Unii oameni sunt suficient de norocoși să fie aleși conducători în biserică, dar, în realitate, calibrul și statura lor nu sunt la înălțime. A fi conducător este o mare onoare din partea lui Dumnezeu, dar ei nu o percep astfel. În schimb, ei se gândesc: „În rolul de conducător, sunt mai bun și mai elevat decât ceilalți; nu mai sunt o persoană obișnuită. În timp ce voi toți trebuie să vă plecați și să vă închinați, ascultători, în fața lui dumnezeu, eu nu trebuie să o fac, pentru că sunt diferit de voi; voi sunteți ființe create, iar eu nu sunt.” Atunci, ce ești tu? Nu ești tot din carne și oase? În ce fel ești diferit de ceilalți? Diferența constă în nerușinarea ta; nu ai simțul onoarei și al raționalității, nu te compari nici măcar cu un câine. Acționezi în mod arbitrar și dictatorial, ignorând orice sfat din partea celorlalți – aceasta este diferența. Indiferent cât de slabe sunt propriile lor calibre sau cât de scăzută este eficiența lor în a face lucruri, încă se cred mai presus de o persoană obișnuită, considerând că au abilități și talent. Astfel, nu se consultă cu ceilalți pentru a ajunge la un consens, indiferent de ceea ce fac, crezând că sunt calificați sau că au capacitatea absolută de a controla totul. Nu cumva această aroganță duce la pierderea rațiunii? Nu este aceasta o neobrăzare ostentativă? (Ba da.) Înainte de a deveni conducători, erau cu coada între picioare; credeau că au talent și capacitate și nutreau o oarecare ambiție în acțiunile lor, dar pur și simplu nu aveau posibilitatea de a o face. Odată ce au devenit conducători, s-au distanțat de frați și de surori, asumându-și o poziție superioară. Au început să se comporte cu superioritate, arătându-și adevărata față; au început să creadă că pot realiza lucruri mărețe, zicându-și: „Casa lui dumnezeu a ales persoana potrivită; sunt într-adevăr talentat – aurul veritabil este menit să strălucească în cele din urmă. Uitați-vă la mine acum: dumnezeu m-a recunoscut, nu-i așa?” Nu-i așa că este dezgustător? (Ba da.) Ești doar una dintre ființele create obișnuite; indiferent cât de mari sunt darurile sau talentele tale, firea ta coruptă este aceeași ca a tuturor celorlalți. Dacă tu crezi că ești singurul extraordinar și te consideri superior, dorindu-ți să te ridici deasupra tuturor, să fii mai presus decât orice, atunci te înșeli. Din cauza acestei concepții greșite, acționezi arbitrar și dictatorial, fără să ai părtășie sau să te consulți cu ceilalți și, chiar îți dorești să te delectezi cu faptul că ceilalți te ascultă și ți se conformează, ceea ce este greșit. Unde se află greșeala? (În asumarea poziției greșite.) De ce antihriștii se află întotdeauna în poziția greșită? Un lucru, pe care s-ar putea să nu-l fi realizat, este cert: există ceva în plus în umanitatea lor, în comparație cu ceilalți; ei au întotdeauna un fel de concepție greșită. Cum se naște această concepție greșită? Nu este dată de Dumnezeu, ci de Satana. Tot ceea ce fac ei, tot ceea ce dezvăluie și exprimă, nu este un instinct în limitele normale ale umanității, ci este condus de o putere exterioară. De ce se spune că acțiunile lor sunt parșive, iar ambițiile și dorințele lor sunt incontrolabile? Dorința lor de a-i controla pe oameni a depășit limitele. Ce înseamnă depășirea limitelor? Înseamnă să recurgi la orice mijloace, depășind rațiunea și simțul rușinii; este de nestăpânit, ca un arc – poate rămâne jos temporar, când îl apeși, dar, odată ce îi dai drumul, revine la loc. Nu înseamnă acest lucru să fii consumat de dorință și acaparat de obsesie? Nu este deloc o exagerare.

Acolo unde antihriștii dețin puterea într-o biserică, acea biserică nu mai poate fi numită biserică. Cei care au experimentat acest lucru ar trebui să aibă o idee despre asta. Nu este o atmosferă de liniște, de bucurie și de înălțare colectivă, ci mai degrabă una de dezacord tumultuos. Toată lumea se simte deosebit de neliniștită și agitată, incapabilă să simtă pace în inimi, ca și cum un mare dezastru este pe cale să se întâmple. Cuvintele și acțiunile antihriștilor aduc o atmosferă în care inimile oamenilor se întunecă, pierzându-și capacitatea de a discerne lucrurile pozitive de cele negative. În plus, faptul de a fi indus în eroare de către antihriști pentru o perioadă lungă de timp îndepărtează inimile oamenilor de Dumnezeu, ceea ce duce la relații anormale cu El, la fel ca oamenii din cadrul religiei care, teoretic, au credință în Dumnezeu, dar nu au loc pentru El în inimile lor. Există și o problemă reală, și anume că, atunci când antihriștii dețin puterea, în cadrul bisericii se produc dezbinare și haos. Cei care iubesc adevărul nu simt nicio plăcere sau eliberare la adunări și, prin urmare, vor să părăsească biserica pentru a crede în Dumnezeu acasă. Când Duhul Sfânt lucrează într-o biserică, indiferent dacă oamenii înțeleg sau nu adevărul, toată lumea se unește în inimă și efort, creând o atmosferă mai pașnică și mai stabilă, lipsită de agitație. Cu toate acestea, ori de câte ori acționează antihriștii, se creează o atmosferă agitată și stranie. Intervenția lor duce la apariția unor facțiuni, oamenii devenind defensivi unii față de alții, judecându-se și atacându-se reciproc, subminându-se unii pe alții pe la spate. În mod clar, ce rol joacă antihriștii? Ei sunt slugile Satanei. Consecințele acțiunilor antihriștilor sunt: în primul rând, judecata reciprocă, suspiciunea și reținerea printre frați și surori; în al doilea rând, dizolvarea granițelor dintre bărbați și femei, ceea ce duce treptat la interacțiuni nepotrivite și, în al treilea rând, în inimile lor, oamenii devin nelămuriți cu privire la viziuni și încetează să se mai concentreze asupra punerii în practică a adevărului. Nu mai știu cum să acționeze în conformitate cu adevărurile-principii. Puțina înțelegere a doctrinelor pe care o aveau cândva se pierde, mintea lor devine încețoșată și îi urmează orbește pe antihriști, concentrându-se doar asupra alergatului de colo-colo, făcând sarcini superficiale. Unii oameni pot simți că să-i urmezi pe antihriști nu duce nicăieri; dacă aceia care urmăresc adevărul s-ar putea aduna și și-ar face îndatoririle împreună, ce bucurie ar aduce asta! De îndată ce antihriștii dețin puterea într-o biserică, Duhul Sfânt încetează să mai lucreze, iar întunericul se lasă peste frați și surori. Credința în Dumnezeu și îndeplinirea îndatoririlor devin lipsite de strălucire. Dacă acest lucru continuă pentru o perioadă lungă de timp, nu vor fi oare majoritatea fraților și surorilor eliminați de Dumnezeu?

Astăzi, pe de-o parte, am disecat manifestările comportamentului arbitrar și dictatorial al antihriștilor. Pe de altă parte, prin disecarea acestor manifestări, toată lumea este conștientă de faptul că, deși tu nu ești antihrist, faptul că ai astfel de manifestări te leagă de însușirile antihriștilor. Este comportamentul arbitrar și dictatorial o manifestare a umanității normale? Categoric nu; în mod clar, acest lucru este o manifestare a unei firi corupte. Indiferent cât de înalt este statutul tău sau câte îndatoriri poți îndeplini, dacă poți învăța să ai părtășie cu ceilalți, atunci susții principiile adevărului, ceea ce reprezintă o cerință minimă. De ce se spune că a învăța să ai părtășie cu ceilalți echivalează cu susținerea principiilor? Dacă poți învăța să ai părtășie cu ceilalți, asta dovedește că nu-ți tratezi statutul ca pe un tichet de masă și nici nu-l iei prea în serios. Indiferent cât de înalt este statutul tău, îți realizezi datoria. Acțiunile tale sunt făcute cu scopul de a-ți îndeplini datoria, nu pentru statut. În același timp, atunci când întâmpini probleme, dacă poți învăța să ai părtășie și, indiferent dacă este vorba de frați și surori obișnuiți sau de colaboratorii tăi, ești capabil să cauți și să ai părtășie cu ei, ce dovedește acest lucru? Arată că ai atitudinea de a căuta și de a te supune adevărului, ceea ce reflectă în primul rând atitudinea ta față de Dumnezeu și față de adevăr. În plus, realizarea datoriei este responsabilitatea ta, iar căutarea adevărului în munca ta este calea pe care ar trebui să o urmezi. În ceea ce privește modul în care ceilalți răspund la deciziile tale, dacă se pot supune sau cum se supun, este treaba lor, dar dacă tu îți poți realiza datoria în mod corespunzător și dacă poți respecta standardele este treaba ta. Trebuie să înțelegi principiile realizării datoriei; nu este vorba de a te supune vreunei persoane, ci de a te supune adevărurilor-principii. Dacă simți că înțelegi adevărurile-principii și, prin părtășia cu toată lumea, ajungi la un consens asupra căruia toți sunt de acord că este adecvat, dar există câțiva care sunt recalcitranți și vor să provoace probleme, ce ar trebui făcut într-o astfel de situație? În acest caz, minoritatea ar trebui să urmeze majoritatea. Din moment ce majoritatea oamenilor au ajuns la un consens, de ce ies aceștia să provoace probleme? Încearcă în mod deliberat să provoace daune? Își pot exprima opiniile pentru ca toată lumea să le discearnă, iar dacă toată lumea spune că opiniile lor nu sunt conforme cu principiile și nu au valoare, atunci ar trebui să renunțe la punctele lor de vedere și să nu se mai agațe de ele. Care este principiul în abordarea acestei probleme? Trebuie să susținem ceea ce este corect și să nu-i forțăm pe alții să se supună la ceea ce este greșit. Ați înțeles? De fapt, înainte ca antihriștii să manifeste acest comportament și această practică de a fi arbitrari și dictatoriali, ei au deja propriile planuri în minte. A fi arbitrar și dictatorial nu înseamnă în niciun caz a face ceea ce este corect sau a practica adevărul. Se referă cu siguranță la a face ceea ce este greșit și ceea ce încalcă adevărul, la a urma calea greșită și la a lua decizii eronate, tot așteptând ca ceilalți să le ia în seamă. Asta este ceea ce se numește să fii arbitrar și dictatorial. Dacă ceva este corect și conform adevărului, atunci trebuie să aderi la el. Asta nu înseamnă să fii arbitrar și dictatorial; asta înseamnă să aderi la principii. Aceste două lucruri ar trebui să fie diferențiate. La ce se referă în principal faptul că antihriștii sunt arbitrari și dictatoriali? (La a face lucruri care nu sunt conforme cu principiile sau cu adevărul și la a continua să-i determine pe ceilalți să le urmeze exemplul.) Corect, indiferent de situația care apare sau de problema de care se ocupă, ei nu caută adevărurile-principii, ci iau decizii pe baza propriilor noțiuni și închipuiri. Ei știu în inima lor că, procedând astfel, contravin principiilor, dar totuși vor ca ceilalți să asculte și să se supună. Aceasta este abordarea consecventă a antihriștilor.

Când a început lucrarea de extindere a Evangheliei, unii oameni au dus „Cuvântul Se arată în trup” în cercurile religioase pentru a predica Evanghelia. După ce au citit cuvintele lui Dumnezeu care dezvăluie taine, viziuni de părtășie și discuții despre intrarea în viață, toți oamenii religioși au spus că erau destul de bune. Cu toate acestea, au considerat că unele cuvinte de judecată și de expunere despre oameni erau prea aspre în felul în care au fost alese. S-au simțit ca și cum ar fi fost dojeniți și nu au putut accepta, spunând: „Poate dumnezeu să vorbească într-un mod care îi dojenește pe oameni? Aceste cuvinte, în cel mai bun caz, par a fi scrise de o persoană înțeleaptă.” Persoana responsabilă cu răspândirea Evangheliei a spus că are o soluție. Mai târziu, a modificat toate părțile din cuvintele lui Dumnezeu care nu se aliniau la noțiunile, închipuirile și gusturile oamenilor, precum și acele cuvinte de care se temea că îi vor determina pe oameni să dezvolte noțiuni după ce le vor citi. De exemplu cuvintele pe care Dumnezeu le folosea pentru a expune natura umană, cum ar fi „desfrânată”, „prostituată”, „canalie” și expresii precum „aruncat în iad” și „aruncat în iazul de foc și pucioasă”, toate au fost șterse. Pe scurt, toate cuvintele care puteau da naștere cu ușurință la noțiuni sau neînțelegeri au fost înlăturate în întregime. Spuneți-Mi, după ce ați înlăturat aceste cuvinte de judecată, condamnare și blestem din cuvintele lui Dumnezeu, rămân ele cuvintele originale ale lui Dumnezeu? (Nu.) Mai sunt ele cuvintele exprimate de Dumnezeu în lucrarea Sa de judecată? Acest „bătrân domn” nu s-a consultat cu nimeni și a șters multe dintre cuvintele lui Dumnezeu care erau deosebit de dure în ceea ce privește rafinarea și expunerea firilor corupte ale oamenilor, în special cele referitoare la momentul încercării prestatorilor de servicii. Mai târziu, când oamenii religioși au citit versiunea revizuită, au spus: „Nu-i rău, putem crede într-un astfel de dumnezeu” și au acceptat-o. Acest bătrân domn s-a gândit în sinea lui: „Uite ce deștept sunt! Nu este înțelept să fie prea aspre cuvintele lui dumnezeu. În cazul acelor oameni, este vorba doar de a-i convinge – cum ai putut să spui lucruri care ar putea fi confundate cu dojana? Asta nu este înțelept! Am făcut câteva schimbări și uite ce s-a întâmplat: chiar și pastorii religioși sunt dispuși să creadă și tot mai mulți oameni acceptă acest lucru. Ce zici de asta? Nu sunt înțelept? Nu sunt deștept? Nu este destul de impresionant?” Rezultatele schimbărilor sale l-au făcut extrem de mândru de el însuși. Cu toate acestea, unii oameni religioși care au intrat în biserică au constatat că acele cuvinte ale lui Dumnezeu pe care le citiseră erau modificate și diferite de textele originale din biserică, iar această problemă a fost adusă în discuție. Mai târziu s-a descoperit că acest bătrân domn schimbase conținutul cuvintelor lui Dumnezeu. Ce părere aveți despre ceea ce a făcut acest bătrân domn? Să nu mai menționăm nimic altceva și să spunem doar atât: acele cuvinte nu erau ale tale, nu aveai dreptul să le schimbi. Chiar dacă ar fi vorba de un articol sau de o carte scrisă de un om, dacă vrei să faci modificări, trebuie mai întâi să obții acordul autorului original. Dacă acesta este de acord, poți face modificări. Dacă nu este de acord, nu poți să modifici absolut deloc, nici măcar un singur cuvânt. Acest lucru se numește respect față de autor și față de cititori. Dacă autorul nu are energia necesară pentru a face modificări și te împuternicește pe tine, spunând că poți schimba orice, atât timp cât sensul original rămâne neschimbat și obține efectul dorit, poți atunci să faci modificări? (Da.) Dacă autorul și-a dat consimțământul sau autorizația, atunci se pot face modificări. Cum se numește acest tip de comportament? Este justificabil, legitim și adecvat, nu-i așa? Dar ce se întâmplă dacă autorul nu și-a dat acordul și tu îl modifici fără autorizația sa? Cum se numește acest lucru? (A fi nesăbuit și încăpățânat.) Asta se numește a fi nesăbuit și încăpățânat, arbitrar și dictatorial. Acum, ce a schimbat acest bătrân domn? (Cuvintele lui Dumnezeu.) Cuvintele originale ale lui Dumnezeu, care cuprind starea de spirit, firea și intențiile lui Dumnezeu față de omenire. Cuvintele lui Dumnezeu sunt semnificative prin modul în care sunt rostite. Cunoști starea de spirit, scopul și efectul dorit din spatele fiecărui cuvânt rostit de Dumnezeu? Dacă nu le poți pătrunde, de ce să faci schimbări orbește? Fiecare propoziție rostită de Dumnezeu, alegerea cuvintelor, tonul și atmosfera, starea de spirit și emoțiile provocate oamenilor, toate sunt atent formulate și luate în considerare. Dumnezeu poate delibera și are înțelepciune. Ce a crezut acest bătrân domn? El a considerat că modul de a vorbi al lui Dumnezeu nu este înțelept. Așa vedea el lucrarea lui Dumnezeu. Credea: „Cei din religie care doresc doar să mănânce pe săturate trebuie să fie înduplecați și tratați cu dragoste și cu milă. Cuvintele nu pot fi atât de aspre. Dacă sunt prea aspre, cum poate fi răspândită Evanghelia? Mai poate Evanghelia să se extindă în acest caz?” Oare Dumnezeu nu știe despre asta? (Ba da.) Dumnezeu știe foarte bine. Atunci, de ce vorbește în continuare în acest fel? Aceasta este firea lui Dumnezeu. Care este firea lui Dumnezeu? Să vorbească în felul Său, indiferent dacă tu crezi sau nu. Dacă tu crezi, ești una dintre oile lui Dumnezeu; dacă nu, ești un lup. Cuvintele lui Dumnezeu te expun și te dojenesc puțin, iar tu refuzi apoi să recunoști că ești un credincios în Dumnezeu? Ce, nu mai ești o ființă creată de Dumnezeu? A încetat Dumnezeu să mai fie Dumnezeu? Dacă Îl poți tăgădui pe Dumnezeu din această cauză, atunci ești o persoană rea, un diavol. Dumnezeu nu mântuiește astfel de oameni, așa că biserica nu ar trebui să îi accepte cu forța sau prin persuasiune. Unii oameni spun: „Chiar dacă Dumnezeu mă dojenește, primesc cu fericire. Dacă este Dumnezeu, mă poate mântui. Dacă mă lovește, o merit. Dacă El zice că sunt confuz, atunci așa sunt, chiar foarte confuz; dacă mă numește desfrânat, deși nu mi se pare că am făcut ceea ce face un desfrânat, din moment ce Dumnezeu o spune, recunosc și accept.” Ei au cea mai simplă credință, recunoaștere și acceptare și cea mai necomplicată inimă cu frică de Dumnezeu. Dumnezeu vrea să câștige astfel de oameni. Unii consideră cuvintele lui Dumnezeu prea aspre și pătrunzătoare, simțind că nu vor primi binecuvântări și, astfel, nu mai vor să creadă. Ei se gândesc: „Chiar dacă tu ești dumnezeu, nu voi crede în tine dacă vorbești așa, nu te voi urma.” Atunci pleacă! Dacă tu nici măcar nu-L recunoști pe Dumnezeu, cum te poate recunoaște Dumnezeu ca ființă creată de El? Este imposibil! Cuvintele lui Dumnezeu sunt expuse aici; crede-le sau nu, este decizia ta. Dacă nu crezi, atunci du-te la plimbare. Tu vei pierde. Dacă vei crede, o să ai o licărire de speranță pentru mântuire. Nu este corect? (Ba da.) Dar oare acest bătrân domn a gândit așa? A putut el să vadă gândurile lui Dumnezeu așa cum erau, de fapt? (Nu.) Nu era el nesăbuit? Oamenii care nu au o înțelegere spirituală comit astfel de fapte prostești. El Îl percepea pe Dumnezeu ca fiind foarte neînsemnat și simplu, crezând despre gândurile Lui că nu erau cu mult mai înalte decât gândirea umană. El vorbea adesea despre gândurile lui Dumnezeu ca fiind mai înalte decât ale omului, predicând aceste doctrine mărețe în vremuri obișnuite, dar când se confrunta efectiv cu o situație, îndesa aceste cuvinte într-un ungher al minții sale, simțind că respectivele cuvinte ale lui Dumnezeu nu păreau a fi ceva ce ar spune El. În inima lui, nu recunoștea aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, așa că nu le putea accepta. Chiar în momentul în care se răspândea Evanghelia, el a profitat de ocazie pentru a schimba cuvintele lui Dumnezeu, chiar sub pretextul „răspândirii Evangheliei în mod eficient și al câștigării mai multor oameni”. Cum am desemnat în cele din urmă comportamentul său? Ca o denaturare a cuvintelor lui Dumnezeu. Ce înseamnă denaturare? Înseamnă să adaugi, să diminuezi sau să modifici în mod arbitrar înțelesul original, să schimbi înțelesul intenționat de autor, să nu iei în considerare intențiile și scopul inițial al autorului când a vorbit și apoi să le modifici la întâmplare. Asta se numește denaturare. Avea o inimă cu frică de Dumnezeu? (Nu.) Câtă îndrăzneală! Este ceva ce ar face un om? (Nu.) Este lucrarea unui diavol, nu a unui om. Nici măcar nu poți să modifici la întâmplare cuvintele unei persoane obișnuite; trebuie să respecți opinia autorului. Dacă vrei să faci modificări, trebuie să îl anunți în prealabil și să obții consimțământul său și numai după ce primești permisiunea vei putea face modificări în conformitate cu înțelesurile inițiale. Acest lucru se numește respect. Când vine vorba de Dumnezeu, ceea ce se cere este mult mai mult decât respect! Dacă până și o singură propoziție din cuvintele lui Dumnezeu este tipărită incorect, dacă lipsește chiar și un singur articol gramatical, trebuie să întrebi dacă e acceptabil; dacă nu, trebuie să retipărești pagina respectivă. Acest lucru necesită o atitudine foarte serioasă și responsabilă; acest lucru se numește a avea o inimă cu frică de Dumnezeu. Avea oare acest bătrân domn o asemenea inimă? (Nu.) Nu avea o inimă cu frică de Dumnezeu. Îl considera pe Dumnezeu mai prejos de el; era de-a dreptul insolent. O astfel de persoană ar trebui să fie exclusă.

Un incident similar a avut loc recent. Unii oameni au folosit din nou scuza răspândirii Evangheliei și a câștigării unui număr mai mare de oameni ca motiv pentru a modifica în mod nesăbuit cuvintele lui Dumnezeu. De data aceasta a fost puțin mai bine decât data trecută; în ultimul caz, s-a procedat în mod arbitrar și dictatorial, fără a avea părtășie cu alții, acționând la întâmplare și cu nepăsare pentru a denatura cuvintele lui Dumnezeu. De data aceasta, au întrebat mai întâi pe Cel de mai Sus, spunând: „Oamenii dintr-un anumit grup etnic nu pot accepta unii termeni din cuvintele lui dumnezeu. Ne-am gândit la o strategie pentru a elimina sau schimba acei termeni, precum și părțile din zicale sau fragmentele din cuvintele lui dumnezeu pe care nu le pot accepta și apoi să le predicăm cu o versiune special adaptată a cuvintelor lui dumnezeu. Nu ar crede atunci?” Ia te uită; sunt cu adevărat neobrăzați. Ce fel de comportament este acesta? Dacă ar fi tratați cu indulgență, astfel de oameni ar putea fi considerați pur și simplu nesăbuiți și ignoranți și prea tineri; li s-ar putea spune pur și simplu să nu mai facă așa ceva. Dar dacă judecăm natura a ceea ce au făcut, ei modificau cu dezinvoltură cuvintele lui Dumnezeu pentru a-i face pe plac Satanei. Cum se numește acest lucru? Acesta este comportamentul lui Iuda, al trădătorilor și al rebelilor care Îl vând pe Domnul pentru glorie. Ei au denaturat cuvintele lui Dumnezeu, făcându-le mai plăcute și mai agreabile pentru oameni, pentru a le face pe plac și a-i determina să accepte Evanghelia – la ce se reduce acest lucru? Chiar dacă nici măcar o singură persoană de pe pământ nu crede, oare cuvintele lui Dumnezeu încetează să mai fie cuvintele lui Dumnezeu? Se schimbă natura cuvintelor Lui? (Nu.) Cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul doar dacă ei le acceptă, iar dacă nu le acceptă, cuvintele Sale nu sunt adevărul? Se poate schimba natura cuvintelor lui Dumnezeu din această cauză? Categoric nu. Adevărul este adevărul; dacă nu îl accepți, vei pieri! Unii oameni care răspândesc Evanghelia se gândesc: „Cât de demni de milă sunt că nu acceptă! Ce oameni mari și nobili sunt, dumnezeu îi iubește și îi miluiește atât de mult, cum să nu le arătăm puțină dragoste? Haideți să schimbăm cuvintele lui dumnezeu pentru ca ei să accepte. Cât de minunați sunt acești oameni și cât de bun și milostiv este dumnezeu față de ei. Ar trebui să fim atenți la intențiile lui dumnezeu!” Nu este acest lucru fățărnicie? (Ba da.) Un alt impostor – cei care nu înțeleg adevărul nu pot face decât lucruri prostești! S-a spus deja că cineva care a denaturat cuvintele lui Dumnezeu a fost abordat și exclus, iar acum există oameni care vor să le denatureze din nou. Ce încearcă să obțină? Nu înseamnă acest lucru să-L vinzi pe Domnul pentru glorie? (Ba da.) Aceasta este vânzarea Domnului pentru glorie, făcându-i pe plac Satanei. Nu sunt cuvintele lui Dumnezeu practice? Nu pot fi prezentate în mod deschis? Nu le recunoști ca fiind adevărul? Dacă nu le recunoști, atunci de ce mai crezi? Dacă nu poți accepta adevărul, ce rost mai are să crezi în Dumnezeu? Este imposibil să obții mântuirea în felul acesta. Indiferent cum vorbește Dumnezeu, indiferent de cuvintele pe care le folosește și care nu se aliniază la noțiunile tale, El este tot Dumnezeu, iar esența Lui nu se schimbă. Indiferent cât de plăcut vorbești, indiferent ce faci, indiferent cât de bun, binevoitor sau iubitor crezi că ești, ești tot un om, un om corupt. Refuzi să recunoști cuvintele lui Dumnezeu ca fiind adevărul și încerci să le modifici pentru a-i face pe plac Satanei. Ce fel de comportament este acesta? Este demn de dispreț! Am crezut că, în urma părtășiilor anterioare despre natura denaturării cuvintelor lui Dumnezeu, o astfel de problemă nu va mai apărea și acum în răspândirea Evangheliei. Totuși, în mod incredibil, încă există oameni care îndrăznesc să denatureze și să nutrească astfel de gânduri. Care este atitudinea acestor oameni față de cuvintele lui Dumnezeu? (Ireverență.) Sunt complet nesăbuiți! În inimile lor, cuvintele lui Dumnezeu sunt ușoare ca fulgii, nu au nicio importanță. Ei se gândesc: „Cuvintele lui dumnezeu pot fi aranjate în orice fel; pot să schimb cuvintele lui după bunul meu plac. Este mai bine să le fac să se alinieze la noțiunile și la gusturile oamenilor. Așa ar trebui să fie cuvintele lui dumnezeu!” Cei care fac astfel de lucruri, cum ar fi să denatureze cuvintele lui Dumnezeu, pot fi etichetați drept antihriști. Ei acționează în mod nechibzuit și necugetat, denaturând la întâmplare; sunt arbitrari și dictatoriali și au aceeași fire și însușire ca și ceilalți antihriști. Și mai este un aspect: care este primul lor gând și prima lor acțiune atunci când se confruntă cu un pericol sau când le sunt lezate interesele? Ce aleg ei? Ei aleg să trădeze interesele lui Dumnezeu și interesele casei lui Dumnezeu pentru a se proteja pe ei înșiși. Cei care denaturează cuvintele lui Dumnezeu, chiar o fac pentru a răspândi eficient Evanghelia? Care este motivul ascuns din spatele așa-zisei lor eficacități? Ei vor să-și arate talentele și abilitățile, făcându-i pe oameni să vadă: „Uitați cât de capabil sunt eu! Vedeți cât de eficient se răspândește Evanghelia după modificările mele? Voi nu aveți aceleași abilități, nici măcar nu ați îndrăzni să gândiți așa. Vedeți ce rezultate am obținut cu gândurile și cu acțiunile mele?” Acești oameni nu țin cont de cuvintele lui Dumnezeu și le denaturează pentru a-și satisface propria ambiție și dorința de a urmări faima și statutul. Nu au ei caracterul unui antihrist? Etichetarea lor ca fiind antihriști nu este deloc nedreaptă.

Care este o altă manifestare a caracterului arbitrar și dictatorial al antihriștilor? Ei nu au niciodată părtășie despre adevăr cu frații și cu surorile și nici nu rezolvă problemele reale ale oamenilor. În schimb, doar predică cuvinte și doctrine pentru a le ține morală oamenilor și chiar îi forțează pe ceilalți să asculte de ei. Ce se întâmplă cu atitudinea și cu abordarea lor față de Cel de mai sus și față de Dumnezeu? Nu este nimic altceva decât înșelătorie și duplicitate. Indiferent de problemele din cadrul bisericii, ei nu raportează niciodată nimic Celui de mai sus. Orice ar face, nu se interesează niciodată de Cel de mai sus. Pare că nu au probleme care să necesite părtășie sau îndrumare din partea Celui de mai sus – tot ceea ce fac este furtiv și secret și în spatele cortinei. Acest lucru se numește manipulare ascunsă, în care doresc să aibă ultimul cuvânt și să fie cei care iau deciziile. Cu toate acestea, uneori, ei mai și joacă teatru, aduc în discuție chestiuni banale pentru a se interesa de Cel de mai sus, dându-se drept cineva care urmărește adevărul, făcându-l pe Cel de mai sus să creadă în mod eronat că ei caută adevărul în orice lucru cu cea mai mare meticulozitate. În realitate, ei nu cer niciodată îndrumare cu privire la nicio chestiune importantă, luând decizii unilaterale și ascunzându-le de Cel de mai sus. Dacă apare vreo problemă, este și mai puțin probabil să o raporteze, de teamă că aceasta le-ar putea afecta puterea, statutul sau reputația. Antihriștii acționează în mod arbitrar și dictatorial; ei nu au niciodată părtășie cu alții și îi obligă pe ceilalți să asculte de ei. Ca să fiu mai clar, manifestările principale ale acestui comportament sunt implicarea în managementul personal, cultivarea influenței, a clicii personale și a relațiilor, urmărirea propriilor afaceri; apoi, fac ce vor, săvârșind lucruri care le sunt benefice și acționează fără transparență. Dorința și pofta antihriștilor de a-i face pe ceilalți să li se supună sunt deosebit de puternice; ei se așteaptă ca oamenii să asculte de ei ca un vânător care-și obligă câinele de vânătoare să îi asculte comenzile, fără să permită vreun discernământ asupra binelui sau răului, insistând asupra conformării și supunerii absolute.

O altă manifestare a felului arbitrar și dictatorial al antihriștilor poate fi observată în următorul scenariu. De exemplu, în cazul în care conducătorul unei anumite biserici este un antihrist, iar dacă lucrătorii și conducătorii de rang superior intenționează să afle despre lucrarea acelei biserici și să intervină în ea, acest antihrist ar fi de acord? Categoric nu. În ce măsură controlează el biserica? Asemenea unei fortărețe impenetrabile, în care nici acul nu poate străpunge și nici apa nu se poate infiltra, el nu permite nimănui altcuiva să se implice sau să se intereseze. Când află că vin conducători și lucrători pentru a se informa despre lucrare, el le spune fraților și surorilor: „Nu știu cu ce scop vin acești oameni. Ei nu înțeleg situația reală a bisericii noastre. Dacă intervin, ar putea perturba lucrarea bisericii noastre.” Așa îi induce în eroare pe frați și surori. Odată ce sosesc conducătorii și lucrătorii, el găsește diverse motive și scuze pentru a-i împiedica pe frați și pe surori să ia legătura cu ei, în timp ce se ocupă în mod ipocrit de conducători și lucrători, ținându-i izolați într-un loc sub pretextul că le oferă siguranță, dar, în realitate, o face pentru a-i împiedica să se întâlnească cu frații și cu surorile și să afle de la ei despre situație. Atunci când conducătorii și lucrătorii se interesează de situația lucrării, antihristul recurge la înșelătorie prin prezentarea unei imagini false; îi înșală pe cei de deasupra lui și ascunde adevărul de cei de sub el, își cosmetizează declarațiile și exagerează eficiența lucrării pentru a-i înșela. Când conducătorii și lucrătorii sugerează să se întâlnească cu frații și cu surorile bisericii, el răspunde: „Nu am făcut niciun aranjament! Nu m-ați anunțat înainte de a veni. Dacă ați fi făcut-o, aș fi aranjat ca unii dintre frați și surori să se întâlnească cu voi. Dar, având în vedere mediul ostil actual, din motive de siguranță, este mai bine ca voi să nu vă întâlniți cu frații și cu surorile.” Deși cuvintele sale par rezonabile, o persoană cu discernământ poate detecta problema: „El nu vrea ca lucrătorii și conducătorii să se întâlnească cu frații și cu surorile pentru că se teme că va fi expus, se teme că defectele și abaterile din lucrarea sa vor fi dezvăluite.” Antihristul îi controlează strâns pe frații și pe surorile bisericii. În cazul în care conducătorii și lucrătorii nu sunt responsabili, ei pot fi ușor înșelați și păcăliți de antihrist. Situația reală a fraților și a surorilor bisericii, dificultățile lor care rămân nerezolvate, dacă părtășiile Celui de mai sus, predicile și cărțile despre cuvintele lui Dumnezeu sunt livrate la timp fraților și surorilor, cum progresează diferitele proiecte de lucru ale bisericii, dacă există abateri sau probleme – conducătorii și lucrătorii nu ar cunoaște toate aceste lucruri. Nici frații și surorile nu sunt la curent cu noile rânduieli de lucru din casa lui Dumnezeu; astfel, antihristul controlează complet biserica, monopolizând puterea și având ultimul cuvânt în probleme. Frații și surorile bisericii nu au posibilitatea de a lua legătura cu lucrătorii și conducătorii de nivel superior și, neștiind adevărul faptic, sunt induși în eroare și controlați de antihrist. Acești conducători și lucrători care inspectează, indiferent de modul în care vorbește antihristul, nu au discernământ și continuă să creadă că antihristul face o treabă bună, acordându-i toată încrederea. Acest lucru echivalează cu a-i lăsa pe aleșii lui Dumnezeu în grija antihristului. Dacă, pe parcursul înșelătoriei din partea antihristului, conducătorii și lucrătorii nu sunt capabili să discearnă, sunt iresponsabili și nu știu cum să se descurce, nu este aceasta o piedică în calea lucrării bisericii și nu dăunează aleșilor lui Dumnezeu? Nu sunt oare falși astfel de conducători și de lucrători? În ceea ce privește o biserică controlată de un antihrist, conducătorii și lucrătorii trebuie să intervină și să facă cercetări, iar ei trebuie să se ocupe cu promptitudine și să scape de antihrist – acest lucru este de netăgăduit. Dacă există conducători falși care nu fac o muncă reală și ignoră faptul că antihristul îi induce în eroare pe aleșii lui Dumnezeu, aleșii ar trebui să-i expună pe acești conducători și lucrători falși, să-i denunțe, să-i înlăture din posturile lor și să-i înlocuiască cu lideri buni. Aceasta este singura modalitate de a rezolva în profunzime problema inducerii în eroare a oamenilor de către antihrist. Unii ar putea spune: „Este posibil ca astfel de conducători și de lucrători să fie de calibru slab și să nu aibă discernământ, motiv pentru care nu au reușit să gestioneze și să rezolve problema antihristului. Nu o fac în mod intenționat, nu ar trebui să li se dea o nouă șansă?” Unor astfel de conducători confuzi nu ar trebui să li se mai acorde nicio șansă. Dacă li se mai dă o șansă, ei nu vor face decât să continue să facă rău aleșilor lui Dumnezeu. Asta pentru că nu sunt oameni care urmăresc adevărul; le lipsesc conștiința și rațiunea și sunt lipsiți de principii în acțiunile lor – sunt oameni josnici care ar trebui eliminați! În ultimii doi ani, unii frați și unele surori din anumite biserici s-au unit pentru a demite, a înlocui și a elimina astfel de conducători falși și antihriști care nu fac o lucrare adevărată. Nu este acesta un lucru bun? (Ba da.) Îmi face plăcere să aud astfel de vești bune; este cea mai bună dovadă a faptului că aleșii lui Dumnezeu se dezvoltă în viață și intră pe calea cea bună a credinței în Dumnezeu. Acest lucru arată că oamenii au dobândit un oarecare discernământ și oarece statură și nu mai sunt controlați de conducători falși și de demoni antihriști. Falșii conducători obișnuiți și antihriștii nu-i mai pot induce în eroare sau controla pe aleșii lui Dumnezeu, care nu mai sunt constrânși de statut sau de putere. Ei au curajul de a-i discerne și de a-i demasca pe falșii conducători și pe antihriști, îndrăznind să-i alunge și să-i demită. De fapt, fie că este vorba de conducători și de lucrători sau de oameni obișnuiți dintre aleșii lui Dumnezeu, toți au un statut egal înaintea lui Dumnezeu, diferind doar prin îndatoririle lor. În casa lui Dumnezeu, nu există nicio distincție de statut, ci doar diferențe privind îndatoririle și responsabilitățile. Atunci când se confruntă cu falși conducători și antihriști care tulbură lucrarea bisericii, atât conducătorii și lucrătorii, cât și aleșii lui Dumnezeu ar trebui să-i denunțe și să-i raporteze, ocupându-se de ei cu promptitudine, expulzându-i pe antihriști din biserică. Această responsabilitate este aceeași și este împărtășită de toți.