2. Vânzarea de cărți care conțin cuvintele lui Dumnezeu pentru profitul personal

În continuare, vom avea părtășie despre cel de-al doilea aspect, care se referă la comportamentul și abordarea reală a antihriștilor care tratează cuvintele lui Dumnezeu ca pe monede de schimb. Această abordare implică faptul că acest tip de antihrist tratează diferite tipuri de cărți care conțin cuvintele lui Dumnezeu drept mărfuri. Atunci când obțin aceste cărți care conțin cuvintele lui Dumnezeu, ei cred că au obținut capitalul necesar pentru a câștiga bani, deținând bunurile necesare pentru a face acest lucru. Aceste cărți, tipărite folosind cuvintele lui Dumnezeu, devin bunurile lor, mărfurile pe care intenționează să le vândă și obiectele pe care le folosesc pentru a obține profituri excesive. Antihriștii păstrează aceste cărți, nu le distribuie conform principiului cerut de casa lui Dumnezeu, ci, mai degrabă, caută să obțină profituri necuvenite pe baza propriilor intenții. Care este principiul de distribuire a cărților în casa lui Dumnezeu? Este de a le distribui tuturor celor care iubesc să citească cuvintele lui Dumnezeu și care sunt însetați de adevăr și de a face acest lucru gratuit. Indiferent câți oameni le primesc sau câte cărți sunt distribuite, acest lucru este întotdeauna gratuit. În creștinism, atunci când se crede în Dumnezeu, Biblia nu este gratuită; aceasta trebuie cumpărată. Dar acum, aceste cuvinte ale lui Dumnezeu și aceste cărți sunt distribuite gratuit de casa lui Dumnezeu, ceea ce reprezintă un punct-cheie. Cu toate acestea, problema apare atunci când antihriștii fac rost de aceste cărți și nu le distribuie gratuit, conform principiului. În condiții normale, cei cu o inimă puțin temătoare de Dumnezeu ar distribui aceste cărți gratuit, conform principiului, fără să ceară bani sau să caute să obțină în mod necuvenit profituri excesive. Totuși, după ce obțin aceste cărți, doar antihriștii cred că a apărut o oportunitate de afaceri. În felul acesta ies la iveală ambiția și lăcomia lor: „Să dai gratuit cărți atât de groase și de frumoase, nu este aceasta o pierdere? Nu este o prostie să nu faci câțiva bani din ele? În plus, aceste cărți nu pot fi cumpărate din altă parte, iar majoritatea oamenilor care cred în dumnezeu și-ar dori să le citească, indiferent de cost.” Odată ce înțeleg că oamenii au această mentalitate, antihriștii încep să dezvolte anumite gânduri: „Nu pot rata această oportunitate de a face bani; astfel de oportunități sunt greu de găsit. Atunci când distribui cărțile, ar trebui să împart oamenii pe clase, cerând mai mult de la cei bogați, un preț moderat de la cei cu venituri medii, mai puțin de la cei săraci sau să nu le distribui deloc, acordându-le o reducere celor care mă măgulesc și cerând mai mult de la cei care nu se înțeleg cu mine.” Este acest lucru în concordanță cu reglementările casei lui Dumnezeu cu privire la distribuirea cărților? (Nu.) Aceasta este o afacere. Antihriștii dezvoltă acest tip de idei; lăsând la o parte dacă distribuie cărțile conform reglementărilor și principiilor casei lui Dumnezeu, să vorbim mai întâi despre modul în care tratează cuvintele lui Dumnezeu. Prețuiesc ei cărțile care conțin cuvintele lui Dumnezeu odată ce acestea sunt în mâinile lor? (Nu.) Ei nu sunt interesați de modul de viață sau de adevărul despre care se vorbește în cuvintele lui Dumnezeu; nu le prețuiesc și nu sunt nici măcar puțin curioși cu privire la ele. Ei doar răsfoiesc cărțile cu superficialitate, frunzărind la întâmplare și uitându-se la pagini: „Se vorbește doar despre modul în care dumnezeu face lucrarea de judecată a oamenilor, cum a cucerit un grup de oameni și cum le oferă oamenilor o destinație bună. În ceea ce privește viitorul omenirii, aceste detalii nu există, așa că această carte nu este atât de interesantă. Deși cartea nu este foarte interesantă, mulți oameni sunt dispuși să o citească. Acesta este un lucru bun; pot profita de pe urma acestuia.” Atunci când cărțile care conțin cuvintele lui Dumnezeu ajung în mâinile lor, ele devin mărfuri, ceea ce înseamnă că mulți oameni, cel puțin o parte dintre oameni, vor trebui să cheltuiască bani pentru a le cumpăra. Sub pretextul că ei cred în Dumnezeu, că fac lucrarea casei lui Dumnezeu și că se ocupă de distribuirea cărților care conțin cuvintele lui Dumnezeu, antihriștii intervin și transformă distribuirea gratuită a acestor cărți de către casa lui Dumnezeu într-o tranzacție, într-un proces de vânzare-cumpărare. Cu Dumnezeu, cuvintele rostite de El sunt oferite în mod gratuit tuturor celor care Îi ascultă cu atenție cuvintele; acestea sunt gratuite, nu necesită niciun fel de schimb. Ceea ce li se cere oamenilor este doar să accepte, să practice și să experimenteze, pentru a ajunge la supunere față de cuvintele lui Dumnezeu și pentru a deveni persoane care se tem de Dumnezeu și se feresc de rău. Atunci Dumnezeu este mulțumit, scopul Său este atins, iar cuvintele Sale nu au fost rostite în zadar. El găsește mângâiere în acest lucru. Aceasta este dorința lui Dumnezeu și, totodată, scopul lucrării Sale de gestionare de șase mii de ani, realizată asupra omului, cea mai frumoasă dorință a Creatorului pentru ființele create. Dumnezeu furnizează gratuit și în mod continuu cuvintele Sale, ceea ce are și este El și intențiile Sale celor care Îl urmează. Acesta este un act atât de curat, de sfânt, o faptă atât de magnifică; nu există nicio tranzacție implicată în acest demers. Pentru fiecare persoană care ascultă cu atenție și tânjește după cuvintele lui Dumnezeu, fiecare frază rostită de Dumnezeu este neprețuită. Oamenii primesc gratuit de la Dumnezeu adevărul și cuvintele Sale și, în adâncul inimii lor, ceea ce vor să facă pentru Dumnezeu este să Îl răsplătească, să Îi satisfacă intențiile și să Îi permită să Se simtă mângâiat, astfel încât măreața Sa lucrare să poată fi finalizată în curând. Aceasta este înțelegerea tacită care ar trebui să existe între Creator și omenirea creată. Cu toate acestea, antihriștii transformă această chestiune într-o tranzacție. Ei exploatează oportunitatea faptului că Dumnezeu vorbește și lucrează, precum și nevoia oamenilor de a primi aprovizionarea cuvintelor lui Dumnezeu, pentru a căuta câștiguri personale, obținând bani și beneficii pe care nu ar trebui să le obțină. Nu face un astfel de comportament ca o persoană să merite să fie blestemată? Din care dintre afirmațiile lui Dumnezeu ai văzut sau ai auzit că Dumnezeu îi vorbește omenirii în schimbul unei compensații? Cât costă o propoziție, cât costă un fragment, o predică, o carte sau un exemplu de emondare, de judecată și de mustrare, de rafinare sau de aprovizionare a vieții? A rostit Dumnezeu vreodată astfel de cuvinte? (Nu.) Dumnezeu nu a spus niciodată astfel de lucruri. Fiecare propoziție, fragment și piesă emisă de Dumnezeu, fiecare caz de emondare, mustrare și judecată, încercare și rafinare pe care oamenii le primesc de la Dumnezeu, precum și furnizarea și hrănirea oferite de cuvintele lui Dumnezeu și așa mai departe, dintre toate acestea, care pot fi măsurate în bani? Care dintre ele pot fi obținute de oameni în schimbul banilor sau al lucrurilor materiale ori prin plata unui preț trupesc? Niciuna dintre ele. Tot ceea ce face Dumnezeu, toate adevărurile pe care le exprimă El sunt neprețuite. Tocmai pentru că sunt neprețuite, pentru că nu există bani sau lucruri materiale pe care oamenii să le poată schimba pentru posesiunile și ființa lui Dumnezeu, El spune că le furnizează oamenilor gratuit cuvintele Sale. Cu toate acestea, antihriștii nu pot vedea natura neprețuită și prețioasă a adevărurilor și a ceea ce Dumnezeu are și este, pe care El le exprimă; în schimb, ei caută să obțină în mod necuvenit profituri excesive din acestea, ceea ce este absolut rușinos!

Pentru a-i chinui pe oameni, pentru a-și stabili propria reputație și propriul prestigiu și pentru a-i face pe alții să simtă teroarea și puterea lor, unii antihriști păstrează cuvintele lui Dumnezeu și nu le distribuie fraților și surorilor din subordinea lor. Astfel, în unele biserici în care astfel de oameni răi și antihriști dețin puterea, frații și surorile se trezesc fără cuvintele lui Dumnezeu de citit sau fără predicile lui Dumnezeu de ascultat. Nu sunt astfel de oameni vrednici de a fi blestemați? Cum au tratat ei cuvintele lui Dumnezeu? Ca fiind proprietatea lor. Cuvintele lui Dumnezeu sunt date de Dumnezeu celor care cred cu sinceritate în El și Îl urmează; nu sunt acordate unui singur individ, și cu siguranță nu sunt proprietatea privată a niciunui individ. Cuvintele lui Dumnezeu se adresează întregii omeniri și nimeni nu poate reține vorbirea lui Dumnezeu pentru niciun motiv sau scuză. Cu toate acestea, antihriștii joacă exact un astfel de rol, încălcând regula pentru a face acest lucru. După ce primesc cele mai recente înregistrări ale predicilor, unii antihriști mai întâi le ascultă și, descoperind o lumină nouă și că există un conținut de care nu erau conștienți, decid să nu distribuie această serie de predici celor de care sunt responsabili. Fără știrea nimănui, ei păstrează înregistrările predicilor. Care este scopul păstrării? Scopul este de a se da mari în timpul adunărilor, ceea ce echivalează cu implicarea în vânzări. Prin această acțiune de a se da mari, atunci când oamenii din subordinea lor aud conținuturi pe care nu le-au mai auzit niciodată, toate acestea fiind noi, ajung să îi considere pe antihriști foarte buni, iar în acest fel scopul antihriștilor este atins. Este de necontestat faptul că, în bisericile de pretutindeni, există cu siguranță unele persoane care nu distribuie la timp sau complet predici de părtășie sau înregistrări; astfel de indivizi există cu siguranță. Mai mult decât atât, unii antihriști distribuie cărți care conțin cuvintele lui Dumnezeu în funcție de atitudinea oamenilor față de ei, oferindu-le celor care îi lingușesc sau îi măgulesc. Deși cărțile sunt gratuite, nu toată lumea le poate primi cu ușurință; principiul distribuirii gratuite și la timp este compromis în mâinile antihriștilor, supus unor condiții diferite. Ei ar putea da cărțile cu ranchiună celor care sunt cu ei sau care îi ascultă, dar nu neapărat în timp util; în ceea ce îi privește pe cei care nu sunt de acord cu opiniile lor sau chiar li se opun, antihriștii le-ar putea da cărțile în mod selectiv sau chiar deloc. Antihriștii nu numai că încearcă să obțină în mod necuvenit profituri excesive din distribuirea cărților care conțin cuvintele lui Dumnezeu, dar se folosesc de acest lucru și ca mijloc de a-i atrage pe oameni, de a-i cuceri, precum și de a-i suprima și de a-i chinui pe ceilalți; sunt capabili de tot felul de fapte rele. Pot chiar să-i amenințe pe oameni, spunând că, dacă cineva îi vorbește de rău, nu îi alege sau votează împotriva lor, ar putea să păstreze cuvintele lui Dumnezeu ca mijloc de a lua măsuri împotriva acelei persoane. Prin urmare, unii oameni, din teama de a nu putea primi la timp cărți care conțin cuvintele lui Dumnezeu sau înregistrările predicilor, sunt terorizați de acești antihriști. Chiar dacă antihriștii fac rău și ei îndură un tratament nedrept, nu îndrăznesc să-i raporteze, de teamă să nu fie suprimați și chinuiți de antihriști, să nu piardă contactul cu Cel de mai sus și să rateze udarea și aprovizionarea de la Cel de mai sus. Există astfel de oameni? Absolut, sută la sută. Antihriștii se implică în tot felul de fapte rele; nu numai că se luptă pentru putere și profit, formează grupări și își creează propriile împărății independente, dar nu fac nicio excepție când vine vorba de distribuirea cuvintelor lui Dumnezeu. Exploatează tot ceea ce le poate permite să obțină beneficii necuvenite și să-și asigure statutul și puterea; nu cruță nimic, inclusiv cuvintele lui Dumnezeu. S-au întâmplat aceste lucruri în biserica voastră, în jurul vostru? Unii antihriști îi amenință pe subalternii lor, spunând: „Dacă nu mă alegi, dacă mă raportezi la cel de mai sus, dacă nu-ți place de mine, dacă mă denunți, iar eu aflu, atunci nu vei mai primi înregistrări ale predicilor. Îți voi opri aprovizionarea, te voi lăsa fără hrană, te voi înseta până la moarte, te voi înfometa!” Nu este crudă firea antihriștilor? Este extrem de crudă! Ei sunt capabili să facă tot felul de lucruri rele.

Dacă ați întâlni astfel de antihriști, cum i-ați trata? Îndrăzniți să îi raportați Celui de mai sus? Îndrăzniți să vă uniți și să-i respingeți? (Da.) Acum spui da, însă când te vei confrunta efectiv cu ei, s-ar putea să nu îndrăznești; vei bate în retragere, gândindu-te: „Sunt de statură mică, sunt tânăr, slab și singur. Dacă antihriștii chiar s-ar alia pentru a mă intimida, nu aș fi terminat? Unde este Dumnezeu? Cine mi-ar asculta plângerile? Cine mi-ar remedia nemulțumirile și m-ar răzbuna? Cine mi-ar lua apărarea?” De ce este credința ta atât de mică? Atunci când te confrunți cu un antihrist, devii timid, dar, dacă Satana te-ar amenința în persoană, ai înceta atunci să crezi în Dumnezeu? Ce ai face dacă un antihrist nu ți-ar distribui cuvintele lui Dumnezeu? Dacă te-ar face să plătești bani pentru cărțile care conțin cuvintele lui Dumnezeu? Ce s-ar întâmpla dacă, de fiecare dată când antihristul ți-ar distribui cărți care conțin cuvintele lui Dumnezeu, ți-ar îngreuna situația și ți-ar vorbi aspru? Este această situație ușor de gestionat? Dă-Mi voie să-ți zic o strategie inteligentă: ori de câte ori este aproape timpul pentru distribuirea cărților, ar trebui să stai deoparte cu antihristul, spunând cu tărie cuvinte dulci, lăudându-l și complimentându-l cu vigoare pentru a-i câștiga încrederea. Odată ce îți distribuie cărțile care conțin cuvintele lui Dumnezeu și înregistrările predicilor, găsește o ocazie de a-l raporta Celui de mai sus. Dacă nu există nicio cale de a-l raporta Celui de mai sus, caută o ocazie de a te uni cu frați și surori cu discernământ pentru a-l îngrădi și a-l obliga pe antihrist. Acest lucru elimină cu adevărat răul pentru biserică și se aliniază cel mai mult la intențiile lui Dumnezeu. Unii s-ar putea întreba: ce se întâmplă dacă antihristul descoperă acest plan? Dacă nu ai încredere de data aceasta, atunci așteaptă următoarea ocazie. Atunci când ai curajul și condițiile sunt favorabile, este momentul să treci la acțiune. Pe scurt, dacă ți-e teamă că antihristul îți va tăia hrana, atunci nu face un mare caz din start. Nu te expune sau nu-l lăsa pe antihrist să vadă ce ai de gând de fapt. Atunci când ai dobândit suficientă statură, când ai oameni pe măsură, oameni potriviți și mai mulți oameni care pot sta alături de tine în opoziție cu antihristul, care îl pot discerne și respinge pe antihrist, atunci te poți rupe de acesta. Cum sună această strategie? (Sună bine.) Unii ar putea spune: „Nu înseamnă acest lucru să-i înșelăm pe alții? Nu vrea Dumnezeu ca noi să fim oameni cinstiți? Acest lucru nu pare cinstit.” Este vorba despre înșelarea celorlalți? (Nu.) Acest lucru înseamnă să te joci cu un diavol. Orice metodă este acceptabilă atunci când ai de-a face cu un antihrist, care este un diavol.

Vă este teamă de antihriști? Să presupunem că într-adevăr există un antihrist în preajma ta, în biserica ta. L-ai remarcat; are putere și statut și mulți oameni îl susțin. El are o grupare, câțiva adepți înfocați. Te-ai teme de el? Unii spun că s-ar teme. Este corect să-ți fie frică? Există cel puțin un aspect bun și corect al acestei temeri. De ce spun lucrul acesta? Dacă te temi de el, asta arată că măcar în inima ta crezi că este rău, că te poate chinui și îți poate face rău, că nu este o persoană bună sau cineva care urmărește adevărul; cel puțin ai această înțelegere și discernământ față de el în inima ta. Deși este posibil să nu-l poți cataloga drept un antihrist sau să nu poți discerne faptul că este un antihrist, măcar știi că nu este o persoană bună, cineva care urmărește adevărul, un om integru sau binevoitor sau unul cinstit, așa că te temi de el. De ce fel de oameni se tem oamenii normali și de rând sau lipsiți de viclenie, în afară de demoni? (De oamenii răi.) Toată lumea se teme de oamenii răi. Măcar știi în inima ta că această persoană este rea. Pe această bază, observă-i atitudinea față de cuvintele lui Dumnezeu și față de adevărurile-principii; vezi dacă practică adevărul și discerne-i diversele comportamente și reușește să-i înțelegi și să-i discerni esența prin comportamentele sale. În cele din urmă, dacă poți determina că această persoană este un antihrist, atunci teama ta va include o altă componentă: discernământul față de el. Deși s-ar putea să te temi de el în inima ta, nu vei fi de partea lui și îl vei respinge în inima ta; este acesta un lucru bun sau rău? (Un lucru bun.) Dacă îți va cere să i te alături în a face rău, vei fi de acord? Vei avea discernământ față de acest lucru în inima ta? Dacă îți cere să i te alături în a arunca injurii la adresa lui Dumnezeu sau în a-L judeca, vei fi de acord? Dacă îți cere să colaborezi cu el în a-i chinui pe ceilalți și în a nu distribui cărți care conțin cuvintele lui Dumnezeu anumitor persoane, vei fi de acord? Deși s-ar putea să nu fii 100% sigur că nu vei fi de acord să faci aceste lucruri, măcar vei avea discernământ cu privire la acțiunile lor în inima ta. S-ar putea să faci unele lucruri cu el cu reticență și silit, dar asta se va întâmpla doar pentru că ai fost forțat să o faci și nu va fi de bunăvoie; măcar nu vei fi autorul principal, vei fi cel mult un complice la infracțiunile sale. Deși poate că nu îl vei expune sau nu îl vei provoca în persoană, nici nu vei acționa ca adept sau complice al său. Acest lucru înseamnă, într-o anumită măsură, a-l respinge pe antihrist. Majoritatea oamenilor, din cauza fricii lor de oamenii răi și de antihriști, sunt capabili să facă concesii doar pentru a se proteja pe sine, așa că faptul că ai reușit să faci acest lucru ca o măsură temporară, provizorie, este deja destul de bine. Însă atingerea acestui nivel se consideră a rămâne ferm în mărturia ta? Se consideră că susții adevărurile-principii? Se consideră că l-ai biruit pe Satana? În ochii lui Dumnezeu, nu. Prin urmare, cum poți ajunge să rămâi ferm în mărturia ta? Tuturor vă lipsește o cale și faceți pur și simplu concesii pentru a vă proteja: „Ei fac rău, dar eu nu îndrăznesc să mă alătur lor în a face rău; mă tem să nu fiu pedepsit. Ei sunt oameni răi; fac lucruri rele pentru a-i chinui pe oameni. Dar oricum, este în regulă atât timp cât eu însumi nu am chinuit pe nimeni. Acest rău nu va fi pus pe seama mea.” Dacă, cel mult, puteți să faceți acest lucru, este deja cât de cât bine; nu faceți decât să fiți pe placul oamenilor și să rămâneți la o abordare de mijloc și nu sunteți capabili să aduceți mărturie. Ce ar trebui făcut, atunci, pentru a aduce mărturie? Din punct de vedere al doctrinei, ar trebui să-i respingeți pe oamenii răi, să-i respingeți și să-i expuneți pe antihriști și să-i împiedicați pe antihriști să se dezlănțuie făcând lucruri rele în casa lui Dumnezeu și provocându-i pierderi acesteia. Dar știți cum anume să faceți acest lucru? (Îi raportăm și Îi spunem Celui de mai sus despre aceasta.) Este aceasta măsura responsabilităților și obligațiilor pe care le puteți îndeplini? Este aceasta toată mărturia în care puteți rămâne fermi, toată statura pe care o aveți? În afară de raportarea unui antihrist, ce altceva puteți face? (Putem mai întâi să adunăm dovezile legate de comportamentul constant și de faptele rele ale antihristului, iar apoi să avem părtășie despre discernerea antihristului cu frații și surorile pe baza acestor fapte. Odată ce frații și surorile au dezvoltat discernământ față de antihrist, cu toții pot lua măsuri pentru a-l expune pe antihrist și, după aceea, îl putem exclude din biserică.) Pașii și procedurile sunt corecte, dar cum rămâne cu unele cazuri speciale? Vorbești din poziția unui conducător, dar ce se întâmplă dacă un credincios de rând întâlnește un antihrist? Nu este ca și cum un ou se lovește de o piatră? Ce ați face în astfel de situații? Permiteți-Mi să vă spun o poveste legată de înregistrarea și raportarea veniturilor și cheltuielilor. Era un responsabil cu evidența conturilor, unul pentru uz extern și unul pentru uz intern. Într-o zi, a existat o discrepanță de două sute de dolari în contul intern. Ulterior, supraveghetorul a venit să verifice conturile și a văzut discrepanța; acesta a spus: „Distrugeți contul intern. Păstrați-l doar pe cel extern, astfel încât să nu existe nicio dovadă.” Unul dintre indivizii de acolo nu a fost de acord, spunând: „Aceasta este o jertfă. Indiferent câți bani înseamnă, sunt banii lui Dumnezeu; nu poți face acest lucru.” Supraveghetorul nu a spus nimic, în timp ce o altă persoană a comentat: „Ce sunt două sute de dolari? Când antihriștii delapidează, este vorba de zeci de mii deodată.” Și astfel, aceste persoane au rezolvat problema în acea manieră. Cu toate acestea, ulterior, o persoană a simțit că această abordare era greșită și a raportat-o mai sus, grupului decizional. Grupul a spus că două sute de dolari nu reprezintă o sumă semnificativă și că sunt prea ocupați pentru a se ocupa de acest aspect. Atunci când situația le-a fost raportată conducătorilor de biserică, nici aceștia nu au abordat-o și au ignorat cu toții această chestiune. Persoana care a raportat problema s-a simțit supărată, spunând: „Cum pot fi toți acești oameni astfel? Cum pot fi atât de iresponsabili în privința jertfelor lui Dumnezeu? Îndrăznesc chiar să se implice într-o înșelăciune atât de flagrantă!” A fost supărată din această cauză. Într-o zi, când i-am vizitat pe acei oameni, persoana respectivă Mi-a raportat această problemă, spunând că persoana care ținea contabilitatea era neglijentă, că făcuse o încurcătură în cont și că, în cele din urmă, a existat o discrepanță. Deși această problemă nu a fost prea gravă, atitudinile fiecărei persoane implicate au fost diferite. Acești așa-ziși supraveghetori și conducători nu au abordat problema. Nu numai că nu au trimis-o departe pe persoana care ținea contabilitatea, ci au găsit și o scuză pentru a o proteja. Persoana care a raportat problema a continuat să o raporteze; cu toate acestea, a fost exclusă de mulți oameni. Spuneți-Mi, ce fel de mentalitate a avut această persoană când a raportat problema? Dacă ar fi avut aceeași atitudine ca cealaltă persoană, cea care a spus: „Sunt doar două sute de dolari, de ce faci atâta caz din asta? Când antihriștii delapidează, este vorba de zeci de mii deodată”, ar mai fi raportat-o? Nu ar fi făcut-o. Dacă ar fi spus: „Nu sunt banii mei; lăsați-i pe cei care vor să-i delapideze să o facă, ei vor fi responsabili pentru asta. Oricum, eu nu am delapidat nimic, așa că nu trebuie să port această responsabilitate” sau „Am raportat deja grupului decizional și conducătorilor de biserică și toți m-au ignorat, așa că mi-am făcut partea și nu trebuie să mă mai deranjez”; dacă ar fi avut această atitudine, ar mai fi putut persista în a raporta fără încetare acest lucru? În mod sigur, nu; majoritatea oamenilor s-ar fi oprit, cel târziu, după ce ar fi raportat acest lucru grupului decizional. Dar, chiar în momentul în care această persoană făcea raportul către grupul decizional, a auzit părtășia Mea despre poveștile lui Noe și Avraam. După ce a ascultat, a fost emoționată, gândindu-se: „După ce a auzit cuvintele lui Dumnezeu, Noe le-a respectat atâția ani fără să dea înapoi. Și totuși, eu întâmpin această dificultate minoră și nu pot persista; nu asta este ceea ce ar trebui să facă o persoană!” Astfel, aceasta a continuat să raporteze problema până când, în cele din urmă, a ajuns la Cel de mai sus, iar Cel de mai sus a abordat problema. Credeți că există mulți oameni de acest fel printre voi? Dacă ați întâlni o astfel de situație, câți dintre voi ați persevera așa cum a făcut această persoană? Ați crede și voi că două sute de dolari nu este mult, că nu este mare lucru și, în consecință, ați crede că nu este nevoie să aderați atât de ferm la principii sau să fiți atât de serioși și că puteți aștepta până când există o discrepanță mare pentru a o raporta? V-ați gândi: „În orice caz, mi-am îndeplinit responsabilitatea. Dacă este abordată sau nu, depinde de conducători. Sunt doar un credincios de rând, am o putere limitată, doar atât pot face. Am raportat situația, mi-am îndeplinit obligația; restul nu mă privește”? Nu așa ați gândi? Iar dacă cineva ar încerca să vă suprime, nu ați îndrăzni să raportați acest lucru, nu-i așa? Această persoană s-a confruntat cu suprimarea în timpul procesului de raportare a problemei, unii oameni arătând-o cu degetul și condamnând-o și căutând mereu să o chinuie. Cât de răuvoitori trebuie să fie acești oameni! Îmi amintesc de acești câțiva indivizi; de ce Îmi amintesc de ei? Au mâncat mâncarea din casa lui Dumnezeu și s-au bucurat de toate adevărurile oferite de Dumnezeu, însă au avut o astfel de atitudine față de jertfele lui Dumnezeu. Pot fi ei considerați oameni ai casei lui Dumnezeu? Nu sunt vrednici de acest lucru! Nu li s-a cerut să rămână fermi în mărturia lor, întrucât nu aveau acest caracter. Însă, din moment ce nici măcar nu au putut face ceea ce trebuiau să facă, mai meritau ei să rămână în casa lui Dumnezeu? Ar trebui ca astfel de oameni să fie amintiți? Vă plac astfel de oameni? (Nu.) Atunci, ce fel de oameni vă plac? (Cei care aderă la principii, cei care perseverează până la final în protejarea intereselor casei lui Dumnezeu.) Sunt dezgustat de acei oameni buni de nimic care se sperie la vederea celor formidabili, dar devin curajoși în fața oamenilor lipsiți de viclenie. Mă dezgustă, de asemenea, cei care mușcă mâna care îi hrănește, cei care nu sunt deloc interesați de adevăr și, mai ales, cei care au ascultat predici vreme de mulți ani, dar nu au înțeles deloc adevărul sau nu s-au schimbat câtuși de puțin și încă se împotrivesc lui Dumnezeu și se păzesc de El, adânc în inima lor. Dacă nu există cazuri de astfel de oameni care săvârșesc în mod clar rău, s-ar putea să nu fie etichetați drept antihriști, dar Eu sunt dezgustat de ei. Cât de dezgustat? La fel de mult ca de antihriști. De ce? Antihriștii tratează cuvintele lui Dumnezeu ca pe monede de schimb pentru a le vinde, a le tranzacționa și a le schimba, profitând de pe urma acestui lucru. Deși este posibil ca acest tip de persoană să nu profite de pe urma cuvintelor lui Dumnezeu, putem extrapola din atitudinea cu care tratează cuvintele lui Dumnezeu că este exact ca antihriștii, că nu urmează calea lui Dumnezeu și nici măcar nu are atitudinea cea mai simplă și de bază pe care ar trebui să o aibă față de jertfele lui Dumnezeu, și că mușcă mâna care o hrănește. Ce fel de lucruri sunt aceste persoane? Sunt iude, care Îl vând pe Domnul, dar și pe prietenii lor. După ce ați auzit această poveste, care sunt gândurile voastre? Puteți să respectați principiile și să vă mențineți poziția în astfel de situații? Dacă ești un om bun de nimic, care bate mereu în retragere, se teme permanent de forța antihriștilor, îi este frică să nu fie chinuit de ei, se teme că forța lor îi va face rău, și te temi mereu în inima ta și îți lipsește înțelepciunea pentru a răspunde la acest lucru, făcând mereu concesii în fața antihriștilor, fără să îndrăznești să îi raportezi sau să îi expui sau să găsești pe alții care să se unească cu tine pentru a-i respinge, atunci nu ești cineva care poate rămâne ferm în mărturia sa față de Dumnezeu; nu ești bun de nimic, ești un lucru care mușcă mâna care îl hrănește. Atunci când antihriștii tratează cuvintele lui Dumnezeu ca pe monede de schimb, folosindu-le pentru a obține în mod necuvenit profituri excesive pentru ei înșiși, pentru a te amenința și a-ți tăia hrana, dacă tot nu poți să-i respingi în astfel de situații, ești tu un biruitor? Meriți să fii o persoană care Îl urmează pe Hristos? Dacă nici măcar nu ai capacitatea de a obține cuvintele și hrana spirituală pe care Dumnezeu ți le dă în mod gratuit și nici măcar nu poți să mănânci, să bei sau să te bucuri de aceste lucruri, cât de lipsit de valoare te face asta?

Faptele despre care tocmai am avut părtășie reprezintă câteva manifestări ale antihriștilor care tratează cuvintele lui Dumnezeu ca pe niște monede de schimb. Antihriștii nu mănâncă și nu beau cuvintele lui Dumnezeu și nu acceptă adevărul, ci doar trec cu vederea și aruncă o privire la cuvintele lui Dumnezeu pentru a se înfrumuseța cu ele. Ei tratează cuvintele lui Dumnezeu ca pe posesiunile și proprietatea lor, astfel încât să se poată implica în tranzacții pentru a obține banii și beneficiile pe care și le doresc și pentru a putea controla libertatea aleșilor lui Dumnezeu de a citi, a mânca și a bea cuvintele Sale. Astfel de antihriști sunt oameni răi, diavoli, neîncrezători; sunt de teapa non-credincioșilor! Oricare dintre ei apare în casa lui Dumnezeu ar trebui să fie exclus, exclus pe veci! Îndrăzniți voi să respingeți astfel de oameni atunci când îi întâlniți? Îndrăzniți să vă uniți și să-i expuneți? Ar trebui să fie expuși; ar trebui să fie respinși. În casa lui Dumnezeu domnește adevărul. Dacă nu ai o astfel de statură, acest lucru dovedește că adevărul și cuvintele lui Dumnezeu nu au devenit viață în tine. Dacă ești timid, te temi de satane, de oamenii răi, preferând să faci concesii pentru a te proteja decât să lupți împotriva antihriștilor, chiar dacă asta înseamnă să nu mănânci și să nu bei cuvintele lui Dumnezeu sau să nu le dobândești, atunci meriți să mori de foame și nimeni nu te va compătimi dacă o faci. Dacă vă confruntați cu astfel de situații, cum ar trebui să faceți alegeri și să practicați? Ar trebui să le expuneți imediat. Cuvintele lui Dumnezeu nu sunt monede de schimb; sunt furnizate pentru toți aleșii lui Dumnezeu, nu sunt proprietatea privată a niciunui individ. Nimeni nu are dreptul să rețină sau să dețină cuvintele lui Dumnezeu pentru sine. Cuvintele lui Dumnezeu ar trebui să fie distribuite gratuit și fără compensație tuturor aleșilor care Îl urmează pe Dumnezeu. Oricine le reține, caută să obțină în mod necuvenit profituri excesive din ele sau are planuri personale cu privire la cuvintele lui Dumnezeu este vrednic de blestem. Aceștia sunt indivizi în fața cărora aleșii lui Dumnezeu ar trebui să se ridice pentru a-i expune și a-i respinge, și ar trebui să fie îndepărtați și eliminați.

Cele două puncte despre care am avut părtășie astăzi ilustrează suficient modul în care antihriștii disprețuiesc cuvintele lui Dumnezeu? (Da.) Antihriștii nu tratează niciodată cuvintele lui Dumnezeu ca fiind adevărul și nici nu le apreciază, nu le prețuiesc sau nu le tratează ca pe cuvintele Creatorului. În schimb, își etalează la tot pasul intențiile de nedescris, josnice, sordide. Ei își doresc să se folosească de cuvintele lui Dumnezeu doar pentru a-și atinge scopurile de nedescris și, indiferent dacă este vorba de lucruri materiale sau imateriale, vor să se folosească de cuvintele lui Dumnezeu pentru a obține în mod necuvenit profit pentru sine, pentru a câștiga bani și lucruri materiale sau pentru a-și atinge scopul de a-i face pe oameni să îi adore, să îi admire, să îi idolatrizeze și să îi urmeze. Aceste lucruri sunt detestabile pentru Dumnezeu și ar trebui să fie respinse de oameni. Ori de câte ori cineva descoperă astfel de indivizi sau astfel de lucruri care au loc, ar trebui să se ridice pentru a-i expune și a-i respinge, împiedicând astfel de indivizi să rămână fermi printre aleșii lui Dumnezeu. Unii spun că dacă ar întâlni aceste lucruri le-ar raporta Celui de mai sus, dar acest demers este prea pasiv și prea lent. Dacă pur și simplu raportezi aceste lucruri Celui de mai sus, atunci ești atât de inutil! Ai mâncat și ai băut atât de multe dintre cuvintele lui Dumnezeu și ai auzit atât de multe predici și totuși nu știi decât să faci raportări; acest lucru înseamnă că statura ta este mult prea mică! Sigur ai alte metode de a-i trata pe antihriști? A face o raportare către Cel de mai sus este ultima soluție, un pas făcut doar atunci când este absolut necesar. Dacă ești depășit numeric, depășit ca putere și nu ai discernământ și nu ești sigur dacă cineva este un antihrist, s-ar putea să nu îndrăznești să expui diversele sale manifestări și acțiuni. Însă, dacă ești sigur că este vorba de un antihrist și tot nu îndrăznești să te ridici și să lupți împotriva lui, să îl respingi și să îl înfrângi, nu ești tu inutil? Bucățica de adevăr pe care o înțelegi nu este pusă în aplicare. Ești sigur că ceea ce înțelegi și auzi reprezintă adevărul? Dacă da, de ce nu îndrăznești să te ridici cu tărie și dreptate și să lupți împotriva antihriștilor? Nu este ca și cum antihriștii ar fi autoritățile conducătoare; de ce te temi de ei? Cu excepția cazului în care există o situație în care ei ar putea să te predea autorităților dacă i-ai expune în mod nechibzuit; în aceste circumstanțe, ar trebui să fii atent, să nu îi provoci și să folosești metode înțelepte pentru a-i critica și discredita pe antihriști pe furiș, eliminându-i treptat. Nu este mai impresionant să îi elimini discret? (Ba da.) În regulă, asta e tot pentru părtășia de astăzi. La revedere!

12 septembrie 2020