Mai aveți alte întrebări? (Dumnezeule, poți să mai ai puțină părtășie cu noi despre ce înseamnă a-L testa pe Dumnezeu? În ce feluri se manifestă testarea lui Dumnezeu în oameni?) Testarea lui Dumnezeu este atunci când oamenii nu știu cum acționează El și nu-L cunosc sau nu-L înțeleg și, astfel, vin frecvent cu unele cerințe nerezonabile la adresa Lui. De exemplu, când o persoană este bolnavă, e posibil să se roage ca Dumnezeu s-o vindece. „Nu voi căuta tratament – să vedem dacă Dumnezeu mă va vindeca sau nu.” Și astfel, după ce se roagă destul de mult timp fără ca Dumnezeu să facă ceva, ea spune: „De vreme ce Dumnezeu nu a făcut nimic, voi lua medicamente și voi vedea dacă El mă împiedică. Dacă medicamentul îmi rămâne în gât sau dacă vărs niște apă, aceea ar putea fi modalitatea lui Dumnezeu de a mă împiedica și de a mă opri din a-l lua.” Acesta reprezintă un test. Sau, de exemplu, ești pus să răspândești Evanghelia. În circumstanțe normale, toată lumea decide prin părtășie și deliberare ce necesită îndatoririle tale și ce ar trebui să faci, iar apoi tu acționezi când este momentul potrivit. Dacă se întâmplă ceva în timp ce tu acționezi, aceea este suveranitatea lui Dumnezeu – dacă Dumnezeu te-ar împiedica, atunci ar face-o în mod proactiv. În orice caz, să zicem că spui în rugăciune: „O, Dumnezeule, ies astăzi pentru a răspândi Evanghelia. Este în conformitate cu intenția Ta ca eu să ies? Nu știu dacă astăzi potențialul destinatar al Evangheliei o poate accepta sau nu și nici cum exact vei conduce Tu acest lucru. Cer rânduielile Tale, îndrumarea Ta și ca Tu să-mi arăți aceste lucruri.” După rugăciune, stai acolo, nemișcat, apoi spui: „De ce nu are Dumnezeu nimic de spus despre asta? Poate pentru că nu citesc îndeajuns cuvintele Sale, astfel încât El nu poate să-mi arate aceste lucruri. Dacă așa stau lucrurile, voi ieși chiar acum. Dacă ies și cad în nas, acela se poate să fie Dumnezeu care mă oprește din a mă duce, iar dacă totul decurge lin și Dumnezeu nu mă împiedică, acela se poate să fie Dumnezeu care-mi permite să merg.” Acesta este un test. De ce numim acest lucru un test? Lucrarea lui Dumnezeu este practică; este în regulă ca oamenii să-și îndeplinească, pur și simplu, îndatoririle pe care le au, să-și rânduiască viețile zilnice și să-și trăiască viețile de umanitate normală într-o manieră conformă principiilor. Nu este necesară testarea manierei în care Dumnezeu va acționa sau a îndrumării pe care o va oferi El. Preocupă-te să faci doar ceea ce trebuie să faci; nu-ți face mereu gânduri suplimentare precum: „Îmi permite Dumnezeu să fac asta sau nu? Oare dacă fac acest lucru, cum Se va comporta El cu mine? Este corect ca eu să fac acest lucru astfel?” Dacă un lucru este în mod evident corect, atunci preocupă-te doar cu a-l face; nu te apuca să despici firul în patru. Este în regulă să te rogi, desigur, să te rogi pentru îndrumarea lui Dumnezeu, pentru ca El să-ți îndrume astăzi viața, ca El să-ți îndrume datoria pe care o îndeplinești astăzi. Este suficient ca o persoană să aibă o inimă și o atitudine de supunere. De exemplu, știi că dacă atingi electricitatea cu mâna, vei fi curentat și s-ar putea să-ți pierzi viața. Cu toate acestea, reflectezi profund: „Nicio grijă, Dumnezeu mă protejează. Trebuie doar să încerc s-o fac, pentru a vedea dacă Dumnezeu mă va proteja și cum se simte protecția Lui.” Apoi o atingi cu mâna și, drept rezultat, ești curentat – acesta este un test. Unele lucruri sunt, în mod clar, greșite și nu ar trebui făcute. Dacă le-ai face oricum, pentru a vedea care va fi reacția lui Dumnezeu, acela este un test. Unii oameni spun: „Lui Dumnezeu nu-I place când oamenii se împopoțonează și poartă un machiaj strident. Atunci voi face acest lucru și voi vedea cum se simte în interior când Dumnezeu îmi face reproșuri.” Așadar, după ce s-au terminat de machiat, se privesc în oglindă: „Vai de mine, arăt ca o fantomă vie, dar doar simt că e un pic dezgustător și nu pot să mă uit în oglindă. Nu simt altceva – nu simt dezgustul lui Dumnezeu și nu-I simt cuvintele venind imediat să mă pună la pământ și să mă judece.” Ce fel de comportament este acesta? (De testare.) Dacă ești uneori superficial în datoria ta și știi clar că așa stau lucrurile, este suficient doar să te căiești și să te schimbi. Însă tu te rogi mereu: „O, Dumnezeule, am fost superficial – Îți cer să mă disciplinezi!” Cărui scop servește conștiința ta? Dacă ai conștiință, ar trebui să-ți asumi responsabilitatea pentru propriul comportament. Ar trebui să-l controlezi. Nu te ruga lui Dumnezeu – acea rugăciune va deveni un test. A lua un lucru foarte serios și a-l transforma într-o glumă, un test, este ceva ce Dumnezeu urăște. Vor apărea deseori unele teste atunci când oamenii se roagă lui Dumnezeu și Îl caută în fața unei probleme și, totodată, în unele dintre atitudinile, cerințele și manierele lor de a face lucruri în comportamentul lor față de Dumnezeu. Ce implică, în principal, aceste teste? Faptul că ai vrea să vezi cum va acționa Dumnezeu sau ai vrea să vezi dacă Dumnezeu poate sau nu să facă ceva. Ai vrea să-L testezi pe Dumnezeu; să folosești această chestiune ca să verifici cum este Dumnezeu, ca să verifici care dintre cuvintele rostite de Dumnezeu sunt corecte și exacte, care se pot adeveri și pe care le poate îndeplini. Toate acestea sunt teste. Apar, de regulă, în voi aceste modalități de a face lucrurile? Să zicem că există un lucru despre care nu știi dacă l-ai făcut corect sau nu, sau dacă este în conformitate cu adevărurile-principii sau nu. În acest caz, există două metode care pot confirma dacă ceea ce ai făcut în această chestiune reprezintă un test sau un lucru pozitiv. O metodă este să ai o inimă smerită și căutătoare de adevăr, spunând: „Iată cum am gestionat și am privit acest lucru care mi s-a întâmplat și cum este acum, ca rezultat al modului în care l-am gestionat. Nu pot să-mi dau seama dacă asta este într-adevăr ceea ce ar fi trebuit să fac.” Ce părere ai despre această atitudine? Aceasta este o atitudine de căutare a adevărului – nu există nicio testare în ea. Să presupunem că spui: „Toți iau o hotărâre cu privire la acest lucru împreună, după părtășie.” Cineva întreabă: „Cine este responsabil de acest lucru? Cine este decidentul principal?” Iar tu spui: „Toți.” Intenția ta este următoarea: „Dacă spune că acest lucru a fost gestionat conform principiilor, voi spune că eu l-am făcut. Dacă spune că nu a fost gestionat în conformitate cu principiile, la început, mă voi reține să spun cine l-a făcut și cine a luat decizia. În acest fel, chiar dacă insistă și încearcă să găsească vinovatul, nu va putea da vina pe mine, iar dacă cineva este discreditat, nu voi fi eu singurul.” Dacă vorbești cu acest soi de intenție, acela este un test. Cineva poate să spună: „Dumnezeu detestă când omul urmează lucruri lumești. Detestă lucruri precum zilele comemorative și festivalurile omenirii.” Acum că știi asta, poți doar să eviți astfel de lucruri, în măsura în care o permit circumstanțele. Totuși, să zicem că intenționat urmezi chestiuni lumești cât faci lucruri în timpul unui festival și, în timp ce o faci, intenția pe care o nutrești este aceasta: „Vreau doar să văd dacă Dumnezeu mă va disciplina pentru asta, dacă îmi va acorda vreo atenție. Vreau doar să văd ce atitudine are cu adevărat față de mine, cât de profund mă detestă. Se spune că Dumnezeu detestă acest lucru, că El este sfânt și detestă răul, așa că voi vedea cum detestă El răul și în ce fel mă va disciplina. Dacă, atunci când fac aceste lucruri, Dumnezeu mă va face să vomit, să devin amețit, incapabil să mă dau jos din pat, atunci va părea că El chiar urăște aceste lucruri. Nu vor fi doar vorbele Sale – faptele vor dovedi acest lucru.” Dacă speri mereu să vezi o astfel de scenă, ce fel de comportament și intenții ai? Testezi. Omul nu trebuie să-L testeze niciodată pe Dumnezeu. Atunci când Îl testezi pe Dumnezeu, El se ascunde de tine și Își acoperă chipul în fața ta, iar rugăciunile tale sunt inutile. Unii ar putea să întrebe: „Nu va funcționa nici dacă sunt sincer în inima mea?” Nu, nici dacă ești sincer în inima ta. Dumnezeu nu le permite oamenilor să-L testeze; El detestă răul. Atunci când ai aceste idei și gânduri ticăloase, Dumnezeu Se va ascunde de tine. Nu te va mai lumina, ci te va da la o parte, iar tu vei continua să faci lucruri nesăbuite, perturbatoare și tulburătoare până când vei fi dezvăluit așa cum ești de fapt. Aceasta este consecința care survine atunci când oamenii Îl testează pe Dumnezeu.

(Dumnezeule, am o întrebare. Eu gestionez echipamentele din biserică. Atitudinea mea față de această datorie este mereu frivolă și neserioasă. Frații și surorile au semnalat greșelile mele și m-au emondat și au avut părtășie cu mine despre exemplul pe care l-a dat odată Dumnezeu, cu un om care bea pe ascuns sirop de tuse: Dumnezeu nu l-a disciplinat și nu l-a dojenit, ci l-a eliminat, după ce-l băuse. Firea lui Dumnezeu nu suportă ofensele omului – știu aceste cuvinte, dar am o părere că Dumnezeu este milostiv și iubitor, că nu mă vat rata probabil la fel ca pe acel om. Prin urmare, nu mi-a fost frică. Pe baza părtășiei lui Dumnezeu de astăzi, simt că am o atitudine de îndoială față de firea Sa dreaptă și un comportament specific antihriștilor: acela de a-L testa pe Dumnezeu, de a nu mă teme niciodată de El.) Atitudinea pe care Dumnezeu o are față de o persoană nu se bazează pe faptul că acea persoană are sau nu frică de El, și nici pe atitudinea trecătoare pe care acea persoană o poate avea cu privire la o anumită chestiune. Dumnezeu nu consideră obiceiurile proaste și modalitățile iresponsabile pe care o persoană le poate demonstra și dezvălui în chestiuni triviale ale vieții ca fiind probleme grave. Este suficient doar să te poți dedica datoriei tale esențiale și să-ți asumi responsabilitatea pentru aceasta. Dacă te simți veșnic incapabil să-ți asumi responsabilitatea pentru gestionarea echipamentului și nu-ți poți dedica toată puterea pentru a face bine acest lucru, ce arată asta? Pe de o parte, arată faptul că nu te pricepi la gestionare; dincolo de aceasta, arată că nu ești cel mai potrivit pentru această treabă. Dacă simți că păstrarea acelui loc de muncă ar putea duce într-o zi la dezastru, ar fi mai bine să recomanzi pe altcineva pentru acel post; lasă pe cineva din cadrul bisericii, care este potrivit pentru sarcină, să te înlocuiască, apoi du-te și fă lucrarea la care te pricepi și care te interesează și fii loial în îndeplinirea acelei datorii. În plus, dacă o persoană iubește realmente adevărul și chiar își dorește să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău, să trăiască demn și să nu fie detestată de ceilalți, ci respectată, atunci ar trebui să fie hotărâtă să facă totul bine. Și, pe măsură ce face acest lucru, ar trebui să aibă voința de a spune înaintea lui Dumnezeu: „Dumnezeule, Te rog, disciplinează-mă dacă nu fac lucrurile cum trebuie – Te rog, fă-Ți lucrarea.” Oamenii îi gestionează prost pe ceilalți; în cel mai bun caz, ar putea să învețe pe cineva să devină un talent într-un singur domeniu. Însă când vine vorba de calea pe care merge o persoană, de părerile sale asupra vieții, de scopurile pe care le alege în viață și de ce fel de persoană va alege să fie, nimeni nu o poate ajuta. Numai cuvintele lui Dumnezeu și Însuși Dumnezeu pot să schimbe oamenii. Cum se realizează acest lucru? În faptul că, în sine, oamenii sunt neajutorați – trebuie să-L lase pe Dumnezeu să Se ocupe de lucruri. Prin urmare, ce criterii trebuie să întrunească o persoană pentru a-L lăsa pe Dumnezeu să lucreze, înainte ca El să fie dispus s-o facă? În primul rând, trebuie să aibă o astfel de voință și aspirație, spunând: „Știu că n-am reușit niciodată să îndeplinesc bine această sarcină. Frații și surorile n-au fost mulțumiți – și nici eu nu am fost mulțumit – dar chiar vreau să o fac bine. Ce să fac? Voi veni înaintea lui Dumnezeu în rugăciune și-L voi lăsa să lucreze în mine.” Dacă ai avea lucrarea lui Dumnezeu în tine, ar trebui să fii, în primul rând, capabil să suferi – când Dumnezeu te disciplinează, când te dojenește, trebuie să fii capabil să accepți acest lucru. A fi ascultător și a accepta din inimă reprezintă începutul în a face bine orice. Este corect să spunem că toți vor avea îndoieli cu privire la dreptatea și atotputernicia lui Dumnezeu, înainte de a fi pe deplin mântuiți. Diferența constă în faptul că oamenii obișnuiți, corupți, pot, în ciuda simplelor îndoieli pe care le au, să-și facă datoria în mod normal și să urmărească adevărul și să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeu, puțin câte puțin; aspirația lor subiectivă este activă și pozitivă. Antihriștii sunt fix opusul: aspirațiile lor subiective nu sunt de acceptare și de ascultare, iar ei nu aspiră la conștientizare; în schimb, sunt rezistente. Ei nu acceptă. Atunci, ce este bun în legătură cu oamenii obișnuiți, corupți? În adâncul inimii lor, ei acceptă și iubesc lucrurile pozitive – doar că, din cauza firii lor corupte, sunt momente când nu se pot abține, când fac lucrurile prost, iar acestea sunt dincolo de puterile lor, imposibil de atins și, prin urmare, ei sunt deseori negativi și slabi în inima lor, simțind că Dumnezeu nu îi vrea, că îi disprețuiește. Este acesta un sentiment bun? Este bine să ai acest sentiment – înseamnă că ai șansa de a fi mântuit și este un semn că poți fi mântuit. Dacă nu simți nici măcar asta, atunci speranțele tale de a dobândi adevărul și de a fi mântuit sunt destul de reduse. Exact faptul că ai acest sentiment îți arată că încă ai conștiință, demnitate și integritate – că mai există raționalitate în tine. Dacă nu ai nici măcar aceste lucruri, atunci chiar ești un antihrist, un neîncrezător. În prezent, ai doar câteva comportamente ale unui neîncrezător, puțin din ceea ce dezvăluie el, puțin din firea lui, dar totuși nu ești un neîncrezător. După cum vede Dumnezeu lucrurile, tu crezi în El și ești discipolul Său, deși rămân multe probleme și deficiențe pentru tine pe calea credinței în El, în ceea ce urmărești și în părerile tale și în fiecare aspect al vieții tale personale. Atunci cum pot fi rezolvate aceste probleme? E ușor. Atât timp cât întrunești cerințele de bază de a avea conștiință și rațiune, de a urmări adevărul și de a iubi lucrurile pozitive, toate aceste probleme pot fi rezolvate – e doar o chestiune de timp. Atâta vreme cât poți să accepți adevărul și mustrarea și disciplina care vin de la Dumnezeu, ai trecut deja de primul obstacol. Al doilea obstacol este că trebuie pe partea ta, să înveți să-ți înlături firea coruptă și diferitele stări care apar în tine odată cu fiecare lucru care se abate asupra ta și să înveți să-ți rezolvi problemele folosind cuvintele lui Dumnezeu, în timp ce citești cuvintele lui Dumnezeu și asculți părtășia și mărturiile pe baza experienței ale fraților și surorilor. Este ca tu să fii capabil să vii deseori înaintea lui Dumnezeu, spunându-I despre circumstanțele și stările tale, precum și despre problemele pe care le întâmpini, în mod deschis și acceptând cu sinceritate emondarea, disciplinarea și mustrarea din partea Sa și chiar și faptul că își dezvăluie atitudinea pe care o are față de tine – inima ta trebuie să rămână deschisă pentru El, nu închisă. Atât timp cât inima ta rămâne deschisă, conștiința și rațiunea ta pot servi unui scop, iar adevărul va putea să pătrundă în tine și să dea naștere unei schimbări în tine. Toate aceste probleme pot fi atunci rezolvate. Nu sunt imposibil de soluționat; niciuna dintre ele nu este o problemă majoră. Este un lucru obișnuit ca oamenii să fie superficiali în îndeplinirea datoriei lor. Aceasta este cea mai comună situație în care se regăsește toată omenirea coruptă. O condiție este de a fi plin de minciuni; o alta este de a lua în glumă de a fi superficial și iresponsabil în toate lucrurile, într-o stare de încurcătură, de a face lucrurile de mântuială – aceasta este norma pentru toată omenirea coruptă. Acestea sunt lucruri mult mai puțin impertinente decât împotrivirea omului față de Dumnezeu și refuzarea adevărului. Nu sunt nici măcar lucrurile la care Se uită Dumnezeu în om. Dacă Dumnezeu ar măsura oamenii cu uncia, atunci, dacă aceștia ar spune ceva greșit, Dumnezeu nu i-ar vrea; dacă ar face o dată o greșeală mică, El nu i-ar vrea; dacă oamenii s-ar pripi cu tinerii și ar face lucrurile cu nerăbdare, lui Dumnezeu nu I-ar plăcea de ei și atunci ar fi cei pe care i-ar abandona și i-ar elimina. Dacă așa ar sta lucrurile, nici măcar o singură persoană nu ar fi mântuită. Unii vor spune: „Nu ai spus Tu că Dumnezeu îi condamnă pe oameni și le decide finalul pe baza comportamentului lor?” Aceasta este o altă chestiune. Pe calea oamenilor de a urmări adevărul pentru a dobândi schimbarea firii și mântuirea, astfel de stări ale omului sunt, așa cum le vede Dumnezeu, cele mai obișnuite lucruri, cât se poate de normale și comune. Dumnezeu nici măcar nu Se uită la ele. La ce Se uită El? Se uită să vadă dacă urmărești lucruri pozitive și care este atitudinea ta față de adevăr și de lucrurile pozitive și față de urmărirea unei schimbări a firii. Se uită să vadă dacă ai o astfel de dorință, dacă te străduiești sau nu. Atunci când Dumnezeu vede că ai aceste lucruri, că te mustră conștiința atunci când greșești, că știi să urăști acest lucru, că știi să vii înaintea lui Dumnezeu în rugăciune și să-I mărturisești și să te căiești, El spune că ai speranță, că nu vei fi eliminat. Crezi că firea cea dreaptă a lui Dumnezeu, mila și iubirea Sa, sunt toate vorbe goale? Tocmai pentru că El are o astfel de esență, Dumnezeu are o atitudine față de fiecare tip de persoană, iar aceste atitudini sunt extrem de practice – nu sunt deloc goale.

Această discuție despre esența antihriștilor în care ne-am lansat deja de ceva timp este menită a fi auzită de toți, parțial pentru ca ei să poată să înțeleagă și să discearnă antihriștii și să determine cine sunt ei și să-i respingă; este și pentru a-i anunța pe toți că toată lumea are o fire de antihrist, la fel cum au antihriștii, dar că numai antihriștii adevărați vor fi eliminați și abandonați, în timp ce oamenii obișnuiți cu o fire de antihrist sunt cei pe care Dumnezeu îi va mântui, nu cei pe care îi va elimina. Părtășia cu oamenii despre esența antihriștilor și fiecare aspect al firii lor nu este despre condamnarea oamenilor – este despre mântuirea lor, despre a le oferi o cale, a-i lăsa să vadă clar ce firi corupte au de fapt, la ce se referă cu adevărat Dumnezeu când spune că omenirea este dușmanul Lui și de ce ar spune asta – mai exact, ce feluri de firi corupte există în om și ce dezvăluiri de împotrivire și răzvrătire împotriva lui Dumnezeu Îl determină să spună asta, să facă aceste condamnări. Tocmai pentru că Dumnezeu vrea să-l mântuiască pe om, pentru că El nu abandonează omenirea, sau pe discipolii Lui, sau pe cei pe care i-a ales, El vorbește și lucrează neobosit în acest fel. Cuvântarea și lucrarea de acest fel ale lui Dumnezeu nu sunt doar pentru ca oamenii să înțeleagă cât de încântător este El, cât de sincer și răbdător este cu oamenii, cât de mult efort a depus. La ce folosește înțelegerea acestor lucruri? Atunci când oamenii înțeleg aceste lucruri, nu au nimic mai mult decât un strop de recunoștință față de Dumnezeu – cu toate acestea, firea lor coruptă nu este deloc înlăturată. Dumnezeu vorbește cu o răbdare atât de sinceră pentru a le arăta oamenilor că El a depus eforturi și a luat hotărârea de a mântui oamenii – El nu glumește; Dumnezeu vrea să mântuiască omenirea și este hotărât să facă acest lucru. Cum se poate vedea asta? Nu există niciun aspect al adevărului despre care Dumnezeu să vorbească dintr-o singură perspectivă sau un singur unghi și nici nu vorbește într-o singură manieră – în schimb, El le spune acest lucru oamenilor din diferite unghiuri, în stiluri variate, cu un limbaj divers și pe diferite niveluri, pentru ca oamenii să-și cunoască firea coruptă și pe ei înșiși și, din acest lucru, să înțeleagă direcția lucrului pe care ar trebui să-l urmărească și pe ce fel de cale ar trebui să meargă. El face acest lucru pentru ca oamenii să-și abandoneze și să-și schimbe firea satanică și coruptă și să renunțe la filozofiile pentru interacțiuni lumești, modalitățile de supraviețuire și modurile și stilurile de viață prin intermediul cărora Satana corupe oamenii, făcându-i să trăiască, în schimb, conform căilor, modurilor, direcțiilor și obiectivelor pe care Dumnezeu le-a arătat și le-a spus oamenilor. Dumnezeu nu face toate acestea pentru ca oamenii să fie de acord cu ele, să vadă intențiile Lui minuțios de binevoitoare sau cât de greu este de făcut ceea ce face El. Nu este nevoie să știi asta. Concentrează-te doar pe găsirea a ceea ce ar trebui să practici în cuvintele pe care le spune Dumnezeu și pe înțelegerea adevărului și a intențiilor Lui Dumnezeu din ele; pătrunde în adevărul-realitate; trăiește conform adevărurilor-principii și comportă-te și acționează conform acestora și îndeplinește însărcinarea dată de Dumnezeu, astfel încât să dobândești mântuirea. Dumnezeu va fi atunci mulțumit, iar chestiunea privind mântuirea omului va fi întru totul îndeplinită, aducând astfel beneficii și omului. Iar în ceea ce privește acele momente când există încă multă doctrină în ceea ce spun oamenii, când sunt prea superficiali în acțiunile lor, când sunt mereu indiferenți, când vrednicia lor de dispreț este copleșitoare – în special la tineri, care nu sunt capabili să urmeze regulile, care uneori se bucură să doarmă până târziu, care au unele obiceiuri ce nu sunt foarte rezonabile sau edificatoare pentru alții – nu forța aceste lucruri. Ia-o încet cu acestea. Atât timp cât ești dispus să urmărești adevărul și poți să faci un efort în privința cuvintelor lui Dumnezeu și să vii deseori înaintea lui Dumnezeu, deschizându-ți inima în fața Lui, El va lucra. Nimeni nu poate schimba pe oricine altcineva prin forță sau mijloace umane, inclusiv părinții tăi, care nu te pot schimba.

Faptul că ai venit astăzi în casa lui Dumnezeu este lucrarea Sa, iar faptul că poți să asculți predici aici în siguranță și în mod constant, chiar și în această epocă, în mijlocul tendințelor rele, și să-ți faci datoria fără a câștiga un ban – acest lucru reprezintă lucrarea lui Dumnezeu. De ce face Dumnezeu asta? Ce apreciază El la tine? Că ai un oarecare simț al dreptății și conștiință; că simți aversiune față de tendințele rele și că îți plac lucrurile pozitive; și că aștepți cu nerăbdare venirea Împărăției lui Dumnezeu, domnia lui Hristos și a adevărului. Ai aceste aspirații, iar Dumnezeu le apreciază la tine, de aceea te-a adus în casa Lui. Crezi că Dumnezeu nu vede acele defecte și obiceiuri rele ale tale? Dumnezeu percepe defectele tale – le cunoaște pe toate. Dacă știe, de ce nu Se ocupă de ele? Astfel de lucruri creează confuzie în inimile oamenilor în multe momente. Ei spun: „Ar mântui Dumnezeu pe cineva ca mine? Poate cineva ca mine să dobândească mântuirea? Sunt atât de ticălos și corupt, atât de reticent să mă supun disciplinării, atât de răzvrătit – și mă împotrivesc lui Dumnezeu și mă îndoiesc de El. Cum ar mai putea Dumnezeu să mă aleagă pe mine?” Ce te macină? Numai Dumnezeu te poate mântui; trebuie să crezi că El poate. Este suficient ca tu să te concentrezi pe ascultarea, acceptarea și practicarea cuvintelor lui Dumnezeu. Nu te bloca în acele alte chestiuni – nu fi mereu negativ din cauza lor. Nimeni nu te manevrează; nimeni nu are muniție împotriva ta. Dumnezeu nu Se uită la acele lucruri. Dacă, în urmărirea căii potrivite și a adevărului, ești tulburat de obiceiurile proaste, defectele sau vrednicia de dispreț la care dau naștere astfel de încurcături din neghina vieții, nu este aceasta o pierdere? Nu-i așa că nu merită? (Așa este.) Ar trebui să fie destul de mulți oameni blocați într-o astfel de stare în prezent. Unii oameni spun că ține de personalitatea lor faptul că sunt atât de repeziți, atât de grosolani în orice fac și că nu le place să studieze. Spun că au și obiceiuri proaste: nu le place să se trezească dimineața sau să meargă la culcare seara și le place să joace jocuri; le place să se lanseze în discuții frivole uneori și, din când în când, le place să spună glume. Ei întreabă: „M-ar mântui Dumnezeu?” Oare nu este o problemă faptul că ai atât de multe noțiuni și închipuiri cu privire la tine? De ce nu cauți puțin? Care este, de fapt, părerea lui Dumnezeu și ce spun cu adevărat cuvintele Sale? Sunt aceste lucruri menționate în cuvintele Sale ca fiind probleme? Unii oameni spun că le place să se îmbrace frumos și trebuie mereu să se rețină. Alții spun că le place să mănânce carne, cu un apetit exagerat. Acestea sunt probleme mărunte. Aceste defecte, aceste personalități sau aceste obiceiuri de viață sunt cel mult defecte în umanitatea unei persoane; nu sunt considerate firi corupte. Ceea ce trebuie să înlăture oamenii cu adevărat este firea lor coruptă. Nu rata privirea de ansamblu. Când afli că ai o fire coruptă și începi să te concentrezi pe a reflecta asupra ei și a o discerne și depui un efort în această privință și începi să o urăști, acele mici defecte ale tale se vor schimba încet – ele nu vor mai reprezenta probleme. Unor tineri le place mult să se distreze. Odată ce s-au ocupat de lucrarea lor corespunzătoare, este în regulă să se distreze o vreme. Unele tinere iubesc să fie frumoase, gătindu-se și machiindu-se. Și asta este în regulă, atâta vreme cât nu se merge prea departe și nu poartă haine ciudate sau machiaje stridente. Totul este în regulă; nimeni nu interzice aceste lucruri. Niciunul dintre aceste lucruri nu reprezintă o problemă. Aceste obiceiuri în viață, cerințe pentru calitatea vieții tale și mici probleme de personalitate – niciunul dintre aceste lucruri nu te-ar putea face să te împotrivești lui Dumnezeu și nici nu te-ar putea face să te opui adevărului. Ceea ce te face într-adevăr să te împotrivești lui Dumnezeu, ceea ce te oprește din a veni înaintea Lui și te face să te răzvrătești împotriva Lui, este firea ta coruptă. Atunci când poți să îți descoperi, cunoști și urăști firea coruptă și dobândești dorința subiectivă de a practica în conformitate cu adevărurile-principii, toate aceste mici defecte pot fi rezolvate. Iar cu firea ta coruptă înlăturată – cea mai mare problemă, împotrivirea ta față de Dumnezeu, înlăturată – vor mai fi acele mici defecte ale tale considerate probleme? Când vine momentul acela, astfel de lucruri mărunte precum felul în care te comporți și cum trăiești, ce mănânci, ce bei, cum te relaxezi, cum îți faci datoria și cum te înțelegi cu ceilalți vor deveni, puțin câte puțin, principiale. Până atunci nu vei învăța că înlăturarea firii corupte a unei persoane a fost și rămâne marea problemă a vieții sale, că odată ce firea ei coruptă este înlăturată, toate celelalte probleme sunt și ele rezolvate. Atunci când ai rezolvat problema răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu, vei trăi cu o asemănare umană, cu demnitate. Este posibil să existe acum câteva defecte minore pe care nu le mai manifești. Se poate ca oamenii să te laude, spunând că ești o persoană tânără bună, că ești sincer în credința ta în Dumnezeu, că pari a fi un credincios în Dumnezeu. Însă dacă Dumnezeu spune că încă e posibil să te răzvrătești împotriva Lui, atunci comportamentele tale exterioare bune sunt inutile, oricât de grozave ar fi. Problema fundamentală nu a fost rezolvată – firea ta coruptă nu este încă înlăturată și este posibil să te răzvrătești în continuare împotriva lui Dumnezeu. Ești încă atât de departe de mântuire! La ce îți folosește dacă ai doar comportamente bune? Oare nu doar te păcălești cu acestea?

Ce problemă este acum de o importanță vitală să rezolvați? (Problema unei firi corupte.) Unii ar putea să spună: „Îmi place să port haine colorate, dar casei lui Dumnezeu nu-i sunt pe plac, așa că mă voi răzvrăti împotriva lor.” Nu este nevoie s-o faci – poartă-le, dacă îți plac. Unii spun: „Îmi place să mă dau cu pudră și să mă machiez și să arăt bine, atunci când văd zilnic oameni – este atât de plăcut!” În măsura în care ai timp pentru asta, este în regulă. Unii spun: „Îmi place să mănânc mâncare rafinată – îmi plac lucrurile picante și, de asemenea, cele acre.” Atât timp cât ai mijloacele, ocazia și timpul liber necesare, poți să mănânci acele lucruri spre satisfacția ta. Chiar dacă ai lăsa aceste lucruri nesatisfăcute și te-ai abține de la ele și te-ai împotrivi lor, firea ta coruptă nu ar fi înlăturată. Ce ar putea să rezulte din restricționarea acestor lucruri? Ai îndura o mare suferință trupească, dar te-ai simți destul de nedreptățit în inima ta – și ce fel de consecință negativă ai avea de suportat pe lângă? Ai simți că ai suferit mult pentru Dumnezeu, că ai dobândit adevărul când, de fapt, nu ai avea și nu ai fi nimic. Te poți îmbrăca elegant, demn și sobru – poți să arăți ca un frate sau o soră și să respecți reglementările – dar dacă nici măcar nu poți să găsești adevărurile-principii atunci când ești pus să îndeplinești o datorie și dacă ai putea continua să perturbi și să tulburi lucrarea bisericii, a fost rezolvată problema ta fundamentală? (Nu.) Prin urmare, oricum ai privi lucrurile, lucrul fundamental este să înțelegi cuvintele lui Dumnezeu, adevărul, să pătrunzi în adevărul-realitate și să-ți înlături firea coruptă. Nu îți risipi eforturile pe câteva probleme triviale și comportamente exterioare, rămânând fixat asupra lor, fără să te eliberezi, simțindu-te mereu vinovat și îndatorat în inimă, rezolvând mereu acele lucruri de parcă ar fi chestiuni importante. Din acest lucru rezultă că firea ta coruptă rămâne veșnic nerezolvată. Dacă nici măcar tu nu știi ce fel de persoană ești sau ce fel de fire coruptă ai – dacă nu ai nici cea mai mică înțelegere cu privire la acest lucru, nu va încurca asta treburile? Când ajungi să îți cunoști esența coruptă, acele mici probleme ale tale nu vor mai fi probleme. Firește, pe măsură ce înțelegi adevărul și intri în adevărul-realitate și devii capabil să acționezi conform adevărurilor-principii, vei scăpa treptat de acele mici probleme. Este la fel ca în cazul personalităților neliniștite sau al celor care sunt mai lenți, sau al celor vorbăreți sau taciturni – acestea nu sunt probleme. Sunt chestiuni care țin de personalitate. Unii oameni au o dicție clară, în timp ce alții nu; unii oameni sunt mai îndrăzneți și au curajul să vorbească în fața multor oameni, în timp ce alții sunt mai puțin îndrăzneți și nu au curajul să vorbească atunci când sunt mulți oameni în jur; unii oameni sunt extrovertiți, în timp ce alții sunt introvertiți. Niciuna dintre acestea nu este o problemă. Ce este o problemă? Firea antihriștilor care se împotrivesc lui Dumnezeu – aceea este o problemă. Este cea mai mare problemă, sursa întregii corupții a omului. Dacă rezolvi problema unei firi corupte, nicio altă problemă nu mai reprezintă o problemă.

Mai sunt întrebări? (Dumnezeule, eu am o întrebare: în urmărirea adevărului, eu am o viață spirituală normală și, cu toate acestea, inima mea de iubire și de urmărire a adevărului nu este atât de grozavă. Când simt că starea mea este greșită, urmăresc cu sârguință câteva zile, dar când trec acele zile, lenevesc din nou. Această stare revine iar și iar și eu știu că este o fire de aversiune față de adevăr, dar tot nu pot să-i înlătur sursa.) Nu există nicio cale de ocolire a acestui lucru – așa are loc intrarea în viață a omului. Dorind mereu să rezolvi această problemă, comiți o greșeală. De exemplu: unele femei, încercând să găsească un soț, au stabilit criteriul că nu e mare lucru dacă el nu arată foarte bine, dar trebuie să fie romantic. Trebuie să-și amintească exact când și unde s-au întâlnit prima dată, ziua ei de naștere, aniversarea lor și așa mai departe. Trebuie să-și amintească fiecare zi importantă și trebuie, de asemenea, să-și amintească să spună din când în când: „Te iubesc, scumpa mea!” și să-i cumpere periodic cadouri. Ea îl va testa: „Pe ce dată a fost prima noastră întâlnire? Când este Ziua Îndrăgostiților?” Ele caută deseori romantism și stimulare de acest fel, iar dacă viața lor devine mai plictisitoare, se revoltă și se plâng soțului: „Uită-te la tine, neghiobule. Nu știi nimic despre romantism. Este atât de plictisitor să-mi petrec zilele cu tine! Viața mea este ruinată în mâinile tale!” Nu-i așa că există multe femei în lume care manifestă acest defect? Iar când spui că soțul altcuiva este romantic, că știe cum să înduplece o femeie, că-și tratează soția ca pe o prințesă, aceste femei devin insuportabil de invidioase, dorindu-și să poată fura acel soț pentru ele. Pur și simplu nu sunt dispuse să ducă o viață banală, obișnuită. Tu ai manifestat acest defect? (Da.) În timp ce Dumnezeu lucrează și mântuiește oamenii, nu sunt multe momente palpitante și captivante, iar El nu va crea surprize pentru tine. Este banal și obișnuit – asta înseamnă să fii practic. Urmărirea adevărului nu necesită simțire. Atât timp cât ceea ce urmărești este prezent în inima ta; și atât timp cât verifici din când în când dacă drumul pe care te afli deviază și dacă există neglijențe sau pierderi cauzate de erori umane în îndeplinirea datoriei tale și ai părtășie despre măsura în care în acest timp frații și surorile au noi perspective sau cunoștințe despre îndeplinirea îndatoririlor care ție îți lipsesc, despre măsura în care au existat denaturări în înțelegerea cuvintelor lui Dumnezeu atunci când le citești, măsura în care au existat lucruri în cadrul acestora care te depășesc sau pe care nu le-ai experimentat, sau pe care le-ai ignorat și așa mai departe – atât timp cât toate căile, obiectivele și direcțiile de acest fel sunt normale și corecte, acest lucru va fi suficient. Atâta vreme cât direcția generală este corectă, este suficient. Nu căuta lucruri senzaționale și surprize. Nimeni nu te va surprinde. A crede în Dumnezeu și a urmări adevărul sunt la fel ca modul în care își trăiesc oamenii normali viața. Acest lucru este, de multe ori, destul de lipsit de evenimente, întrucât trăiești în această lume, unde nimic nu este supranatural și nimic nu este separat de viața reală. Atât de lipsit de evenimente este. Dar există o diferență între acest tip de viață lipsită de evenimente și viața celor care nu cred: în vreme ce tu crezi în Dumnezeu și îți faci datoria, înveți constant despre firea ta coruptă, corectezi și schimbi constant relația ta cu Dumnezeu și înveți constant despre adevărurile pe care nu le înțelegi, cunoscând și acceptând adevărurile pe care nu le știi sau nu le înțelegi. Aceasta este diferența. Aceasta este deja o diferență destul de mare – prin urmare, ce altceva ați putea să cereți? Nu se întâmplă destule lucruri în casa lui Dumnezeu, în biserică și în jurul tău? Lucrurile care s-au întâmplat de la începutul lucrării lui Dumnezeu până acum sunt suficiente pentru calculul oamenilor. Zilele trec atât de repede: zece, douăzeci de ani trec într-o clipă, apoi, cu altă clipă, treizeci, cincizeci de ani s-au dus. Cam așa stau lucrurile pentru viața unei persoane. Ce alte senzații ar mai fi de căutat? Aceste lucruri sunt suficient de captivante. Tot ce se întâmplă în jurul tău ar trebui să îți permită să descoperi lucruri unice, să dezvălui adevărul și să fie surprinzătoare pentru tine. Acest lucru nu este lipsit de evenimente, nu-i așa? (Nu.) A urmări adevărul nu înseamnă a căuta senzaționalul. Așa este pentru oameni, care trăiesc în umanitatea lor normală în această lume materială. Nu te apuca să cauți senzaționalul – căutarea senzaționalului și simțirea lucrurilor sunt ceea ce fac oamenii cu burțile pline, de plictiseală. În îndeplinirea îndatoririlor pe care le au și în urmărirea adevărului, oamenii au lecții noi de învățat în fiecare zi. Unii vor spune: „Atunci, de ce nu învăț?” Ei bine, poate că progresul tău este mai lent; dacă există lucruri pe care le înveți în fiecare lună, este suficient. Atât timp cât faci progrese și urmărești adevărul, vei avea ceva de arătat. A rezolvat această părtășie problema? (Da, a făcut-o.) În ce fel? Care cuvinte au rezolvat-o? (S-a rezolvat în sensul că știu că părerile mele cu privire la ceea ce urmăresc în credința mea în Dumnezeu nu sunt practice – nu am o cale pragmatică de urmărire. Caut mereu să urmăresc stimularea, mereu urmăresc să simt lucruri și Îl privesc pe Dumnezeu doar pe baza noțiunilor și închipuirilor, menținând o relație la o distanță respectabilă cu El, ignorând totuși faptul că oamenii vor avea slăbiciuni în cursul intrării lor în viață și că vor crește pe măsură ce fac asta, și că se vor confrunta cu tot felul de circumstanțe. Acest lucru este normal.) Ai înțeles corect. Când nu apar niciun fel de circumstanțe, oamenii ar trebui să-și îndeplinească îndatoririle așa cum se cuvine și să urmărească în continuare așa cum ar trebui. Nu căuta senzaționalul sau să simți lucruri; nu fi hipersensibil și nu spune: „De ce sunt într-o dispoziție proastă astăzi? O, relația mea cu Dumnezeu este distantă – mă voi grăbi să mă rog!” Nu este nevoie de o astfel de hipersensibilitate. Dumnezeu nu se supără; El nu Se deranjează cu acele chestiuni neînsemnate ale tale! Poți să spui: „Nu m-am rugat de zile întregi, dar Îl caut deseori pe Dumnezeu în inima mea atunci când acționez și păstrez o inimă cu frică de Dumnezeu.” Nicio problemă acolo. Unii vor spune: „O, am fost atât de ocupat cu datoria mea încât nu am citit cuvintele lui Dumnezeu de zile întregi.” Nu ai trecut prin acea procedură – ai ignorat-o – dar în cursul îndeplinirii datoriei tale, ai descoperit multe probleme și ai dezvăluit o fire oarecum coruptă și ai ascultat părtășia altora în acea perioadă, ceea ce te-a edificat mult. Nu este acesta un câștig real? Tu nu citești cuvintele lui Dumnezeu pentru a înțelege adevărul și a-l dobândi? La ce folosește să insiști să faci asta într-un anumit mod sau manieră? În regulă. Vom încheia aici părtășia de astăzi. Rămas-bun! (Slavă Ție, Dumnezeule, și rămas-bun!)

30 mai 2020