O disecare a comportamentului parșiv, arbitrar și dictatorial al antihriștilor și a modului în care îi forțează pe oameni să asculte de ei

I. O disecare a comportamentului parșiv al antihriștilor

Data trecută am avut părtășie despre cel de-al cincilea punct al manifestărilor antihriștilor – ei îi induc în eroare, îi atrag de partea lor, îi amenință și îi controlează pe oameni. Astăzi vom avea părtășie despre punctul șase – ei se comportă cu parșivitate, sunt arbitrari și dictatoriali, nu au niciodată părtășie cu ceilalți și îi forțează pe alții să asculte de ei. Există vreo diferență între acest punct și punctul cinci? În ceea ce privește firea, nu există nicio diferență majoră; acțiunile din ambele cazuri au ca scop acapararea puterii și acționarea în mod arbitrar și dictatorial. Amândouă firile sunt ticăloase, arogante, intransigente și vicioase; firile sunt aceleași. Cu toate acestea, punctul șase evidențiază o altă manifestare notorie a antihriștilor, și anume că acțiunile lor sunt parșive – acest lucru se referă la natura acțiunilor antihriștilor. Acum, haideți să discutăm mai întâi despre cuvântul „parșiv”. La suprafață, este „parșiv” un cuvânt depreciativ sau laudativ? Dacă cineva face ceva parșiv, acel lucru este bun sau rău? (Este rău.) Dacă se spune că cineva acționează în mod parșiv, această persoană este bună sau rea? În mod clar, impresiile și sentimentele oamenilor sunt că cineva care acționează în mod parșiv este un ticălos neisprăvit. Dacă cineva se confruntă cu ceva parșiv, este acesta un motiv de fericire sau îi dă fiori? (Este înfiorător.) Pur și simplu, nu este un lucru bun. Pe scurt, la suprafață, „parșiv” este un termen depreciativ, fie că descrie o acțiune în sine sau modul de a acționa al unei persoane, nimic din toate acestea nu este pozitiv; este, cu siguranță, negativ. Acum, să explicăm mai întâi care sunt manifestările parșivității. De ce se spune parșiv și nu viclean? Ce implicație specială are aici cuvântul „parșiv”? Parșivitatea este mai profundă decât viclenia. Nu le ia mai mult timp și nu le este mai greu oamenilor să-și dea seama de cineva care acționează în mod parșiv? (Ba da.) Măcar acest lucru este evident. Deci, folosiți cuvinte pe care le puteți înțelege cu toții pentru a explica termenul „parșiv”. Aici, „parșiv” înseamnă viclean și șiret și se referă la un comportament anormal. Această anormalitate se referă la faptul că este profund ascunsă și impenetrabilă pentru o persoană obișnuită, care nu poate vedea ce gândesc sau ce fac astfel de oameni. Cu alte cuvinte, metodele, motivele și punctele de plecare ale acțiunilor acestui tip de persoane sunt deosebit de greu de înțeles, iar uneori comportamentul lor este, de asemenea, șiret și furtiv. Pe scurt, există un termen care poate descrie manifestarea și starea reală de parșivitate a unei persoane, care este „lipsa de transparență”, ceea ce o face de nepătruns și de neînțeles pentru ceilalți. Acțiunile antihriștilor au această natură – adică, atunci când îți dai seama și simți că intențiile lor de a face ceva nu sunt directe, ți se pare destul de înspăimântător, dar, pe termen scurt sau dintr-un motiv oarecare, tot nu poți vedea motivele și intențiile lor drept ceea ce sunt de fapt și, în mod inconștient, simți că acțiunile lor sunt parșive. De ce îți dau ei acest tip de sentiment? Într-o anumită privință, pentru că nimeni nu poate să simtă ceea ce spun sau ce fac. Un alt aspect este acela că vorbesc adesea pe ocolite, derutându-te, ceea ce te face să nu fii sigur care dintre afirmațiile lor sunt adevărate și care sunt false și ce înseamnă, de fapt, cuvintele lor. Atunci când mint, crezi că este adevărul; nu știi care afirmație este adevărată sau falsă și simți adesea că ai fost păcălit și înșelat. De ce apare acest sentiment? Pentru că astfel de oameni nu acționează niciodată în mod transparent; nu poți vedea clar ce fac sau cu ce se ocupă, ceea ce te face, inevitabil, să ai suspiciuni față de ei. În cele din urmă, vezi că firea lor este înșelătoare, vicleană și, de asemenea, ticăloasă. Cuvântul „parșiv” este abscons și sună destul de neobișnuit pentru oameni, dar de ce să explici acest lucru cu o expresie atât de simplă precum „lipsa de transparență”? Există o semnificație subînțeleasă în această expresie. Care este această semnificație subînțeleasă? Este faptul că antihriștii îți arată adesea o imagine falsă atunci când vor să facă ceva, ceea ce face să-ți fie greu să-i vezi drept ce sunt de fapt. De exemplu, dacă un antihrist vrea să-ți dea o palmă peste obrazul stâng, își va îndrepta lovitura spre obrazul tău drept. Când te ferești pentru a-ți proteja obrazul drept, el reușește să-ți aplice cu succes palma peste obrazul stâng, atingându-și, astfel, scopul. Aceasta este parșivitatea și faptul de a fi plin de stratageme – toți cei care interacționează și au de-a face cu el sunt incluși în calculele lui. De ce își face mereu calcule? În afară de faptul că vrea să-i controleze pe oameni și să ocupe un loc în inima lor, el vrea, de asemenea, să culeagă beneficii de pe urma tuturor. În plus, poți descoperi și un fel de fire ticăloasă la astfel de oameni: le place în mod deosebit să îi exploateze pe alții sau să își folosească propriile puncte forte pentru a râde de slăbiciunile altora și le face plăcere să se joace cu oamenii. Aceasta este o manifestare a ticăloșiei lor. În termeni lumești, astfel de oameni sunt considerați abili. Oamenii obișnuiți se gândesc: „Numai persoanele mai în vârstă pot fi abile. Tinerii nu au experiență sau înțelepciune lumească, deci cum pot fi abili?” Este corectă această afirmație? Nu, nu este. Firea ticăloasă a antihriștilor nu depinde de vârstă; ei se nasc cu această fire. Doar că, atunci când sunt mai tineri și mai puțin experimentați, implicarea lor în astfel de mașinațiuni poate fi mai simplă și mai puțin rafinată. Pe măsură ce îmbătrânesc, devin ermetici, precum acei bătrâni regi diavoli ale căror acțiuni sunt bine ascunse și complet de nepătruns pentru majoritatea oamenilor.

Tocmai am dat o explicație aproximativă a cuvântului „parșiv”, așa că haideți acum să avem părtășie despre stările și manifestările specifice parșivității. Oare nu merită să avem părtășie? Dacă nu avem părtășie despre această temă, veți fi voi capabili să le discerneți? Le puteți vedea drept ceea ce sunt de fapt? (Nu.) Nu este vorba că nu poți absolut deloc să le discerni sau să le vezi drept ceea ce sunt; uneori, vei simți, de asemenea, că o anumită persoană este cu adevărat șireată – atât de șireată, încât ajungi să îi execuți ordinele chiar și după ce te-a trădat – și că trebuie să te ferești de ea. Așadar, ce lucruri fac antihriștii și ce discursuri și acțiuni dezvăluie ei prin felul în care îi tratează pe frați, pe surori și pe oamenii din jurul lor, care arată că fac lucrurile într-un mod parșiv și cu o fire ticăloasă? Despre acest lucru merită să avem părtășie. Atunci când este explicat doar cuvântul „parșiv”, oamenilor li se pare, în general, destul de simplu; consultarea dicționarului este probabil suficientă pentru a-i înțelege sensul. Însă când vine vorba despre care dintre acțiunile, comportamentele și firile oamenilor sunt asociate cu acest cuvânt și sunt manifestări și stări concrete ale lui, devine mai anevoios și mai dificil de înțeles, nu-i așa? În primul rând, gândiți-vă la oamenii sau la anumiți antihriști pe care i-ați întâlnit și peste care ați dat. Ce acțiuni de-ale lor v-au făcut să simțiți că natura acestei acțiuni era legată de parșivitate sau ce cuvinte, acțiuni și comportamente cotidiene de-ale lor erau legate de acest lucru? (Am întâlnit odată un antihrist care-și dorea în mod clar să lupte pentru statut și să fie conducător, dar le-a spus fraților și surorilor: „Trebuie să-i raportăm pe falșii conducători și lucrători. Numai făcând acest lucru putem avea lucrarea duhului sfânt. Dacă nu-i raportăm și nu-i demascăm pe conducătorii falși, nu putem obține lucrarea duhului sfânt. Trebuie să ne ridicăm pentru a proteja împreună lucrarea bisericii.” Acționând sub stindardul salvgardării lucrării bisericii, el a căutat modalități de a obține influență asupra conducătorilor și a lucrătorilor, făcând mare tam-tam pentru probleme minore și incitându-i pe frați și pe surori să-i raporteze pe conducători și pe lucrători. Scopul său era de a-i doborî pe conducători și pe lucrători, astfel încât să aibă șansa de a deveni el însuși conducător. Mulți frați și surori nu au înțeles acest lucru și au fost induși în eroare de el. În loc să discearnă problema pe baza principiilor, el a profitat de unele chestiuni minore și a dezvăluit corupții de-ale conducătorilor și de-ale lucrătorilor pentru a-i condamna, a-i eticheta și a exagerat lucrurile la maximum, aducând biserica în haos.) Spuneți-Mi, este asta parșivitate? (Da.) Exact asta este. De ce este parșiv? A fluturat steagul dreptății pentru a-și atinge scopurile sale nedeclarate, încurajându-i în același timp pe alții să acționeze, pe când el nu s-a arătat și a rămas ascuns pentru a observa finalul. Dacă lucrurile funcționau, cu atât mai bine, iar dacă nu, nimeni nu l-ar fi văzut drept cine era de fapt, fiindcă era bine ascuns. Aceasta este parșivitate – aceasta este una dintre formele sale de manifestare. Nu te-ar fi lăsat să îi cunoști gândurile adevărate din adâncul sufletului, iar dacă ai fi putut ghici chiar și puțin, ar fi inventat în grabă diverse scuze și argumente pentru a le mușamaliza și a se apăra cu orice preț, temându-se că oamenii vor vedea adevărul. A complicat deliberat lucrurile; aceasta este parșivitate. Altcineva? (Acum câțiva ani, în biserica noastră a apărut o bandă de antihriști și a preluat controlul, lăsând lucrarea bisericii în dezordine. Cel de mai sus a trimis pe cineva care să preia lucrarea, dar această bandă de antihriști a acționat cu un pretext, spunând: „Noi avem conducătorii noștri și nu acceptăm conducători transferați din alte locuri; ne putem ocupa singuri de lucrare.” Drept urmare, mulți au fost induși în eroare și i-au ascultat pe antihriști, refuzând să accepte conducătorul stabilit de Cel de mai sus. Acești antihriști chiar l-au cantonat pe conducătorul trimis de Cel de mai sus într-un singur loc, interzicându-i să interacționeze cu frații și surorile și făcându-i imposibil să dea o mână de ajutor la lucrarea bisericii sau să pună în aplicare orice lucrare.) Acest lucru a fost îngrozitor de parșiv din partea antihriștilor – care era motivul lor ascuns? Voiau să controleze biserica și să își stabilească propria împărăție independentă. Acest lucru este parșiv; acesta este genul de lucru pe care îl fac antihriștii.

Care sunt principalele manifestări ale antihriștilor care acționează în mod parșiv? Una dintre ele este lipsa de transparență, iar alta este faptul că nutresc în secret planuri de nedescris. Dacă și-ar dezvălui planurile și intențiile tuturor, ar fi capabili să le realizeze? Cu siguranță că nu. De ce procedează astfel oamenii care folosesc metode parșive? Care este scopul din spatele acestor acțiuni? Până acum, v-ați gândit doar la controlul asupra bisericii, dar în unele chestiuni nu este vorba de controlul bisericii sau al tuturor. Inducerea în eroare a oamenilor dintr-o biserică sau dintr-o regiune este o chestiune majoră, deci care este scopul din spatele comportamentelor și acțiunilor minore ale antihriștilor din vremurile obișnuite? Este acela de a-i exploata pe oameni și de a-i face să depună eforturi pentru ca ei să își satisfacă interesele și pentru propriile scopuri. În timp ce Dumnezeu îi orchestrează pe oameni și le conduce destinele, antihriștii își doresc, de asemenea, să le dicteze oamenilor destinele și să îi manipuleze. Dar dacă ar spune direct că-și doresc să te manipuleze, ai fi de acord cu asta? Dacă ar spune că-și doresc să îți dea ordine ca unui sclav, ai fi de acord? Dacă ar spune că ei sunt conducătorii și că trebuie să îi asculți, ai fi de acord? Cu siguranță nu ai fi de acord. Prin urmare, trebuie să recurgă la metode neconvenționale pentru ca tu să te lași exploatat fără să știi; acest lucru înseamnă să fii parșiv. De exemplu, marele balaur roșu acționează într-un mod parșiv, folosind pretexte aparent legitime pentru a-i induce pe oameni în eroare. Cum a procedat pentru a confisca bunurile moșierilor și ale capitaliștilor? A stabilit în scris o poliță care să prevadă că toate bunurile care depășesc o anumită sumă trebuie să fie predate statului? Ar fi funcționat dacă ar fi declarat acest lucru în mod public? (Nu ar fi funcționat.) Din moment ce acest lucru nu ar fi funcționat, ce a făcut? A trebuit să găsească o modalitate pe care toată lumea să o considere corectă pentru a confisca și sechestra în mod justificat bunurile moșierilor și ale capitaliștilor. Acest lucru i-a lipsit de putere pe moșieri și pe capitaliști, a îmbogățit statul și i-a consolidat stăpânirea. Cum a făcut marele balaur roșu acest lucru? (Atacându-i pe moșieri și redistribuind terenurile.) A fluturat stindardele „atacarea moșierilor și redistribuirea terenurilor” și „egalitate pentru toți”, iar apoi a inventat povești precum „Fata cu părul alb” pentru a-i incrimina și condamna pe toți moșierii și capitaliștii. A folosit puterea opiniei publice și a propagandei pentru a-i îndoctrina pe oameni cu aceste idei false, făcându-i pe toți cei care nu erau informați să creadă că proprietarii de terenuri și capitaliștii erau răi și nu erau egali cu masele muncitoare, că acum oamenii erau stăpânii propriei țări, că statul aparținea poporului, că aceste câteva persoane nu ar trebui să dețină atâta bogăție și că aceasta ar trebui confiscată și redistribuită tuturor. Sub îndemnul unor astfel de ideologii și teorii așa-zis bune, corecte și în favoarea celor săraci, oamenii au fost induși în eroare și orbiți și au început să lupte împotriva magnaților locali și să-i atace pe moșieri și pe capitaliști. Și care a fost finalul? Unii dintre acești moșieri și capitaliști au fost omorâți în bătaie, unii au fost mutilați, iar alții au fugit departe. Pe scurt, finalul a fost că marele balaur roșu a obținut ce-a vrut. Aceste mase nesăbuite și ignorante au fost treptat călăuzite prin astfel de escrocherii pentru a atinge obiectivele pe care și le doreau acești diavoli. În mod similar, și antihriștii adoptă astfel de metode parșive atunci când întreprind ceva. De exemplu, atunci când un antihrist este asociat cu cineva cu rol de lider și vede că această persoană are simțul dreptății, înțelege adevărul și îl poate discerne, începe să se simtă nesigur: „Ar putea acest individ să mă submineze pe ascuns? Pune el ceva la cale în secret? De ce nu pot să-l deconspir? Este de partea mea sau nu? Ar putea să mă denunțe la cel de mai sus?” Cu aceste gânduri în minte, el începe să se îngrijoreze că statutul său nu este în siguranță, nu-i așa? Și ce face în continuare? O pedepsește direct pe acea persoană? Unii antihriști ar lua măsuri împotriva acelui tip de persoană în mod deschis, dar cei mai parșivi nu ar face-o direct. În schimb, ar începe prin a vorbi cu unii frați și cu unele surori relativ mai slabi, cu mintea confuză și lipsiți de discernământ, interogându-i și sondându-i discret: „Cutare este credincios de peste un deceniu, deci credința lui ar trebui să aibă o anumită bază, nu-i așa?” Cineva ar putea răspunde: „Are, într-adevăr, o bază destul de solidă. În toți acești ani în care a crezut în Dumnezeu, s-a lepădat de familie și de carieră; credința lui este mai mare decât a noastră. Ar trebui să fie destul de bine pentru tine să te asociezi cu el.” Antihristul ar spune: „Da, este destul de bine, dar el nu se amestecă niciodată cu ceilalți frați și surori. Nu pare foarte sociabil.” O altă persoană ar putea adăuga: „Nu este cazul – el urmărește adevărul mai mult decât noi. Stăm adesea de vorbă, dar el își petrece cea mai mare parte din timp citind cuvintele lui Dumnezeu, ascultând predici și învățând imnuri, iar când este cu noi are părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu.” Auzind aceste comentarii favorabile și aprobatoare despre această persoană, antihristul simte că nu poate spune mai mult, așa că schimbă subiectul, zicând: „El crede în dumnezeu de mulți ani și are o experiență mai vastă decât noi. Ar trebui să interacționăm mai mult cu el în viitor și să nu-l izolăm.” Auzind acest lucru, ceilalți tot nu discern nimic. Văzând că majoritatea oamenilor vorbesc de bine despre acel individ, antihristul, incapabil să-și atingă scopurile, nu mai spune nimic pe această temă. Mai târziu, antihristul găsește un alt grup de oameni și îi întreabă: „Îl vedeți vreodată pe cutare citind cuvintele lui dumnezeu? Am impresia că are mereu părtășie cu alții și pare ocupat; de ce nu citește niciodată cuvintele lui dumnezeu?” Acest grup este mai perspicace și, sesizând subînțelesul, se gândește: „Se pare că există o disensiune între cei doi; încearcă să ne determine să subminăm acea persoană și să o excludem.” Așa că răspunde: „Da, el este mereu ocupat cu sarcini neimportante, mereu citește prea mult oamenii și lucrurile. Rareori citește cuvintele lui dumnezeu, iar în ocaziile în care o face, sfârșește prin a adormi; am observat asta de câteva ori.” Din discuțiile lui cu primul grup de oameni și cu cel de-al doilea, ce fel de fire este prezentă în cuvintele antihristului? Nu este ticăloasă? (Ba da.) Care sunt natura și mijloacele acțiunilor lor? Sunt parșive. Primul grup de oameni nu și-a dat seama ce încerca să facă antihristul, în timp ce al doilea grup a întrezărit ce se întâmplă, apoi i-a cântat în strună. Văzând că al doilea grup a urmărit ceea ce a spus și putea fi atras, antihristul vrea să se folosească de acest grup pentru a scăpa de partenerul lui. Acest șir de gânduri este parșiv. După tot felul de acțiuni de convingere, cel de-al doilea grup este indus în eroare și atras și spune: „Din moment ce acea persoană nu îndeplinește principiile și condițiile pentru a fi conducător de biserică, presupun că nu ar trebui să o votăm ca lider data viitoare, nu-i așa?” Acest grup este destul de perfid și, după ce vorbește, observă atitudinea antihristului. Antihristul spune: „Nu va merge; ar fi nedrept. Aceasta este casa lui dumnezeu, nu societatea!” Auzind acest lucru, ei întreabă: „Chiar nu va merge? Atunci ce ar trebui să facem? Atunci vom vota pentru el data viitoare.” Antihristul spune imediat: „Nici să-l votăm pe el nu va funcționa.” Vedeți? Indiferent ce spun ei, nu este corect; aceasta este o problemă. De fapt, antihristul vrea doar să-i ducă pe acești oameni pe calea lui, săpându-le o groapă în care să cadă. În cele din urmă, după ce ascultă una și alta, acești oameni își dau seama de intențiile antihristului: „Să facem alegeri corecte. Nu are un avantaj prea mare, așa că s-ar putea să nu fie ales oricum.” Antihristul este mulțumit. Priviți: iată un lup și niște vulpi, iar ei se unesc pentru a acționa mână în mână. Acesta este principiul și aceasta e natura acțiunilor întreprinse de antihrist și de forțele care îl urmează în biserică; aceasta este manifestarea lor. Oamenii care îi urmează pe antihriști spun: „Așa că hai să votăm! Și-apoi, nu e chiar atât de bun; dacă votăm, s-ar putea să nu fie ales.” E ceva dubios aici? Plănuiesc ceva? Au descoperit deja indicii în vorbele celorlalți, dar nimeni nu spune direct ce trebuie să facă; există o înțelegere tacită între ei, și toată lumea o pricepe. La suprafață, antihristul nu dă instrucțiuni directe nimănui să nu-l aleagă pe partenerul lui, iar cei de sub el nu spun nici ei: „Nu-l vom alege pe el; te vom alege pe tine.” De ce nu o spun direct? Pentru că niciunul dintre ei nu vrea să-i ofere celuilalt vreun avantaj. Nu este acest lucru parșiv? Este ticăloșie pură. Ascultă tonul discursului celuilalt, dar nimeni nu vorbește direct, iar în final se ajunge la un consens. Acest lucru se numește dialog satanic. Printre ei, există un „nesăbuit” care, după ce ascultă, tot nu înțelege și îi întreabă pe ceilalți dacă vor vota sau nu pentru acea persoană. Cum răspunde antihristul? Dacă ar spune: „Fă cum crezi tu că este bine”, ar fi prea evident. Un astfel de răspuns are un caracter de amenințare și de incitare; oamenii ticăloși nu vorbesc așa. În schimb, el spune: „Casa lui dumnezeu nu are, oare, rânduieli de lucru? Votează pe cine trebuie; dacă cineva nu trebuie ales, nu-l vota.” Nu este acesta un discurs ambiguu? El folosește un pretext aparent legitim, spunând: „Trebuie să acționezi conform principiilor; nu mă poți asculta pe mine. Ce spun eu nu contează. Nu eu reprezint principiile, ci cuvintele lui dumnezeu sunt principiile.” „Nesăbuitul” aude acest lucru și se gândește: „Dacă trebuie să acționăm conform principiilor, atunci voi vota pentru el.” Văzând că această persoană este nesăbuită și că le-ar putea da planurile peste cap, grupul o dă afară de comun acord, fără a-i permite „nesăbuitului” să rămână printre ei. În cele din urmă, când „nesăbuitul” continuă să întrebe dacă ar trebui să voteze sau nu pentru acea persoană, cineva spune: „Să discutăm despre asta mai târziu. Vom stabili acest lucru în funcție de performanțele sale.” Există oare vreo hotărâre în aceste cuvinte? Vreo componentă a onestității? (Nu.) Atunci ce este, de fapt, în aceste cuvinte? Aceste cuvinte transmit firea lor ticăloasă, precum și motivele, intențiile și obiectivele lor nedezvăluite. Ele includ conspirația dintre ei – lupul și vulpile – pentru a scăpa de persoana care este o pacoste pentru antihrist. De ce poate acest grup de oameni să acționeze astfel? În afară de faptul că sunt guvernați de firea lor ticăloasă, motivul pentru care pot acționa astfel este acela că superiorul lor, antihristul, nu o agreează pe acea persoană. Dacă votează cu ea, iar antihristul află, rezultatul nu va fi bun. Așa că, pentru ei, cel mai urgent și mai important, cel mai avantajos lucru de făcut este să nu voteze cu acea persoană. Cu toții îl ascultă pe antihrist; orice spune antihristul, în orice direcție se îndreaptă cuvintele sale, acești oameni îl urmează, lăsând deoparte adevărurile-principii și cuvintele lui Dumnezeu. Vezi tu, atât timp cât apare un antihrist, vor exista inevitabil cei care ascultă de el. Atât timp cât un antihrist acționează, unii oameni îl vor însoți și îl vor urma – nu există niciun antihrist care să acționeze singur și izolat.

Ceea ce tocmai s-a discutat a fost una dintre manifestările felului în care antihriștii acționează parșiv. Parșivitatea menționată aici se referă la faptul că antihriștii au propriile scopuri și motivații în ceea ce fac, dar nu ți le vor spune și nici nu te vor lăsa să le vezi. Când le vei descoperi, ei vor face eforturi mari pentru a le ascunde, folosind diverse mijloace pentru a te induce în eroare, pentru a-ți modifica percepția asupra lor. Acesta este aspectul parșiv al antihriștilor. Dacă motivele lor ar fi fost ușor de expus, făcute publice pe scară largă și împărtășite tuturor, dându-le de știre oamenilor, ar mai fi lucrul ăsta parșiv? Nu ar fi parșiv; cum ar fi? (Nesăbuit.) Nu nesăbuit – ar fi aroganță până în punctul pierderii rațiunii. Antihriștii sunt parșivi în comportamentul lor. În ce fel sunt ei parșivi? Ei se comportă întotdeauna într-un mod care depinde de șiretlicuri, iar cuvintele lor nu oferă nimic, așa că este greu pentru oameni să le înțeleagă intențiile și scopurile. Aceasta este parșivitatea. Ei nu ajung cu ușurință la concluzii în nimic din ceea ce fac; ei fac în așa fel încât subordonații lor și cei care îi ascultă să le poată simți intenția, iar acei oameni, după ce l-au înțeles pe antihrist, acționează conform agendei și motivațiilor lui și îi îndeplinesc ordinele. Dacă o sarcină este îndeplinită, antihristul este fericit. Dacă nu este, nimeni nu poate să găsească nimic împotriva lui sau să pătrundă cu mintea motivațiile, intențiile sau scopurile din spatele a ceea ce face. Parșivitatea faptelor lui stă în comploturi ascunse și obiective secrete, toate menite să-i înșele pe toți ceilalți, să se joace cu ei și să-i controleze. Aceasta este esența comportamentului parșiv. Parșivitatea nu constă doar în a minți sau a face ceva rău, ci implică intenții și scopuri mai mari, care sunt de nepătruns pentru oamenii obișnuiți. Dacă ai făcut ceva despre care nu vrei să știe nimeni și spui o minciună, asta se consideră a fi parșiv? (Nu.) Acest lucru este doar înșelătorie și nu se ridică la nivelul parșivității. Ce face ca parșivitatea să fie mai profundă decât înșelăciunea? (Oamenii nu pot să o pătrundă.) Este dificil pentru oameni s-o pătrundă. Aceasta este o parte a ei. Ce altceva? (Oamenii nu au nimic împotriva unei persoane parșive.) Așa este. Ideea este că e greu pentru oameni să găsească ceva împotriva lor. Chiar dacă unii oameni știu că acea persoană a făcut lucruri rele, nu pot determina dacă este o persoană bună sau rea sau o persoană malefică sau un antihrist. Oamenii nu o pot vedea așa cum este de fapt, dar cred că este bună și pot fi induși în eroare de ea. Aceasta este parșivitatea. Oamenii sunt, în general, predispuși să spună minciuni și să pună la cale mici comploturi. Aceasta este doar înșelătorie. Însă antihriștii sunt mai vicleni decât oamenii înșelători obișnuiți. Ei sunt ca regii diavoli; nimeni nu poate înțelege ce fac ei. Pot face multe lucruri rele în numele dreptății, le fac rău oamenilor, dar aceștia tot le cântă laude. Aceasta se numește parșivitate.

În trecut, a avut loc un incident în care un conducător, în timpul legăturii și al părtășiei cu Cel de mai sus, a fost informat despre unele dintre planurile de lucru ale casei lui Dumnezeu. La acea vreme, rânduiala de lucru nu fusese încă emisă în mod oficial. După ce s-a întors, el a început să se dea mare, dar nu puteai să îți dai seama că asta făcea. Vorbea foarte serios în timpul unei adunări și, deodată, în mijlocul părtășiei sale, a spus ceva ce nimeni nu mai auzise până atunci: „Până acum, fiecare etapă a lucrării lui dumnezeu a fost finalizată, iar oamenii s-au stabilizat, practic. Începând de luna viitoare, vom extinde predicarea evangheliei, așa că trebuie să înființăm echipe de evanghelizare. Cum ar trebui să fie înființate echipele de evanghelizare? Există câteva detalii în acest…” Când au auzit ceilalți acest lucru, s-au gândit: „De unde au apărut aceste cuvinte? Cel de mai sus nu a emis încă nicio rânduială de lucru. De unde știe el? Sigur e un clarvăzător!” Îl venerau, nu-i așa? Atitudinea oamenilor față de el s-a schimbat imediat. Tot ce a făcut el a fost să menționeze înființarea unor echipe de evanghelizare, dar nu a făcut nicio lucrare specifică după aceea – el doar a rostit lozinci goale. Desigur, avea scopul său în a rosti lozinci goale; se dădea mare, voia ca oamenii să aibă o părere bună despre el, să i se închine. Nu după mult timp, a fost emisă rânduiala de lucru de la Cel de mai sus. Când frații și surorile au văzut-o, au fost uimiți și au spus: „Incredibil! Nu-i așa că este profetic? De unde știai despre asta? Tu înțelegi adevărul mai bine decât noi; statura ta este mai mare. Statura noastră este prea mică. Când va veni timpul să răspândim Evanghelia, tu ne spuseseși deja, în timp ce noi eram amorțiți și neștiutori. Uite, lucrul despre care ai avut tu părtășie nu se aliniază oare la rânduiala de lucru de la Cel de mai sus? Este o coincidență și s-a dovedit acum asta.” Datorită acestei întâmplări, toată lumea i s-a închinat și mai mult, și nu în mod obișnuit, ci cu o supunere totală, aproape până la a îngenunchea și a se pleca în fața lui. Majoritatea oamenilor nu știau despre această chestiune; dacă nu ar fi vorbit el însuși despre ea, nimeni nu ar fi știut, doar Dumnezeu o știe. Era o chestiune atât de evidentă, iar el nu a dezvăluit-o nimănui, alegând, în schimb, să-i înșele cu atâta nerușinare. Este acest comportament considerat parșiv? (Da.) De ce i-a înșelat pe ceilalți în acest fel? De ce a putut să se comporte și să acționeze în acest fel? La ce se gândea cu adevărat în inima lui? Voia ca oamenii să îl vadă ca fiind diferit, să creadă că nu era o persoană obișnuită. Este acesta un lucru care ar trebui să se regăsească în umanitatea normală? (Nu.) Acțiunile unei astfel de persoane sunt dezgustătoare și nerușinate. Ați considera acest lucru parșiv? (Da.) Pe lângă faptul că este parșiv, este și oarecum dezgustător.

Printre antihriști, există un tip de persoană care nu a fost niciodată auzită spunând ceva greșit sau văzută făcând ceva greșit; ceea ce face și cum acționează este, în general, considerat bun și aprobat de toată lumea. Ea afișează adesea un zâmbet, cu o înfățișare de sfânt milostiv, fără să emondeze niciodată pe nimeni. Indiferent de greșelile pe care le fac oamenii, ea le tolerează întotdeauna, cu inima la fel de iertătoare ca a unei mame iubitoare. Nu se ocupă niciodată de aceia care, în biserică, încalcă decretele administrative, care provoacă perturbări și tulburări sau comit fapte rele. Să fie oare pentru că nu poate vedea sau discerne aceste lucruri? Nu, nu este nici una, nici alta; ea poate să le vadă și să le discearnă, dar în inima ei crede că, dacă acești oameni ar fi curățiți și biserica ar deveni pașnică, plină doar de oameni cinstiți care urmăresc adevărul și se sacrifică sincer pentru Dumnezeu, atunci ea însăși ar fi ușor de deslușit și ar fi posibil să nu mai poată avea un punct de sprijin în biserică. Astfel, îi ține pe acești oameni în preajmă, lăsându-i pe cei care fac rău să continue să facă rău, pe mincinoși să continue să mintă și pe cei care tulbură să continue să tulbure, asigurându-se prin aceste tulburări că biserica nu este niciodată în pace și asigurându-și astfel propriul statut. Așadar, atunci când cineva trebuie să fie exclus, tratat, izolat sau înlăturat din poziția sa, ce spune ea? „Trebuie să le dăm oamenilor o șansă de a se căi. Cine nu are neajunsuri sau corupție? Cine nu a făcut greșeli? Trebuie să învățăm să fim toleranți.” Frații și surorile meditează asupra acestui lucru și spun: „Noi suntem toleranți cu cei care cred cu adevărat în Dumnezeu și au comis fărădelegi sau care sunt nesăbuiți și ignoranți, dar nu tolerăm oamenii răi. Aceasta este o persoană rea.” Antihristul răspunde: „Cum poate fi o persoană rea? Doar spune ocazional cuvinte dure; asta nu este rău. Adevărații oameni răi sunt cei care comit crime și incendii în lume.” Dar ce crede cu adevărat antihristul? „Este o persoană rea? Este la fel de rea ca mine? Tu nu ai văzut ce am făcut, nu știi ce gândesc în sinea mea. Dacă ați ști, nu m-ați curăți? Te gândești să o cureți? Nicio șansă! Nu te voi lăsa să te ocupi de ea. Oricine va încerca, voi fi furios pe el, îi voi crea multe greutăți! Îl voi exclude pe cel care va încerca să se ocupe de ea!” Dar ar spune asta cu voce tare? Nu, nu ar face-o. Ce face atunci? Mai întâi calmează situația, stabilizând starea lucrurilor, părând capabil să conducă biserica și apt să echilibreze diverse forțe, astfel încât biserica să nu se poată lipsi de el. În acest fel, nu cumva poziția lui este asigurată? Odată ce poziția lui este sigură, nu i se menține modul de trai? Acest lucru este ceea ce se numește a fi parșiv. De aceea, majoritatea oamenilor nu-i pot vedea pe acești indivizi drept ceea ce sunt de fapt. De ce nu? Ei nu spun niciodată adevărul și nici nu acționează cu lejeritate. Ei fac mecanic orice le cere Cel de mai sus să facă; orice carte trebuie distribuită, o trimit ei; mențin cele câteva întâlniri săptămânale și nu monopolizează părtășia în timpul întâlnirilor. La suprafață, totul pare perfect și fără cusur, fără să lase loc de critică. Dar există un lucru pe care îl puteți discerne: ei nu se ocupă niciodată de oamenii răi. Dimpotrivă, îi protejează, mușamalizând și apărându-i în mod constant. Nu-i așa că acest lucru este parșiv? Care este aspectul parșiv al comportamentului lor aici, care este punctul central? Acestea trebuie clarificate. Ei nu spun niciodată adevărul, spun mereu minciuni pentru a înșela casa lui Dumnezeu. Îi văd pe oamenii răi comițând răul, dar nu se ocupă de ei, aplanând mereu lucrurile și practicând răbdarea și toleranța. Care este motivul pentru care fac aceste lucruri? Este cu adevărat pentru a-i ajuta pe oameni să își completeze reciproc punctele forte și să fie toleranți unii față de alții? (Nu.) Atunci, care este scopul lor? Vor să își consolideze propria influență, să își stabilizeze statutul. Știu că, odată ce oamenii răi vor fi curățiți, ei vor fi următorii care vor pleca; de asta se tem. Prin urmare, îi păstrează pe oamenii răi în preajmă; atât timp cât sunt acolo, statutul antihristului este sigur. Dacă oamenii răi ar fi curățiți, antihristul ar fi terminat. Oamenii răi sunt umbrela lui protectoare, scutul lui. Deci, indiferent cine îi expune pe oamenii răi sau sugerează că ar trebui să fie curățiți, el nu este de acord, spunând: „Ei își pot face îndatoririle în continuare, încă pot oferi bani; încă pot, cel puțin, să muncească!” El găsește motive și scuze pentru a-i apăra pe oamenii răi și, de obicei, cei fără discernământ nu pot vedea intenția răuvoitoare ascunsă în el, nu sunt capabili să o discearnă.

Există alte cazuri în care acțiunile parșive ale unui antihrist v-au lăsat o impresie profundă? Să împărtășească cineva. (Era o soră, conducătoarea unei echipe de evanghelizare, care în fiecare lună reușea să atragă niște persoane, dintre care unele erau non-credincioase. Antihristul a interpretat o rânduială de lucru în afara contextului, spunând că predicarea Evangheliei ar trebui să vizeze în principal persoanele care aparțin confesiunilor, non-credincioșii fiind secundari și că, dacă accentul principal era pus pe non-credincioși, era o încălcare gravă a rânduielii de lucru. El a folosit chiar cuvintele lui Dumnezeu din „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul” pentru a diseca acest comportament. Apoi i-a pus pe toți să voteze, întrebând: „Mai poate o astfel de persoană să fie la conducere?” La acea vreme, mulți din biserică erau credincioși noi, de doar unul sau doi ani și nu puteau discerne, așa că au considerat că încălcarea rânduielii de lucru era gravă și au fost de acord să o înlocuiască pe soră. În acel moment, sora a devenit negativă; după ce a fost disecată și condamnată de acest antihrist, a simțit că ea însăși era un antihrist, că va fi cu siguranță eliminată de Dumnezeu și a devenit negativă, nevrând să mai trăiască. Mai mult, acest antihrist a ascuns și unele predici și părtășii de la Cel de mai sus, fără să ne lase să le ascultăm. El susținea că părtășia de la Cel de mai sus era foarte dură și că, în calitate de credincioși noi, cu statură mică, am dezvolta noțiuni după ce am asculta-o. La suprafață, părea că are grijă de noi, dar, de fapt, îi era teamă că, dacă vom asculta predicile de la Cel de mai sus, vom fi capabili să îl discernem și atunci nu va mai putea să ne controleze. El folosea aceste metode aparent raționale pentru a-i manipula și a-i păcăli pe oameni, făcând să pară că ceea ce făcea era logic și în conformitate cu rânduielile de lucru din casa lui Dumnezeu.) Această întâmplare poate fi, cu siguranță, descrisă ca fiind parșivă. Practicile consecvente ale oricui este considerat antihrist sunt întotdeauna aceleași, nu variază câtuși de puțin, având aceleași intenții și vizând aceleași scopuri în tot ceea ce face. Nu dovedește acest lucru că antihriștii sunt într-adevăr demoni și duhuri rele? (Ba da.) Categoric. Descrierea acțiunilor antihriștilor – acești demoni și spirite rele – ca fiind parșive se potrivește perfect și nu este deloc exagerată.

După aceste exemple, ar trebui să fi dobândit o oarecare înțelegere; ați început să dezvoltați un anumit discernământ cu privire la acțiunile parșive ale antihriștilor? Orice lucru ce implică un comportament parșiv, cu intenții și motive ascunse, nu este acțiunea unei persoane normale, nu este acțiunea unei persoane oneste și, cu siguranță, nu este acțiunea cuiva care urmărește adevărul. Oare lucrurile pe care le face reprezintă practicarea adevărului? Respectă ea interesele casei lui Dumnezeu? (Nu.) Atunci, ce face? Tulbură și desființează lucrarea bisericii, făcând rău; nu urmează calea lui Dumnezeu și nici nu respectă lucrarea casei lui Dumnezeu. Ceea ce face ea nu este lucrarea bisericii; pur și simplu se folosește de pretextul că face lucrarea bisericii pentru a-și urmări propriile planuri, protejându-și, în esență, interesele personale și pe cele ale Satanei. Mai sunt și alte exemple? (În 2015, Cel de mai sus a emis o rânduială de lucru, instruindu-ne să folosim articolul din „Cei treziți” pentru a avea părtășie despre discernerea conducătorilor falși și despre a face distincția între bisericile adevărate și cele false. În biserică, era un conducător care tocmai fusese înlocuit și care a spus că noi eram novice în credința în Dumnezeu și de statură mică și că am înțeles prea superficial rânduiala de lucru a Celui de mai sus – acțiunile lui Dumnezeu sunt de nepătruns, iar Cel de mai sus a emis această rânduială cu un înțeles mai profund. El a mai spus: „În ceea ce privește adevărurile despre discernerea conducătorilor falși și a antihriștilor, cel de mai sus a oferit anterior multă părtășie și a explicat foarte clar. Dacă ar fi vorba pur și simplu despre discernerea conducătorilor falși și a antihriștilor, ar mai fi nevoie de emiterea unei alte rânduieli de lucru?” După aceea, el a scos din context secțiuni din rânduieli de lucru, predici și părtășii anterioare de la Cel de mai sus, compilând zeci de mii de cuvinte de material pentru a-i induce în eroare pe frați și pe surori, făcându-ne să-i discernem în schimb pe „Cei treziți”. În acel moment, am fost induși în eroare și nu ne-am concentrat asupra discernerii conducătorilor falși și a antihriștilor. Mai târziu, această persoană a fost dezvăluită ca fiind un antihrist. El s-a temut că, dacă toată lumea ar începe să-i discearnă pe conducătorii falși și pe antihriști, ar descoperi faptele sale rele și l-ar discerne, așa că ne-a derutat în mod deliberat, determinându-ne să-i discernem în schimb pe „Cei treziți”.) Acesta a fost un șiretlic, o tactică de a vă duce pe o pistă greșită, creând o diversiune pentru a vă distrage atenția, astfel încât nimeni să nu-i acorde lui importanță. Nu vi se pare cunoscută această metodă? Atunci când marele balaur roșu se confruntă cu o criză, cum ar fi tulburări interne în cadrul sistemului său politic sau planificarea de către mase a unor greve sau răzvrătiri, folosește aceeași tactică – distragerea atenției. Folosește adesea această metodă. Ori de câte ori apare o criză, incită la panică în legătură cu războiul, încurajând patriotismul, apoi rulează neîncetat filme despre războaie de rezistență și patriotism, sau răspândește știri false pentru a stârni sentimente naționaliste ca să distragă atenția. Marele balaur roșu face aceste lucruri cu motive ascunse, având scopuri nedeclarate – acest lucru se numește comportament parșiv. Cine este strămoșul antihristului? Este marele balaur roșu, diavolul. Natura acțiunilor lor este exact aceeași, ca și cum ar fi în cârdășie unul cu celălalt. De unde provin uneltirile și metodele antihriștilor? Le-au învățat de la strămoșii lor, diavolii și Satana. Satana sălășluiește în ei, așa că a acționa într-un mod parșiv este ceva normal pentru ei; acest lucru dezvăluie pe deplin că au natura unui antihrist.

(Dumnezeule, vreau să împărtășesc un exemplu, al unui antihrist din zona pastorală Jijin. Era în apropierea primăverii anului 2012. Un antihrist pe nume An a răspândit multe minciuni în diferite biserici și chiar a scris o broșură intitulată „De ce Îi pasă cel mai mult lui Dumnezeu înainte de a părăsi pământul”, pe care a distribuit-o în mod privat tuturor bisericilor. El a susținut că, înainte de a pleca, lui Dumnezeu Îi pasă cel mai mult dacă aleșii Lui îl vor asculta pe omul folosit de Duhul Sfânt după plecarea Sa, așa că ar trebui să-I înțelegem intențiile lui Dumnezeu și că acum, doar cititul predicilor, al părtășiei și al rânduielilor de lucru ale omului folosit de Duhul Sfânt este suficient, înlocuind necesitatea de a mânca și bea din cuvintele lui Dumnezeu. Ca urmare, mulți frați și surori au fost induși în eroare; au încetat să mai mănânce și să bea din cuvintele lui Dumnezeu, iar acesta era scopul pe care antihristul urmărea să-l atingă. Perfidia antihristului consta în faptul că, sub pretextul de a fi martor pentru omul folosit de Duhul Sfânt, el i-a îndepărtat pe oameni de cuvintele lui Dumnezeu, renunțând la a mânca și a bea din cuvintele Lui, făcându-i totodată pe oameni să simtă că el înțelegea profund inima lui Dumnezeu. El se gândise la ceea ce Îi pasă lui Dumnezeu înainte de a pleca, așa că oamenii îl prețuiau foarte mult și i se închinau.) De ce l-a ridicat în slăvi pe omul folosit de Duhul Sfânt? Omul folosit de Duhul Sfânt este om, la fel ca și el. Prin ridicarea în slăvi a omului folosit de Duhul Sfânt, de fapt, îi determina pe oameni să i se închine lui și să îl ridice în slăvi pe el; acesta era scopul său. Nu putem doar să judecăm dacă ceea ce a spus a fost corect sau greșit; trebuie să ne uităm la consecințele și la obiectivele pe care le-au atins cuvintele sale; aceasta este cheia. Așadar, scopul său de a-l ridica în slăvi pe omul folosit de Duhul Sfânt era, de fapt, să se ridice în slăvi pe sine; acesta era scopul său. El știa că ridicarea în slăvi a omului folosit de Duhul Sfânt nu va fi cu siguranță contestată de nimeni, iar oamenii vor fi de acord cu el și îl vor ridica în slăvi. Dar dacă s-ar fi ridicat în slăvi direct și ar fi fost martor pentru sine, oamenii l-ar fi putut demasca, discerne și respinge. Prin urmare, antihristul a folosit tactica de a-l ridica în slăvi pe omul folosit de Duhul Sfânt pentru a obține ridicarea lui însuși în slăvi și a fi martor pentru propria persoană; aceasta a fost perfidia antihristului. Acțiunile antihristului An au fost foarte parșive, oamenii au fost induși în eroare de ele cu ușurință – aceasta este o întâmplare tipică legată de antihrist. Aleșii lui Dumnezeu ar trebui să învețe să discearnă din acest caz al antihristului, să înțeleagă aspectele parșive ale antihriștilor, precum și metodele și mijloacele obișnuite pe care le folosesc pentru a obține consecința inducerii oamenilor în eroare. Înțelegerea acestora este foarte benefică pentru ca oamenii să-i discearnă pe antihriști. Cine mai are un exemplu de împărtășit?

(Dumnezeule, am și eu de împărtășit un caz al unui antihrist. Această întâmplare a avut loc în zona pastorală Henan. Prin 2011, antihristul Yu, o conducătoare falsă care fusese înlocuită, a fost desemnată de biserică să supravegheze lucrarea de curățire, deoarece avea unele daruri și experiență de lucru. În acel moment, Cel de mai sus a emis o rânduială de lucru pentru a-i expune și desființa temeinic pe conducătorii falși și pe antihriști. Yu, căreia îi plăcea statutul, a văzut în aceasta o oportunitate de revenire. Sub pretextul punerii în aplicare a rânduielii de lucru, ea a avut în mod continuu părtășie cu frații și surorile pentru a urma fluxul lucrării Duhului Sfânt și a se concentra asupra discernerii conducătorilor falși și a antihriștilor. Totuși, ea nu a a avut părtășie despre principiile de discernere a acestora, ci, în schimb, ne-a determinat să ne concentrăm atenția asupra conducătorilor și a lucrătorilor. La fiecare adunare, ea le cerea fraților și surorilor să vorbească despre prestația conducătorilor și a lucrătorilor. După ce vorbeam, ea sesiza unele abateri și dezvăluia firi corupte în lucrarea lor, intensificând natura acestor probleme, etichetându-i direct ca fiind conducători falși și înlocuindu-i. După aceea, mărturisea continuu fraților și surorilor despre modul în care i-a desființat pe acești falși conducători și lucrători, făcându-i să creadă că ea avea discernământ și că era capabilă în munca ei. În realitate, ea urmărea să folosească destituirea acestor conducători și lucrători ca pe o oportunitate de a reveni și de a continua ca lider. Induși în eroare de Yu, frații și surorile, după ce au văzut corupția și abaterile dezvăluite ale conducătorilor și lucrătorilor în lucrarea lor, au început să se întrebe dacă nu cumva erau falși conducători și chiar i-au pus la îndoială pe conducătorii bisericii de la toate nivelurile, nereușind să coopereze în mod normal cu lucrarea conducătorilor și a lucrătorilor. Mulți conducători și lucrători cu statură mică au fost, de asemenea, constrânși într-o mare măsură, trăind într-o stare de pasivitate și prudență, incapabili să își îndeplinească în mod normal îndatoririle, ceea ce a dus la haos în biserică. În acel moment, mulți oameni se închinau acestui antihrist, iar aproximativ douăsprezece biserici au fost induse în eroare și controlate de acesta. Chiar și după ce acest antihrist a fost dezvăluit, unii oameni tot nu au putut să îl discearnă, crezând că susținea lucrarea bisericii, iar unii chiar i-au luat apărarea.) Ce s-a întâmplat cu acei frați și surori care au fost induși în eroare mai târziu? (Prin părtășie și ajutor, unii au dobândit discernământ în privința antihristului și au fost salvați, în timp ce alții, indiferent de părtășia pe care au avut-o alții cu ei, au rămas încăpățânați și hotărâți să îl urmeze pe antihrist, iar acești oameni au fost, în cele din urmă, eliminați.) Oare majoritatea oamenilor îl discern acum pe acest antihrist? (Au un oarecare discernământ acum.) Cei care rămân încăpățânați și neclintiți merită să piară; acesta este finalul dacă urmați un antihrist.

Tocmai am avut părtășie despre diferite manifestări ale acțiunilor parșive ale antihristului. Acum, să facem un rezumat: care este esența și firea exprimată de un astfel de comportament al antihriștilor? (Ticăloșia.) Este o fire caracterizată, în primul rând, de ticăloșie. Putem spune atunci că oamenii cu o fire ticăloasă acționează de obicei în mod parșiv, iar cei care acționează în mod parșiv au o fire foarte ticăloasă? (Da.) Este acesta un raționament logic? Deși pare oarecum un raționament superficial, de fapt, exact așa stau lucrurile – oamenii cu o fire ticăloasă acționează adesea în moduri parșive. Natura-esență a antihriștilor care acționează în mod parșiv își are originea în Satana; este destul de clar că ei se aseamănă cu diavolii și cu Satana. Observând modul în care acționează antihriștii, poți înțelege cum acționează diavolii și Satana. Adevărații diavoli și Satana, marele balaur roșu, acționează chiar mai sever decât atât. Chiar și un simplu antihrist poate acționa atât de parșiv, cu tactici atât de inteligente, vorbind fără să lase nicio portiță de scăpare, făcând imposibil ca cineva să îi găsească vreun cusur sau să-l prindă. Cu atât mai mult e valabil pentru vechii diavoli și pentru Satana! Dacă privim din perspectiva comportamentului parșiv al antihriștilor, oare nu ar avea o nuanță de parșivitate și discursul și acțiunile oamenilor obișnuiți, fără statut, care rareori comunică sau se deschid față de ceilalți, care acționează fără transparență și nu vor ca alții să știe la ce se gândesc sau ce consideră să facă în adâncul sufletului lor și care sunt intențiile lor de a acționa, care se țin adânc ascunși și bine împachetați? Dacă astfel de oameni nu sunt catalogați drept antihriști, atunci cu siguranță merg pe calea unui antihrist. Acest lucru este cert. Cei care merg pe calea unui antihrist, dacă nu acceptă să fie emondați și nici nu țin cont de sugestiile altora, ba mai mult, nu acceptă adevărul, odată ce vor dobândi un statut, vor deveni în mod inevitabil antihriști; este doar o chestiune de timp. Dacă unii oameni au o astfel de fire ticăloasă și au mers cândva pe calea unui antihrist, dând dovadă de unele asemănări cu un antihrist, dar care după ce acceptă să fie emondați, se căiesc, pot accepta adevărul, abandonează calea lor anterioară și se pot întoarce și practica adevărul, care va fi rezultatul? O astfel de transformare îi va îndepărta și mai mult de calea unui antihrist, făcându-le mai ușoară intrarea pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu, iar ei vor avea atunci speranța de a fi mântuiți. Asta e tot despre părtășia legată de manifestările felului în care antihriștii acționează parșiv; următoarea manifestare despre care trebuie să avem părtășie este modul în care ei sunt arbitrari și dictatoriali.