Există vreo condiție pe care antihriștii o caută pentru a-i atrage pe oameni de partea lor? Îi atrag de partea lor pe cei care iubesc adevărul și I se supun cinstit lui Dumnezeu? (Nu.) Cei care iubesc adevărul și I se supun lui Dumnezeu au un oarecare discernământ, nu pot fi atrași de partea antihriștilor și nu îi vor urma pe aceștia. Așadar, pe cine atrag antihriștii de partea lor? În inimile lor, antihriștii îi favorizează cel mai mult pe cei care se pricep la a-i flata pe oamenii cu statut, care sunt buni în a intra în grațiile cuiva și în a vorbi frumos cu semenii, precum și pe unii care au făcut lucruri rele și se tem să nu fie excluși și, astfel, fac tot posibilul să îi mulțumească pe antihriști. Antihriștii se folosesc de condiția de a-i proteja pentru a-i atrage pe oameni de partea lor și a le câștiga inimile, lăsându-i să se apropie. Cei mai mulți dintre oamenii pe care antihriștii îi atrag de partea lor, în afară de nou-credincioșii care nu înțeleg adevărul, sunt oamenii care nu iubesc adevărul. Oare toți cei care nu iubesc adevărul au conștiință și rațiune? Nici unul dintre ei nu este bun, iar Dumnezeu nu alege astfel de oameni. Antihriștii îi atrag de partea lor pe acești oameni și îi conduc ca un clovn. Ei chiar cred că au obținut o poziție oficială și că au un statut și sunt extrem de mulțumiți în inimile lor. Nu-i așa că este o nerușinare? Ce alte tipuri de oameni atrag antihriștii de partea lor? (Oameni cu o umanitate relativ rea.) Exact, oameni răi. Cum îi tratează antihriștii pe oamenii răi? Îi protejează. De exemplu, să presupunem că există o persoană rea în biserică, iar frații și surorile raportează cu toții că această persoană este deosebit de rea, provocând agitație în biserică ori de câte ori este prin preajmă, tulburându-i pe toți când își fac datoria și tulburând lucrarea bisericii. Atât timp cât sunt aduși pentru a realiza o datorie, lucrarea bisericii va suferi pierderi. Dar antihriștii consideră astfel de oameni răi ca fiind folositori și îi atrag de partea lor pentru a fi în serviciul lor. Antihriștii nu îi exclud pe oamenii răi, ci îi protejează. În cazul în care anumiți oameni răi nu susțin un antihrist sau îl pot discerne, abia atunci acesta se va ocupa de ei. Atât timp cât o persoană rea îl lingușește pe antihrist, îl susține și nu i se opune, antihristul o atrage de partea lui și o câștigă pentru a-și consolida forța. Așadar, cum se înțeleg antihriștii cu acești oameni care nu urmăresc adevărul? Modul lor de a interacționa îl reprezintă, în esență, lingușirea reciprocă și conversațiile cuceritoare. Oriunde se duc antihriștii, acești oameni răi roiesc în jurul lor ca muștele. Cu siguranță că nu se adună pentru a avea părtășie despre adevăr, pentru că toți sunt scârbiți de acesta și niciunul dintre ei nu caută să rezolve problemele având părtășie despre adevăr. Tot ceea ce spun ei sunt lucruri pe care le spun non-credincioșii, mai ales semănând discordie cu bârfele, denigrându-i pe alții și înălțându-se pe ei înșiși, și consultându-se asupra modalităților de a-i pedepsi pe oameni. Mai mult, ei studiază cum să se păzească de casa lui Dumnezeu, discută despre cum să se confrunte cu Cel de mai sus, cum să știe dinainte dacă o persoană vrea să raporteze problemele lor și cum să reacționeze odată ce află. Acestea sunt aspectele pe care le discută această bandă de oameni răi. Atunci când sunt împreună, ei nu au niciodată părtășie despre lucruri precum îndeplinirea îndatoririlor lor și nu au niciodată părtășie despre adevăr pentru a rezolva probleme. De exemplu, nu discută niciodată chestiuni legitime, cum ar fi sprijinirea și ajutorarea fraților și surorilor care au devenit negativi și slabi și nu au energia necesară pentru a-și face îndatoririle sau ca să găsească soluții și căi pentru a îmbunătăți eficiența anumitor aspecte ale lucrării bisericii. Vorbesc despre cum să-L păcălească pe Cel de mai sus și casa lui Dumnezeu, asigurându-se că aceasta din urmă nu află cum stau lucrurile cu ei. Odată ce se descoperă că o persoană este în contact cu Cel de mai sus sau că a raportat despre situația lor, ei consideră că este o amenințare la adresa poziției lor și că le poate ruina afacerile. Ei investighează fără încetare cine este responsabil, căutând suspecți și, odată ce îi găsesc, izolează acea persoană, o transferă în altă parte și apoi emit ordine prin care interzic oricui să raporteze situația lor Celui de mai sus. Astfel se asigură că nimeni nu îndrăznește să îi raporteze. Antihriștii obțin astfel controlul total asupra bisericii. Cel de mai sus nu are cum să știe ce act malefic comit ei în culise, până când Cel de mai sus află de situație și le descoperă punctul slab, apoi ordonă să fie anchetați și, în cele din urmă, îi înlocuiește sau îi exclude. Acest grup de antihriști și de oameni răi poate da peste cap lucrarea bisericii în doar câteva luni și îi poate determina pe frați și surori să se suspecteze unii pe alții, să se submineze reciproc, să se expună reciproc și să se atace reciproc, divizând biserica. Aceasta este consecința faptului că antihriștii îi induc în eroare pe oameni și preiau controlul bisericii. În acest fel, antihriștii îi induc în eroare pe toți cei care nu urmăresc adevărul și chiar atrag de partea lor niște oameni răi folositori pentru a controla biserica, consolidându-și propria poziție și autoritate. Dacă oamenii răi îi ascultă, ei îi protejează. Dacă nu, ei se ocupă mai întâi de oamenii răi. Dacă oamenii răi îi urmează și pot fi înrolați și atrași de partea lor, ei îi lasă să le devină acoliți, brațe și ochi pentru a face lucruri rele, infiltrându-se printre frați și surori, aflând cine are obiecții împotriva lor, cine le discerne acțiunile, care dintre faptele lor rele au fost descoperite și cine vrea mereu să-L contacteze pe Cel de mai sus pentru a le raporta problemele. Antihriștii și oamenii răi investighează în mod special aceste chestiuni, de care sunt cei mai preocupați. Ei discută adesea împreună despre contramăsuri, tratându-i ca pe dușmani pe cei care îi pot discerne sau îi suspectează. Ei găsesc scuze pentru a pedepsi o persoană astăzi, iar mâine obțin pârghii pentru a pedepsi o alta; folosesc chiar diverse motive și scuze pentru a-i incita pe aleșii lui Dumnezeu să le elimine și să le excludă pe aceste persoane. Odată ce antihriștii devin conducători sau lucrători, se implică în aceste acțiuni. În doar câteva luni, ei pot arunca biserica în haos, stingând chiar și fervoarea arzătoare a unei biserici de noi credincioși ca apa aruncată asupra focului. Prin urmare, antihriștii sunt cu adevărat dușmanii lui Dumnezeu și dușmanii aleșilor Lui. Aceasta nu este deloc o exagerare – este incredibil de exactă! Acolo unde antihriștii sau oamenii răi dețin puterea, biserica preia o atmosferă respingătoare. Nu există deloc viață bisericească, nu se mănâncă și nu se bea normal cuvântul lui Dumnezeu și nu există o atmosferă de părtășie despre adevăr. În schimb, este plină de intrigi și de o conduită necorespunzătoare nestăvilită. Asta înseamnă ca diavolul să dețină controlul. Poate exista vreun rezultat bun atunci când diavolul deține controlul? Acest lucru nu poate aduce decât dezastru pentru aleșii lui Dumnezeu – asta este sigur, fără îndoială.

Atunci când vin într-o biserică pentru a prelua un rol de conducere, unii antihriști mai întâi investighează cine din biserică a raportat în trecut deseori probleme Celui de mai sus. Vor să țină astfel de oameni departe de ei și nu merg să stea la ei acasă, chiar dacă îi pot găzdui. Dacă o persoană se pricepe să-i lingușească pe oameni, orbitează constant în jurul conducătorului și intră în grațiile oamenilor, casa acelei persoane este locul unde intenționează să stea. Cineva spune: „Persoana aceea găzduiește două surori.” Antihristul răspunde: „Asta nu e bine, mutați-le în altă parte.” Persoana respectivă zice: „Nu poți muta oamenii după bunul plac; aceste două surori sunt chiar potrivite pentru acel loc – mutarea le-ar putea afecta îndeplinirea îndatoririlor.” El răspunde: „În calitate de conducător, ceea ce spun eu se face, iar tu trebuie să mă asculți!” Apoi le forțează pe cele două surori să se mute. De ce insistă să locuiască în această casă? Pentru că această familie este candidă și slabă, neprezentând nicio amenințare pentru antihrist. Indiferent ce abateri comite sau cât de necontrolat îi devine comportamentul pe la spatele oamenilor, familia nu-l va raporta. Așa că el caută un astfel de loc unde să stea. După un timp, își aduce cu el tovarășii cei răi și își face faptele rele acolo, discutând contramăsuri și complotând cum să pedepsească o persoană sau alta. Când un antihrist sau o persoană rea apare în biserică, ei caută mai întâi oameni care le plac și de care pot profita, extinzându-și și consolidându-și în primul rând forța proprie. Ei îi lasă în pace deocamdată pe cei care înțeleg adevărul, pentru a nu-și periclita poziția. Nu perturbă deocamdată ordinea actuală. După ce își consolidează poziția și găsesc complici potriviți, încep să discute despre contramăsuri pentru a-i pedepsi și pentru a se ocupa de acei frați și surori care urmăresc adevărul. Cum îi pedepsesc și cum se ocupă de ei? În primul rând, îi atrag de partea lor pe cei care sunt de acord cu ei, care nu au discernământ în ceea ce-i privește și de care se pot folosi. Dacă există oameni pe care nu-i pot atrage de partea lor sau care nu-i pot discerne, ei găsesc o scuză sau un motiv pentru a-i izola sau a-i îndepărta. Ce fel de fire este dezvăluită de comportamentul acestor antihriști? (Malițiozitatea.) Oriunde adoptă roluri de conducere, acel loc capătă o atmosferă respingătoare. Ordinea vieții bisericești este perturbată. Dacă nu-i asculți, ești suprimat, restricționat sau chiar îndepărtat sau exclus. Unii antihriști se comportă ca niște bandiți, golani sau scorpii. Chiar și după ce au devenit credincioși în Dumnezeu, ei tot vor să obțină o poziție, acționează arogant în casa lui Dumnezeu și îi controlează pe aleșii Lui. În acest fel, ei fac dezastru în biserică. Dacă oamenilor le lipsește discernământul, vor fi induși în eroare și controlați de ei, ceea ce îi va duce, în cele din urmă, la pieire.

Aproape că am terminat discuția noastră despre modul în care antihriștii îi atrag pe oameni de partea lor. Pe măsură ce ați ascultat aceste chestiuni pe care Eu le-am discutat, considerați că sunt o raritate? Sunteți uimiți, spunându-vă: „Oare chiar s-ar putea întâmpla așa ceva? Este imposibil, nu-i așa? Cum pot exista astfel de oameni printre credincioși?” Dați-Mi voie să vă spun că poate fi chiar mai rău de atât. Toți își pun o mască a înfățișării umane atunci când sunt în fața altora, dar felul în care sunt în culise este ceea ce le dezvăluie adevăratul chip. Cuvintele și acțiunile lor în timp ce se află în fața altora sunt doar o deghizare, o impresie falsă. Ceea ce spun și fac în culise este ceea ce le reflectă adevăratul sine. Dacă o persoană pare într-un fel în fața oamenilor și în alt fel în culise, ar trebui să poți discerne ce este autentic și ce este fals, nu-i așa? Un antihrist poate părea foarte politicos în fața oamenilor, dar, dacă aceștia ar ști ce face antihristul în culise, ar considera că este dezgustător. Ar simți că a avea de-a face cu antihristul este o rușine, că nu este un om integru, ci meschin și neînsemnat. În acest caz, poate antihristul să se înțeleagă cu oamenii normali? Nu, nu poate. Nu este vorba de o persoană normală care are câteva obiceiuri proaste, ci e o chestiune care ține de firea acesteia. Imediat ce îi vezi firea, îți dai seama că nu este om, ci o bestie, un diavol. Spuneți-Mi, cum se simt oamenii când interacționează cu animalele? Este ca și cum ai aduce un porc în casă, l-ai spăla, l-ai îmbrăca și l-ai trata ca pe un animal de companie. A doua zi, constați că ți-a transformat casa într-o cocină. Mănâncă, bea și își face nevoile în casă fără să țină cont de curățenie. Atunci îți dai seama că nu poți ține porcii în acest fel – sunt animale! Oamenii precum antihriștii pot părea la exterior ca și cum ar avea un anumit calibru și educație sau poate că au fost cândva persoane prestigioase în societate, ceea ce le-a adus un oarecare respect, dar majoritatea sunt la fel ca animalele, lipsiți chiar și de conștiință și rațiune. Au ei o umanitate normală? (Nu.) Fără umanitate normală, mai pot fi considerați oameni? Puteți accepta conducerea lor? Ce se va întâmpla dacă frații și surorile vor cădea în mâinile unor astfel de oameni? Vor fi induși în eroare, atrași de partea lor și vor suferi cu siguranță. Antihriștii sunt diavoli și nu au conștiință sau rațiune. La suprafață, ei par foarte iubitori, înțelegători și compătimitori față de dificultățile, slăbiciunile și nevoile emoționale ale unor oameni. În realitate, aceștia sunt oameni pe care îi favorizează și care îi flatează. Dar, dacă acești oameni le amenință statutul sau reputația, nici măcar ei nu vor fi tratați cu bunătate, ci se vor ocupa de ei fără scrupule, folosind metode și mai malițioase, fără nicio urmă de simpatie sau toleranță. Iubirea și toleranța antihriștilor este doar o fațadă, iar scopul lor nu este în niciun caz de a-i aduce pe oameni înaintea lui Dumnezeu, ci de a-i face să li se închine și să-i urmeze. Obiectivul lor de a-i prinde pe oameni în capcană în acest fel este de a-și asigura propria poziție și de a câștiga oameni care li se închină și care-i urmează. Indiferent de metodele pe care le folosesc antihriștii pentru a-i induce în eroare și a-i atrage pe oameni de partea lor, un lucru este sigur: ei își vor stoarce creierii și vor folosi orice mijloace necesare de dragul propriei puteri și al propriului statut. O altă certitudine este că, indiferent ce fac, nu o fac pentru a-și îndeplini îndatoririle și, cu siguranță, nu o fac pentru a-și îndeplini bine îndatoririle; mai degrabă, o fac pentru a-și îndeplini obiectivul de a deține puterea în cadrul bisericii. Mai mult, indiferent ce fac, ei nu țin niciodată cont de interesele casei lui Dumnezeu și, cu siguranță, nu țin niciodată cont de interesele aleșilor lui Dumnezeu. În dicționarul antihriștilor, aceste două considerente sunt inexistente; le lipsesc în mod inerent. Indiferent de nivelul de la care conduc, ei nu manifestă nici cea mai mică preocupare pentru interesele casei lui Dumnezeu sau ale aleșilor lui Dumnezeu. În gândurile și punctele lor de vedere, lucrarea bisericii și interesele casei lui Dumnezeu sunt irelevante și sub nivelul lor. Se gândesc doar la propria poziție și la propriile interese. Din aceasta se poate vedea că natura-esență a antihriștilor, pe lângă faptul că este ticăloasă, este deosebit de egoistă și demnă de dispreț. Aceștia acționează doar de dragul faimei, câștigului și statutului propriu, fără a acorda cea mai mică atenție vieții și morții altora. Oricine reprezintă o amenințare la adresa poziției lor este supus suprimării și excluderii fără scrupule și pedepsit la maxim. Uneori, când antihriștii sunt denunțați pentru că au comis prea multe rele și Cel de mai sus află despre aceștia, iar ei simt că sunt pe cale să-și piardă poziția, încep să plângă cu lacrimi amare. În exterior, par că se pocăiesc și par să se întoarcă la Dumnezeu, dar care este adevăratul motiv din spatele lacrimilor lor? Ce regretă ei cu adevărat? Se întristează și suferă pentru că au pierdut inimile oamenilor, și-au pierdut poziția și reputația. Asta conțin lacrimile lor. În același timp, ei își plănuiesc deja următorii pași pentru a-și consolida poziția, pentru a învăța din eșecurile lor și pentru a-și reveni. Judecând pe baza acestui comportament al antihriștilor, ei nu simt niciodată remușcări și nu suferă din cauza fărădelegilor lor și a firilor corupte pe care le-au dezvăluit, și, cu siguranță, nu se vor cunoaște cu adevărat pe ei înșiși și nu se vor căi. S-ar putea să îngenuncheze în fața lui Dumnezeu, vărsând lacrimi amare, reflectând asupra lor și blestemându-se, dar aceasta este o fațadă menită să-i inducă pe oameni în eroare, iar unii ar putea chiar să creadă că este autentică. Este posibil ca, în acel moment, sentimentele lor să fie autentice. Cu toate acestea, este necesar să ne amintim că antihriștii nu vor experimenta niciodată remușcări autentice. Chiar dacă într-o zi vor fi descoperiți și eliminați, ei nu vor simți remușcări autentice. Ei vor recunoaște doar propriul eșec, faptul că și-au ratat performanța și și-au expus toate faptele rele. De ce spun asta? Pentru că, pe baza naturii antihriștilor de a urî adevărul și pe Dumnezeu, ei nu vor accepta niciodată adevărul. Prin urmare, cunoașterea de sine a antihriștilor este perpetuu falsă. Ei vor recunoaște doar că au pierdut inimile oamenilor pentru că nu au reușit să profite de oportunitățile de a prelua puterea și de a-și consolida poziția. Remușcările și suferința lor sunt din aceste motive. Când antihriștii sunt torturați sufletește, pot chiar să verse lacrimi, dar de ce plâng ei? Ce se ascunde în spatele lacrimilor lor? Ei plâng pentru că mulțimea lor de fapte rele a fost expusă și și-au pierdut poziția. Dacă ar putea fi cu adevărat plini de remușcări și ar plânge pentru că au greșit și se simt îndatorați față de Dumnezeu, nu ar comite o astfel de multitudine de rele. Le lipsește conștiința încărcată și nu-și recunosc faptele rele – cum ar putea apărea atunci o remușcare autentică? După ce au făcut răul, ei nu simt remușcări; sunt plini de indiferență, simțind doar că și-au pierdut reputația și că s-au dat în spectacol. S-ar putea să se amărască puțin. În ciuda faptului că, în exterior, parcă nu ar fi nimic în neregulă, în realitate, în adâncul sufletului, sunt ca un mut care gustă ierburi amare – suferă în tăcere. Ei trec printr-un vârtej de emoții în inimi și varsă lacrimi amare, dar nu există remușcări autentice. Aceasta este adevărata situație. Uneori, antihriștii pot rosti cuvinte care sună plăcut, cum ar fi: „Din cauză că am avut un calibru slab, nu mi-am făcut treaba cum trebuie și am comis unele acte de tulburare și perturbare; nu am reușit să preiau conducerea și nu sunt demn de aceasta. Fie ca dumnezeu să mă disciplineze și să mă blesteme. Dacă voi decideți să nu mă alegeți pentru a conduce în viitor, nu mă voi plânge.” Imediat după aceasta, izbucnesc în lacrimi. Unii oameni, lipsiți de discernământ, sunt plini de compasiune față de ei și le spun: „Nu plânge, te vom alege din nou pe viitor.” Auzind acest lucru, ei se opresc imediat din plâns. Acum le vedeți adevărata față? Când spun câteva cuvinte frumoase, o fac pentru a cuceri inimile oamenilor, pentru a-i induce în eroare și a-i păcăli, iar unii chiar cad în plasă. Ori de câte ori antihriștii varsă lacrimi, fără îndoială că au un plan ascuns. Când cei care îi venerează încep să se îndoiască de ei și statutul le devine șubred, ei plâng. Se simt atât de tulburați, încât nu pot mânca sau dormi, spunând în mod repetat familiei lor: „Cum pot merge mai departe dacă nu mai am un rol de conducere?” Familia le răspunde: „Nu trăiai bine mersi și înainte, fără statut? De ce nu poți continua să trăiești?” Ei răspund: „Dacă nu aș fi avut statut, aș fi primit aceste beneficii? Am mai fi putut să trăim atât de bine? De ce ești atât de nesăbuit?” Acasă, unii spun deschis: „Ce rost are să trăiești fără statut? Care este sensul vieții? Sunt doar câteva persoane în familia noastră, iar acasă nu pot să mă ocup decât de aceste câteva persoane. Sunt doar capul familiei, iar statutul meu nu este înalt. Ar trebui să dețin o funcție în biserică; altfel, viața îmi este irosită. În plus, fără această poziție în biserică, ar putea familia noastră să aibă o viață atât de bună?” În spatele ușilor închise, ei vorbesc sincer, iar ambițiile lor sunt expuse vederii. Nu este acesta un ins nerușinat? Inducerea în eroare de către antihriști nu este o fărădelege ocazională – nu este neintenționată. Dacă acestea ar fi fost acțiuni rele ocazionale și neintenționate, nu ar fi fost considerați antihriști. Antihriștii îi induc în eroare pe oameni în mod intenționat; ei sunt guvernați de natura Satanei. De aceea, ei îi induc în eroare în mod constant pe oameni, folosind în mod intenționat această metodă pentru a-i controla și, în cele din urmă, pentru a obține puterea. De fapt, scopul unui antihrist care-i induce în eroare și-i controlează pe oameni este de a-i face să îl asculte, să îi urmeze exemplul și să se îndepărteze de Dumnezeu. Intențiile antihristului sunt foarte clare; acesta urmărește să concureze cu Dumnezeu pentru oameni. Acțiunile sale nu sunt dezvăluiri de moment ale corupției, nici nu sunt făcute impulsiv, contra voinței lui și, cu siguranță, nu sunt forțate de circumstanțe speciale. Acestea sunt cauzate în întregime de natura lui ticăloasă, de ambițiile și dorințele lui umflate, de firea lui perfidă și multitudinea de planuri. Capacitatea lui de a face aceste lucruri acum este determinată de natura-esență pe care o are: după ce a început să creadă în Dumnezeu, a nutrit aceste intenții și planuri, așteptând doar să devină un conducător pentru a începe să realizeze aceste vise și să-și îndeplinească obiectivele. Aceasta este adevărata stare a inimii unui antihrist și nu se abate câtuși de puțin de la ea.

Din conținutul discutat mai sus, ar trebui să înțelegeți adevărul pe care trebuie să îl pătrundeți. Într-o privință, ar trebui să-i discerneți pe antihriști și pe oamenii răi care afișează astfel de comportamente și o asemenea natură-esență. În altă privință, ar trebui să vă comparați și pe voi înșivă, ca să vedeți dacă prezentați aceste comportamente. Acum, dacă puteți găsi o potrivire între ceea ce spuneți și discursul antihriștilor sau dacă amândoi prezentați aceleași comportamente în situații similare, atunci puteți discerne asemănările în firea voastră dezvăluită sau în practică, între voi și antihriști? Puteți să înțelegeți adevărul despre care avem părtășie aici prin intermediul unor exemple pe care le discut sau al detaliilor, cuvintelor și acțiunilor descrise în aceste exemple sau puteți să înțelegeți firile corupte ale oamenilor care sunt expuse aici? Puteți asculta astfel? Din ce perspectivă ascultați? Dacă discerneți complet aceste firi și esențe ale antihriștilor și priviți aceste comportamente și practici din perspectiva unui spectator, puteți câștiga adevărul? (Nu.) Atunci, din ce perspectivă ar trebui să ascultați? (Din perspectiva comparării cu propria persoană.) Comparați-vă pe voi înșivă – acesta este cel mai simplu lucru. Ce altceva? (Să te echipezi cu adevărul.) Corect, trebuie să înțelegeți adevărul care trebuie înțeles în cadrul fiecărui exemplu pe care îl discut. Cei care nu au înțelegere spirituală pot înțelege doar faptele, în timp ce aceia care au înțelegere spirituală și un calibru bun, pot înțelege și obține adevărul din ele. Puteți rezuma adevărurile implicate în poveștile și exemplele care au fost discutate? A avea părtășie despre anumite povești sau exemple are scopul de a-i ajuta pe oameni să se conecteze cu realitatea, să înțeleagă mai bine diversele probleme reflectate în realitate și să-și aprofundeze impresia despre diverse manifestări și esențe legate de acest aspect al adevărului. Cu alte cuvinte, atunci când este vorba despre acest aspect al adevărului sau această natură-esență, te vei gândi la un exemplu sau la un scenariu specific. În acest fel, atunci când te vei înțelege pe tine însuți sau îi vei discerne pe alții, vei avea o înțelegere vizualizată care este mai ușor de înțeles, mai practică și mai concretă decât simpla citire a unei teorii sau a unui text. Dacă este vorba doar de un text și tu nu ai nicio experiență în acest sens, înțelegerea textului ar putea fi limitată la cuvintele în sine, constrânsă întotdeauna de propriile tale experiențe limitate și rămânând doar în această sferă. Cu toate acestea, dacă adaug anumite exemple, adun câteva povești, câteva tablouri, cuvinte și acțiuni specifice și comportamente în părtășia Mea, acest lucru va avea un efect auxiliar asupra înțelegerii adevărului de către tine în acest aspect. Dacă se obține acest efect, înseamnă că ai înțeles acest aspect al adevărului. Ce grad de înțelegere trebuie să atingi pentru ca acesta să conteze drept înțelegere? Nu trebuie să fie de 100%, dar înțelegerea, definiția, conceptul și cunoașterea de către tine a acestui aspect al adevărului ar trebui cel puțin să se fi consolidat. Ce înseamnă această consolidare? Înseamnă că devine relativ pură, practic fără să fie amestecate cunoștințe, noțiuni, închipuiri sau speculații umane sau fiind amestecată cu mai puține dintre aceste lucruri. Acestea sunt efectele pe care le au astfel de exemple. S-ar putea să știi persoanele sau evenimentele pe care le menționez în unele dintre aceste exemple sau chiar să fi intrat în contact și să fii destul de familiarizat cu respectivele persoane ori s-ar putea să fi intrat în contact cu astfel de evenimente și chiar să fi fost martor la întregul proces prin care acești oameni au făcut astfel de lucruri. Dar care sunt beneficiile sale față de înțelegerea și recunoașterea adevărului de către tine? Este posibil ca tu să fi trăit împreună cu astfel de oameni, să fi văzut povești de acest gen desfășurându-se și să fi experimentat pe propria piele tot ceea ce s-a întâmplat în aceste povești, dar asta nu înseamnă neapărat că înțelegi acest aspect al adevărului. Ce vreau să spun cu asta? Nu presupune că, pentru că știi sau cunoști persoana sau evenimentul despre care vorbesc, nu trebuie să asculți detaliile sau adevărul și conținutul specific despre care avem părtășie aici. Ar fi o mare greșeală. Chiar dacă persoana respectivă este cineva pe care îl cunoști îndeaproape, nu înseamnă că ai înțeles și ai priceput deja adevărul acesta. De ce vă reamintesc acest lucru? Pentru a vă împiedica să vă opriți asupra detaliilor. Ori de câte ori vedeți pe cineva făcând ceva asemănător și Dumnezeu îl prezintă drept exemplu, vă bateți joc de acel om și îl disprețuiți. Este aceasta atitudinea corectă față de adevăr? (Nu.) Ce atitudine este aceasta? Nu este o abatere? Aceasta este o înțelegere părtinitoare. Datorită acestor exemple realiste, acestor povești și acestor oameni și evenimente specifice, toți pot aprecia cu adevărat cum este dezvăluirea firii corupte a oamenilor, pentru a fi cu adevărat martori la dezvăluirea firii corupte și a naturii-esențe a oamenilor, la ce este natura-esență a oamenilor, la ce este o fire coruptă, la ce fel de cale urmează oamenii cu un anumit tip de fire coruptă și natură-esență, la ce iubesc, la sfera emoțiilor lor, la felul în care se comportă și tratează lumea și la care este perspectiva lor asupra vieții, la care sunt principiile lor de abordare a lucrurilor și la care poate fi atitudinea lor față de Dumnezeu și față de adevăr. Tocmai datorită acestor exemple, acestor persoane specifice și evenimente concrete, oamenii pot combina mai bine adevărul-realitate cu dezvăluirea esenței umane de către Dumnezeu, obținând o viziune oarecum mai clară și mai precisă asupra lor. Așadar, ce vreau să spun cu aceste cuvinte? Vreau să spun că nu ar trebui să subestimezi aceste povești. Indiferent ce fel de poveste spun, a cui este povestea sau la care tip de persoană se referă povestea, există un singur obiectiv, și anume acela de a te ajuta să înțelegi adevărul. Dacă dobândești adevărul din ea, atunci efectul dorit a fost obținut. Prin urmare, aceste povești s-ar putea să-ți permită doar să înțelegi unele adevăruri superficiale prima dată când le auzi, să înțelegi sensul de suprafață sau interpretarea literală. Cu toate acestea, pe măsură ce statura ta continuă să crească, pe măsură ce îmbătrânești, pe măsură ce te dezvolți în viață prin diverse circumstanțe, viața ta se maturizează și ea treptat, iar tu vei avea înțelegeri diferite ale evenimentelor din aceste povești și ale naturii-esențe, comportamentului și manifestării diverselor persoane reflectate aici. Cum se produc aceste înțelegeri? Ele provin din adevărurile implicate în aceste povești, nu din poveștile în sine. Dacă este vorba doar de a spune o poveste, cum ar fi povestea „Băiatul care a strigat lupul”, atunci, după ce o asculți, asta e tot; nu are nimic de-a face cu adevărul. Ea doar îi instruiește pe oameni cum să acționeze: este foarte directă și superficială. Dar, când vine vorba de adevăr, profunzimea unei astfel de povești trece dincolo de semnificațiile de suprafață pe care o persoană le poate înțelege cu ușurință. Ea tratează sumar firea coruptă și natura-esență a oamenilor, implicând modul de a-i discerne pe oameni, de a alege calea, de a aborda adevărul și care ar trebui să fie atitudinile oamenilor ca răspuns la cerințele lui Dumnezeu. Implică ceea ce oamenii ar trebui să respingă și ceea ce ar trebui să îmbrățișeze. Dacă sunteți capabili să ascultați în acest fel, de fiecare dată când ascultați predici veți obține ceva, veți câștiga mai multă lumină și veți înțelege mai multe principii referitoare la diferitele aspecte ale adevărului și veți experimenta o oarecare pătrundere în viață. Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, pe măsură ce timpul trece, pe măsură ce împrejurările sociale se schimbă, pe măsură ce tendințele se schimbă, adevărul continuă să lucreze în inimile oamenilor, iar ei vor ști cum să practice adevărul și cum să privească oamenii și lucrurile pe baza adevărului. Asta înseamnă să câștigi viața – adevărul poate deveni viața unei persoane. Prin urmare, indiferent când se spune o poveste, nu ascultați doar o dată și considerați-o gata. Continuați să ascultați și, dacă nu înțelegeți, puteți să aveți părtășie despre ea. Dacă ți se pare greu de priceput în stadiul tău actual, s-ar putea să fie din cauză că statura ta nu este suficientă. În situația asta, ascultă ceea ce poți înțelege și selectează ceea ce se potrivește cu statura ta actuală. Dacă o poveste pare clară când o asculți, dar, mai târziu, pare profundă, dacă este dincolo de înțelegerea ta sau dacă nu se aliniază la experiențele și circumstanțele tale de viață din acest stadiu, atunci păstreaz-o în inimă și las-o să te impresioneze. Când te vei confrunta mai târziu cu situații similare, ceea ce ai păstrat în inimă poate ajunge să se reflecte la suprafață. Este la fel ca vocabularul și termenii pe care i-ai studiat sau informațiile pe care creierul tău le-a asimilat. Te gândești la ele în fiecare zi? Probabil că nu. Nu te gândești de obicei la ele, dar, când te afli într-un mediu în care acești termeni, acest vocabular sau aceste informații sunt relevante, unele dintre ele îți vin în minte. Oamenii au memorie și, în mod natural, stochează unele lucruri în minte. Aceste lucruri sunt suficiente pentru a le folosi în viața de zi cu zi și pot fi oarecum benefice, dar, dacă încerci să le folosești în mod deliberat și aplici în mod rigid reglementările, este mai probabil să faci greșeli. Ar trebui să asculți selectiv, în funcție de statura ta și de circumstanțele pe care le-ai experimentat. Astfel, progresul tău va fi mai rapid. Cei care știu cum să asculte vor câștiga mai mult, în timp ce aceia care nu știu vor câștiga mai puțin sau poate chiar nimic. S-ar putea chiar să simtă că nu vor să asculte niciuna dintre aceste povești, că niciuna dintre ele nu implică adevărul, și să se întrebe de ce nu vorbesc despre adevăr în loc să Mă angajez în discuții inutile și să bârfesc tot timpul. Ce fel de oameni manifestă acest comportament? (Cei care nu au înțelegere spirituală.) Oamenii care nu au înțelegere spirituală ar putea gândi în acest fel. Ar putea crede că, atunci când țin predici, vorbesc doar despre aceste chestiuni cotidiene; ei bine, și ei pot face la fel, așa că, atunci când nu au altceva de făcut, se angajează în pălăvrăgeli fără rost cu ceilalți. Poate că știi mai multe bârfe decât poveștile pe care le spun Eu, dar discuțiile tale implică adevărul? (Nu, nu implică adevărul.) Dacă nu implică adevărul, ai grijă să nu vorbești fără discernământ, sau ai putea ajunge să discuți lucruri care nu au legătură cu adevărul. Eu spun povești pentru a-i ajuta pe oameni să înțeleagă adevărul. Voi nu ar trebui să Mă imitați orbește. Ar trebui să vă concentrați doar asupra căutării adevărului, a înțelegerii lui și a străduinței de a trata lucrurile conform principiilor. Fie că este vorba de discursul sau de acțiunile voastre, acordați prioritate alinierii la adevărurile-principii. În acest fel, veți intra treptat în adevărul-realitate.