Dumnezeu și vor mereu să ducă o viață minunată, dar nu vor să contribuie la gloria lui Dumnezeu – există vreo umanitate despre care să vorbim în toate aceste lucruri? Deși oamenii își proclamă în gura mare mărturia pentru Dumnezeu, în inimile lor spun: „Aceasta este lucrarea pe care am făcut-o, care a dat rezultate. Și eu am depus efort, și eu am plătit un preț. De ce să nu mărturisesc pentru mine?” Vor mereu să fie părtași la gloria și la mărturia lui Dumnezeu. Sunt oamenii vrednici de astfel de lucruri? Cuvântul „glorie” nu le aparține oamenilor. Nu Îi poate aparține decât lui Dumnezeu, Creatorului, și nu are nimic de-a face cu ființele umane create. Chiar dacă depun efort și cooperează, oamenii sunt totuși sub conducerea lucrării Duhului Sfânt. Dacă nu există o lucrare a Duhului Sfânt, ce pot face oamenii? Cuvântul „mărturie” nu le aparține nici el oamenilor. Indiferent dacă este vorba despre substantivul „mărturie” sau despre verbul „a mărturisi”, ambele cuvinte în sine nu au nicio legătură cu ființele umane create. Numai Creatorul este vrednic de a fi mărturisit și este vrednic de mărturia oamenilor. Acest lucru este determinat de identitatea, statutul și esența lui Dumnezeu și, de asemenea, de faptul că tot ce face Dumnezeu provine din eforturile Lui, iar Dumnezeu merită să aibă toate acestea. Ceea ce pot face oamenii este cu siguranță limitat și totul este rezultatul luminării, conducerii și îndrumării Duhului Sfânt. Cât despre natura umană, oamenii devin aroganți odată ce înțeleg câteva adevăruri și pot face puțină lucrare. Dacă nu sunt însoțiți deloc de judecata și mustrarea din partea lui Dumnezeu, nimeni nu poate ajunge la supunere față de Dumnezeu și nu poate mărturisi pentru El. Ca urmare a predestinării de la Dumnezeu, este posibil ca oamenii să aibă câteva daruri sau talente speciale, să fi învățat o profesie, să fi dobândit aptitudini sau să aibă puțină istețime și astfel devin insuportabil de aroganți și vor constant ca Dumnezeu să-Și împartă gloria și mărturia cu ei. Nu este un lucru irațional? Este extrem de irațional. Asta arată că ei adoptă poziția greșită. Nu se consideră ființe umane, ci o rasă aparte, supraoameni. Oamenii care nu-și cunosc identitatea și esența și nu știu ce poziție ar trebui să adopte nu au deloc conștiință de sine. Umilința acestor oameni nu este un lucru care provine din înjosire – oamenii sunt smeriți și umili de la început. Umilința lui Dumnezeu este un lucru care provine din înjosire. A spune că oamenii sunt smeriți înseamnă a-i înălța – de fapt, sunt umili. Oamenii vor mereu să concureze pentru faimă, câștig și statut și să concureze cu Dumnezeu pentru aleșii Lui. În felul acesta, joacă rolul Satanei, iar aceasta este natura Satanei. Chiar sunt urmași ai Satanei, fără nici cea mai mică diferență. Să presupunem că Dumnezeu le dă oamenilor puțină autoritate și putere, să presupunem că ei pot arăta semne și minuni și pot face câteva lucruri extraordinare și să presupunem că fac totul conform cerințelor lui Dumnezeu și le respectă întocmai. Însă pot ei să-L depășească pe Dumnezeu? Nu, niciodată. Oare abilitățile Satanei, arhanghelul, nu sunt mai mari decât ale oamenilor? Vrea mereu să-L depășească pe Dumnezeu, dar care este rezultatul final? În final, trebuie să coboare în Adânc. Dumnezeu va fi pentru totdeauna întruchiparea dreptății, pe când Satana, diavolul și arhanghelul, va fi pentru totdeauna întruchiparea ticăloșiei și reprezentantul forțelor ticăloșiei. Dumnezeu va fi just pentru totdeauna, iar acest fapt nu poate fi schimbat. Aceasta este partea excepțională și extraordinară a lui Dumnezeu. Chiar dacă ființele umane obțin de la Dumnezeu toate adevărurile Lui, ele sunt doar ființe umane create, lipsite de însemnătate, și nu Îl pot depăși pe Dumnezeu. Aceasta este diferența dintre omenire și Dumnezeu. Oamenii nu pot exista decât într-o manieră ordonată, în cadrul tuturor regulilor și legilor formulate de Dumnezeu, și pot gestiona tot ce a creat Dumnezeu doar în cadrul acestor reguli și legi. Oamenii nu pot crea nicio ființă și nici nu pot schimba soarta omenirii – acesta este un fapt. Ce indică acest fapt? Că oricât de multă autoritate și oricât de multe abilități îi oferă Dumnezeu omenirii, în final, nimeni nu poate depăși autoritatea lui Dumnezeu. Oricât de mulți ani sau oricât de multe generații sau oricât de mulți oameni există, ei nu pot exista vreodată decât sub autoritatea și suveranitatea lui Dumnezeu. Aceasta este un fapt imuabil pentru totdeauna, unul care nu se va schimba în vecii vecilor!

Ce simțiți după ce auziți aceste lucruri? Unii oameni spun: „Înainte mă gândeam la aceste lucruri în conștiința mea, dar, fără să vreau, am ajuns să simt că abilitățile mele sporeau. Pe măsură ce înaintam în vârstă, gândurile mele se maturizau și ele, iar eu mă puteam gândi la multe probleme mai pe larg și, pe măsură ce ascultam mai multe din cuvintele lui Dumnezeu, puteam înțelege câteva dintre intențiile Lui, așa că simțeam că eram puternic și că nu aveam nevoie ca Dumnezeu să aibă suveranitate asupra mea. În mod inconștient, am ajuns să simt că eram capabil și că Îl câștigasem pe Dumnezeu.” Este acesta un sentiment bun? (Nu.) În ce fel nu este bun? Acesta nu este un semn bun. Așadar, ce este un semn bun? Cu cât oamenii trăiesc mai mult, cu atât mai mult simt: „Ființele umane sunt ca praful și inferioare furnicilor. Oricât de puternici sau de demni sunt oamenii, oricât de multă doctrină înțeleg sau oricât de mature le sunt gândurile, ei nu pot depăși suveranitatea lui Dumnezeu.” Cu cât oamenii trăiesc mai mult, cu atât mai mult simt măreția și atotputernicia autorității lui Dumnezeu. Cu cât oamenii trăiesc mai mult, cu atât mai mult simt cât de nesemnificativi sunt. Cu cât trăiesc mai mult, cu atât mai mult simt caracterul de nepătruns al lui Dumnezeu. O astfel de stare de spirit este normală. Aveți o asemenea stare acum? Nu încă, așa-i? Încă sunteți adesea în mijlocul unei lupte, oscilând pe muchia intereselor și uneori chiar trimițând mici semnale, spunând: „Cum se face că Dumnezeu nu împarte cu mine puțin din interesele Lui? De ce nu-mi face complimente? De ce nu îi face pe oamenii din jurul meu să mă aprecieze? De ce nu îi face pe oameni să fie martori pentru mine? Am plătit un preț și am adus contribuții. Cum mă va răsplăti Dumnezeu?” Încă vă complăceți adesea într-o mentalitate de îngâmfare, de mulțumire de sine. Deseori nu știți cine sunteți și adesea simțiți că sunteți capabili. Această situație este anormală. Acesta nu este progres în viață. Cum se numește acest lucru? Firi corupte care izbucnesc din nou. Unii oameni sunt puțin mai modești și mai discreți atunci când nu au adus nicio contribuție. Odată ce fac ceva important, aduc câteva contribuții și simt că au capital, când văd oamenii din jurul lor, se întreabă: „De ce nu-mi raportezi contribuțiile? Toți sunteți martori pentru numele și esența lui Dumnezeu, așa că de ce nu faceți o prezentare despre mine? Chiar dacă nu sunteți martori pentru mine, puteți pur și simplu să faceți o prezentare despre mine. Eu, sora cutare, cred în Dumnezeu de 25 de ani. Acum am 45 de ani, încă nu sunt căsătorită, sunt singură și am urmărit cu devotament și entuziasm până în ziua de azi. Întrucât sunt un stâlp al bisericii, de multe ori am fost trecută pe lista persoanelor căutate de guvernul comunist chinez, am fost hăituită și m-am ascuns în tot felul de locuri, mergând dintr-un loc în altul în mai mult de zece provincii, înainte să mă mut în străinătate. După toate acestea, am continuat să slujesc drept persoana responsabilă cu lucrări importante ale casei lui Dumnezeu, timp în care am avut multe sugestii, idei și concepte constructive pentru anumite treburi din casa lui Dumnezeu, aducând o contribuție de neuitat la progresul lucrării bisericii și la răspândirea Evangheliei Împărăției lui Dumnezeu. De ce nu mă prezentați în felul acesta? De ce nu-mi dă Dumnezeu niște circumstanțe și ocazii pentru a-mi etala talentele, astfel încât să afle toată lumea despre mine și să mă cunoască? De ce ne reprimă Dumnezeu mereu? În casa lui Dumnezeu nu prea suntem liberi, nici nu prea suntem relaxați, descătușați sau fericiți!” Ea chiar vrea să fie relaxată, descătușată și fericită. Cum te putem face să fii relaxată, descătușată și fericită? Punându-te în fruntea clasamentului? Apoi, după ce te-am pus în vârf, să-ți facem o prezentare: în lume, această persoană a fost un doctor celebru, care a câștigat premiul întâi pentru doctori celebri ai națiunii, iar numele ei a fost inclus ulterior în Enciclopedia medicilor celebri din lume. A scris multe articole și, după ce a venit în casa lui Dumnezeu, a continuat să fie o persoană de bază și talentată, iar acum a devenit conducătoare superioară. Oare atunci va fi fericită? Se va gândi: „Sunt o persoană talentată. În trecut am fost o celebritate și, după ce am venit în casa lui Dumnezeu, sunt în continuare o celebritate. Sunt ca aurul care strălucește oriunde îl pui și nimeni nu-i poate opri strălucirea. Aceste abilități ale mele sunt evidente! Deși Dumnezeu nu este martor, aceste fapte sunt mărturie răsunătoare pentru mine.” Ce crezi despre această opinie? Dacă nu poți renunța la urmărirea faimei și a câștigului o singură zi, atunci ești în continuare legat de faimă, câștig și statut și nu poți fi cu adevărat relaxat și fericit. Atât timp cât ești legat, restricționat și încătușat de faimă și câștig, nu vei progresa în urmărirea adevărului, ci doar vei rămâne blocat acolo unde ești. Unii oameni ar putea întreba: „Oare voi da înapoi?” Realitatea este că, atât timp cât nu înaintezi, ești blocat pe loc sau dai înapoi. Asta arată că acest lucru este natura-esență pe care o ai și că, indiferent de câți ani crezi în Dumnezeu, nu vei face niciodată progrese și, chiar până la sfârșit, este posibil să continui să faci foarte mult rău. Se poate spune cu certitudine că vei fi dezvăluit. Odată ce o astfel de persoană are mediul potrivit, odată ce a câștigat statut, ambiția ei va fi expusă. De fapt, fără acest mediu și fără statut, nu ar avea nicio ambiție? Tot ar avea-o. Ea este doar acest lucru și această esență, iar ambiția ei nu poate fi stăpânită. Odată ce are mediul potrivit, va „exploda” dintr-odată, nicio constrângere nu o va stăvili și va începe să facă rău, iar chipul ei urât, al unui diavol, va fi complet expus. Acesta este un caz de dezvăluire. Ar trebui să înțelegi cuvântul „dezvăluire” în felul următor: Dumnezeu nu a intenționat să te dezvăluie, Dumnezeu a vrut să-ți dea o șansă să practici, dar nu ai știut să apreciezi un lucru bun și chiar te-ai dat în spectacol. Nu meritai să fii dezvăluit? Este alegerea ta. Dumnezeu nu intenționează să te dezvăluie și să te elimine. Motivele și ambițiile tale au fost cele care te-au dezvăluit. Pe cine altcineva poți să dai vina?

În ceea ce privește interesele oamenilor și interesele lui Dumnezeu, am avut întrucâtva suficient de multă părtășie despre adevăr în această privință? Ce sunt interesele personale ale oamenilor? Ele sunt lucrurile pe care oamenii le urmăresc, inclusiv faima, câștigul și statutul, ambiția și dorința de a primi binecuvântări, precum și vanitatea și mândria oamenilor, familia, rudele, interesele materiale și așa mai departe. Esența intereselor oamenilor este egoistă și detestabilă, ticăloasă și satanică, contrară adevărului și perturbă, tulbură și distruge lucrarea casei lui Dumnezeu, pe când interesele lui Dumnezeu sunt cea mai justă cauză de a mântui omenirea și reprezintă iubirea, lucrarea, sfințenia și dreptatea lui Dumnezeu. Prin urmare, Dumnezeu Își apără interesele în mod justificat. Apără o cauză dreaptă. Asta nu se întâmplă pentru că Dumnezeu este egoist și vrea să-Și apere propria demnitate. Este un lucru just și legitim și este în beneficiul suprem al rasei umane pe care Dumnezeu o mântuiește. Doar atunci când Dumnezeu Își apără interesele, omenirea poate fi astfel mântuită și poate astfel câștiga beneficii mai mari, poate obține adevărul, calea și viața și doar atunci pot oamenii să devină, în cele din urmă, adevărate ființe create și să trăiască în cadrul legilor și regulilor stabilite de Dumnezeu și să trăiască în mijlocul tuturor lucrurilor pe care Dumnezeu le-a creat pentru ei și doar atunci poate omenirea să obțină bucurie și o viață cu adevărat frumoasă. Oare toate aceste lucruri pe care le face Dumnezeu reprezintă o cauză justă? Este extrem de justă! Această lucrare și această gestionare făcută de Dumnezeu, precum și toate treburile din cadrul bisericii, care implică mântuirea omenirii de către Dumnezeu – precum răspândirea Evangheliei, turnarea filmelor, scrierea articolelor de mărturie, crearea videoclipurilor, traducerea cuvintelor lui Dumnezeu și menținerea ordinii normale a vieții bisericești – aceste treburi sunt importante și trebuie să fie garantate. Mai există și aspectul garantării vieții tuturor aleșilor lui Dumnezeu care își fac îndatoririle. Deși este o slujbă modestă, similară serviciilor de sprijin și nu pare să aibă prea mare legătură cu lucrarea principală a casei lui Dumnezeu, este, de asemenea, foarte importantă și este necesar să o menționăm aici. Lucruri normale precum mâncarea, îmbrăcămintea, cazarea și transportul – acestea sunt lucrurile pe care Dumnezeu le furnizează pentru oameni și sunt, de asemenea, cele mai legitime nevoi fizice pe care ar trebui să le aibă oamenii cu umanitate normală. Dumnezeu nu îi va priva pe oameni de aceste nevoi, ci, mai degrabă, El trebuie să le apere. Dacă tulburi, perturbi și subminezi mereu lucrurile pe care Dumnezeu vrea să le apere, dacă ești mereu disprețuitor față de astfel de lucruri și ai mereu noțiuni și opinii despre ele, atunci Îl contești pe Dumnezeu și I te împotrivești. Dacă nu consideri că lucrarea lui Dumnezeu și interesele casei lui Dumnezeu sunt importante și vrei mereu să le subminezi, vrei mereu să provoci distrugere sau vrei mereu să profiți de pe urma lor, să înșeli sau să delapidezi, nu cumva Dumnezeu Se va mânia atunci pe tine? (Ba da.) Care sunt consecințele mâniei lui Dumnezeu? (Vom fi pedepsiți.) Cu siguranță. Dumnezeu nu te va ierta, categoric nu! Pentru că lucrurile pe care le faci dărâmă și distrug lucrarea bisericii, iar acest lucru este contrar lucrării și intereselor casei lui Dumnezeu. Acesta este un rău teribil, înseamnă să intri în rivalitate cu Dumnezeu și este un lucru care ofensează direct firea lui Dumnezeu. Cum să nu Se mânie Dumnezeu pe tine? Dacă unii oameni, pentru că au un calibru slab, nu sunt competenți în lucrarea lor și, fără să vrea, fac lucruri care provoacă perturbări și tulburări, acesta este un lucru scuzabil. Totuși, dacă, din cauza intereselor tale personale, devii invidios, intri în conflicte și, intenționat, perturbi, tulburi și distrugi lucrarea casei lui Dumnezeu, aceasta este considerată o încălcare voită și reprezintă o ofensă la adresa firii lui Dumnezeu. Oare te va ierta Dumnezeu? Dumnezeu face lucrarea planului Său de gestionare de 6000 de ani și toate eforturile Lui minuțioase sunt concentrate în aceasta. Dacă cineva I se opune lui Dumnezeu, prejudiciază voit interesele casei lui Dumnezeu și își urmărește voit interesele personale, prestigiul personal și statutul, în detrimentul casei lui Dumnezeu, și nu ezită să dărâme lucrarea bisericii, obstrucționând-o și distrugând-o, și chiar provocând daune materiale și financiare enorme casei lui Dumnezeu, credeți că asemenea oameni ar trebui să fie iertați? (Nu, nu ar trebui.) Spuneți cu toții că nu ar trebui să fie iertați, așadar, este Dumnezeu mânios pe astfel de oameni? Sigur că este. Dumnezeu a făcut o treabă măreață exprimând adevărul și mântuindu-i pe oameni și a depus întregul Său efort minuțios pentru acest lucru. Dumnezeu ia foarte în serios această cauză justă; tot efortul Său minuțios a fost depus pentru acești oameni pe care vrea să-i mântuiască. De asemenea, toate așteptările Lui sunt direcționate către acești oameni și rezultatul final și gloria pe care vrea să le obțină din planul Lui de gestionare de 6000 de ani vor fi toate realizate asupra acestor oameni. Dacă cineva devine rivalul lui Dumnezeu, se opune rezultatului acestei cauze, îl tulbură și îl distruge, oare Dumnezeu îl va ierta? (Nu.) Ofensează acest lucru firea lui Dumnezeu? Dacă tu continui să spui că Îl urmezi pe Dumnezeu, că urmărești mântuirea, accepți scrutarea și îndrumarea de la Dumnezeu și accepți judecata și mustrarea din partea lui Dumnezeu și li te supui, dar, în timp ce spui aceste cuvinte, totuși perturbi, tulburi și distrugi diversele lucrări ale bisericii și, din cauza perturbării, tulburării și distrugerii tale, din cauză că îți neglijezi sau îți abandonezi datoria sau din cauza dorințelor tale egoiste și de dragul de a-ți urmări propriile interese, interesele casei lui Dumnezeu, interesele bisericii și o mulțime de alte aspecte au fost prejudiciate, chiar până într-acolo, încât lucrarea casei lui Dumnezeu a fost grav tulburată și distrusă, atunci cum ar trebui să-ți evalueze Dumnezeu finalul în cartea vieții tale? Cum ar trebui să fii etichetat? Ar fi corect să fii pedepsit. Asta înseamnă să primești ce ți se cuvine. Ce înțelegeți acum? Cum sunt interesele oamenilor? (Ticăloase.) Interesele oamenilor sunt, de fapt, toate dorințele lor extravagante. Pe scurt, toate sunt ispite, toate sunt minciuni și toate sunt momeli folosite de Satana pentru a-i ispiti pe oameni. Urmărirea faimei, a câștigului și a statutului și urmărirea intereselor personale – asta înseamnă să cooperezi cu Satana, făcând rău, și să I te împotrivești lui Dumnezeu. Pentru a împiedica lucrarea lui Dumnezeu, Satana creează diverse medii pentru a-i ispiti, tulbura și induce în eroare pe oameni și pentru a-i împiedica să-L urmeze pe Dumnezeu și să fie capabili să I se supună. În schimb, ei cooperează cu Satana și îl urmează, ridicându-se voit ca să tulbure și să distrugă lucrarea lui Dumnezeu. Indiferent cât de multă părtășie are Dumnezeu despre adevăr, ei tot nu-și vin în fire. Indiferent cât de mult îi emondează casa lui Dumnezeu, ei tot nu acceptă adevărul. Nu I se supun deloc lui Dumnezeu, în schimb, insistă ca lucrurile să fie cum vor ei și să procedeze după bunul plac. Drept urmare, tulbură și distrug lucrarea bisericii, afectând grav progresul diverselor lucrări ale bisericii și provocând prejudicii enorme pătrunderii în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Acest păcat este prea mare, iar astfel de oameni sigur vor fi pedepsiți de Dumnezeu.