II. Disprețuirea întrupării lui Dumnezeu

În ultima părtășie, am vorbit despre al doilea subpunct al celei de-a zecea manifestări a antihriștilor: disprețuirea întrupării lui Dumnezeu. Unde am rămas cu părtășia noastră? (Modul în care antihriștii Îl tratează pe Hristos e în funcție de starea lor de spirit.) Am ajuns la punctul referitor la faptul că „modul în care ei Îl tratează pe Hristos e în funcție de starea lor de spirit”. În primul rând, să trecem în revistă aspectele despre care s-a avut părtășie. Câte situații au fost disecate cu privire la sintagma „în funcție de starea lor de spirit”? (Au existat cinci situații: comportamentul lor atunci când se confruntă cu emondarea, comportamentul lor față de Hristos atunci când a fost vânat, atunci când generează noțiuni despre Dumnezeu întrupat, atunci când sunt promovați sau demiși și atunci când se confruntă cu medii diferite.) Cam acestea sunt. Atunci când ascultați conținutul acestor aspecte, auziți doar despre evenimentele pe care le conțin sau le comparați cu voi înșivă, dobândind adevărul și înțelegându-l prin intermediul acestor evenimente? Cu ce perspectivă ascultați? (Atunci când Dumnezeu dă în vileag și disecă aceste stări și manifestări, le pot compara cu mine însumi. Uneori, comportamentul meu poate să nu fie complet la fel ca manifestările antihriștilor, dar firea și natura-esență dezvăluite sunt aceleași.) Stările, manifestările și esențele expuse există în diferite măsuri în fiecare persoană. Atunci când oamenii ajung să creadă în Dumnezeu pentru prima dată, le este greu să observe manifestările acestor firi corupte în ei înșiși, dar, pe măsură ce experiența lor de a crede în Dumnezeu se adâncește treptat, devin, fără să-și dea seama, conștienți de anumite firi și comportamente. Prin urmare, indiferent dacă manifestările specifice abordate de conținutul pe care îl discutăm te privesc în prezent sau dacă te-ai dedat unor astfel de comportamente în trecut, asta nu înseamnă că aceste probleme nu au legătură cu tine; nu înseamnă că nu vei face astfel de lucruri în viitor și nici nu înseamnă că nu ai astfel de firi și comportamente. Am avut părtășie și am dat în vileag diversele manifestări ale antihriștilor timp de peste un an. Având în vedere că am petrecut mai mult de un an având părtășie despre un subiect și încă nu l-am terminat, credeți că acest conținut al părtășiei noastre este specific și amănunțit? (Este amănunțit.) Este extrem de specific și amănunțit! În ciuda faptului că părtășia a ajuns la acest nivel, mulți oameni încă își manifestă comportamentele originale, fără să se schimbe câtuși de puțin. Altfel spus, cuvintele rostite și stările, firile și esențele expuse nu îi ajută nici măcar un pic. În această perioadă, există încă unii care continuă să aibă un comportament nesăbuit și lipsit de scrupule, să acționeze arbitrar și dictatorial și să se comporte cu încăpățânare și capricios. Ei rămân la fel ca înainte sau chiar devin mai dezlănțuiți după obținerea statutului, dezvăluindu-se și mai mult. În plus, există întotdeauna oameni care sunt înlocuiți și îndepărtați; ce se întâmplă aici? (Acest lucru se întâmplă pentru că acești oameni nu au acceptat niciodată adevărul; au auzit atât de multe predici, dar nu și le-au însușit.) Unul dintre motive este că acești oameni nu acceptă niciodată adevărul; ei sunt scârbiți de adevăr și nu iubesc lucrurile pozitive. Un alt motiv este că au în mod inerent esența antihriștilor, incapabili să accepte adevărul sau lucrurile pozitive. Prin urmare, chiar dacă am avut părtășie și am dat în vileag diferitele esențe și manifestări ale antihriștilor într-o manieră atât de specifică, acești antihriști și oameni răi continuă să acționeze nestingheriți și fără teamă, făcând orice-și doresc. Nu este acest lucru determinat de esența lor? Este realmente imposibil ca acești oameni să își schimbe natura; ei rămân neafectați de predici, indiferent câte au auzit, și, de asemenea, lipsiți de căință. Judecând după viața lor de zi cu zi, atitudinea lor față de îndeplinirea îndatoririlor și modul în care le îndeplinesc, ei nu acceptă deloc adevărul, iar firile lor nu s-au schimbat câtuși de puțin; aceste cuvinte sunt ca o predică pentru surzi, complet ineficientă. Aceste cuvinte nu îi afectează pe antihriști, dar au avut ele un anumit efect inhibitor asupra voastră? Au servit la limitarea anumitor comportamente și la ridicarea standardelor conștiinței și moralității voastre? (Oarecum.) Dacă nu au avut acest efect asupra unora, atunci mai sunt ei oameni? Nu sunt; sunt diavoli. Desigur, după ce au auzit aceste cuvinte, majoritatea oamenilor au dobândit un oarecare discernământ cu privire la diversele firi-esențe ale antihriștilor și au dezvoltat o ură față de firile antihriștilor din adâncul sufletului, dobândind în același timp o oarecare înțelegere și cunoaștere a propriilor firi-esențe corupte. Acesta este un semn bun, un lucru bun. Dar oare există oameni care devin din ce în ce mai negativi cu cât ascultă mai mult? La auzul acestor cuvinte, ei se gândesc: „S-a terminat. De fiecare dată când manifestările, stările și firile antihriștilor sunt date în vileag, acestea se potrivesc în totalitate cu ale mele. Nici măcar o dată nu sunt irelevante pentru mine. Când mă pot disocia complet de firea antihriștilor? Când pot să afișez unele manifestări ale poporului lui Dumnezeu, ale fiilor iubiți ai lui Dumnezeu?” Cu cât ascultă mai mult, cu atât devin mai negativi, cu atât simt că nu au nicio cale de urmat. Este normală această reacție? (Nu.) Voi vă simțiți negativi? (Nu.) Vă ustură sau vă provoacă disconfort de fiecare dată când Mă auziți expunând aceste manifestări și evenimente ale antihriștilor? Vă simțiți rușinați? (Ne ustură, ne simțim rușinați.) Indiferent de sentimentele pe care le aveți, faptul că nu duc la negativism este un lucru bun; ați rămas fermi. Cu toate acestea, a nu fi negativ nu este suficient; acest lucru nu atinge scopul, nu este țelul final. Trebuie să ajungeți la cunoașterea de sine prin aceste cuvinte. Nu este vorba despre a înțelege un aspect al comportamentului, ci despre a vă cunoaște firea și esența. Această înțelegere ar trebui să vă permită să găsiți calea de a practica în viață și în procesul de îndeplinire a datoriei voastre, știind ce acțiuni sunt conforme comportamentului antihristului, ce acțiuni dezvăluie firea unui antihrist și ce acțiuni sunt bazate pe principii. Dacă poți realiza acest lucru, atunci nu ai ascultat aceste cuvinte în zadar; ele au avut un efect asupra ta. În cele ce urmează, vom continua părtășia despre cea de-a patra manifestare a modului în care antihriștii Îl tratează pe Dumnezeu întrupat: ascultând pur și simplu ceea ce spune Hristos, dar fără a se conforma sau a se supune.

D. Ascultând pur și simplu ceea ce spune Hristos, dar fără a se conforma sau a se supune

Antihriștii pur și simplu ascultă ceea ce spune Hristos, dar fără a se conforma sau a se supune; prin urmare, în ce fel ascultă ei? Această frază rezumă în mod esențial atitudinea cu care ascultă: nu există conformare, nu există supunere autentică; ei nu acceptă din inimă, ci doar ascultă cu urechile, fără să asculte sau să înțeleagă cu inima lor. Analizând literalmente, comportamentul și firea antihriștilor în această privință pot fi rezumate prin aceste elemente de bază. Din perspectiva firii-esențe a antihriștilor, astfel de oameni nu se supun și nu cedează la nimic din ceea ce vine de la Dumnezeu sau din ceea ce este considerat bun și pozitiv de către Dumnezeu sau de către oameni și la nimic din ceea ce se conformează legilor naturale; în schimb, disprețuiesc astfel de lucruri și au propriile perspective și opinii. Sunt perspectivele lor în conformitate cu regulile și legile lucrurilor pozitive? Nu. Perspectivele lor se rezumă la două aspecte: unul reprezintă legile Satanei, iar celălalt este în conformitate cu interesele Satanei și cu natura-esență a Satanei. Prin urmare, în ceea ce privește întruparea lui Dumnezeu, perspectivele și atitudinile antihriștilor se rezumă, în principal, la două lucruri: unul constă în logica și legile Satanei, iar celălalt este firea-esență a Satanei. Hristos este purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu în timp ce El efectuează un stadiu al lucrării pe pământ, este expresia și întruparea lui Dumnezeu în timp ce El efectuează un stadiu al lucrării pe pământ. Pentru un astfel de rol, antihriștii, în afară de curiozitate, de o plăcere de a-L scruta și de faptul că Îl tratează ca pe o persoană cu statut pe care să o lingușească și să o flateze, nu au în inimile lor o credință și o urmare autentice, cu atât mai puțin iubire și supunere reale. În ceea ce Îl privește pe Hristos, o figură care pare nesemnificativă în ochii omenirii corupte, aspectul Său este obișnuit și normal; discursul, comportamentul și purtarea Sa, precum și toate aspectele umanității Sale sunt, de asemenea, obișnuite și normale. Chiar mai mult, forma, modul și metoda lucrării pe care o face par extrem de obișnuite, normale și practice în ochii tuturor. Ele nu sunt supranaturale, nu sunt goale, nu sunt vagi și nu sunt detașate de viața reală. Pe scurt, din exterior, Hristos nu pare măreț. Discursul, acțiunile și purtarea Sa nu sunt profunde sau abstracte. Observând prin ochii oamenilor, nu se văd taine, nici ceva de neînțeles; El este pur și simplu prea practic, prea normal. Înainte de a discuta despre esența și natura întregii lucrări desfășurate de Dumnezeu întrupat, să luăm în considerare tot ceea ce este vizibil în exterior, pentru oameni, despre acest rol al lui Dumnezeu întrupat: discursul, comportamentul, purtarea, rutina Sa zilnică, personalitatea, interesele, nivelul de educație pe care îl are, problemele de care Îi pasă și despre care discută, maniera în care îi tratează pe oameni și interacționează cu ei, precum și lucrurile despre care transmite cunoștințe și așa mai departe. În opinia omului, toate acestea nu sunt supranaturale, mărețe sau goale, ci sunt în mod special practice. Toate aceste aspecte reprezintă un test pentru toți cei care-L urmează pe Hristos; însă aceia care cred cu adevărat în Dumnezeu, care au conștiință și rațiune, odată ce înțeleg câteva adevăruri, grupează toate aceste manifestări normale și practice ale lui Hristos la exterior în categoria lui Dumnezeu întrupat pentru a le înțelege, a le pricepe și a se supune acestora. În orice caz, doar antihriștii nu fac acest lucru; ei nu pot s-o facă. Adânc în inima lor, unei figuri extrem de obișnuite precum Hristos pare că îi lipsește ceva. Mai exact, ce lipsește? În adâncul sufletului lor, antihriștii simt deseori că o astfel de persoană de rând nu prea pare a fi dumnezeu. De asemenea, ei cer frecvent ca o astfel de persoană obișnuită să vorbească, să acționeze și să se comporte într-un mod care, din perspectiva lor, i s-ar potrivi adevăratului dumnezeu, lui hristos din închipuirea lor. Prin urmare, privind adânc în inimile antihriștilor, ei nu sunt dispuși să accepte o astfel de persoană obișnuită ca domnul lor, ca dumnezeul lor. Cu cât este mai normal, mai practic și mai obișnuit un aspect al lui Hristos, cu atât mai mult este disprețuit, batjocorit și chiar privit cu ostilitate de către antihriști. Așadar, în ceea ce privește orice aspect al comportamentului lui Hristos, inclusiv cuvintele Sale, în adâncul sufletului, antihriștii nu le pot accepta și sunt chiar potrivnici față de acestea.

Ce include discursul lui Hristos? Uneori este vorba despre a face rânduieli de lucru, uneori, despre a evidenția neajunsurile cuiva, uneori, despre a da în vileag esența coruptă a unui anumit tip de persoană, uneori, despre a analiza esența și toate detaliile unei probleme pentru a diseca problemele implicate, uneori, despre a judeca ce este bine și ce este rău într-o chestiune, uneori, despre a determina finalul pentru un anumit tip de persoană, uneori, despre a promova anumite persoane, uneori, despre a demite anumite persoane, uneori, despre a emonda anumiți oameni și uneori, despre a-i alina și a-i îndemna pe unii oameni. Desigur, pe lângă adevărurile legate de viața-fire a oamenilor despre care vorbește Hristos în timpul lucrării Sale, El abordează frecvent tot felul de lucruri, precum și unele subiecte legate de cunoașterea umană și diverse domenii profesionale. Hristos este o persoană normală și practică; El nu trăiește într-un vid. El are gânduri și puncte de vedere despre toate aspectele legate de existența și viața oamenilor și abordează aceste aspecte cu principii. Dacă aceste principii se referă la subiectele privind supraviețuirea oamenilor, intrarea în viață a oamenilor, închinarea la Dumnezeu, se poate spune că ele sunt toate adevăruri? (Da.) Cuvintele referitoare la cunoașterea umană, la filosofie și la unele chestiuni profesionale despre care vorbește Hristos nu pot fi numite în mod direct adevăruri, dar ele diferă ca punct de vedere, atitudine și principiu de ceea ce știu oamenii despre aceste subiecte. De exemplu, oamenii ar putea adopta o atitudine reverențioasă față de o informație, trăind după aceasta, în timp ce Hristos poate să disece și să discearnă toate tipurile de cunoștințe și să le trateze corect. Să luăm, de exemplu, expertiza voastră într-o anumită profesie și stăpânirea cunoștințelor aferente. Ce puteți obține prin aplicarea acestor cunoștințe? Cum aplicați această cunoaștere în procesul de îndeplinire a datoriei voastre? Este implicat vreun adevăr-principiu? Dacă nu înțelegi adevărul, atunci nu există principii și te bazezi doar pe cunoștințe în îndeplinirea datoriei tale. Deși s-ar putea să nu fiu un expert în acea profesie sau să nu am o înțelegere profundă a acelor cunoștințe, ci doar să înțeleg ideea generală și să cunosc unele lucruri fundamentale, știu cum să aplic această cunoaștere într-un mod și cu principii care îi permit să slujească efectiv lucrării lui Dumnezeu. Aceasta este diferența. Întrucât ei nu acceptă adevărul, antihriștii nu vor vedea niciodată acest aspect și nu vor înțelege niciodată care este, cu adevărat, esența lui Hristos. Hristos are esența lui Dumnezeu; unde anume se actualizează și se manifestă această afirmație, cum ar trebui să o trateze oamenii și ce beneficii și câștiguri primesc oamenii de pe urma ei? Antihriștii nu vor vedea niciodată acest aspect. De ce se întâmplă acest lucru? Există un motiv foarte important: oricât de mult s-ar uita antihriștii la întruparea lui Dumnezeu, ei văd doar o persoană. Ei evaluează dintr-o perspectivă omenească, folosindu-se de cunoștințele, experiența, intelectul, intrigile și șiretlicurile umane pentru a căuta, dar, oricât ar căuta, ei nu pot vedea nimic special în acest om și nici nu pot discerne că El are esența lui Dumnezeu. Spuneți-Mi, pot ei să o vadă cu ochiul liber? (Nu.) Dar dacă folosesc un microscop sau raze X? Ar fi și mai puțin probabil să o vadă atunci. Unii oameni întreabă: „Dacă nu poate fi văzută cu ochiul liber sau la microscop, cei care sunt în contact cu tărâmul spiritual o pot vedea?” (Nu.) Cei care sunt în contact cu tărâmul spiritual pot vedea în acel tărâm și pot percepe duhurile, deci de ce nu Îl pot discerne pe Dumnezeu întrupat? Credeți că Satana Îl poate vedea pe Dumnezeu în tărâmul spiritual? (Da.) La fel ca Dumnezeu, Satana există în tărâmul spiritual, dar Îl recunoaște pe Dumnezeu ca Dumnezeu? (Nu.) Îl urmează pe Dumnezeu sau crede în El? (Nu.) Satana Îl poate vedea pe Dumnezeu în fiecare zi, dar nu crede în El și nici nu-L urmează. Așadar, chiar dacă cei aflați în contact cu tărâmul spiritual ar putea vedea Duhul lui Dumnezeu, ar recunoaște ei acest Duh drept Dumnezeu? (Nu.) Rezolvă această explicație rădăcina problemei? (Da.) Care este rădăcina aici? (Ei nu Îl recunosc pe Dumnezeu și nu se tem de El.) În adâncul lor, antihriștii nu Îl recunosc pe Dumnezeu. Strămoșii lor, înseși rădăcinile lor, nu L-au recunoscut pe Dumnezeu. Chiar cu Dumnezeu drept în fața ochilor, ei nu L-au recunoscut și nici nu I s-au închinat. Atunci cum ar putea să I se închine lui Dumnezeu întrupat, care pare atât de obișnuit și neînsemnat? Nu ar putea sub nicio formă să facă asta. Prin urmare, indiferent de mijloacele pe care le folosesc antihriștii pentru a vedea, este în zadar. Din momentul în care Dumnezeu Și-a început lucrarea și până acum, a rostit atât de multe cuvinte și a făcut o lucrare atât de măreață. Nu este acesta cel mai mare semn și cea mai mare minune din lumea oamenilor? Dacă antihriștii ar fi putut să recunoască acest lucru, ar fi crezut cu mult timp în urmă; nu ar fi așteptat până acum. Se gândesc unii oameni că: „Antihriștii pur și simplu nu au văzut suficient din faptele reale ale lui Dumnezeu, așa că rămân neconvinși; dacă Dumnezeu le-ar arăta unele semne și minuni, le-ar permite să vadă cum este cu adevărat tărâmul spiritual, și dacă ar vedea persoana reală a lui Dumnezeu și că toate cuvintele Sale au fost îndeplinite, atunci L-ar recunoaște și L-ar urma pe Dumnezeu”? Așa stau lucrurile? După ce s-au luptat cu Dumnezeu atâția ani în tărâmul spiritual fără să fie convinși, ar putea antihriștii să se supună brusc în doar câțiva ani? Este imposibil; natura-esență a lor este neschimbătoare. Dumnezeu întrupat a făcut atât de multă lucrare și a rostit atât de multe cuvinte, însă nimic din toate acestea nu îi poate cuceri și nici nu pot recunoaște identitatea și esența lui Dumnezeu. Aceasta este natura lor înnăscută. Ce indică această natură? Înseamnă că astfel de oameni ca antihriștii vor purta mereu un război împotriva lui Dumnezeu, a adevărului și a lucrurilor pozitive, luptând până la capăt, fără să înceteze niciodată până la moarte. Nu sunt ei țintele legitime ale distrugerii? Ce înseamnă „fără încetare până la moarte”? Înseamnă că ar prefera să moară decât să recunoască cuvintele lui Dumnezeu ca fiind adevărul, ar prefera să moară decât să I se supună lui Dumnezeu. Acest lucru merită moartea.

Când vine vorba de Hristos, acest om de rând, antihriștii Îl scrutează nu numai din exterior, ci și din interior. Astfel, atunci când Hristos vorbește și acționează, antihriștii afișează o varietate de comportamente. Haideți să le dăm în vileag natura-esență prin diferitele manifestări pe care antihriștii le afișează ca răspuns la discursul și acțiunile lui Hristos. De exemplu, atunci când Hristos are părtășie cu oamenii despre lucrare și despre adevărurile-principii, El menționează unele practici specifice. Acestea implică felul în care oamenii ar trebui să îndeplinească și să implementeze în mod specific o sarcină în timpul procesului de îndeplinire a datoriei lor. În general, nicio sarcină nu se rezumă la a discuta teorie, a striga sloganuri, a înveseli pe toată lumea și apoi a-i pune pe toți să depună un jurământ, și cu asta, basta; fiecare sarcină legată de datorie este complexă și implică anumite detalii. De exemplu: cum să alegi persoana potrivită, cum să gestionezi și să tratezi diferitele stări ale oamenilor, cum să gestionezi diferitele probleme care apar în timpul procesului de îndeplinire a datoriei în conformitate cu principiile, cum să obții o cooperare armonioasă între oameni fără să acționezi arbitrar și dictatorial sau să te comporți în mod voit și capricios și așa mai departe, acoperind diverse subiecte. Atunci când oamenii trebuie să pună în aplicare o lucrare specifică despre care a avut părtășie Hristos și să se ocupe de proiecte specifice, s-ar putea să întâmpine dificultăți. Este ușor să strigi sloganuri și să predici doctrine, dar implementarea efectivă nu este atât de simplă. Oamenii trebuie cel puțin să depună efort, să plătească un preț și să petreacă timp pentru a merge efectiv și a îndeplini aceste sarcini. Acest lucru implică, pe de o parte, găsirea unor indivizi potriviți și, pe de altă parte, învățarea despre profesia implicată, cercetarea cunoștințelor comune și a teoriilor legate de diverse aspecte profesionale, precum și metodele și abordările specifice de operare. În plus, s-ar putea să se confrunte cu unele probleme dificile. În general, oamenii normali se simt puțin descurajați la auzul acestor dificultăți, simțind o oarecare presiune, dar cei care Îi sunt loiali și supuși lui Dumnezeu, atunci când se confruntă cu dificultăți și se simt presați, se vor ruga în tăcere în inimile lor, cerându-I lui Dumnezeu să îi îndrume, să le sporească credința, să îi lumineze și să îi ajute și, de asemenea, cerându-I protecție împotriva greșelilor, astfel încât să își poată îndeplini loialitatea și să depună tot efortul pentru a dobândi o conștiință curată. Cu toate acestea, oamenii de tipul antihriștilor nu sunt așa. Atunci când aud despre rânduieli specifice în lucrarea de la Hristos pe care trebuie să le pună în aplicare și că lucrarea are unele dificultăți, ei încep să se simtă potrivnici în sinea lor și nu sunt dispuși să continue. Cum arată faptul că nu sunt dispuși? Ei spun: „De ce nu-mi ies niciodată lucruri bune în cale? De ce mi se dau mereu probleme și cerințe? Sunt considerat un leneș sau o slugă căruia trebuie să i se dea ordine? Nu sunt atât de ușor de manipulat! O spui atât de ușor; de ce nu încerci să o faci tu însuți?” Este aceasta supunere? Este aceasta o atitudine de acceptare? Ce fac ei? (Se împotrivesc, se opun.) Cum ia naștere această împotrivire și opoziție? De exemplu, dacă li se spune: „Du-te și cumpără câteva kilograme de carne și gătește o friptură de porc înăbușită pentru toată lumea”, s-ar opune ei acestui lucru? (Nu.) Însă, dacă li s-ar spune: „Astăzi du-te și cultivă acel pământ, iar în timp ce cultivi, trebuie să termini mai întâi de îndepărtat pietrele înainte de a putea mânca”, nu ar fi dispuși să o facă. Odată ce implică greutăți fizice, dificultăți sau presiune, resentimentul lor iese la suprafață și nu mai sunt dispuși să continue; încep să se împotrivească și să se plângă: „De ce mie nu mi se întâmplă lucruri bune? De ce sunt trecut cu vederea atunci când este timpul pentru sarcini ușoare sau lejere? De ce sunt eu ales pentru lucrarea grea, obositoare sau murdară? Oare pentru că par lipsit de viclenie și ușor de manipulat?” Aici începe împotrivirea lăuntrică. De ce sunt ei atât de potrivnici? Ce „lucrare murdară și obositoare”? Ce „dificultăți”? Nu fac toate acestea parte din datoria lor? Oricine este desemnat trebuie să o facă; ce este de ales? Este vorba despre a le îngreuna în mod deliberat lucrurile? (Nu.) Însă ei cred că este vorba despre a le îngreuna în mod deliberat lucrurile, punându-i în dificultate, așa că nu acceptă această datorie dată de Dumnezeu și nu sunt dispuși să o accepte. Ce se întâmplă aici? Oare devin potrivnici atunci când se confruntă cu dificultăți, când trebuie să îndure greutăți fizice și când nu mai pot trăi în confort? Este aceasta supunere necondiționată, fără nemulțumiri? Ei devin reticenți la cea mai mică dificultate. Față de orice nu vor să facă, orice lucrare pe care o percep ca fiind dificilă, indezirabilă, înjositoare sau privită cu dispreț de ceilalți, se împotrivesc cu înverșunare, se opun și refuză, fără să arate nici cea mai mică urmă de supunere. Prima reacție a antihriștilor atunci când se confruntă cu cuvintele, cu poruncile lui Hristos sau cu principiile despre care are El părtășie – de îndată ce acestea le creează dificultăți sau le cer să sufere sau să plătească un preț – este împotrivirea și refuzul, simțind repulsie în inimile lor. Cu toate acestea, atunci când vine vorba de lucruri pe care sunt dispuși să le facă sau care le aduc beneficii, atitudinea lor nu este aceeași. Antihriștii își doresc să se delecteze cu confortul și să iasă în evidență, dar sunt ei încântați și fericiți să accepte atunci când se confruntă cu suferința trupească, cu nevoia de a plăti un preț sau chiar cu riscul de a-i ofensa pe alții? Pot ajunge atunci la supunere absolută? Nici pe departe; atitudinea lor este în întregime una de nesupunere și recalcitrantă. Atunci când oamenii asemănători antihriștilor se confruntă cu lucruri pe care nu vor să le facă, lucruri care nu se aliniază cu preferințele, gusturile sau interesele lor, atitudinea lor față de cuvintele lui Hristos devine una de refuz și împotrivire absolută, fără nicio urmă de supunere.

Unii oameni, în timp ce Îl ascultă pe Hristos vorbind, încep să își facă gânduri: „De ce spune Hristos acest lucru? Cum ar putea El să trateze această chestiune cu acest punct de vedere? Cum ar putea El să aibă o astfel de părere, cum ar putea să definească ceva în acest fel? Oare și acest lucru reprezintă adevărul? Sunt și acestea cuvintele lui Dumnezeu? Eu nu cred. Modul în care Dumnezeu vorbește în Biblie este consemnat diferit, cu un anumit tip de raționalitate, fără a intra în aceste chestiuni detaliate și triviale. De ce vorbește Hristos în acest fel? Întotdeauna este vorba despre detalii și disecarea detaliilor; poate Dumnezeu să vorbească într-adevăr așa?” Ei nu au noțiuni de fiecare dată când citesc cuvintele lui Dumnezeu, iar ceea ce gândesc este: „Acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu; trebuie să mă bazez pe ele pentru a dobândi viața, mântuirea și binecuvântările.” Cu toate acestea, atunci când interacționează efectiv cu Hristos, încep să își formeze opinii cu privire la punctele Sale de vedere, comentariile și atitudinile Sale față de anumite chestiuni, precum și la modul în care tratează anumite persoane, iar aceste opinii pot fi considerate noțiuni umane. Atunci când antihriștii generează noțiuni în inimile lor, se vor ruga lui Dumnezeu să le emondeze noțiunile? În niciun caz. Ei evaluează încontinuu cuvintele lui Hristos după propriile noțiuni, fără nicio urmă de inimă supusă. Astfel, atunci când dezvoltă noțiuni despre Hristos, încep să se simtă potrivnici în sinea lor și devin treptat ostili față de Hristos. Când apare un astfel de antagonism, mai plănuiesc antihriștii să se supună? Mai plănuiesc ei să accepte? În inimile lor, încep să se împotrivească, gândindu-se: „Hm, acum te am la mână cu ceva. Nu se presupune că tu ești dumnezeu? Nu sunt toate cuvintele tale adevărul? Se pare că și tu raționezi atunci când faci lucruri și judeci chestiunile pe baza a ceea ce vezi cu ochii tăi. Acțiunile tale nu se aliniază cu esența lui dumnezeu!” Ei încep să simtă neascultare în sinea lor. Când apare această neascultare, ea se dezvăluie în exterior. Ei ar putea spune: „Ceea ce spui tu pare corect, dar trebuie să verific cuvintele lui dumnezeu pentru a vedea ce spune el despre asta. Trebuie să mă rog la dumnezeu pentru a vedea cum mă conduce. Trebuie să aștept și să caut, pentru a vedea cum mă îndrumă și mă luminează Dumnezeu. Cât despre ceea ce ai spus, nu mai este ceva de luat în considerare și nu poate fi baza acțiunilor mele.” Ce manifestare este aceasta? (Negarea lui Hristos.) Îl neagă pe Hristos, dar de ce mai citesc „Cuvântul Se arată în trup”? (Dumnezeule, cred că ei Îl recunosc doar pe Dumnezeul nedeslușit din ceruri și Îl neagă categoric pe Hristos de pe pământ.) Antihriștii trăiesc în mod constant în cuvinte și doctrine goale, venerând un Dumnezeu măreț și invizibil. Prin urmare, ei respectă și apreciază foarte mult cuvintele scrise care sunt cuvântările înregistrate ale lui Hristos, dar Îl consideră pe Hristos, care este cât se poate de obișnuit, ca neavând niciun fel de statut în inimile lor. Nu este acest lucru contradictoriu? Atunci când nutresc noțiuni despre Hristos, ei zic: „Trebuie să mă rog și să caut să văd ce spun cuvintele lui dumnezeu.” Dacă nu recunosc decât cuvintele lui Dumnezeu, dar nu pe Hristos, cine sunt ei? (Antihriștii.) Indiferent cât de semnificative sau profunde pot fi noțiunile lor despre cuvintele lui Hristos, odată ce aceste cuvinte sunt tipărite, noțiunile lor dispar. Odată ce cuvintele devin text, ei le venerează ca pe Dumnezeu. Nu este aceasta aceeași eroare făcută de farisei și de cei din cercurile religioase? Neînțelegerea adevărului facilitează apariția acestor manifestări și noțiuni. După ce antihriștii dezvoltă noțiuni, inimile lor nu se pot supune; nu există supunere, ci doar împotrivire.

În ce circumstanțe dezvoltă oamenii de rând noțiuni sau ce fel de oameni sunt predispuși să dezvolte noțiuni? Un fel sunt cei care nu înțeleg cuvintele lui Dumnezeu, iar altul sunt cei care nu au înțelegere spirituală și nu acceptă adevărul; ei sunt predispuși să dezvolte noțiuni. Odată ce apar noțiunile, încep să se împotrivească în inimile lor. De exemplu, aș putea să le spun oamenilor să facă într-un anumit fel un lucru, bazându-Mă pe contextul, mediul și nevoile umane din acel moment. Ulterior, pe măsură ce timpul trece și situațiile se schimbă, modul și metoda de tratare a problemei s-ar putea schimba și ele. Totuși, această schimbare le oferă antihriștilor ocazia de a dezvolta noțiuni: „Ai spus înainte acest lucru, declarându-l ca fiind adevărul și spunându-le oamenilor să îl practice în acest fel. În cele din urmă, am înțeles și am putut să practicăm acest lucru și să îl respectăm, crezând că avem speranță la binecuvântări, iar acum ne spui să procedăm diferit; ce înseamnă asta? Nu cumva ne chinui? Nu ne tratezi ca fiind mai puțin decât oameni? Care este, mai exact, modul corect de a face acest lucru?” Orice schimbare de metodă, abordare sau declarație îi poate înfuria pe unii oameni; aceste persoane sunt cei care nu înțeleg deloc adevărul și nu îl pot pricepe. Ei evaluează tot ceea ce face Dumnezeu cu puncte de vedere vechi, teorii vechi, unele standarde morale umane, standarde de conștiință și chiar unele gândiri logice și cunoștințe umane. Când toate acestea contrazic ceea ce a spus Hristos sau când apar discrepanțe la mijloc, ei nu știu cum să gestioneze situația. Atunci când nu sunt siguri cum să procedeze, oamenii normali ar trebui să fie capabili să se calmeze și să accepte mai întâi, apoi să caute treptat să înțeleagă. Cu toate acestea, antihriștii nu sunt așa. Ei mai întâi se împotrivesc și apoi se roagă înaintea Dumnezeului nedeslușit, părând că practică adevărul și că Îl iubesc foarte mult pe Dumnezeu. Care este scopul rugăciunii lor? Este de a găsi suficiente dovezi pentru a nega cuvintele lui Hristos, pentru a condamna și critica ceea ce a spus Hristos, pentru a obține liniștea sufletească. Acesta este modul în care își înlătură ei noțiunile. Poate acest lucru să le înlăture noțiunile? (Nu.) De ce nu? (Pentru că ei nu acceptă adevărul. Nu caută adevărul din cuvintele lui Dumnezeu, ci încearcă să-L nege pe Dumnezeu.) Exact, ei nu își înlătură noțiunile cu o atitudine de acceptare a adevărului sau într-o manieră care acceptă adevărul. Noțiunile lor nu sunt lăsate deoparte; ele persistă în inimile lor. Prin urmare, o astfel de abordare nu le va înlătura niciodată noțiunile, nu le va permite niciodată să renunțe la noțiunile lor. În schimb, aceste noțiuni se acumulează în timp; pe măsură ce timpul trece și numărul anilor de credință în Dumnezeu crește, la fel se întâmplă și cu noțiunile și închipuirile lor. În consecință, atitudinea lor față de Hristos, față de această persoană de rând, devine în mod inevitabil tot mai împovărată de noțiuni. În același timp, crește și bariera din inimile lor față de Hristos și ranchiuna lor față de El. În cele din urmă, ce pot ei să câștige purtând aceste bariere și noțiuni în timp ce își fac îndatoririle, participă la adunări și mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu? În afară de dorințele lor pentru binecuvântări, care cresc de la o zi la alta, ei nu câștigă nimic.

Voi aveți vreo noțiune despre Hristos? Cerințele oamenilor la adresa lui Dumnezeu le modelează noțiunile despre Hristos. De unde provin aceste cerințe? Ele provin din ambițiile, dorințele, noțiunile și închipuirile oamenilor. Așadar, ce fel de noțiuni dezvoltă oamenii? Ei cred că Hristos ar trebui să spună una sau alta, că ar trebui să vorbească și să acționeze în anumite moduri. De exemplu, atunci când cineva se simte negativ și slab, s-ar putea gândi: „Nu este Dumnezeu iubire? Dumnezeu este ca o mamă iubitoare, ca un tată plin de compasiune; Dumnezeu ar trebui să le ofere alinare oamenilor. Uitați de Dumnezeul din ceruri; El este de neatins. Acum că Dumnezeu a venit pe pământ, oamenii au acest acces convenabil. Din moment ce mă simt negativ, trebuie să merg înaintea lui Dumnezeu și să spun ce am pe suflet.” Și, în timp ce se descarcă, varsă lacrimi, vorbește despre dificultățile, slăbiciunile sale și discută deschis despre firea sa coruptă. Ce caută oamenii cu adevărat, în inimile lor? Vor să fie mângâiați, vor să audă cuvinte plăcute, vor ca Dumnezeu să le spună cuvinte care să le aline tristețea, să îi înveselească, să le aducă alinare și să îi oprească din a se simți negativi. Nu așa stau lucrurile? Mai ales pentru un anumit tip de persoane, ele nutresc această închipuire: „Pentru oameni, slăbiciunea și negativitatea sunt doar atât, dar pentru Dumnezeu, doar o singură propoziție poate face o persoană să se simtă complet revigorată, toate necazurile și tristețile din inima ei dispărând instantaneu. Slăbiciunea și negativitatea se vor risipi ca fumul, iar ea poate fi puternică în fața oricărui lucru, fără să mai fie slabă sau împotmolită în negativitate, rămânând fermă în mărturia ei. Ei bine, atunci, lăsați-L pe Hristos să vorbească!” Spune-Mi, ce ar trebui să spun când Mă confrunt cu o astfel de situație? Pe de o parte, trebuie să Îmi dau seama de ce această persoană are un sentiment negativ și ce datorie îndeplinește; pe de altă parte, ar trebui să am părtășie despre principiile pe care cineva ar trebui să le respecte în procesul de îndeplinire a datoriei sale. Nu este aceasta o exprimare clară? Pentru unii, care sunt nesăbuiți și încăpățânați și nu acceptă adevărul, este necesar să spunem ceva de disciplinare pentru a-i stimula, pentru a-i încuraja. În același timp, este, totodată, necesar să dăm în vileag natura-esență a acestui tip de persoană, astfel încât să înțeleagă la ce se referă faptul de a fi mereu negativ și de ce e în permanență negativă. Dacă spun că aceia care sunt mereu negativi sunt oameni care nu acceptă adevărul, care nu iubesc adevărul, pot ei să găsească alinare după ce aud acest lucru? (Nu.) Să presupunem că aș spune următoarele: „Este normal să fii în mod constant negativ. Este o manifestare copilărească; este asemenea unui copil care poartă poverile unui adult, devenind în permanență negativ din cauza greutății. Ești de statură mică, tânăr și nu ai experimentat prea multe, așa că trebuie să înveți treptat. În plus, părinții tăi au și ei o responsabilitate; nu te-au învățat bine, deci nu este vina ta.” Ei ar putea atunci să întrebe: „Așadar, ce este această fire coruptă pe care o am?” „Aceasta nu este o fire coruptă; doar că ești prea tânăr și provii dintr-un mediu familial bun; ești răsfățat și alintat. În câțiva ani, pe măsură ce te maturizezi, va fi mai bine.” S-ar simți ei liniștiți să audă acest lucru? Dacă aș adăuga o îmbrățișare mare și aș transmite energie pozitivă, nu s-ar simți calzi pe dinăuntru? În acest fel, ar simți că au experimentat iubirea și căldura lui Dumnezeu. Dar, de obicei, Hristos nu acționează în acest fel. De fapt, ar putea să facă acest lucru pentru copiii mai mari, ca o formă de alinare, dar pentru fiecare adult El nu ar acționa în acest fel; acest lucru s-ar numi înșelarea unui nesăbuit. În schimb, El va vorbi la obiect, îți va arăta o cale, va clarifica ce se întâmplă cu adevărat și te va lăsa să alegi liber. Ce fel de persoană ești determină calea pe care mergi. Analizând esența a tot ceea ce face Hristos, El nu îi înșală pe oameni și nu Se joacă cu ei, dar ei nu pot accepta acest lucru. Ei nu acceptă faptele, dar aceasta este însăși esența lui Hristos; El nu poate acționa decât în acest fel. Dacă oamenii nu pot să accepte acest lucru, nu se creează un conflict între oameni și Dumnezeu? Dacă ei nu-și pot atinge scopul și, de asemenea, nu acceptă adevărul, nu creează acest lucru o barieră? (Ba da.) Acest lucru se întipărește în inimile oamenilor. Inițial, oamenii au crezut că Dumnezeu era foarte iubitor, blând ca o mamă sau o bunică. Dar acum, văzând că lucrurile nu stau chiar așa și că nu simt nici măcar un pic de căldură, se simt descurajați. Poate fi îndeplinită închipuirea lor, conform căreia „o singură frază de la Hristos mă poate scoate din negativism”? „Atât timp cât Hristos vine să-mi rezolve problemele, garantez că mă voi încălzi instantaneu lăuntric și nu voi mai fi niciodată negativ; totul va deveni clar și se va deschide o cale.” Este această închipuire realistă? Poate fi atins acest obiectiv? (Nu.) Prin urmare, în această chestiune, dacă oamenii se bazează întotdeauna pe noțiunile și închipuirile lor, nu va funcționa; ei trebuie să caute adevărul pentru a rezolva problema.