O ființă umană sinceră iubește și urmărește lucruri conforme cu umanitatea, conștiința, gândirea umană normală și viața reală, care sunt normale și practice, lipsite de denaturare sau de ciudățenii, nu lucruri abstracte, deșarte sau supranaturale. În ceea ce privește aceste lucruri, o persoană normală va fi capabilă să prețuiască, să gestioneze corect și să accepte aceste lucruri în mod obișnuit, tratându-le ca pe lucruri pozitive. În schimb, unii indivizi, când se confruntă cu aceste adevăruri strâns legate de diferite aspecte ale vieții reale, cum ar fi mâncarea, hainele, adăpostul, transportul, comportamentul și conduita personală, le minimalizează, le ignoră și le desconsideră. Care este problema aici? Este o problemă cu preferințele și natura-esență pe care o au. Cu cât ceva este mai pozitiv, cu cât mai mult este ceva ce Dumnezeu iubește, ceva ce dorește și ceva ce face El și cu cât corespunde mai mult cu ceea ce, potrivit intențiilor lui Dumnezeu, El speră ca oamenii să dobândească și să accepte, cu atât mai mult acești oameni pun acel ceva la îndoială, îl studiază, condamnă și i se opun – nu este o ticăloșie? Este o ticăloșie nespus de mare! Antihriștii sunt destul de populari printre non-credincioși. Dacă M-aș afla printre non-credincioși, cine ar fi mai ușor de acceptat de către ei: antihriștii sau Dumnezeu întrupat? (Antihriștii.) De ce? Non-credincioșii îi preferă pe oamenii integri sau pe cei ticăloși? (Pe cei ticăloși.) Îi preferă pe cei care măgulesc și lingușesc sau pe cei onești? (Pe cei care măgulesc și lingușesc.) Exact, favorizează astfel de indivizi. Dacă nu știi să folosești tactici pentru a gestiona diverse relații interpersonale într-un grup și nu știi să manipulezi sau să controlezi diferiți oameni prin strategii, poate acel grup să te accepte? Dacă ești prea integru, dacă spui mereu adevărul, îți dai seama de esența multor probleme și apoi vorbești răspicat despre adevărurile de care ți-ai dat seama și pe care le-ai înțeles, poate cineva să accepte acest lucru? Nu, nimeni din această lume nu-l poate accepta. În această lume, nu te aștepta să spui adevărul – acest lucru îți va aduce probleme sau va duce la dezastru. Nu te aștepta să fii o persoană onestă; nu există viitor în asta. Cum rămâne cu antihriștii? Ei excelează în a spune minciuni, se deghizează și se prefac cu mare pricepere, prefăcându-se că sunt măreți, demni și virtuoși, făcându-i pe oameni să-i ridice în slăvi. Excelează la acestea și le plac lucruri similare – le place să discute despre cunoștințe și învățături goale, precum și să compare daruri și strategii. De exemplu, într-o companie sau într-un grup de oameni, să ai cea mai mare cunoaștere și învățare nu este obiectivul principal și nici nu este factorul esențial în determinarea poziției unei persoane în acea companie. Care este factorul esențial? (Strategiile și talentul.) Exact, strategiile și talentul. Fără acestea, să fii foarte învățat nu este de niciun folos. De exemplu, să presupunem că te-ai întors din străinătate și nu cunoști deloc regulile din cadrul acestui grup de acasă. Dacă aplici regulile, reglementările și principiile privind comportamentul companiilor din străinătate, te vei lovi de un zid. Nu așa este? (Ba da.) Așa este. Trebuie să ai strategii și să fii rău și ticălos ca să avansezi într-o poziție superioară. Este la fel ca în cazul unor femei: chiar dacă au un soț care le întreține, nu sunt mulțumite. Ca să iasă în evidență și să obțină faimă, câștig și statut, ele recurg la orice mijloace necesare. Chiar recurg la lingușiri și, când este necesar, oferă servicii de escortă, fără vreo urmă de jenă după aceea și fără să se simtă vinovate sau îndatorate față de soții sau familiile lor. Ai putea să faci asta? Sună dezgustător pentru tine și nu poți să o faci. Deci cum poți avansa într-o poziție superioară printre ei? Nu ai cum. Toate acestea se obțin vânzându-ți sufletul și folosind diferite metode ticăloase. Îți place acel mod de a face lucrurile? (Nu.) Spui că nu-ți place acum, dar când vei fi împins până la o anumită limită într-o zi, vei ajunge să-ți placă. Dacă oamenii te agresează și te chinuiesc toată ziua, îți îngreunează lucrurile, îți găsesc vină și vor să te dea afară, s-ar putea să fii nevoit să-ți vinzi trupul ca să-ți păstrezi locul de muncă. Va trebui să înveți orice trucuri ticăloase folosesc ei și, în cele din urmă, vei deveni exact ca ei. În momentul de față, declari cu severitate: „Nu-mi place acea serie de tactici. Nu vreau să fiu genul acela de persoană. Nu sunt atât de ticălos. Nu vreau să-mi vând trupul. Nu-mi plac banii; este suficient dacă îmi ajung să mănânc și să mă îmbrac.” Ce fel de persoană ești? Nu ești nimic. Ești ceea ce te-a corupt Satana să fii. Crezi că poți fi stăpân pe tine însuți? Oamenii se schimbă în funcție de mediu, au o fire coruptă și, pur și simplu, nu poți să învingi faima, câștigul, statutul, banii și tot soiul de ispite. Dacă te-ai afla în acel mediu, ai fi la fel de incapabil să te controlezi. Universul non-credincioșilor este acum ca o mașină de tocat carne. Odată ce o persoană intră în această mașină, nu are cum să supraviețuiască. Făcându-ți acum datoria în casa lui Dumnezeu, cu protecția Lui și fără să fii hărțuit de cineva, poți trăi în pace în prezența lui Dumnezeu. Ești extrem de binecuvântat, așa că bucură-te în liniște! Dacă nu-ți faci datoria în mod corespunzător și te confrunți cu puțină emondare, n-ar trebui să te simți nedreptățit. Ai obținut mari binecuvântări; nu știi asta? (Ba da.) Spune-Mi, cum este pentru non-credincioși să intre în „mașina de tocat carne”? Mai bine ar fi morți. Puțina suferință pe care o înduri în casa lui Dumnezeu este ceea ce oamenii ar trebui să îndure; nu este deloc prea dureros. Totuși, ei nu sunt mulțumiți și nu sunt dispuși să se căiască, indiferent cum sunt emondați. Dar când sunt trimiși acasă, nu sunt dispuși să se întoarcă la non-credincioși, deoarece simt că sunt prea răi și meschini. Când se confruntă într-adevăr cu moartea, oamenii nu vor să moară; toată lumea prețuiește viața și urmează principiul „o viață rea este mai bună decât o moarte bună”. De îndată ce-și văd sicriul, izbucnesc în lacrimi. Oamenii știu acum că nu este ușor să supraviețuiești printre non-credincioși. Dacă vrei să trăiești cu demnitate și să-ți câștigi existența pe baza abilităților tale, nu ai cum să faci asta. Nu este suficient să ai doar abilități; trebuie să fii și destul de ticălos, rău și pizmaș ca să ai succes. Ce ai tu? Unii oameni spun: „Am puțină ticăloșie acum, dar nu suficientă răutate.” E ușor. Intră în „mașina de tocat carne” și, în mai puțin de o lună, vei deveni rău. Dacă ești o persoană bună, vor dori să te omoare; tu îi cruți, dar ei nu te vor cruța pe tine, așa că trebuie să ripostezi ca să supraviețuiești. După ce devii rău, nu există cale de întoarcere și vei deveni și tu un diavol. Ticăloșia apare în acest fel. Lumea non-credincioșilor este atât de întunecată și de ticăloasă! Cum se pot elibera oamenii de influența satanică a întunericului și a ticăloșiei? Trebuie să înțeleagă adevărul pentru a dobândi mântuirea. Acum că ai credință în Dumnezeu, dacă vrei să fii mântuit și eliberat de influența Satanei, nu este o chestiune simplă. Trebuie să înveți să te supui lui Dumnezeu, să ai o inimă cu frică de Dumnezeu, să-ți dai seama de multe lucruri și, în plus, principiile tale de conduită trebuie să fie într-o privință înțelepte și, în alta, să nu-L ofenseze pe Dumnezeu. De asemenea, nu te zbate mereu pentru faimă și câștig și nu căuta în permanență să te bucuri de beneficiile statutului. Este suficient să ai doar destulă mâncare și să nu mori de foame. Trebuie să te rogi lui Dumnezeu, cerând ca harul să fie acordat în acest mod, astfel încât să ți se acorde protecție. Dacă nutrești mereu dorințe extravagante, nu este ceva rezonabil, iar Dumnezeu nu va da ascultare rugăciunilor tale.

Referitor la natura ticăloasă a antihriștilor, astăzi avem părtășie în principal despre a treia manifestare, și anume ce slăvesc antihriștii. Ce slăvesc ei? (Cunoașterea și învățarea.) Cunoașterea, învățarea și încă ceva – darurile. Ce includ cunoașterea și învățarea? Includ ceea ce se află în cărțile studiate în lume, experiența dobândită prin implicarea în ramuri legate de cunoaștere, precum și diversele restricții, reguli și reglementări predicate în societate cu privire la moralitate, umanitate, comportament etc. În plus, includ cunoștințe din diverse domenii ale științei. De exemplu, unii oameni nu cred în reîncarnarea menționată în cuvintele lui Dumnezeu. Dar dacă, într-o zi, cercetările științifice descoperă că oamenii au suflet pentru că, după moarte, ceva părăsește trupul, iar greutatea persoanei scade cu o anumită valoare, care ar putea fi greutatea sufletului, atunci s-ar putea să creadă. Indiferent cum vorbește Dumnezeu, aceștia nu cred, în schimb, cred de îndată ce oamenii de știință evaluează ceva în funcție de greutate. Au încredere numai în știință. Unii oameni cred doar în națiune, în guvern și în interpretările informațiilor asociate, ale teoriilor și figurilor de renume. Au încredere doar în acestea. Nu iau în serios cuvintele, învățăturile, îndrumările sau cuvântările lui Dumnezeu. Dar de îndată ce aud o celebritate vorbind, acceptă imediat și chiar o ridică în slăvi, răspândindu-i cuvintele. De exemplu, Dumnezeu a spus că mana pe care le-a dat-o oamenilor în fiecare zi nu poate fi păstrată și nu trebuie mâncată în ziua următoare, deoarece n-ar fi proaspătă, dar ei n-au crezut cuvintele Lui. S-au gândit: „Dacă dumnezeu nu trimite mană și vom suferi de foame?” Așadar, au găsit un mod de a o aduna și păstra. Dumnezeu a trimis mană a doua zi și ei au continuat să o strângă. Dumnezeu a trimis mană a treia zi și ei au strâns în continuare. Dumnezeu a rostit aceleași cuvinte în fiecare zi, iar ei s-au purtat sistematic în mod contrar instrucțiunilor Lui. N-au crezut și n-au ascultat niciodată cuvintele lui Dumnezeu. Într-o zi, un om de știință a făcut cercetări și a spus: „Dacă mana nu este mâncată în aceeași zi și este lăsată pentru ziua următoare, chiar dacă pare proaspătă la exterior, ea conține bacterii care pot provoca o boală de stomac dacă este consumată.” Din acea zi, n-au mai strâns-o. Pentru ei, o afirmație a unui om de știință depășește zece afirmații ale lui Dumnezeu. Nu este o ticăloșie? (Ba da.) Au recunoscut verbal că acele cuvinte ale lui Dumnezeu sunt adevărul, L-au recunoscut pe Dumnezeu, L-au urmat și au dorit să primească binecuvântări de la El. Totodată, s-au bucurat de harul și binecuvântările date de Dumnezeu, desfătându-se cu grija și protecția Lui, dar în afară de asta, n-au ascultat nicio propoziție din ce a spus Dumnezeu, ce i-a instruit, poruncit sau însărcinat să facă. Dacă o persoană bine informată și învățată, cu autoritate și poziție, a spus ceva sau a rostit un sofism, au acceptat imediat, indiferent dacă este corect sau greșit. Ce se întâmplă aici? Este o ticăloșie, o ticăloșie prea mare! De exemplu, le-am spus unor oameni să nu mănânce cartofi dulci cu ouă, deoarece pot cauza intoxicații alimentare. Pe ce se bazează afirmația Mea? Nu născocesc lucruri; au existat cazuri de persoane care au suferit intoxicații, deoarece au mâncat ambele alimente în același timp. Auzind aceasta, care ar fi reacția unei persoane normale? S-ar gândi: „În viitor, nu voi mânca ouă când mănânc cartofi dulci, cel puțin nu în următoarele două-trei ore.” Ar lua acest lucru în serios și și-ar schimba obiceiurile alimentare. Totuși, unii n-au vrut să creadă asta. Au spus: „Intoxicație alimentară fiindcă mănânc ouă și cartofi dulci împreună? E imposibil. Le voi mânca împreună și vei vedea dacă fac sau nu intoxicație!” Ce fel de individ este acesta? (Ticălos.) Găsesc că acest individ este întrucâtva abject! Spun ceva, iar el insistă să le mănânce împreună; nu este abject? Se opune, contestă și combate tocmai ceea ce este drept, corect și pozitiv – este o ticăloșie. Omenirea coruptă apreciază ticăloșia și puterea. Indiferent ce sofism susțin diavolii și satanele, oamenii îl pot accepta fără îndoială, în timp ce Dumnezeu exprimă multe adevăruri, dar oamenii nu sunt dispuși să le accepte și chiar își formează multe noțiuni. Iată un alt exemplu. În multe zone rurale din Statele Unite, există păduri seculare, cutreierate adesea de animale sălbatice. Este recomandat să nu mergi singur și să nu ieși noaptea decât dacă este necesar. Dacă este nevoie să ieși, trebuie să iei măsuri de precauție, să mergi cu cineva sau să ai arme de autoapărare – paza bună trece primejdia rea. Unii spun: „Nu se va întâmpla nimic; Dumnezeu mă va proteja.” Nu înseamnă că-L testează pe Dumnezeu? Oamenii ar trebui să ia aceste măsuri de precauție. Ai un cap, o inimă și un spirit, așadar de ce ceri cu insistență protecția lui Dumnezeu? Nu-L testa pe Dumnezeu. Fă ce ar trebui să faci. Dacă dai întâmplător peste un animal sălbatic feroce cu care nu s-ar descurca nici măcar un grup de patru sau cinci persoane, tot ai șanse să supraviețuiești – aceasta este protecția lui Dumnezeu. Unii au văzut într-adevăr lupi și au auzit lupi și urși urlând, confirmând existența acestor animale sălbatice. Așadar, când spun să nu ieși noaptea fiindcă e ușor să dai peste animale sălbatice, doar născocesc lucruri? (Nu.) Nu încerc să sperii oameni. Unii, după ce aud asta, spun: „Ar trebui să fiu mai prudent. Voi găsi pe cineva să mă însoțească dacă ies sau voi lua o armă de autoapărare în caz că întâlnesc animale sălbatice.” Unii, după ce aud asta, o iau în serios, cred și acceptă, apoi pun spusele Mele în practică. Aceasta este o acceptare simplă; este cât se poate de ușor. Există însă indivizi de un anumit tip care refuză să asculte. Aceștia spun: „De ce eu n-am văzut niciodată un animal sălbatic? Unde sunt? N-au decât să iasă; o să mă lupt cu ele și o să vedem cine e mai puternic. Ce e așa înfricoșător la animalele sălbatice? Sunteți doar timizi și aveți credință puțină. Uitați-vă la credința mea; nu mă tem de urși!” Ies intenționat singuri, plimbându-se agale, fără niciun motiv. După masă, trebuie să facă o plimbare afară și insistă să meargă singuri. Când alții sugerează să-și găsească un însoțitor care să meargă cu ei, răspund: „Nici gând, ce nevoie am de însoțitor? Dacă merg cu un însoțitor, aș părea complet lipsit de valoare! O să ies singur!” Trebuie să încerce. Ce fel de persoană este aceasta? Nici măcar să nu vorbim dacă întâlnesc sau nu animale sălbatice; nu este problematică atitudinea lor față de astfel de chestiuni? (Ba da.) Care este problema? (Firea unei astfel de persoane este ticăloasă.) Încerci să-i vorbești despre chestiuni serioase, iar ei le tratează ca pe o glumă. Are vreun rost să vorbești cu astfel de persoane? Oamenii de acest tip sunt mai răi decât fiarele; n-are rost să ne batem capul cu ei.

Tocmai am vorbit despre faptul că oamenii cu firea ticăloasă a antihriștilor sunt deosebit de sensibili la cunoaștere, învățare, daruri și anumite talente speciale; îi admiră și stimează în mod deosebit pe cei cu talente speciale, fiind de-a dreptul extaziați și ascultători față de spusele unor astfel de oameni. Care este atitudinea lor față de învățarea autentică, lucrurile știute și intuițiile care sunt benefice pentru oameni și pe care ar trebui să le aibă cei cu umanitate normală sau față de lucrurile practice și pozitive care pot fi înțelese prin gândirea umană normală? Le disprețuiesc și nu le acordă nicio atenție. De fiecare dată când cineva are părtășie despre aceste cuvinte și adevăruri la adunări, ce fac ei? Se scarpină în cap, unii stau cu ochii pe jumătate închiși, par amorțiți și plictisiți, iar unii par pierduți în gânduri. Cu cât casa lui Dumnezeu discută mai mult chestiuni serioase, cu atât devin mai puțin interesați. Cu cât are mai mult părtășie despre adevăr, cu atât mai mult ațipesc și sunt somnoroși. Este evident că acești oameni nu sunt absolut deloc interesați de adevăr. Mai pot fi răscumpărați acești neîncrezători? Când făceau parte din religie, unora le făcea plăcere să-i audă pe alții vorbind în limbi sau să asiste la lucruri stranii, iar vederea unor lucruri incredibile le ridica imediat moralul. Când Mă văd, unora le place să spună: „Mi-am luat diploma de licență în filosofie. Tu ce ai studiat?” Eu spun: „N-am studiat niciun domeniu anume; pot doar să înțeleg câteva caractere și să citesc cărți.” Ei spun: „Ei bine, atunci nu te ridici la nivelul meu.” Le răspund: „Această comparație este inutilă, dar hai să avem puțină părtășie – ai dificultăți în prezent?” Cum răspund ei? „Hm, ce dificultăți să am? N-am nicio dificultate. Îmi realizez îndatoririle foarte bine!” Când am părtășie despre adevăr cu ei, își pierd interesul, căscând și lăcrimând, de parcă ar fi posedați de o fantomă. Dacă le expun apoi firea coruptă, își iau pur și simplu ceașca și pleacă, nemaivoind să asculte. Cu cât încerc mai mult să Mă înțeleg și să conversez ca de la egal la egal cu ei, cu atât mai mult Mă disprețuiesc. Nu sunt ei incapabili să aprecieze bunăvoința? Era cineva care știa să conducă. Am întrebat: „De câți ani conduci?” A spus: „Mi-am cumpărat o mașină după doi ani de muncă de la absolvirea facultății.” Am spus: „Deci conduci de câțiva ani. Eu încă nu știu să conduc.” Faptul că am spus asta nu înseamnă că discutăm de la egal la egal? Nu este o conversație între oameni cu umanitate normală? (Ba da.) După ce a auzit asta, a spus: „Poftim? Încă nu știi să conduci? Atunci ce ești în stare să faci?” Am spus: „Nu pot să fac multe. Știu doar să merg cu mașina.” L-am întrebat: „Ce datorie îndeplinești în prezent?” El a spus: „Lucrez în finanțe și contabilitate. Mintea mea este plină de cifre. La facultate, excelam la matematică și eram cel mai bun la științe. Aveam potențial să merg la Universitatea Tsinghua sau Peking.” Am spus: „Nu mă descurc deloc la matematică. Cifrele Îmi dau dureri de cap. Prefer să studiez cuvintele, să învăț vocabular, lucruri de genul acesta.” El a spus: „E inutil să înveți asta. Oamenii care studiază arte liberale nu au în general niciun viitor.” Ascultați ce a spus. Are vreo rațiune umană normală? (Nu.) Când am vorbit și am interacționat cu el într-o manieră atât de calmă și prietenoasă, nu a reușit să gestioneze chestiunea corect. În schimb, M-a privit de sus și M-a subestimat. Dacă ar întâlni pe cineva cu statut sau cunoștințe, ar fi diferit. După ce am petrece ceva timp împreună, ar începe să simtă următoarele: „L-am cunoscut pe dumnezeu, am avut o discuție și am interacționat cu el.” Ar crede că are ceva capital acum. În consecință, tonul lui s-ar schimba. Odată, l-am întrebat: „Am auzit că cineva nu mai vrea să-și facă datoria și dorește să plece acasă. A plecat acasă acea persoană?” El a răspuns: „Acea persoană? N-a intenționat niciodată să meargă acasă!” Ce fel de ton este acesta? Oare s-a schimbat? Când l-am cunoscut, simțea că nu-și poate face o idee despre Mine: era respectuos, cuminte și nu ieșea în evidență. Acum că este mai familiarizat, și-a luat nasul la purtare. Ce fel de ton este acesta? Se poartă cu puțină sfidare, nonșalanță, lipsă de considerație și cu o atitudine depreciativă și condescendentă în timp ce-Mi vorbește. Ce fel de fire este aceasta? Este ticăloșie. Este o persoană cu umanitate normală? (Nu.) O persoană obișnuită, normală, poate comunica și conversa cu tine în mod normal – este cel mai normal lucru. Cum te simți dacă te hărțuiește, te suprimă sau te subestimează? Un astfel de tratament față de tine dă dovadă de umanitate normală? Spune-Mi, dacă un astfel de individ întâlnește o celebritate mondială, pe cineva cu statut și reputație, sau pe șeful ori superiorul său, îndrăznește să-l abordeze în acest fel? N-ar îndrăzni. S-ar ploconi cu zel, fiind nevoit să-și asume titluri precum subordonat, subaltern, servitor, om umil, de rând sau plebeu pentru a se referi la persoana lui și a conversa cu acești oameni. În rândul non-credincioșilor, oficialii de rang înalt îi calcă în picioare pe oamenii de sub ei și, fiindcă ești atât de neînsemnat, cine ar conversa cu tine într-un mod calm și prietenos? Chiar dacă vorbesc cu tine ocazional când sunt fericiți, nu au deloc stimă față de tine; te tratează ca pe ceva inferior oamenilor, purtându-se urât cu tine fără motiv. Când vorbesc și conversez cu acea persoană într-un mod calm și prietenos, nu doar că nu reușesc să primesc un răspuns pozitiv, dar Mă confrunt și cu desconsiderare, subestimare, dispreț și batjocură. Oare e din cauză că modul Meu de a interacționa cu acea persoană este greșit sau există o problemă cu firea ei? (E din cauză că firea acelei persoane este prea arogantă.) Corect, am avut și Eu aceeași impresie. Îi tratez pe toți la fel, deci de ce unii răspund corect, iar alții nu? Oamenii pot fi împărțiți în general în două categorii: cei cu umanitate, care știu să-i respecte pe alții, să-și înțeleagă relația cu Dumnezeu și știu cine sunt, și cei care sunt ticăloși și aroganți, lipsiți de autocunoaștere. Spune-Mi, cum se numește ceva ce are piele de om, dar nici măcar nu știe cine este? Este o fiară fără raționalitate. Altă dată, l-am întrebat: „Cum a ieșit chestiunea de care te-am instruit să te ocupi acum câteva zile? Te-ai ocupat de acele lucruri?” El a răspuns: „Despre ce vorbești?” Am spus: „Acele câteva lucruri, te-ai ocupat de ele? Le-ai rezolvat?” I-am adus aminte de două ori și, în cele din urmă, și-a amintit: „Oh, vorbești de acele lucruri? Au fost rezolvate de mult timp.” Ce fel de ton este transmis de primul cuvânt, „Oh”? Este din nou un ton de dispreț, natura lui diavolească iese iarăși la iveală. Natura lui a rămas neschimbată; este doar un nenorocit de acest fel. Am continuat să-l întreb cum a rezolvat, iar el a răspuns: „Unii oameni au aruncat o privire și au rezolvat așa”, fără alte detalii. Dacă aș încerca să cer mai multe detalii, chiar dacă pe alese, n-aș primi niciunul. L-am instruit să se ocupe de o sarcină; nu am dreptul să fiu informat? (Ba da.) Așadar, care era responsabilitatea lui? După ce a acceptat sarcina din partea Mea, nu trebuia să raporteze despre felul în care s-a ocupat de ea? (Ba da.) Dar el n-a raportat și n-am reușit să primesc nicio actualizare în tot acest timp. N-am putut decât să trimit pe cineva care să întrebe cum a fost gestionată această chestiune, dar tot n-am primit niciun răspuns. Mi-am spus în inima Mea: „Bine, te voi ține minte. Nu ești demn de încredere. Nu-ți pot încredința nimic. Ești prea lipsit de credibilitate!” Ce fel de diavol e acesta? Care este firea unei astfel de persoane? Ticăloșia. Când îl tratezi ca pe un egal, când discuți lucruri cu el politicos și încerci să fii binevoitor, cum percepe el situația? O consideră incompetența și slăbiciunea ta, văzându-te ca pe o cârpă. Nu este aceasta ticăloșie? (Ba da.) Este ticăloșie pură. Deși oamenii ticăloși de acest tip nu sunt peste tot, ei există în fiecare biserică. Inimile lor sunt împietrite, arogante, scârbite de adevăr, iar firile lor sunt rele. Tocmai aceste firi și comportamente confirmă că astfel de oameni sunt ticăloși. Nu doar că nu le plac aspectele pozitive ale umanității normale, cum ar fi bunătatea, toleranța, răbdarea și dragostea, ci dimpotrivă nutresc discriminare și dispreț în inimile lor. Ce se află în adâncul inimilor unor astfel de oameni? Ticăloșia. Sunt extrem de ticăloși! Aceasta e o altă manifestare a ticăloșiei antihriștilor.

Conținutul părtășiei noastre de astăzi privind manifestările ticăloase ale antihriștilor este întrucâtva diferit de cele două părtășii anterioare și fiecare subliniază un aspect. Spuneți-Mi, în adâncul inimii antihriștilor, ei apreciază cunoașterea, învățarea, darurile și talentele speciale – au o stimă profundă față de aceste lucruri – deci au ei credință sinceră în Dumnezeu? (Nu, nu au.) Unii ar putea spune că s-ar putea schimba cu timpul. Se vor schimba ei? Nu, nu se vor schimba, nu pot. E în natura lor să disprețuiască smerenia și ascunderea lui Dumnezeu, dragostea Lui sinceră, loialitatea Lui, mila și grija Lui față de omenire. Ce altceva? Disprețuiesc normalitatea și caracterul practic al lui Dumnezeu, care trăiește printre oameni și, chiar mai mult, disprețuiesc toate adevărurile care nu sunt relevante pentru cunoaștere, învățare, știință și daruri. Pot fi mântuiți astfel de oameni? (Nu, nu pot.) De ce nu pot fi mântuiți? Pentru că aceasta nu este o dezvăluire de moment a unei firi corupte; este o dezvăluire a naturii-esenței lor. Indiferent cum îi sfătuiesc alții sau cât de mult adevăr le este spus în părtășie, nimic din toate acestea nu-i poate schimba. Nu este un hobby temporar, ci o nevoie adânc înrădăcinată în ei față de aceste lucruri. Tocmai nevoia lor de cunoaștere, învățare, daruri și talente speciale le permite să prețuiască aceste lucruri. Ce înseamnă prețuirea? Înseamnă să fii dispus să urmezi și să obții aceste lucruri cu orice preț, asta implică prețuirea. De dragul de a obține aceste lucruri, ei sunt dispuși să îndure suferințe și să plătească orice preț pentru a le avea, întrucât acestea sunt lucrurile pe care le prețuiesc. Unii chiar spun: „Orice îmi cere dumnezeu să fac este în regulă. Pot să-l mulțumesc pe dumnezeu, atât timp cât nu-mi cere să urmăresc adevărul.” Ei speră acest lucru. Acești oameni nu vor accepta niciodată cuvintele lui Dumnezeu ca pe adevăr; chiar dacă stau și ascultă calm predici și citesc cuvintele lui Dumnezeu, ce câștigă din acestea nu e adevărul. Aceasta fiindcă evaluează mereu cuvintele lui Dumnezeu în raport cu noțiunile și închipuirile umane, studiind cuvintele Lui cu ajutorul cunoștințelor teologice, așa încât le este imposibil să obțină adevărul. Speră să obțină cunoaștere, învățare și un fel de informare sau taină din cuvintele lui Dumnezeu – un fel de învățare după care tânjesc și pe care o caută, care e necunoscută maselor. După ce obțin această învățare necunoscută oamenilor, se dau mari peste tot cu ea, sperând în zadar să se înarmeze și să se doteze cu această învățare și cunoaștere, ca să poată duce o viață mai respectabilă și mai împlinită, să aibă mai mult prestigiu și statut printre oameni și să-i facă pe aceștia să creadă mai mult în ei și să-i ridice în slăvi mai mult. Așadar, se laudă neobosit cu anumite lucruri importante pe care le-au făcut, lucruri pe care le consideră glorioase, precum și impresionante, cu care se pot mândri și pe care le pot folosi pentru a-și etala capacitatea și unicitatea. Oriunde merg, predică aceeași serie de teorii. Acești oameni, oricum citesc cuvintele lui Dumnezeu sau participă la adunări și ascultă predici, nu pot să înțeleagă adevărul. Chiar dacă pricep puțin din adevăr, categoric nu-l vor practica. Aceasta este esența unor astfel de oameni și este ceva ce nu poate fi schimbat de nimeni. Aceasta deoarece sunt înzestrați din fire cu ceva ce alții nu au, iar ceea ce iubesc are legătură cu esența lor ticăloasă – acesta este defectul lor fatal. Sunt destinați să nu accepte adevărul, să urmeze calea lui Pavel și să se opună adevărului și lui Dumnezeu până la capăt. De ce? Pentru că nu iubesc adevărul; nu-l vor accepta niciodată.

Ați experimentat ticăloșia antihriștilor? Aveți oameni de felul acesta în jurul vostru? Ați avut contact cu astfel de oameni? De ce am petrecut ceva timp discutând despre acest subiect la mai multe adunări? De obicei, când oamenii vorbesc despre cunoașterea de sine, îi aud adesea menționând firi ale aroganței, neprihănirii de sine și înșelătoriei. Rareori aud însă oameni vorbind despre ticăloșie. În prezent, când avem părtășie despre o fire ticăloasă, îi aud deseori pe oameni spunând că firea cuiva este ticăloasă. Se pare că ați dobândit puțină înțelegere. În trecut, când oamenii vorbeau despre cunoașterea de sine, menționau mereu aroganța. Privind lucrurile acum, care fire este mai gravă: aroganța sau ticăloșia? (Ticăloșia.) Corect. În trecut, oamenii nu recunoșteau gravitatea problemei ticăloșiei. De fapt, firea și esența ticăloșiei sunt mai grave decât aroganța. Dacă firea și natura-esență a unei persoane sunt extrem de ticăloase, dă-Mi voie să-ți spun, trebuie să eviți contactul cu aceasta – păstrează distanța. Astfel de oameni nu vor merge pe calea cea dreaptă. Ce beneficii poți obține din asocierea și menținerea contactului cu oameni ticăloși? Dacă nu există beneficii, dar ai „anticorpi” pentru a te împotrivi ticăloșiei lor, atunci poți interacționa cu ei. Ai această siguranță? (Nu.) De ce ar trebui să eviți interacțiunea cu astfel de oameni dacă nu ai această siguranță? Pentru că în spatele ticăloșiei se află alte două lucruri: perfidia și înșelătoria. Majoritatea oamenilor cărora le lipsește înțelegerea adevărului, experiența și pătrunderea sunt ușor de indus în eroare. Nu poți decât să fii subjugat de ei și, în cele din urmă, să devii prizonierul lor. Sunt două moduri în care poți deveni prizonierul lor: fie nu-i poți învinge și nu ești convins în inima ta, dar trebuie să te supui verbal lor de nevoie; fie există un alt mod în care ești subjugat pe deplin de ei. Aceasta deoarece, în natura ticăloasă a antihriștilor, există ceva necunoscut oamenilor: ei pot folosi diverse mijloace, discursuri, metode, strategii, modalități și sofisme pentru a te convinge să-i asculți, pentru a te face să crezi că sunt drepți, corecți și pozitivi și, chiar dacă fac rău, încalcă adevărurile-principii și dezvăluie firi corupte, în cele din urmă, vor inversa lucrurile și îi vor face pe oameni să creadă că au dreptate. Au această abilitate. Care este această abilitate? Cea de a induce foarte mult în eroare. Aceasta e ticăloșia lor: induc foarte mult în eroare. În inimile lor, lucrurile pe care le plac, le displac, de care le e scârbă, pe care le apreciază și le venerează sunt formate de anumite puncte de vedere denaturate. Aceste puncte de vedere includ o serie de teorii, toate fiind sofisme verosimile, care sunt greu de combătut de către oamenii obișnuiți deoarece nu acceptă deloc adevărul și pot chiar să prezinte argumente sofisticate pentru propriile greșeli. Fără adevărul-realitate, nu-i poți convinge având părtășie despre adevăr cu ei. Rezultatul final este că-și folosesc teoriile goale pentru a te combate, lăsându-te fără cuvinte, cedând treptat în fața lor. Ticăloșia unor astfel de oameni constă în faptul că induc foarte mult în eroare. În mod clar, nu sunt buni de nimic și dau greș în fiecare datorie pe care o fac; totuși, în cele din urmă, tot pot să-i inducă în eroare pe unii oameni să-i venereze, să „îngenuncheze” la picioarele lor și să devină ascultători față de ei. Indivizii de acest tip pot transforma răul în bine, negrul în alb. Pot inversa adevărul și minciuna, pot atribui altora greșelile pe care le-au comis ei și pot să-și asume meritul pentru faptele bune ale altora ca și cum ar fi ale lor. În timp, devii confuz, neștiind cine sunt cu adevărat. Judecând după cuvintele, acțiunile și înfățișarea lor, ți-ai putea spune: „Această persoană este extraordinară; nu ne putem compara cu ea!” Nu înseamnă că ai fost indus în eroare? Ziua în care ești indus în eroare este ziua în care cazi în primejdie. Nu sunt pur și simplu prea ticăloși oamenii de acest fel, care îi induc în eroare pe alții? Oricine le ascultă cuvintele poate fi indus în eroare și tulburat, fiindu-i greu să-și revină o perioadă de timp. Unii frați și surori îi pot discerne și pot vedea că aceștia induc în eroare, îi pot da în vileag și respinge, dar alții, care sunt induși în eroare, ar putea chiar să le ia apărarea, spunând: „Nu, casa lui dumnezeu este nedreaptă față de el; trebuie să-l susțin.” Care este problema aici? În mod clar, sunt induși în eroare, totuși, îl apără și justifică pe cel care i-a indus în eroare. Nu sunt aceștia oameni care cred în Dumnezeu, dar urmează o ființă umană? Pretind că au credință în Dumnezeu, dar de ce venerează astfel această persoană și o apără în mod deosebit? Dacă nu pot recunoaște o chestiune atât de evidentă, nu au fost induși în eroare într-o anumită măsură? Antihristul i-a indus în eroare până în punctul în care nu mai au asemănare umană sau nu mai au de gând să-L urmeze pe Dumnezeu; în schimb, îl venerează și urmează pe antihrist. Nu-L trădează acești oameni pe Dumnezeu? Dacă ai credință în Dumnezeu, dar El nu te-a câștigat, iar antihristul ți-a câștigat inima și îl urmezi din tot sufletul, aceasta dovedește că te-a luat din casa lui Dumnezeu. Odată ce te îndepărtezi de grija și protecția lui Dumnezeu, din casa Lui, antihristul poate să te manipuleze și să se joace cu tine după bunul plac. Când termină să se joace cu tine, nu te va mai dori și se va apuca să-i inducă în eroare pe alții. Dacă îi asculți în continuare cuvintele și ai valoare de exploatat pentru el, te-ar putea lăsa să-l urmezi ceva mai mult timp. Totuși, dacă nu mai vede nicio valoare de exploatat la tine, dacă nu mai are nicio considerație față de tine, te va da deoparte. Mai poți să te întorci la credința în Dumnezeu? (Nu.) De ce nu mai poți? Pentru că a dispărut credința ta de la început; s-a risipit. Acesta este modul în care antihriștii îi induc în eroare pe oameni și le fac rău. Se folosesc de cunoașterea și învățarea pe care le venerează oamenii, alături de darurile lor, pentru a-i induce în eroare și a-i controla, exact cum Satana i-a înșelat pe Adam și Eva. Indiferent de natura-esență a antihriștilor, indiferent ce le place, ce detestă și ce apreciază în natura-esență pe care o au, un lucru este sigur: ceea ce le place și ceea ce folosesc pentru a-i induce pe oameni în eroare este contrar adevărului, nu are nicio legătură cu adevărul și este potrivnic față de Dumnezeu – acest lucru este sigur. Rețineți asta: antihriștii nu pot fi niciodată compatibili cu Dumnezeu.