După ce vin în Occident, mulți chinezi vor să le insufle occidentalilor cultura lor tradițională și lucrurile pe care le consideră corecte și bune. De asemenea, occidentalii nu se lasă mai prejos și cred că și culturile lor tradiționale sunt foarte vechi. De exemplu, Roma Antică, Egiptul Antic și Grecia Antică au toate cuvântul „antic” în denumire, iar culturile lor sunt mai vechi de trei mii de ani. Din perspectiva acestui număr, există un anumit patrimoniu cultural aici, iar lucrurile produse de acest patrimoniu cultural sunt considerate de oameni a fi chintesența întregii vieți umane și suma lucrurilor esențiale care rezultă din viața, existența și comportamentul omenirii. Cum se numesc lucrurile esențiale transmise de omenire? Cultura tradițională. Generație după generație de oameni au transmis această cultură tradițională și toți oamenii cred, în inimile lor, că acesta este cel mai bun lucru. Indiferent dacă oamenii pot să adere la el sau nu, în general vorbind, oameni de toate rasele îl privesc ca fiind mai presus decât orice altceva și îl consideră ca fiind adevărul. Prin urmare, fiecare rasă de oameni are câteva lucruri tradiționale care rezistă la scrutare și care au o influență deosebit de profundă asupra lor și folosesc aceste lucruri ca să concureze și să se compare unul cu celălalt și chiar încearcă să se întreacă unul pe celălalt. De exemplu, chinezii spun: „Lichiorul nostru chinezesc baijiu este bun, are un conținut foarte ridicat de alcool!” Occidentalii spun: „Ce e așa grozav la lichiorul vostru? Conținutul de alcool este atât de ridicat, că te intoxici cu el și, în plus, dăunează foarte mult ficatului. Vinul roșu pe care îl bem noi, occidentalii, are un conținut de alcool redus, nu afectează prea mult ficatul și, de asemenea, îmbunătățește circulația sângelui.” Chinezii spun: „Și baijiul nostru îmbunătățește circulația sângelui și face o treabă foarte bună. De îndată ce îl bei, ți se urcă la cap și toată fața ți se înroșește. Acel vin roșu al vostru nu este suficient de puternic, nu te îmbeți indiferent cât de mult bei. Vezi, avem o cultură a alcoolului pentru consumul de alcool și o cultură a ceaiului pentru servirea ceaiului.” Occidentalii spun: „Și noi avem o cultură pentru servirea ceaiului și o cultură a cafelei pentru servirea cafelei, o cultură a alcoolului pentru consumul de alcool și, în prezent, avem chiar și o cultură fast-food.” Comparându-se unii cu ceilalți, niciunul nu cedează și niciunul nu acceptă nimic de la nimeni. Cu toții cred că propriile lucruri sunt adevărul, dar, de fapt, niciunul dintre ele nu este adevărul. Lăsând la o parte non-credincioșii, cel mai deplorabil lucru este că nici măcar cei care cred în Dumnezeu – și, chiar mai rău, cei care au acceptat această etapă a lucrării timp de 20 sau 30 de ani – nu își dau seama că aceste lucruri nu sunt deloc adevărul. Există unii care spun: „Este în regulă să spunem că au legătură cu adevărul?” Nu este în regulă nici să spună că au legătură. Nu sunt adevărul, nu sunt asociate sau conectate în niciun fel cu adevărul, nu sunt la fel și nu sunt același lucru. La fel cum cuprul este tot cupru, indiferent cât de bine placat cu aur sau lustruit este, pe când aurul care nu este lustruit, strălucitor sau lucios este tot aur – ele nu sunt același lucru.

Există unii care întreabă: „Este ușor pentru oamenii care au primit o educație și o condiționare culturale tradiționale destul de bune să accepte adevărul?” Nu, acestea sunt două chestiuni separate. Doar stilurile lor de viață sunt oarecum diferite, dar atitudinile oamenilor față de acceptarea adevărului, diversele lor gânduri și păreri și măsura corupției întregii rase umane sunt la fel. Când Dumnezeu a început să vorbească în această etapă a lucrării Sale, aceea a zilelor de pe urmă, El a vorbit în contextul chinezilor și lor le-a adresat cuvintele Lui. Au trecut 30 de ani, iar când aceste cuvinte s-au răspândit la toate diversele rase din alte părți ale Asiei și în locuri precum Europa și America și așa mai departe, după ce oamenii le-au citit, indiferent dacă ei sunt negri, albi, bruni sau galbeni, toți spun: „Aceste cuvinte vorbesc despre noi.” Cuvintele lui Dumnezeu expun firea coruptă a tuturor ființelor umane. Câțiva oameni spun: „Toate aceste cuvinte vă sunt adresate vouă, chinezilor. Vorbesc despre firile corupte ale voastre, ale chinezilor, pe care noi nu le avem.” Doar foarte puțini oameni, cei lipsiți de înțelegere spirituală, ar spune astfel de lucruri. În trecut, sud-coreenii aveau felul acesta de înțelegere greșită. Credeau că sud-coreenii trăiau sub un regim social democratic și liber și că erau influențați de cultura creștină, precum și de mii de ani de cultură coreeană, așa că rasa lor era mai distinsă și mai nobilă decât a chinezilor. De ce credeau asta? Pentru că, după ce mulți chinezi au ajuns în Coreea de Sud, au făcut locurile în care s-au dus mai neigienice și mai zgomotoase, furturile și criminalitatea au sporit, iar asta a avut unele efecte adverse asupra climatului social. Prin urmare, frați și surori din Coreea de Sud credeau despre chinezi că „sunt urmașii marelui balaur roșu și descendenți ai lui Moab. Noi, sud-coreenii, nu am fost corupți de marele balaur roșu”. Ce insinuau spunând asta? Că „noi nu am fost corupți de marele balaur roșu, așa că nu suntem la fel de corupți precum chinezii. Chinezii sunt mai corupți decât noi. Suntem mai buni decât chinezii”. Ce vor să spună prin „mai buni”? (Că se comportă mai bine.) Pe de o parte, este despre comportament. Pe de altă parte, credeau din adâncul inimii despre cultura tradițională, pe care națiunea sud-coreeană a produs-o și a acceptat-o de la începutul istoriei, că era nobilă, mai nobilă decât cultura și tradițiile națiunii chineze și că oamenii și rasa condiționate de acest fel de cultură tradițională au fost mai nobile decât cele condiționate de cultura tradițională chineză. Prin urmare, când citesc cuvintele lui Dumnezeu și au văzut că Dumnezeu spune: „Voi, gunoaie ieftine”, au crezut că El vorbea despre chinezi. Frații și surorile chineze au spus: „Când Dumnezeu spune «voi», Se referă la omenire.” Sud-coreenii au spus: „Nu este corect, Dumnezeu vorbește despre «voi», nu despre noi. Ceea ce insinuează Dumnezeu nu include sud-coreenii.” Asta au gândit ei. Adică, indiferent din ce unghi au privit lucrurile, punctele lor de vedere și perspectivele lor nu erau din perspectiva adevărului, cu atât mai puțin dintr-o perspectivă obiectivă și corectă. În schimb, ei au privit lucrurile din contextul unei rase și al unei culturi tradiționale. Prin urmare, indiferent cum au privit lucrurile, rezultatele ulterioare au fost în contradicție cu adevărul, pentru că, indiferent cum au privit lucrurile, punctul lor de plecare a fost mereu: „Tot ce are legătură cu națiunea noastră măreață sud-coreeană este drept, este standardul și este corect.” Au privit și au evaluat totul dintr-o perspectivă și un punct de plecare greșite; așadar, rezultatele, așa cum le-au perceput ei, au fost corecte sau greșite? (Greșite.) Cu siguranță au fost greșite. Așadar, care ar trebui să fie standardul după care se evaluează totul? (Adevărul.) Ar trebui să fie adevărul – acesta este standardul. Standardul lor în sine a fost greșit. Au evaluat toate lucrurile și toate evenimentele din perspectiva și punctul de vedere greșite, așa că rezultatele evaluării au fost cu siguranță greșite, nedrepte, incorecte și cu atât mai puțin obiective. Prin urmare, le-a fost dificil să accepte câteva lucruri străine și, în plus, gândirea lor a fost extremă, închisă, îngustă și predispusă la impetuozitate. De unde provenea impetuozitatea lor? Problema era că, indiferent ce spuneau, trebuiau să menționeze „măreața noastră națiune sud-coreeană” și insistau să adauge cuvântul „măreața”. Ce înseamnă „măreață”? Nu cumva acest cuvânt, „măreață”, reprezintă aroganță? Dacă tu călătorești în jurul lumii sau te uiți într-un atlas, cât de mare este Coreea de Sud? Dacă ea chiar ar fi mai mare decât alte țări și chiar ar putea să fie numită măreață, atunci, în regulă, spune-i „măreață”. Dar, comparativ cu alte țări de pe pământ, Coreea de Sud nu este un loc mare, deci de ce insiști să o numești „măreață”? În plus, indiferent dacă o țară este mare sau mică, regulile și cultura tradițională pe care le generează nu vin de la Dumnezeu și categoric nu provin din adevăr. Asta pentru că, înainte ca o persoană să accepte adevărul și mântuirea lui Dumnezeu, toate ideile pe care le acceptă provin de la Satana. Ce le fac oamenilor toate ideile, părerile și cultura tradițională generate de Satana? Ceea ce fac este să îi inducă în eroare, să îi corupă, să îi lege și să-i restricționeze pe oameni, cu rezultatul că omenirea coruptă are gânduri înguste și extreme și păreri despre lucruri care sunt unilaterale și părtinitoare, chiar până într-acolo, încât sunt ridicole și absurde – acestea reprezintă consecințele coruperii omenirii de către Satana. Așadar, când oamenii din multe țări și chiar unele rase aud cuvintele „Dumnezeu S-a întrupat în China”, care este prima lor reacție? Un singur cuvânt – imposibil! Care cred că ar fi putut fi acel loc? (Israelul.) Așa e, Israelul. Oamenilor le place cel mai mult să respecte reglementări și să adere la noțiuni. Cred că Israelul este locul în care Dumnezeu a lucrat și, prin urmare, Dumnezeu ar trebui să Se arate în Israel sau în vreun imperiu puternic pe care ei îl venerează sau ei cred că Dumnezeu ar trebui să Se arate într-o țară care, în noțiunile și închipuirile lor, a fost cândva o civilizație străveche. China tocmai o astfel de țară nu este, așa că le este dificil să accepte mărturie că Dumnezeu S-a întrupat în China și doar acest lucru este suficient pentru a-i face să piardă această șansă de a fi mântuiți. Cine a provocat asta? (Ei înșiși.) Întrucât au o astfel de noțiune și au devenit răzvrătiți și nu caută deloc adevărul pentru a rezolva problema, și-au făcut singuri un rău teribil și au distrus această unică șansă de a obține mântuirea.

Multe dintre închipuirile și noțiunile pe care le au oamenii atunci când nu înțeleg adevărul și chiar unele dintre lucrurile pe care oamenii le venerează sunt ridicole și absurde. O doamnă sud-coreeană, care este în Statele Unite și căreia îi place această țară, intră în contact cu americanii și unul dintre ei o întreabă: „Se apropie Festivalul Primăverii. Chinezii ce mănâncă în timpul Festivalului Primăverii?” Ea spune: „Nu sunt chineză, sunt sud-coreeană.” Americanul răspunde: „Așadar, sud-coreenii nu sărbătoresc și ei Festivalul Primăverii?” La care ea spune: „Noi, sud-coreenii, nu sărbătorim Festivalul Primăverii.” Americanul spune: „Credeam că sud-coreenii sărbătoresc Festivalul Primăverii, la fel cum fac chinezii.” Ea răspunde pe un ton foarte abrupt: „Noi și chinezii nu suntem la fel! E corect să crezi că sărbătorim Festivalul Primăverii? Asta ne insultă grav demnitatea nouă, sud-coreenilor!” Sud-coreenii chiar nu sărbătoresc Festivalul Primăverii? (Îl sărbătoresc.) De fapt, sud-coreenii sărbătoresc și ei Festivalul Primăverii. Așadar, de ce a spus că sud-coreenii nu-l sărbătoresc? Să discutăm această chestiune. E corect sau nu să sărbătorească Festivalul Primăverii? Puteți explica clar această chestiune? Pentru străini, sărbătorirea Festivalului Primăverii în sine nu este un lucru rușinos. Este un ritual special care comemorează o zi importantă în viețile oamenilor. Pentru oamenii care trăiesc în această lume a culturii tradiționale, sărbătorirea Festivalului Primăverii nu este un lucru greșit sau rușinos, deci de ce nu îndrăznește să recunoască femeia că sărbătorește Festivalul Primăverii? Pentru că, imediat ce recunoaște acest lucru, nu mai este occidentalizată, va fi etichetată drept o persoană foarte tradițională din estul Asiei, iar ea nu vrea ca oamenii să creadă că este o femeie tradițională din estul Asiei. Vrea ca oamenii să creadă că nu are tradiții din estul Asiei și că nu le înțelege sau chiar că nu știe nimic despre ele. De asemenea, vrea ca ei să știe că vorbește engleza fluent, își vopsește părul blond, poartă lentile de contact albastre, se îmbracă precum o occidentală și este la fel de îndrăzneață și lipsită de constrângeri, eliberată, independentă și perspicace precum femeile occidentale – așa vrea să fie privită de oameni. Prin urmare, sub influența acestei gândiri, ori de câte ori i se întâmplă ceva, felul în care se comportă va fi în conformitate cu această gândire. Ori de câte ori este întrebată dacă sud-coreenii sărbătoresc Festivalul Primăverii, răspunde: „Noi, sud-coreenii, nu sărbătorim Festivalul Primăverii.” Dacă apropiații i-ar spune: „Evident că sărbătorim Festivalul Primăverii, de ce spui că nu-l sărbătorim?”, ce ar răspunde? „Ești prost. Dacă spun că sărbătorim Festivalul Primăverii, nu ar ști că sunt o sud-coreeană tradițională?” Vrea ca oamenii să creadă că s-a născut și a crescut în Statele Unite. Dacă ai întreba-o: „Te-ai născut aici, dar de câte generații este familia ta aici?”, ar spune: „Strămoșii noștri au crescut aici.” Crede că acesta este un simbol al identității și al statutului, așa că merge atât de departe, încât să spună această minciună și nu îi este teamă că va fi descoperită de ceilalți. Ce fel de gândire este aceasta? Merită să mintă în privința asta? Merită riscul? Nu, nu merită. Chiar și o chestiune atât de neînsemnată poate expune gândurile și părerile unei persoane. Ce fel de gânduri și păreri sunt expuse? Unele fete din China sunt foarte drăguțe, dar ele insistă să își vopsească părul blond, să îl facă permanent, să poarte diverse nuanțe de lentile de contact care le schimbă culoarea ochilor și să se dea drept străine – este un lucru foarte bizar de văzut. De ce insistă să fie în felul acela? Oare descendența lor s-a schimbat după ce au început să se îmbrace în felul acela? Chiar dacă s-a schimbat, iar în viața viitoare se vor reîncarna în persoane albe sau persoane de o rasă pe care o apreciază – ce se va întâmpla atunci? Puteți vedea clar această chestiune? Dacă cineva insistă să se comporte cu un anumit stil și cu un anumit temperament și să se dea drept membru al unei națiuni sau al unei rase pe care o venerează, de ce face asta? Există vreo gândire de bază care guvernează acest lucru? Care este gândirea care îl guvernează? E ca în cazul acelei femei sud-coreene; când o întreabă americanii dacă știe să joace tenis de masă, ea spune: „Ce este tenisul de masă? Doar chinezii știu să-l joace. Noi jucăm tenis și golf.” Ce fel de persoană este aceea care se comportă și vorbește astfel? Nu este oarecum falsă? Tot ceea ce face este fals, iar viața devine atât de obositoare! V-ați comporta în felul acesta? Unii chinezi care au trăit zeci de ani în Occident nu mai știu să vorbească limba chineză atunci când se întorc în orașele lor natale. Este acesta un lucru rău? (Da.) Unii spun: „Nu trebuie să ne uităm rădăcinile. Dumnezeu spune și că oamenii nu ar trebui să-și uite rădăcinile. Dumnezeu este rădăcina oamenilor. Oamenii au fost creați de Dumnezeu și tot ce ține de oameni provine de la Dumnezeu, așadar, în calitate de ființe create, oamenii trebuie să-L venereze pe Dumnezeu – asta înseamnă să nu-ți uiți rădăcinile.” Nu așa stau lucrurile? Adevărul trebuie căutat în fiecare situație, dar oamenii nu caută adevărul și aderă doar la cultura tradițională. De ce? Unii oameni spun: „Nu ne uităm niciodată rădăcinile. Oriunde mergem, recunoaștem că suntem chinezi și că țara noastră este săracă și înapoiată. Nu ne vom uita niciodată rădăcinile.” Este corect? Pe de o parte, toate aceste probleme se datorează influenței și educației excesiv de profunde ale acestor așa-zise culturi tradiționale ale omenirii. Un alt aspect este că, până și după ce au ascultat predici atât de mulți ani, oamenii nu contemplă și nu caută cu atenție ce este adevărul. În schimb, folosesc adesea cultura tradițională și lucrurile decadente pe care le au deja, pe care le-au învățat deja și, prin urmare, sunt ferm întipărite, și le prezintă drept adevăruri. Acesta este cel de-al doilea aspect. În al treilea rând, după ce ascultă predici, oamenii nu caută adevărul în cuvintele lui Dumnezeu. În schimb, folosesc perspective tradiționale și cunoașterea și învățăturile din noțiunile umane pe care le cunosc deja ca să evalueze cuvintele lui Dumnezeu. Așadar, până în acest moment, deși oamenii au ascultat multe predici, așa-zisele principii de conduită și așa-zisele principii de îndeplinire a datoriei și de slujire a lui Dumnezeu pe care oamenii le transmit pe cale orală se bazează adesea și ele pe anumite cunoștințe, proverbe și zicale comune pe care le consideră corecte. De exemplu, dacă unii oameni fac ceva greșit și conducătorii bisericii sau frații și surorile îi emondează, ei se vor gândi: „Hm! Este exact așa cum se spune în zicale: «Execuția duce doar la rostogolirea capetelor» și «Să nu ridici mâna asupra unei fețe zâmbitoare». Am acceptat acest neajuns minor al meu cu răbdare și zâmbind – de ce mă tot expui din cauza lui?” La exterior, au ascultat și s-au supus ascultători, dar, de fapt, în adâncul inimilor lor, folosesc noțiuni tradiționale ca să îi contrazică și să îi sfideze pe conducătorii bisericii sau pe frați și pe surori. Care este motivul sfidării lor? Este că ei cred că zicalele: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor” și „Să nu ridici mâna asupra unei fețe zâmbitoare” sunt adevăruri veritabile și sunt corecte și că este greșit ca oricine să-i emondeze și să-i expună necontenit, fără niciun fel de sentimente, și cred că acest lucru nu este adevărul.

Ați dobândit o înțelegere mai profundă a adevărului din conținutul despre care tocmai am avut părtășie? (Da.) Unii ar putea spune: „Acum că ne-ai spus asta, nu știm ce principii ar trebui să respectăm când practicăm. Fără aceste culturi tradiționale și fără aceste noțiuni și cunoștințe, cum ar trebui să trăim? Cum ar trebui să acționăm? Fără ca aceste lucruri să ne guverneze, cum putem să deschidem gura și să predicăm cuvintele lui Dumnezeu? Fără aceste lucruri, oare nu a dispărut baza în care predicam cuvintele lui Dumnezeu? Așadar, atunci, cu ce am mai rămas?” Ei bine, ce le spun Eu lor este că, dacă într-adevăr nu ai aceste lucruri, îți va fi mai ușor să cauți adevărul și îți va fi mai ușor să accepți adevărul și să te întorci la Dumnezeu. Înainte, când deschideai gura, nu rosteai decât filosofii satanice și cunoștințe culturale precum: „Un om înțelept se supune circumstanțelor”, „Nu ridica mâna asupra unei fețe zâmbitoare”, „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor” și așa mai departe. Acum chibzuiești și te gândești: „Nu pot spune asta, toate aceste zicale sunt greșite, au fost repudiate și condamnate, așadar, ce ar trebui să spun? Apucă-te să citești cuvintele lui Dumnezeu cu blândețe și cum se cuvine și găsește baza din cuvintele lui Dumnezeu.” Oamenii își fac datoria și Îl urmează pe Dumnezeu, dar ori de câte ori deschid gura, nu rostesc decât aceste proverbe, zicale și unele lucruri și păreri pe care le capătă din cultura tradițională. Oricând i se întâmplă ceva, nicio persoană nu-L poate slăvi pe deplin pe Dumnezeu sau nu poate mărturisi pentru El și nu poate zice: „Dumnezeu spune asta” sau „Dumnezeu spune cealaltă”. Nimeni nu vorbește așa, nimeni nu deschide gura și înșiră cuvintele lui Dumnezeu. Nu poți înșira cuvintele lui Dumnezeu, ci doar pe cele din zicalele obișnuite; așadar, de ce anume este plină inima ta? De toate acele lucruri care provin de la Satana. Unii oameni, când conducătorul de echipă le verifică lucrarea, spun: „Ce verifici? Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești. Dacă te îndoiești mereu de mine, atunci de ce mă folosești? Pur și simplu găsește pe altcineva care s-o facă.” Cred că acesta este modul corect de a acționa și nu le permit celorlalți să îi supravegheze și să îi critice. Mai există și oameni care au suferit foarte mult făcându-și îndatoririle, dar, întrucât nu au căutat principiile și au provocat perturbări și tulburări în lucrarea bisericii, în cele din urmă, sunt înlocuiți și, pe deasupra, emondați. După ce ascultă câteva remarci acuzatoare, sunt sfidători și se gândesc: „Există o zicală: «Chiar dacă nu am avut nicio realizare, am îndurat greutăți; dacă nu greutăți, atunci oboseală.» Am făcut doar această mică greșeală, ce contează?” Pentru că mai întâi au învățat această zicală obișnuită și, prin urmare, ea le este adânc întipărită, guvernându-le și influențându-le gândurile, îi îndeamnă să o folosească – în acest mediu și după ce a avut loc această situație – drept bază pentru a sfida și a nu se supune tratamentului din partea casei lui Dumnezeu. Așa stând lucrurile, se mai pot ei supune? Le mai este ușor să accepte adevărul? Chiar dacă la exterior se supun, este din cauză că nu au de ales și este ultima soluție. Deși la exterior nu se împotrivesc, în inima lor există în continuare împotrivire. Este aceasta supunere adevărată? (Nu.) Asta înseamnă că fac lucrurile mecanic, nu este supunere adevărată. Aici nu există supunere, ci doar raționalizare, negativism și împotrivire. Cum au apărut această raționalizare, acest negativism și această împotrivire? Provin din această zicală: „Poate că nu mi-au fost recunoscute meritele; cu toate acestea, am încercat și am trudit.” Ce fel de fire a generat această zicală în acești oameni? Neascultare, intransigență, împotrivire și raționalizare. Ați dobândit o înțelegere mai profundă a adevărului din această părtășie? Odată ce vei diseca și desluși clar aceste lucruri negative și le vei dezgropa din inima ta, vei fi capabil să cauți adevărul și să-l practici oricând ți se întâmplă ceva, pentru că ai renunțat la lucrurile vechi și ele nu te mai pot face să te bazezi pe ele când îți faci îndatoririle și Îl slujești și-L urmezi pe Dumnezeu. Acele lucruri nu mai sunt principiile tale de comportament, nu mai sunt principiile pe care ar trebui să le respecți când îți faci îndatoririle și au fost deja criticate și condamnate. Dacă le iei și le folosești din nou, ce se va întâmpla în adâncul inimii tale? Vei mai fi la fel de fericit? Vei mai fi sigur că ai dreptate? În mod clar, este puțin probabil. Dacă aceste lucruri din interiorul tău chiar sunt îndepărtate, atunci ar trebui să cauți în cuvintele lui Dumnezeu care anume sunt adevărurile-principii și care anume sunt cerințele lui Dumnezeu. Unii oameni spun adesea: „Fă cum poruncește stăpânul tău, altfel nu vei câștiga nimic, nici măcar din cele mai minuțioase eforturi ale tale.” Această zicală este corectă sau greșită? Sigur că este greșită. În ce fel este greșită? La cine se referă cuvântul „stăpân” din fraza „Fă cum poruncește stăpânul tău”? La angajatorul tău, la șeful tău, la superiorul tău. Acest cuvânt, „stăpân”, este în sine greșit. Dumnezeu nu este angajatorul tău, nici șeful tău, nici administratorul tău. Dumnezeu e Dumnezeul tău. Administratorii, șefii și superiorii sunt toți la fel și la același nivel ca oamenii. În esență, sunt la fel; cu toții sunt ființe umane corupte. Îi asculți, primești o leafă de la ei și faci orice îți cer să faci. Te plătesc pentru cât muncești și nimic în plus. Ce înseamnă „câștig” în fraza „altfel nu vei câștiga nimic, nici măcar din cele mai minuțioase eforturi ale tale”? (Merit.) Merit și remunerație. Imboldul pentru acțiunile tale este să fii plătit. Acest lucru nu necesită loialitate sau ascultare și nu cere căutare a adevărului și venerare – nu există nimic din toate astea, este doar o tranzacție. Tocmai acest lucru este criticat și condamnat pe parcursul credinței în Dumnezeu, a îndeplinirii datoriei și a urmăririi adevărului. Dacă tu consideri zicala „Fă cum poruncește stăpânul tău, altfel nu vei câștiga nimic, nici măcar din cele mai minuțioase eforturi ale tale” ca fiind un adevăr, atunci asta e o greșeală gravă. Când încerci să îi faci pe unii oameni să înțeleagă adevărul, reacțiile lor vor fi lente și greoaie și, oricât de mult mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, nu vor fi capabili să înțeleagă nici măcar unul sau două adevăruri și nici nu vor fi capabili să-și amintească nici măcar una sau două fraze din cuvintele lui Dumnezeu. Dar când vine vorba de sloganuri, proverbe și zicale obișnuite, care sunt răspândite adesea printre oameni, și despre aceste lucruri pe care oamenii obișnuiți le spun adesea, ei le acceptă extrem de repede. Oricât de prost ar fi un om, până și el acceptă aceste lucruri extrem de repede. Cum se poate așa ceva? Indiferent de rasa sau culoarea ta, în ultimă instanță, sunteți cu toții ființe umane și sunteți cu toții de același fel. Numai Dumnezeu este diferit de ființele umane. Ființele umane vor fi mereu de același fel cu alte ființe umane. Prin urmare, ori de câte ori Dumnezeu face ceva, întregii omeniri nu îi este ușor să accepte acel lucru, pe când, ori de câte ori cineva din rândul omenirii face ceva, indiferent cine sau cât de umilă este persoana care face acel lucru, dacă este în conformitate cu noțiunile tuturor, toată lumea va accepta repede acel lucru, pentru că ideile, părerile, modurile de gândire și nivelurile și căile de înțelegere ale oamenilor sunt, în fond, toate la fel, fiind diferite doar în mică măsură. Prin urmare, imediat ce o persoană spune ceva care ține de noțiuni și care nu este în acord cu adevărul, unii oameni vor accepta repede acel lucru și, pur și simplu, așa stau lucrurile.

Ați înțeles mai mult sau mai puțin ce este adevărul și ce lucruri nu sunt adevărul, ci se prezintă a fi adevărul? Ce alte lucruri de acest fel există în mințile voastre? Încă nu le puteți spune chiar acum, din memorie, pentru că nu sunt considerate cunoștințe, nu sunt ca un lucru dintr-o carte la care puteți ajunge doar răsfoind paginile. Mai degrabă sunt lucruri pe care nu vă puteți abține să le spuneți cu voce tare ori de câte ori se întâmplă ceva, într-un mod extrem de firesc pe care nu-l puteți controla. Asta dovedește că acele lucruri au devenit viața voastră și au prins rădăcini adânci până în măduva oaselor voastre. Nu vi le puteți aminti atunci când vi se cere să o faceți, dar nici nu vă puteți abține să le spuneți atunci când vi se cere să nu le spuneți. Ori de câte ori se întâmplă ceva, aceste păreri denaturate vor ieși la suprafață – acesta este un fapt. Nu vă grăbiți să experimentați. De acum înainte ar trebui să dați atenție acelor lucruri pe care oamenii le spun adesea și pe care le consideră corecte. Am menționat anterior câteva dintre otrăvurile marelui balaur roșu și câteva dintre filosofiile Satanei pentru interacțiuni lumești. Acele lucruri pot fi ușor de deslușit din perspectiva sensului lor literal, adică oamenii își pot da seama imediat că ele sigur nu sunt adevărul, că sunt în mod clar otrăvurile marelui balaur roșu și că în spatele lor există intrigi viclene. Acele lucruri sunt ușor de deslușit și cred că le puteți critica, mai mult sau mai puțin, când vi se cere să le disecați. V-ați eliberat de acele lucruri care sunt în mod evident satanice, dar există în continuare multe zicale în inimile voastre, precum: „Îndură umilirea și poartă o povară grea”, „Să dormi pe vreascuri și să lingi fiere”, „Nu ridica mâna asupra unei fețe zâmbitoare”, „O cauză dreaptă atrage mult sprijin, în timp ce una nedreaptă atrage puțin sprijin” și „Un gentleman nu mănâncă pomană jignitoare”. În adâncul inimilor voastre, s-ar putea să continuați să aprobați aceste zicale și să vă gândiți: „Acestea sunt prețioase. Tot ce este decent cu privire la modul în care ar trebui să mă comport în această viață se află în aceste zicale”, iar aceste lucruri încă nu au fost dezgropate. Odată ce au fost dezgropate în totalitate, iar tu ai discernământ în privința lor, pe viitor, când vor apărea aceste lucruri cultural-tradiționale, indiferent dacă va fi o reacție firească sau o reflectare a condițiilor obiective, îți vei da seama imediat că aceste lucruri sunt greșite și cu siguranță nu sunt adevărul. În acel moment, nivelul tău de cunoaștere și de recunoaștere a adevărului va fi mai înalt decât acum. Ce vreau să spun prin „mai înalt decât acum”? Vreau să spun că vei fi ajuns la o anumită statură, abilitatea ta de a discerne se va fi îmbunătățit, experiența și înțelegerea adevărului vor fi mai profunde decât acum, iar tu vei simți ce este realmente adevărul. Acum s-ar putea să crezi: „Toate culturile tradiționale care provin de la Satana și care s-au dezvoltat pe fondul cultural al tuturor grupurilor etnice din această lume sunt greșite.” Acesta este un mod general de a o spune, dar s-ar putea ca încă să nu știi care sunt greșite și în ce fel sunt greșite. Așadar, trebuie să o diseci și să o înțelegi pe fiecare în parte și apoi să ajungi la punctul în care poți renunța la ele, le poți condamna, te poți separa complet de ele și poți să trăiești nu după ele, ci după cuvintele lui Dumnezeu. Acum s-ar putea să știi doar din perspectiva voinței tale subiective că aceste proverbe, zicale obișnuite, maxime celebre și acele cuvinte care sunt adesea vehiculate nu au absolut nimic de-a face cu vorbele lui Dumnezeu și nu sunt adevărul, dar, ori de câte ori se întâmplă ceva, vei continua să folosești, în mod inconștient, aceste cuvinte drept bază pentru a-i condamna pe alții, pentru a te stăpâni și a-ți ghida comportamentul. Ele îți restricționează și îți manipulează gândurile și părerile, lucru care poate aduce necazuri și care îți va afecta intrarea în adevăr. Deși, într-o zi, aceste lucruri de la Satana s-ar putea să continue să apară în inima ta, dacă ești capabil să le deslușești, să trăiești fără să te bazezi pe ele și să practici conform adevărurilor-principii, vei avea cu adevărat statură. Ai această statură acum? Nu încă. Dacă există o zicală pe care toți o recunoașteți ca fiind corectă și dacă afirmații similare pot fi găsite în cuvintele lui Dumnezeu – deși nu sunt exprimate în întregime în același fel – s-ar putea să crezi, în mod greșit, că această zicală este și ea adevărul și că este la fel ca vorbele lui Dumnezeu. Dacă tot nu poți vedea clar aceste chestiuni și încă te agăți de cuvintele omului și nu ești dispus să renunți la ele, atunci această zicală îți va influența pătrunderea în adevăr, pentru că nu reprezintă cuvintele lui Dumnezeu și nu poate înlocui adevărul.

În prezent am părtășie constant despre ce este adevărul. Asta înseamnă că sunt serios cu voi. Pentru ca voi să înțelegeți adevărul, trebuie să luăm diversele idei și păreri ale oamenilor, faptele și intențiile lor bune și câteva zicale corecte și practici de bun-simț pe care oamenii se bazează ca să trăiască, precum și câteva idei și păreri din cultura tradițională, și să le disecăm și să le discernem pe toate pentru a vedea dacă sunt realmente în conformitate cu adevărul și dacă au realmente vreo legătură cu adevărul. Dacă le consideri a fi adevărul, pe ce te bazezi pentru această afirmație? Dacă stabilești că sunt adevărul pe baza teoriilor și învățăturilor satanice, atunci îi aparții Satanei. Dacă aceste lucruri nu sunt în conformitate cu adevărul, atunci provin de la Satana, așa că trebuie să diseci care anume este esența lor. Ar trebui mai ales să ai o înțelegere și o atitudine corecte față de numeroasele zicale și păreri din cultura tradițională, care au fost transmise pe cale orală de la o generație la alta. Numai în felul acesta, oamenii pot să înțeleagă și să cunoască într-adevăr ce este realmente adevărul și să înțeleagă exact ce le cere Dumnezeu oamenilor și ce înseamnă cu adevărat expresia „Tot ce spune Dumnezeu este adevărul”. În același timp, asta le și permite oamenilor să știe de ce – dat fiind faptul că oamenii au aceste păreri și zicale care se presupune că sunt în conformitate cu etica morală, umanitatea și convențiile seculare ale relațiilor umane și dat fiind faptul că au aceste idei, păreri și zicale pe care se bazează ca să trăiască – Dumnezeu continuă să exprime adevărul pentru a-i mântui pe oameni și, mai mult decât atât, să știe de ce Dumnezeu spune că doar adevărul îi poate mântui pe oameni și că doar adevărul îi poate schimba pe oameni. În mod clar, există adevăruri de găsit aici. Cel puțin, un punct este că ideile, părerile și zicalele pe care se bazează oamenii în viață provin de la omenirea coruptă, sunt sintetizate de omenirea coruptă, sunt noțiunile și închipuirile oamenilor și nu au absolut nicio legătură cu adevărul. Mai mult, în esență, aceste lucruri sunt în conflict cu adevărul și îi sunt ostile. Nu pot înlocui adevărul, sigur nu sunt adevărul și nici nu vor fi vreodată adevărul. Din perspectiva lui Dumnezeu, aceste lucruri sunt definite drept greșite și sunt condamnate și nu reprezintă deloc adevărul. Acțiunile lui Dumnezeu și adevărul pe care îl exprimă Dumnezeu nu au absolut nicio legătură cu aceste lucruri. Cu alte cuvinte, nu există nicio legătură între adevărul pe care îl exprimă Dumnezeu și convențiile seculare ale relațiilor umane ale omenirii corupte sau culturile tradiționale ale oamenilor, ideile, părerile sau faptele lor bune sau definițiile pe care le dau moralității, demnității și lucrurilor pozitive. Prin exprimarea adevărului, Dumnezeu Își exprimă firea și esența; exprimarea adevărului de către El nu se bazează pe diversele lucruri și afirmații pozitive despre care oamenii cred că sunt sintetizate de către omenire. Cuvintele lui Dumnezeu sunt cuvintele lui Dumnezeu; cuvintele lui Dumnezeu sunt adevăr. Ele sunt singura temelie și lege după care omenirea există, iar toate acele așa-zise teze care provin de la om sunt greșite, absurde și condamnate de Dumnezeu. Ele nu primesc aprobarea Lui și cu atât mai puțin sunt originea sau baza cuvântărilor Sale. Dumnezeu Își exprimă firea și esența prin cuvintele Sale. Toate cuvintele exprimate de Dumnezeu sunt adevărul, fiindcă El are esența lui Dumnezeu și El este realitatea tuturor lucrurilor pozitive. Indiferent de felul în care această omenire coruptă poziționează sau definește cuvintele lui Dumnezeu și de cum le vede sau le înțelege, cuvintele lui Dumnezeu sunt veșnic adevărul, iar acesta este un fapt care nu se schimbă niciodată. Indiferent cât de multe cuvinte ale lui Dumnezeu au fost rostite și indiferent cât de mult le condamnă și le respinge această omenire coruptă și ticăloasă, rămâne un fapt care este veșnic neschimbător: cuvintele lui Dumnezeu vor fi întotdeauna adevărul, iar omul nu poate schimba acest lucru niciodată. În final, omul trebuie să admită că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt adevărul și că stimata cultură tradițională și cunoașterea științifică a omenirii nu pot deveni niciodată lucruri pozitive și nu pot deveni niciodată adevărul. Acest lucru este absolut. Cultura tradițională și strategiile de supraviețuire ale omenirii nu vor deveni adevăr din cauza schimbărilor sau trecerii timpului și nici cuvintele lui Dumnezeu nu vor deveni cuvintele omului din cauză că omenirea le condamnă sau le uită. Adevărul este întotdeauna adevăr; această esență nu se va schimba niciodată. Ce fapt există aici? Aceste zicale obișnuite, sintetizate de omenire, provin de la Satana și din închipuiri și noțiuni umane ori iau naștere din impulsivitatea umană și din firile corupte ale oamenilor și nu au nimic de-a face cu lucrurile pozitive. Cuvintele lui Dumnezeu, pe de altă parte, sunt expresii ale esenței și identității lui Dumnezeu. Din ce motiv exprimă El aceste cuvinte? De ce spun Eu că acestea sunt adevărul? Motivul este că Dumnezeu este suveran peste toate legile, regulile, rădăcinile, esențele, realitățile și tainele tuturor lucrurilor. Acestea sunt prinse în mâna Lui. Prin urmare, numai Dumnezeu cunoaște regulile, realitățile, faptele și tainele tuturor lucrurilor. Dumnezeu cunoaște originea tuturor lucrurilor și Dumnezeu știe exact care este rădăcina tuturor lucrurilor. Numai definițiile pentru toate lucrurile prezentate în cuvintele lui Dumnezeu sunt cele mai precise și numai cuvintele lui Dumnezeu reprezintă standardele și principiile pentru viața ființelor umane și adevărurile și criteriile după care ființele umane pot trăi. Cu toate acestea, legile și teoriile satanice pe care omul s-a bazat pentru a trăi de când a fost corupt de Satana sunt, în același timp, contrare faptului că Dumnezeu este suveran asupra tuturor lucrurilor și că este suveran asupra legilor și regulilor tuturor lucrurilor. Toate teoriile satanice ale omului provin din închipuirile și noțiunile lui și de la Satana. Ce fel de rol joacă Satana? În primul rând, Satana se prezintă ca fiind adevărul; în al doilea rând, tulbură, distruge și calcă în picioare toate principiile și legile tuturor lucrurilor create de Dumnezeu. Astfel, lucrurile care provin de la Satana se potrivesc exact cu esența sa și sunt pline de intențiile ticăloase ale Satanei, de falsități și prefăcătorii, precum și de ambiția veșnic neschimbătoare a Satanei. Indiferent dacă omenirea coruptă poate discerne aceste filosofii și teorii de la Satana, indiferent cât de mulți oameni susțin, promovează și urmează aceste lucruri și indiferent de câți ani și de câte veacuri omenirea coruptă le admiră, le venerează și predică despre ele, acestea nu vor deveni adevărul. Nu vor deveni niciodată adevăr și vor rămâne întotdeauna lucruri negative, deoarece esența, originea și rădăcina lor este Satana, care este dușmanul lui Dumnezeu și în dușmănie cu adevărul. Atunci când nu există niciun adevăr cu care să fie puse în contrast, pot părea că sunt lucruri bune și pozitive, dar atunci când adevărul este folosit pentru a le diseca și expune, nu sunt infailibile, nu pot rezista la scrutare și sunt lucruri condamnate rapid și respinse. Adevărul pe care îl exprimă Dumnezeu este exact în conformitate cu nevoile umanității normale ale omenirii, pe care Dumnezeu a creat-o, pe când ceea ce Satana îi dă omului încalcă precis aceste nevoi. Asta face o persoană normală să fie anormală, extremistă, îngustă la minte, arogantă, nesăbuită, ticăloasă, intransigentă, feroce și, mai presus de toate, insuportabil de arogantă. La un moment dat, lucrurile devin atât de grave, încât acea persoană devine tulburată mental, fără să mai știe nici cine este. Refuză să fie un om normal sau obișnuit, ci insistă să fie un supraom cu puteri speciale sau o ființă umană de nivel înalt – aceste lucruri au deformat umanitatea și instinctele oamenilor. Adevărul îi face pe oameni capabili să trăiască mai instinctiv în conformitate cu regulile și legile umanității normale și cu toate regulile pe care le-a dictat Dumnezeu, în timp ce aceste așa-zise dictoane și zicale care induc în eroare sunt tocmai ceea ce îi determină pe oameni să își încalce instinctele și să se sustragă de la legile pe care Dumnezeu le-a decretat și formulat, chiar până într-acolo încât să îi facă pe oameni să se abată de la calea umanității normale și să facă lucruri extremiste pe care oamenii normali nu ar trebui să le facă și la care nu ar trebui să gândească. Aceste legi satanice nu numai că deformează umanitatea oamenilor, dar îi și face să-și piardă umanitatea normală și instinctul umanității normale. De exemplu, legile satanice spun: „Destinul unui om se află în mâinile lui” și „Fericirea o creezi cu mâinile tale”. Acest lucru este contrar suveranității lui Dumnezeu și instinctului uman. Când trupul și instinctul oamenilor ajung la limită sau când destinul lor este într-o situație critică, oamenii care depind de aceste legi de la Satana sunt incapabili să reziste. Majoritatea simt că presiunea le-a depășit limita și a trecut dincolo de ceea ce poate îndura mintea lor și, în cele din urmă, unii oameni devin schizofrenici. Oamenii care susțin acum examenele de admitere la facultate suferă din cauza presiunii imense pe care o aduc acele examene. Condiția fizică și calitățile mentale ale oamenilor sunt diferite; unii se pot adapta la un astfel de sistem, în vreme ce alții nu pot. În cele din urmă, unii oameni ajung deprimați, în timp ce alții devin schizofrenici și chiar sar de pe clădiri și se sinucid – se întâmplă tot felul de lucruri. Cum sunt provocate aceste consecințe? Motivul este că Satana îi induce în eroare pe oameni făcându-i să urmărească faima și câștigul, lucru care le face rău. Dacă oamenii pot trăi firesc conform regulilor stabilite de Dumnezeu, conform modului pe care Dumnezeu l-a rânduit pentru oameni, citesc cuvintele lui Dumnezeu și trăiesc înaintea Lui, oare vor înnebuni? Vor rezista la atât de multă presiune? Categoric nu. Dumnezeu Își face lucrarea ca oamenii să înțeleagă adevărul, să se elibereze de firile lor corupte și să se supună suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu. În felul acesta, oamenii pot trăi înaintea lui Dumnezeu fără presiune și pot dobândi numai libertate și degajare. Omenirea a fost creată de Dumnezeu și numai El cunoaște instinctul uman și știe totul despre oameni. Dumnezeu folosește regulile pe care le-a formulat ca să îndrume oamenii și să le satisfacă nevoile, pe când Satana tocmai asta nu face. Îi face pe oameni să încalce toate aceste lucruri și îi obligă să fie supraoameni și capabili. Oare asta nu înseamnă că le joacă feste oamenilor? Aceștia sunt de fapt oameni normali și obișnuiți – cum pot fi supraoameni sau oameni cu puteri speciale? Oare nu îi distruge? Oricât de mult te zbați, oricât de mărețe sunt ambițiile și dorințele tale, nu poți deveni un supraom sau o persoană cu puteri speciale. Chiar dacă te distrugi până în punctul în care pierzi orice asemănare a umanității, nu poți deveni un supraom sau o persoană cu puteri speciale. Orice carieră ar trebui să aibă o persoană în viață este predestinat de Dumnezeu. Dacă nu trăiești conform legilor și regulilor formulate de Dumnezeu, ci, în schimb, alegi cuvintele diavolești și care te induc în eroare ale Satanei și urmărești să fii un supraom sau o persoană cu puteri speciale, vei avea de suferit chinuri și vei muri. Cu alte cuvinte, dacă alegi să accepți să fii distrus, călcat în picioare și corupt de Satana, atunci tot ce înduri este consecința propriilor acțiuni, este ceea ce meriți și este din voința proprie. Unii oameni dau examenul de admitere la facultate, îl pică de două sau de trei ori și ajung să înnebunească pentru că nu reușesc să-l treacă. Este acesta un lucru pe care și l-au făcut cu mâna lor? De ce vrei să dai examenul de admitere la facultate? Oare nu ca să ieși în evidență față de restul și să aduci onoare înaintașilor tăi? Dacă abandonezi aceste două țeluri de a ieși în evidență față de restul și de a aduce onoare înaintașilor tăi și nu alergi după aceste lucruri, ci, în schimb, treci la un obiectiv corect, nu cumva atunci va dispărea presiunea? Dacă accepți corupția de la Satana și dacă accepți toate aceste idei și păreri de la el, atunci trupul tău va trebui să îndure tot felul de dureri și asta va fi exact ceea ce meriți! Această consecință este propria alegere și ți-ai făcut-o cu mâna ta. Nu este predestinată de Dumnezeu. Dumnezeu nu te face să trăiești așa. Cuvintele lui Dumnezeu au făcut deja lucrurile foarte clare și tu ești acela care nu practică după cuvintele lui Dumnezeu. Există o limită a ceea ce pot îndura trupul, voința și calitățile mentale ale unei persoane, dar oamenii înșiși nu-și dau seama de acest lucru și gândesc altfel și chiar spun că destinul lor este în mâinile lor, totuși, în cele din urmă, nu reușesc să-și ia destinul în mâini și, în schimb, au o moarte mizerabilă și tragică. Asta înseamnă că-și controlează destinul? Acesta este modul în care Satana folosește tot felul de idei false și tot felul de erezii și aberații ca să îi corupă pe oameni. Oamenii înșiși nu știu asta și chiar se simt bine în legătură cu ele, gândindu-se: „Societatea progresează constant, ar trebui să ținem pasul cu timpurile și să acceptăm toată acea energie pozitivă.” Acestea sunt cuvinte totalmente diavolești. Cum poate să existe vreo energie pozitivă într-o lume demonică a non-credincioșilor? Toată este energie negativă, toată este cancer și o bombă cu ceas. Dacă accepți aceste lucruri, va trebui să suferi consecințele lor nefaste și va trebui să fii torturat și devastat de Satana. Asta este consecința lipsei de urmărire a adevărului. Ce final bun poate exista din urmarea Satanei? Satana va face tot ce poate ca să te otrăvească și să-ți insufle otrăvuri. Dumnezeu te mântuiește; Satana te rănește. Dumnezeu îți vindecă bolile; Satana îți insuflă otrăvuri ca să te îmbolnăvească. Cu cât accepți mai multă otravă de la Satana, cu atât mai greu îți va fi să accepți adevărul. Pur și simplu așa stau lucrurile. Aici se încheie părtășia noastră despre subiectul: ce este adevărul? În continuare vom avea părtășie despre alt subiect.