2. Cercetarea indiscretă a cuvintelor lui Dumnezeu de blestem și pedeapsă pentru om

Al doilea punct este că antihriștii cercetează indiscret cuvintele lui Dumnezeu de blestem și pedeapsă pentru om. Antihriștii au aceeași perspectivă și poziție față de blestemele și pedeapsa menționată în cuvintele lui Dumnezeu cum au și față de primul punct. În ce fel cercetează indiscret aceste tipuri de cuvinte? Când văd ce fel de oameni sunt meniți să fie blestemați de cuvintele lui Dumnezeu și ce fel de oameni sunt meniți să fie pedepsiți, ce cuvinte a spus Dumnezeu pentru a blestema astfel de oameni, ce modalitate folosește pentru a-i pedepsi, precum și ce metodă și cuvinte folosește pentru a blestema un anumit tip de oameni, încep să observe în viața lor de zi cu zi, urmărind cum se împlinesc aceste cuvinte ale lui Dumnezeu și dacă s-au realizat deja. De exemplu, un conducător de biserică delapidează fondurile casei lui Dumnezeu, îi pedepsește și îi suprimă în mod arbitrar pe frați și surori, acționează tiranic și nechibzuit în biserică, operează în mod neprincipial, nu caută intențiile lui Dumnezeu și nu cooperează armonios cu ceilalți. Cuvintele lui Dumnezeu afirmă că există blesteme și pedeapsă pentru acest tip de om. Un antihrist observă: „Dumnezeu nu iubește oamenii de acest fel, îi disprețuiește și îi respinge. Însă cum îl disprețuiește și îl respinge pe acest om? Acesta trăiește, zi de zi, destul de confortabil și îi asuprește pe frați și surori, fără să i se reproșeze acest lucru; frații și surorile trebuie să îndure, pur și simplu. Prin urmare, cum se adeveresc aceste cuvinte ale lui dumnezeu? Nu văd cum s-ar putea adeveri; poate că doar se spune că dumnezeu îi blestemă pe oamenii de acest fel. Cuvintele lui dumnezeu ar trebui să aibă autoritate, iar după ce vorbește dumnezeu, inimile oamenilor ar trebui să fie stânjenite și pline de reproș. Am nevoie să observ și să văd dacă se simte neliniștit în inima sa, să am o discuție cu el și să ascult ce are de spus.” Prin urmare, antihristul îl întreabă pe acel om: „Cum ai experimentat lucrurile în ultima vreme?” „Destul de bine. Dumnezeu ne conduce. Viața bisericească nu e rea, frații și surorile au intrat cu toții pe drumul cel bun, toți iubesc să citească din cuvintele lui dumnezeu, iar lucrarea de evanghelizare merge și ea destul de bine.” „Atunci când lucrarea nu progresează lin, nu ești supărat? Nu devii negativ? Te disciplinează dumnezeu? Te simți plin de reproșuri înlăuntrul tău?” „Nu, de ce aș simți vreun reproș atunci când lucrarea este făcută atât de bine? Dimpotrivă, dumnezeu mă binecuvântează.” Antihristul se gândește: „Dumnezeu nu a blestemat o astfel de persoană, deci cuvintele pe care dumnezeu le-a spus despre blestemarea oamenilor răi, blestemarea celor care se împotrivesc lui dumnezeu nu au fost înfăptuite! Acest conducător a comis acte atât de evidente de împotrivire față de dumnezeu și de perturbare a lucrării bisericii; blestemele lui dumnezeu ar fi trebuit să se abată asupra sa. Cum se face că nu s-a întâmplat acest lucru? Este greu de spus dacă blestemele lui Dumnezeu împotriva oamenilor pot fi înfăptuite sau nu, așa că voi continua să observ.” Există un enunț în cuvintele lui Dumnezeu: „Împotrivirea duce la moarte!” În ochii antihristului, există numeroși oameni care se împotrivesc lui Dumnezeu. De exemplu, atunci când intră pentru prima dată în contact cu această etapă a lucrării lui Dumnezeu și nu au înțeles adevărul, unii oameni au rostit unele cuvinte hulitoare și defăimătoare împotriva lui Dumnezeu, respingând această etapă a lucrării Sale. Antihristul se gândește în sinea sa: „Sunt aceștia oameni care se împotrivesc lui dumnezeu? Dacă sunt, atunci, conform cuvintelor lui dumnezeu, împotrivirea duce la moarte. Însă, după atâția ani, se pare că niciunul dintre acești oameni nu a murit; cuvintele lui dumnezeu nu s-au adeverit! Chiar dacă nu mor, ar trebui măcar ca acești oameni să aibă brațe rupte sau picioare lipsă, sau să sufere unele nenorociri acasă, cum ar fi moartea unui membru al familiei, prăbușirea casei sau un accident de mașină. Niciuna dintre aceste nenorociri nu s-a întâmplat, deci cum se poate spune că împotrivirea duce la moarte? S-ar putea ca abilitatea noastră de a înțelege să fie slabă și să nu știm încă în ce fel se adeveresc sau se înfăptuiesc cuvintele lui dumnezeu. Oamenii nu știu dacă se vor adeveri sau nu cuvintele lui Dumnezeu; este greu de spus.” Prin intermediul acestor fapte observabile și al propriei analize mentale și din perspectiva sa „unică”, antihristul cercetează dacă aceste cuvinte ale lui Dumnezeu se adeveresc sau nu și în ce fel se adeveresc. El pune mereu un mare semn de întrebare asupra acestei chestiuni; nu știe care este rezultatul final al acestei chestiuni, cum să explice aceste evenimente sau cum să perceapă aceste fenomene. Desigur, el se roagă deseori în legătură cu acest lucru: „O, dumnezeule, te rog, luminează-mă, permite-mi să înțeleg cum îi blestemi și îi pedepsești pe oameni și în ce fel se adeveresc cuvintele tale, astfel încât să pot să am o inimă cu frică de tine, să mă tem de tine și să nu fac lucruri care să ți se împotrivească.” Este această rugăciune folositoare? Își va pleca Dumnezeu urechea? (Nu.) Dumnezeu nici măcar nu se deranjează cu acest lucru; privește aceste rugăciuni ca pe bâzâitul lipsit de sens al muștelor și insectelor. De ce nu Își pleacă Dumnezeu urechea la astfel de rugăciuni? Întrucât fiecare propoziție rostită de antihrist este plină de testare, provocare, defăimare și hulire. În cazul unei astfel de persoane, deși Dumnezeu nu a lovit-o sau nu a condamnat-o în mod deschis, tot ceea ce face, gândurile, perspectivele și poziția sa sunt condamnate în ochii lui Dumnezeu. Aceste manifestări ale antihristului sunt toate ascunse în inimă; el face aceste lucruri pe ascuns și le cercetează indiscret, în secret. Desigur, și Dumnezeu îl condamnă și îl blestemă în inima Lui.

În ceea ce privește cuvintele lui Dumnezeu de blesteme și pedeapsă pentru om, antihriștii nu le cred sau nu le înțeleg; deseori, ei scrutează și analizează: „Mai exact, în ce fel se adeveresc aceste cuvinte? Oare chiar se pot adeveri? Pentru cine se vor adeveri? Cei care sunt blestemați și pedepsiți de dumnezeu primesc într-adevăr blesteme și pedeapsă? Acest lucru poate să fie vizibil pentru om? Nu ar trebui ca dumnezeu să facă totul vizibil pentru ochiul omului?” Ei meditează constant la aceste chestiuni în inimile lor, tratându-le ca pe probleme semnificative și importante din viața lor de zi cu zi. Ori de câte ori au timpul necesar sau ocazia, se gândesc la ele. Atât timp cât mediul este propice și astfel de evenimente au loc, sau atâta vreme cât sunt implicate astfel de subiecte, poziția și punctul lor de vedere sunt clar dezvăluite. Ei scrutează și defăimează aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, încercând să le înțeleagă dintr-o perspectivă umană și într-o manieră omenească, testând totodată dacă aceste cuvinte pot fi înfăptuite, dacă s-au adeverit în viața de zi cu zi și dacă au avut efecte practice. De ce fac ei acest lucru? De ce pot să chibzuiască și să se gândească neobosit la aceste lucruri în inimile lor? Fiindcă în inimile antihriștilor, indiferent câte adevăruri exprimă Dumnezeu, acestea nu sunt suficiente pentru a dovedi identitatea sau esența lui Dumnezeu. Singurul lucru care poate dovedi identitatea și esența lui Dumnezeu este dacă se adeveresc și sunt înfăptuite cuvintele Sale. Altfel spus, dacă cuvintele lui Dumnezeu se adeveresc și sunt înfăptuite este singurul lor criteriu pentru a testa identitatea și esența lui Dumnezeu. În mod similar, măsura în care se adeveresc cuvintele lui Dumnezeu de blesteme și pedeapsă pentru om a devenit, de asemenea, criteriul lor pentru a testa identitatea și esența lui Dumnezeu. Acesta este cel mai important gând și punct de vedere al antihriștilor în evaluarea lui Dumnezeu. Folosind perspective și metode umane de înțelegere și bazându-se pe intelectul uman, antihriștii testează și evaluează cuvintele lui Dumnezeu de blesteme și pedeapsă pentru oameni. Atunci când, indiferent de situație, nu pot vedea faptele și nu pot vedea spectacolul pe care doresc să îl vadă, ei neagă în mod repetat identitatea și esența lui Dumnezeu în inimile lor. Cu cât văd mai puțin, cu atât mai mult își intensifică negarea lui Dumnezeu și se îndoiesc dacă ceea ce au investit și au sacrificat a meritat efortul. Cu toate acestea, atunci când antihriștii văd unii oameni răi din casa lui Dumnezeu, care Îl defăimează pe Dumnezeu sau tulbură lucrarea casei lui Dumnezeu, sau pe cei care Îl hulesc pe Dumnezeu și I se împotrivesc, primind diferite grade de pedeapsă sau blesteme, și văd ce se întâmplă cu acești oameni, ei Îl privesc pe Dumnezeu cu admirație, simțind brusc: „Dumnezeu este într-adevăr formidabil. Orice spune el se îndeplinește. Acea persoană era bine înainte și a murit subit, întrucât chiar ieri l-a insultat pe dumnezeu! O altă persoană, care era puternică precum un taur, s-a îmbolnăvit brusc, deoarece a provocat pierderi semnificative lucrării casei lui dumnezeu și nici măcar nu a recunoscut acest lucru, primind blestemele lui dumnezeu. Altă persoană, din cauza comiterii unor delicte și a unor fapte rele în biserică, a avut parte de nenorociri în familie și, de atunci, nu a mai existat pace în casa ei. Altcineva, care vorbea mereu în mod hulitor despre dumnezeu, a înnebunit acum și pretinde că este dumnezeu. Aceasta este posedare de către demoni; dumnezeu l-a predat pe acel om Satanei, plasându-l într-un lăcaș al demonilor necurați. A-l face să îndure posedarea de către duhurile rele nu este ceva ce pot înfăptui oamenii; numai dumnezeu are autoritatea de a face acest lucru. Dumnezeu domnește suveran peste toate – el l-a predat pe acel om duhurilor rele, iar acestea l-au posedat, făcându-l să-și piardă mințile și simțul rușinii, făcându-l să alerge gol pe străzi. Priviți ce s-a întâmplat cu acești oameni, pedepsele și blestemele pe care le-au suferit; ce au făcut cu toții?” După ce fac rezumatul, inimile antihriștilor tresar: „Acești oameni îi includ pe cei care îl insultă în mod deschis pe dumnezeu, pe cei care îl hulesc și îl judecă în mod deschis pe dumnezeu și pe cei care au provocat în mod intenționat tulburări și perturbări în casa lui dumnezeu. Se pare că nimic bun nu iese din a merge împotriva lui dumnezeu! Dumnezeu este într-adevăr formidabil! Dacă jignești alți oameni, ei nu-ți pot face prea multe, dar dacă îl jignești pe dumnezeu e grav. Trebuie să fii responsabil pentru comportamentul tău; costul este prea mare! În cel mai bun caz, ai putea înnebuni, iar dumnezeu te va da pe mâna demonilor necurați, ceea ce înseamnă cu siguranță că vei merge în iad; în cel mai rău caz, dumnezeu îți va anula existența trupească în această viață, distrugându-te, iar în lumea care va veni – este de la sine înțeles – nu vei avea nicio destinație, nu vei putea intra în Împărăție și nu vei primi binecuvântări. Judecând după diferitele moduri în care s-au împotrivit ei lui dumnezeu, trebuie să fiu mai atent și să stabilesc câteva principii pentru mine. În primul rând, nu trebuie să-l insult pe dumnezeu în mod deschis; dacă sunt nevoit, se impune să o fac în tăcere, în inima mea. În al doilea rând, chiar dacă am dorința și ambiția de a fi dumnezeu, nu pot să dezvălui acest lucru sau să-i las pe alții să afle. În al treilea rând, trebuie să-mi țin în frâu comportamentul și mișcările, să nu fac nimic care să provoace perturbări. Ar fi groaznic dacă aș provoca pierderi lucrării casei lui dumnezeu și l-aș înfuria! Într-un caz mai puțin grav, mi-aș putea pierde viața; într-un caz mai grav, aș fi blestemat și aș cădea în Adânc, iar acesta ar fi sfârșitul meu.” Atunci când văd că se întâmplă aceste lucruri, antihriștii simt că s-au adeverit cuvintele lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este atât de măreț și formidabil. Măreția lui Dumnezeu și caracterul Său formidabil devin realitate și sunt recunoscute de ei prin aceste evenimente. Nu sunt toate acestea procesele de gândire din inimile antihriștilor, precum și principiile de acționare pe care le-au sintetizat după ce au văzut aceste lucruri, activități ale lumilor din lăuntrul lor? Tot ceea ce fac ei în inimile lor față de Dumnezeu este ceea ce e cunoscut sub numele de cercetare indiscretă.

Antihriștii nu spun în mod deschis: „Dumnezeu nu îi blestemă pe oameni, cuvintele sale nu s-au adeverit” și nici: „Dumnezeu l-a pedepsit pe cutare, dumnezeu l-a blestemat pe cutare. Cuvintele lui dumnezeu s-au adeverit, dumnezeu este într-adevăr măreț.” În schimb, ei uneltesc, plănuiesc și contemplă aceste chestiuni în adâncul inimii lor. Care este scopul lor în a contempla? Se gândesc ce să facă în cazul în care cuvintele lui Dumnezeu se adeveresc și ce să facă în cazul în care ele nu se adeveresc sau nu sunt înfăptuite. Scopul cercetării lor indiscrete nu este de a înțelege acțiunile lui Dumnezeu, nici de a-I înțelege firea și, cu atât mai puțin, de a dobândi adevărul și de a fi ființe create calificate – mai degrabă, este de a gestiona toate aceste chestiuni, de a confrunta blestemele și pedeapsa lui Dumnezeu, folosind metode și strategii omenești. Asta uneltesc antihriștii în inimile lor. Poate această serie de gânduri față de cuvintele lui Dumnezeu să dovedească faptul că ei sunt ostili față de Dumnezeu? Poate dovedi că L-au defăimat și L-au hulit în mod constant pe Dumnezeu? (Da.) Absolut! Asta este ceea ce fac antihriștii. Dacă se adeveresc cuvintele lui Dumnezeu, ei au pregătite contramăsuri; în cazul în care cuvintele Lui nu se adeveresc, ei au contramăsuri și pentru asta – contramăsurile lor se schimbă în funcție de faptul că se adeveresc sau nu cuvintele lui Dumnezeu. Dacă se adeveresc cuvintele lui Dumnezeu, antihriștii se comportă cum se cuvine, implicându-se cu precauție în sarcinile din casa lui Dumnezeu, fără să iasă în evidență sau să fie insolenți, rămânând atenți să nu facă nimic greșit. Dacă nu se adeveresc cuvintele lui Dumnezeu, ei vor acționa superficial în mod flagrant. În orice caz, indiferent dacă se adeveresc sau nu cuvintele lui Dumnezeu în ochii lor, inimile lor nu-L vor considera niciodată cu adevărat pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeu, inimile lor nu vor putea fi niciodată pe deplin dăruite lui Dumnezeu. Îndatoririle și acțiunile lor nu sunt îndeplinite din suflet, ci sunt făcute folosind uneltiri, vicleșuguri și prefăcătorii, cu înșelăciune, ascunzișuri și sub acoperire. Lucrurile pe care le gândesc, le chibzuiesc și de care se îndoiesc în adâncul inimii lor nu sunt niciodată împărtășite în mod deschis altora sau lui Dumnezeu. În schimb, ei își consideră cu încăpățânare propriile gânduri și idei ca fiind adevărul, ca fiind direcția și scopul corect și bun de atins și de practicat. În ochii antihriștilor, este foarte important dacă se adeveresc cuvintele lui Dumnezeu de blesteme și pedeapsă pentru om, deoarece acest lucru determină modul în care aceștia acționează și se comportă în viața de zi cu zi, felul în care tratează lucrarea și felul în care îi tratează pe frați și surori; de asemenea, acest lucru determină ce comportamente dezvăluie, precum și ce acțiuni și manifestări au. Atunci când cuvintele lui Dumnezeu se adeveresc, antihriștii se comportă în mod corespunzător și candid, limitându-și activitățile, încercând să nu facă nimic care să provoace tulburări sau perturbări și încercând să nu spună cuvinte care să perturbe sau să tulbure, care să-I defăimeze cuvintele sau lucrarea lui Dumnezeu. Dacă aceste cuvinte ale lui Dumnezeu nu se adeveresc, se simt liberi să judece și să condamne lucrarea lui Dumnezeu, fără scrupule. În acest fel, antihriștii se opun și vociferează încontinuu împotriva lui Dumnezeu în adâncul inimii lor – ar fi posibil ca ei să nu fie dezvăluiți și eliminați? Această atitudine, fire și esență a lor sunt cele ale unui adevărat dușman al lui Dumnezeu. Cu toate că antihriștii nu pot face orice doresc, ei nu ascund deloc ceea ce gândesc, ceea ce plănuiesc, ceea ce chibzuiesc sau ce puncte de vedere au în adâncul inimii lor, pentru că nu se tem de Dumnezeu. Care este motivul pentru care nu se tem de Dumnezeu? Ei nu cred în existența lui Dumnezeu și nici nu cred că Dumnezeu observă cele mai ascunse colțuri ale inimii omului. Prin urmare, în logica antihriștilor, ceea ce consideră ei ca fiind cea mai strălucită strategie de supraviețuire este aceasta: „Ceea ce fac și manifest public, ceea ce este vizibil pentru alții poate deveni un standard prin care se poate evalua ce fel de persoană sunt. Însă ceea ce gândesc în inima mea, felul în care planific și intenționez, cum arată lumea mea interioară, dacă îl defăimez și îl hulesc pe dumnezeu, dacă îl judec pe dumnezeu sau dacă cred în el și îl laud – dacă nu spun aceste lucruri, niciunul dintre voi nu va ști. Mult succes în a mă condamna! Dacă nu vorbesc, niciunul dintre voi nu poate spera să știe ce gândesc sau plănuiesc în inima mea, care este atitudinea și perspectiva mea față de Dumnezeu, și nimeni nu mă poate acuza de vreun păcat.” Acesta este planul antihriștilor. Ei cred că acesta este cel mai înalt principiu de conduită în viața și activitatea oamenilor. Atât timp cât comportamentul lor nu este greșit și nu există defecte în acțiunile lor, nimeni nu poate să se amestece în ceea ce gândesc în inimile lor. Nu sunt antihriștii foarte deștepți? (Nu.) În ce sens nu sunt ei deștepți? Se deghizează foarte bine. Când se roagă, o fac la colțul străzii, iar cuvintele pe care le spun în fața celorlalți sunt toate corecte, fără să li se găsească vreo greșeală. Cu cât cred mai mult timp, cu atât mai spirituali devin. Spun ceea ce gândesc cu adevărat în inimile lor doar în spatele ușilor închise, în fața familiei lor, iar unii nici măcar nu spun familiei lor, astfel încât nimeni să nu-i poată vedea așa cum sunt de fapt. Însă uită un lucru: la ce folosește dacă oamenii pot să-i vadă sau nu așa cum sunt cu adevărat? Este nesemnificativ; niciun om nu poate determina soarta altei persoane. Nu contează dacă oamenii îi pot vedea sau nu așa cum sunt cu adevărat; este irelevant și nu definește nimic. Important este că Dumnezeu nu privește doar comportamentul exterior al oamenilor, ci observă și adâncul inimii lor. Tocmai pentru că antihriștii nu cred și nu știu că Dumnezeu observă cele mai ascunse colțuri ale inimii omului, ei se gândesc în mod nesăbuit și absurd: „Nimeni nu se poate amesteca în ceea ce gândesc eu în inima mea, nici oamenii, nici dumnezeu.” Dumnezeu poate să observe cele mai ascunse colțuri ale inimii omului, deci gândurile tale au legătură cu felul în care te definește Dumnezeu. El nu îi condamnă pe oameni doar pe baza comportamentului lor exterior, ci, mai important, pe baza gândurilor interioare. Acesta este punctul în care antihriștii sunt nesăbuiți; în vreme ce ei cercetează indiscret cuvintele lui Dumnezeu, uită un aspect important: și Dumnezeu le observă în secret gândurile. Ei cercetează indiscret să vadă dacă se adeveresc cuvintele lui Dumnezeu, iar concluzia la care ajung este că ar trebui să nege cuvintele lui Dumnezeu și existența Sa. Observându-i în secret, Dumnezeu vede atitudinea pe care o au față de El și față de cuvintele Sale în adâncul inimii lor; El vede toate dovezile defăimării și hulirii lui Dumnezeu, ale negării și condamnării lui Dumnezeu și, de asemenea, observă comportamentul exterior produs sub controlul tuturor acestor gânduri și perspective. Pe baza gândurilor și comportamentului lor, cum definește Dumnezeu în cele din urmă că este o astfel de persoană? Un antihrist, un dușman al lui Dumnezeu, care nu poate fi niciodată mântuit. Acesta este rezultatul. Sunt antihriștii deștepți? Sunt departe de a fi deștepți; s-au îndreptat singuri spre distrugere. Ei cred că sunt deosebit de capabili să gândească, că gândirea lor este foarte logică și că sunt deosebit de pricepuți la uneltiri. După ce uneltesc, au contramăsuri și metode pentru diferite evenimente neașteptate și pentru tot felul de lucruri pe care le face Dumnezeu, care duc întotdeauna la cele mai bune rezultate și câștiguri. Se simt deseori mulțumiți de sine și se admiră, apreciindu-și propriile abilități și competențe. Se cred cei mai inteligenți din lume: pot înțelege care este sursa cuvintelor lui Dumnezeu, cui se adresează acestea, contextul din spatele cuvintelor lui Dumnezeu, ce atitudine ar trebui să adopte după ce cuvintele lui Dumnezeu se adeveresc și ce contramăsuri ar trebui să aplice dacă acestea nu se adeveresc. Se felicită deseori pentru că sunt atât de deștepți și desăvârșiți, pentru că sunt mai inteligenți decât o persoană obișnuită. Pentru ce se felicită? Ei simt că scrutând, analizând și luptând cu Dumnezeu și cercetând indiscret cuvintele lui Dumnezeu în adâncul inimilor lor este un lucru foarte palpitant și care le oferă un mare sentiment de împlinire. Prin urmare, se admiră cu adevărat și se felicită pentru că sunt astfel de oameni. Nu sunt antihriștii nesăbuiți? A lupta cu alți oameni ar putea într-adevăr să-ți permită să determini care dintre voi îi este superior celuilalt și ar putea chiar să te facă să simți avantajul pe care îl ai și faptul că exiști. Însă atunci când te lupți cu Dumnezeu, Îi cercetezi indiscret cuvintele, acțiunile, tot ceea ce face Dumnezeu, cum se numește acest lucru? Și care sunt consecințele pe care le implică? Aceasta înseamnă să te joci cu moartea! Poți să cercetezi indiscret vedete de cinema, cântăreți, celebrități, mari personalități – pe oricine, dar Cel pe care nu trebuie sub nicio formă să Îl cercetezi indiscret este Dumnezeu. Dacă o faci, alegi ținta greșită pentru cercetarea ta indiscretă. În lumea de astăzi, caracterizată prin informații avansate și diverse instrumente care facilitează fluxul de informații, a cerceta indiscret locul în care se află o altă persoană, gândurile și punctele lui de vedere și viața sa de zi cu zi ar putea să nu fie considerat un lucru rușinos. Cu toate acestea, pentru o persoană care crede în Dumnezeu și Îl urmează, care respectă cuvintele lui Dumnezeu și le mănâncă și le bea în fiecare zi, faptul că cercetează indiscret în mod constant toate acțiunile lui Dumnezeu, toate cuvintele Sale și toată lucrarea Sa în inima ei reprezintă o sfidare scandaloasă! Oamenii au firi corupte; atunci când îți dezvălui corupția înaintea lui Dumnezeu, El poate să te aprovizioneze cu adevărul pe care tu să-l înțelegi și să-l cunoști, oferindu-ți timp ca să obții o schimbare. Dumnezeu poate să ierte și nu-Și va aminti de corupția, fărădelegile și păcatele oamenilor. Singurul lucru pe care Dumnezeu nu îl poate ierta sau tolera este faptul că antihriștii nu au o inimă câtuși de puțin supusă, că Îl scrutează mereu pe Dumnezeu, precum și faptul că cercetează indiscret în mod constant și continuu lucrarea lui Dumnezeu și cuvintele lui Dumnezeu, oricând și oriunde. Ce încerci să faci? Vrei să testezi corectitudinea lui Dumnezeu? Pe cine crezi că supraveghezi? Vrei să analizezi sursa și motivul pentru care Dumnezeu face aceste lucruri? Cine te crezi? După toate acestea, nu te consideri un intrus? Poate Dumnezeu să fie obiectul cercetării tale indiscrete? Poate Dumnezeu să fie obiectul scrutării tale? Acceptarea scrutării lui Dumnezeu, acceptarea îndrumării lui Dumnezeu, acceptarea judecății și mustrării lui Dumnezeu, acceptarea emondării din partea Lui și toate aceste practici pozitive care implică schimbarea firii – acestea sunt legitime. Chiar și uneori când Îl înțelegi greșit pe Dumnezeu, când ești slab și negativ și te plângi de Dumnezeu, El nu dă vina pe tine și nici nu te condamnă. Însă există un lucru: Îl cercetezi mereu indiscret pe Dumnezeu, încerci mereu să discerni corectitudinea cuvintelor lui Dumnezeu și a lucrării Sale – acesta este un lucru pe care Dumnezeu nu îl va ierta sau tolera sub nicio formă; aceasta este firea lui Dumnezeu. Oamenii cu adevărat corupți nu sunt fiare; ei nu I se opun lui Dumnezeu în acest fel, nici nu au astfel de puncte de vedere și atitudini și nici nu Îl tratează pe Dumnezeu în acest fel. Există un singur lucru, un singur rol care se poate opune lui Dumnezeu în mod nerușinat și public, iar acela este Satana. Dumnezeu nu ține minte fărădelegile și corupția oamenilor, dar opoziția, confruntarea, hulirea și defăimarea Satanei împotriva lui Dumnezeu nu vor fi iertate niciodată de El. Dumnezeu îi mântuiește doar pe oamenii corupți, nu și pe Satana. Antihriștii, neschimbători în natura lor și având esența antihriștilor, îl pot reprezenta pe Satana, stând în opoziție cu Dumnezeu în locul Satanei, cercetând indiscret cuvintele lui Dumnezeu. Care este atitudinea lui Dumnezeu față de ei? Este una de blestemare și condamnare. Antihriștii nu se pot abține să nu acționeze astfel și se joacă cu moartea.