O disecare a modului în care antihriștii sunt ticăloși, perfizi și înșelători

I. O disecare a ostilității și urii antihriștilor față de lucrurile pozitive și de adevăr

Am terminat de disecat a șasea manifestare a antihriștilor, iar acum vom începe să o disecăm pe a șaptea: modul în care antihriștii sunt ticăloși, perfizi și înșelători. Unii oameni spun: „Întrucât îi disecăm și expunem pe antihriști, nu este prea blând să spunem că sunt ticăloși, perfizi și înșelători? Cine nu are într-o mică măsură o fire ticăloasă sau înșelătoare? Toți oamenii obișnuiți au aceste firi corupte, prin urmare, dacă îi expunem și disecăm pe antihriști în acest fel, nu ar însemna asta că toți sunt antihriști?” Crede vreunul dintre voi asta? Dacă vreunul dintre voi chiar crede asta, atunci se înșală. Există vreo diferență între ticăloșia, perfidia și înșelăciunea antihriștilor și dezvăluirile acestor firi corupte la oamenii obișnuiți? Există cu siguranță o diferență, altfel nu am include aceste firi printre manifestările antihriștilor. Astăzi, voi avea mai întâi părtășie îndeosebi despre această diferență, înainte de a vorbi despre câteva exemple reale și manifestări specifice ale firilor ticăloase, perfide și înșelătoare ale antihriștilor. Este ușor de înțeles sensul literal al cuvintelor „ticălos”, „perfid” și „înșelător”. Dificultatea constă în a discerne diferența esențială dintre aceste tipuri de manifestări la antihriști și la oamenii obișnuiți, motivul pentru care definim un tip de persoană care are aceste firi și esențe corupte drept antihrist și care este diferența de esență între antihriști și omenirea coruptă obișnuită. În primul rând, antihriștii se opun în mod deschis adevărului și lui Dumnezeu; ei rivalizează cu Dumnezeu pentru aleșii Săi, pentru poziția Lui și pentru inimile oamenilor și chiar fac diverse lucruri în preajma aleșilor Săi pentru a le câștiga inimile, a-i induce în eroare și a-i împietri. Pe scurt, natura acțiunilor și comportamentului antihriștilor, fie că e deschisă sau secretă, este mereu potrivnică față de Dumnezeu. De ce spun că este potrivnică față de Dumnezeu? Pentru că ei știu foarte bine că El este Dumnezeu și cuvintele Sale sunt adevărul, dar tot I se opun și nu acceptă adevărul, oricum am avea părtășie despre el. De exemplu, unii antihriști îi atrag pe unii oameni, îi induc în eroare și îi controlează. Îi determină pe acești oameni să asculte de ei și să-i urmeze, apoi obțin în mod fraudulos tot soiul de cărți și materiale de la biserică, își înființează propriile biserici și își întemeiază propriile împărății, astfel încât să se poată bucura de faptul că sunt urmați și venerați de adepții lor, după care încep să profite de pe urma bisericii. Acest tip de comportament înseamnă în mod clar că rivalizează cu Dumnezeu pentru aleșii Săi – nu este aceasta o caracteristică a antihriștilor? Este nedrept să-i definim pe acești oameni drept antihriști pe baza acestei caracteristici evidente? Nu este deloc nedrept – această definiție este foarte exactă! Există și unii antihriști care formează clici în cadrul bisericii și o dezbină. Ei își cultivă în permanență propriile forțe în cadrul bisericii și îi exclud pe cei care nu sunt de acord cu ei. Apoi îi țin alături pe cei care îi ascultă și îi urmează pentru a-și forma propriile forțe și a-i determina pe toți să facă ce spun ei. Nu cumva își întemeiază propriile împărății? Indiferent ce rânduieli de lucru sau cerințe are Cel de mai sus, ei refuză să le pună în aplicare și, în schimb, acționează după bunul plac, conducându-și adepții să se opună deschis Celui de mai sus. De pildă, casa lui Dumnezeu cere înlocuirea promptă a conducătorilor și lucrătorilor care nu sunt capabili să îndeplinească o lucrare reală. Un antihrist va gândi însă: „Deși unii conducători și lucrători nu sunt capabili să îndeplinească o lucrare reală, ei mă susțin și mă aprobă, iar eu i-am cultivat. Cel de mai sus nu are cum să-i înlocuiască pe acești oameni, decât dacă mă îndepărtează pe mine mai întâi.” Spuneți-Mi, nu este acea biserică sub controlul acelui antihrist? Rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu nu trec de antihrist și nu pot fi puse în aplicare. Când rânduielile de lucru au fost emise de mult timp și fiecare biserică a raportat despre modul în care au fost puse în aplicare, de exemplu, cui i s-a atribuit o altă datorie, cine a fost înlocuit și în ce circumstanțe, antihristul nu raportează niciodată nimic și nu desemnează niciodată pe altcineva. Unii oameni sunt mereu superficiali în îndatoririle lor, ceea ce afectează grav lucrarea bisericii, dar antihristul nu-i repartizează. Chiar și atunci când Cel de mai sus îi spune direct antihristului să-i înlocuiască pe acești oameni, trece mult timp fără ca el să răspundă. Nu este o problemă aici? Când îi cere să implementeze rânduielile de lucru sau încearcă să se intereseze în legătură cu ceva, Cel de mai sus ajunge într-un impas cu antihristul. Frații și surorile din biserică nu știu nimic despre asta, nu primesc niciun mesaj și nu sunt în legătură cu Cel de mai sus – biserica este complet sub controlul acelei singure persoane. Care este natura acestor acțiuni ale antihristului? Antihristul preia puterea asupra unei biserici. Antihriștii formează clici în cadrul bisericii, își întemeiază propriile împărății, se opun casei lui Dumnezeu și le fac rău aleșilor Lui. Oamenii pierd lucrarea Duhului Sfânt, nu pot simți prezența lui Dumnezeu, nu există pace sau bucurie, își pierd credința în Dumnezeu și nu-și mai îndeplinesc îndatoririle cu energie. Ba chiar devin negativi și depravați, iar viața lor stagnează. Toate acestea sunt rezultatele faptului că antihriștii îi induc în eroare și îi controlează. Acum, în toate zonele pastorale din China continentală, un număr de conducători falși și antihriști au fost expuși și înlocuiți. Printre ei se numără și câțiva conducători falși și lucrători falși care nu au făcut o lucrare reală. Toți aveau manifestări ale antihriștilor și firi de antihriști, dar nu au ajuns chiar la nivelul de a fi antihriști, așa că au fost doar înlocuiți. Totuși, unii oameni nu recunoșteau decât propria lege, aveau ultimul cuvânt în orice privință, încălcau complet rânduielile de lucru și acționau după bunul plac și, prin urmare, au fost definiți drept antihriști și excluși. Acest mod de a-i expune și trata pe conducătorii falși și pe antihriști este minunat! Sunt foarte bucuros când văd aceste scrisori de raportare, deoarece arată că unii dintre aleșii lui Dumnezeu au înțeles puțin din adevăr după ani de zile de ascultare a predicilor. De ce spun că au înțeles puțin din adevăr? Pentru că, după ce au ascultat aceste predici, le pot asocia și aplica în cazul unor chestiuni pe care le întâlnesc în viață. După ce termină de ascultat aceste adevăruri, poate că nu le înțeleg cu adevărat în acel moment, dar ajung mai târziu să aibă discernământ în privința oamenilor și evenimentelor. Ajung să aibă principiile și standardele după care îi pot evalua pe cei care își recunosc doar propria lege, pe cei care nu fac o lucrare reală, pe cei care nu pot rezolva probleme reale, pe cei care sunt superficiali în îndatoririle lor și nu poartă o povară și pe cei care nu au simțul răspunderii. Nu este acesta un progres? Este un progres. Nu se poate spune că au statură, ci doar au înțeles puțin din adevăr. Aleșii lui Dumnezeu au un oarecare discernământ cu privire la conducătorii falși, la antihriști și unii dintre cei care nu fac lucrare reală și sunt incompetenți în lucrarea lor – nu este acesta un lucru bun? Este un lucru bun; arată că aleșii lui Dumnezeu înțeleg adevărul, au discernământ, pot sta de partea lui Dumnezeu și pot proteja lucrarea bisericii – acest lucru merită sărbătorit. Nu este posibil ca antihriștii să-i inducă în eroare pe cei care înțeleg adevărul. Ar putea fi în stare să-i inducă în eroare pe cei care nu înțeleg adevărul și nu au discernământ o vreme, dar pentru cât timp? Sunt încrezător că, pe măsură ce oamenii înțeleg mai mult adevărul și au mai multă credință în Dumnezeu, le va lua mai puțin timp să respingă și să se elibereze de lanțurile și constrângerile antihriștilor. Prin urmare, este necesar în continuare să avem părtășie în detaliu despre diferitele manifestări ale antihriștilor, altfel oamenilor le va fi foarte greu să obțină mântuirea dacă sunt induși în eroare și controlați de antihriști.

Tocmai am explicat în termeni simpli manifestările antihriștilor și motivele de a defini astfel de oameni drept antihriști. Așadar, care este diferența dintre manifestările de ticăloșie, perfidie și înșelăciune ale antihriștilor și firile corupte ale oamenilor obișnuiți? Înțelegeți întrucâtva acest lucru? Vă voi spune o poveste, care este cu siguranță legată de ticăloșie, perfidie și înșelăciune. Cartea lui Iov din Biblie consemnează o conversație dintre Dumnezeu și Satana. Dumnezeu îl întreabă pe Satana: „De unde vii?” (Iov 1:7). Și cum răspunde Satana? [„De la cutreierarea și de la plimbarea în sus și în jos pe pământ” (Iov 1:7).] Nici în prezent, oamenii încă nu înțeleg ce a vrut să spună Satana – aceasta se numește fire. De ce nu înțeleg oamenii ce a vrut să spună Satana? Pentru că încă nu ți-ai dat seama de unde anume vine Satana. Care este problema cu ceea ce a spus Satana? Există un fel de fire aici și aceasta este o fire ticăloasă. Să terminăm deocamdată de vorbit despre acea replică și să analizăm ce urmează. Satana vine înaintea lui Dumnezeu și, după ce a răspuns la întrebarea Lui, Dumnezeu îi spune Satanei: „Te-ai gândit la slujitorul Meu Iov, că nu există nimeni altcineva ca el pe pământ, un om desăvârșit și neprihănit, unul care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău?” (Iov 1:8). Ce reacție ar avea de obicei o persoană normală când L-ar auzi pe Dumnezeu spunând asta? (Ar dori să vadă cum s-a purtat Iov.) Oamenii s-ar gândi imediat: „Iov se temea de Dumnezeu, se ferea de rău și era un om desăvârșit. Chiar îl admir!” De unde provine această admirație? Provine dintr-un fel de năzuință, dragoste și aspirație față de lucrurile pozitive din umanitatea normală. Dar dacă nu iubești adevărul, ce vei manifesta când auzi aceste cuvinte? (Dispreț.) Vei disprețui aceste cuvinte și le vei ignora. Unii oameni se gândesc apoi: „Să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău? Ce este această teamă? Ce înseamnă «să se ferească de rău»? Unde poți găsi un om desăvârșit în zilele noastre?” Par să nu simtă nimic după ce aud aceste cuvinte, deci oare au inimi care tânjesc și aspiră la aceste lucruri? (Nu.) Își doresc aceste lucruri? (Nu.) Doresc să caute să înțeleagă care sunt mai exact detaliile acestora? Au ei această aspirație? Nu, nu au; în inimile lor, nu vor să știe. Există un alt tip de persoană care reacționează anormal când Îl aude pe Dumnezeu spunând că Iov s-a temut de El și s-a ferit de rău, că era un om desăvârșit. Acești oameni spun: „Poftim? Iov se temea de Dumnezeu, se ferea de rău și era un om desăvârșit – oare există o astfel de persoană? Arată-mi cum era desăvârșit – nu cred!” Asemenea oameni, care au astfel de idei și manifestări, cred și recunosc cu adevărat cuvintele pe care le-a spus Dumnezeu? (Nu.) Nu le cred și nu le recunosc cu adevărat. În primul rând, un aspect este sigur: nu recunosc că spusele lui Dumnezeu sunt adevărate, demne de încredere și exacte, nu consideră cuvintele lui Dumnezeu drept adevărul, drept cuvintele Creatorului și adevărul suprem pentru întreaga omenire. Întrucât nu consideră cuvintele lui Dumnezeu drept adevărul, cum Îl consideră ei pe Dumnezeu? Întrucât Îi tăgăduiesc cuvintele, ar putea ei să recunoască faptul că Dumnezeu este Dumnezeu? Categoric nu; întrucât tăgăduiesc cuvintele lui Dumnezeu, tăgăduiesc perspectiva Lui și spusele Lui, implicația este că tăgăduiesc existența lui Dumnezeu și faptul că El este realitatea tuturor lucrurilor pozitive. Acest lucru este sigur. Există un alt aspect: ce atitudine au asemenea oameni față de adevărurile pe care le exprimă Dumnezeu, față de lucrurile pozitive și negative și ce fire se află în spatele atitudinii lor? Care este opinia lor despre Iov? „Nu este posibil! Ar mai putea exista cineva de acest fel în lume? E doar o relicvă istorică. O astfel de persoană n-ar trebui să trăiască în această lume. Doar cei care sunt trădători și răi, malefici și ticăloși ar trebui să trăiască. Oamenii ca Iov ar trebui să moară, nu să trăiască!” Ce fire este aceasta? (Ticăloșie.) Aceasta este ticăloșia Satanei. Există acum oameni în rândul omenirii care au exact aceeași fire ticăloasă ca Satana? Ce fel de oameni, când aud că Dumnezeu a spus: „Iov se teme de Dumnezeu și se ferește de rău; este un om desăvârșit”, nu sunt convinși, refuză să accepte, simt repulsie și ură și chiar au blesteme în inimile lor? Putem spune că oamenii care dau naștere la astfel de lucruri sunt de teapa Satanei? (Da.) Așadar, mergem prea departe dacă îi definim pe acești oameni drept antihriști? (Nu.) Când Dumnezeu i-a spus Satanei clar și solemn: „Iov se teme de Dumnezeu și se ferește de rău; este un om desăvârșit”, care a fost atitudinea Satanei? S-a îndoit de acest fapt. Un aspect al acestui lucru este că Satana s-a îndoit că Iov era acel tip de om și nu a crezut că este posibil. Aceasta fiindcă Satana este ticălos și crede că toate lucrurile sunt ticăloase; nu a crezut că ar putea exista cineva în rândul omenirii care să fie atât de minunat, care să poată fi văzut cu adevărat de Dumnezeu ca fiind desăvârșit – Satana nu a crezut aceasta. Un alt aspect este că, atunci când Dumnezeu a descoperit un om așa bun ca Iov, ce a simțit Satana în inima lui? Mai întâi, la un nivel superficial, a simțit invidie, gândindu-se: „Cum ar putea să existe un om desăvârșit? N-am corupt eu întreaga omenire? Toți oamenii sunt la fel ca mine, toți Te-au trădat. Cum ar putea să Te urmeze?” Dacă ar fi să traducem în limbaj uman, aceasta a fost mentalitatea lui. Satana nu a crezut că este posibil și există două laturi ale incapacității lui de a crede că este posibil: prima este că Satana și-a dorit ca Iov să nu existe, iar a doua este că Satana și-a spus: „Chiar dacă există, îl voi anihila.” Nu a fost aceasta ticăloșia Satanei? (Ba da.) Aceasta a fost ticăloșia Satanei. Nu voia ca o persoană cu adevărat bună, care se temea de Dumnezeu și se ferea de rău, să vină înaintea lui Dumnezeu, nu voia ca o persoană ca Iov să trăiască în lume, nu voia ca un astfel de om să existe, cu atât mai puțin ca un astfel de om să apară – aceasta a fost ticăloșia Satanei. Care este sursa ticăloșiei Satanei? Firea-esență pe care o are este ticăloasă. În plus, Satana este ostil și față de toate lucrurile pozitive. Ce este inclus în „toate lucrurile pozitive”? Sunt incluși oamenii care se tem de Dumnezeu, se feresc de rău și sunt desăvârșiți. Fiind ostil față de Iov, nu era Satana ostil față de Dumnezeu? (Ba da.) Chiar așa stăteau lucrurile. În timp ce Satana era ostil față de Iov, Îl ura și pe Dumnezeu. Nu voia să se închine nimeni lui Dumnezeu – asta l-ar fi făcut cel mai fericit și era cea mai mare dorință a lui. Și apoi, toate aceste fapte s-au dovedit a fi complet opusul a ceea ce spera, ceea ce dorea să vadă și ceea ce năzuia. Un lucru atât de minunat s-a întâmplat chiar sub ochii săi și, totuși, ticăloșia și răutatea lui l-au făcut să aibă o altă conversație înaintea lui Dumnezeu, și anume dialogul următor între el și Dumnezeu. Cunoaște cineva textul original? [„Iov se teme de Dumnezeu fără motiv?” (Iov 1:9).] Satana nu a vorbit deschis, exista o capcană ascunsă în cuvintele lui. A spus: „Iov se teme de Dumnezeu fără motiv?” ca să te gândești la asta. Spuneți-Mi, știa Dumnezeu ce a vrut să spună Satana? (Da.) Știa. Dumnezeu îl cunoștea în detaliu pe Satana și putea vedea problema cu o claritate absolută. De îndată ce a spus: „Iov se teme de Dumnezeu fără motiv?”, Dumnezeu a știut ce va face acesta. Când Dumnezeu a văzut că voia să facă ceva, a știut că apăruse o oportunitate, că venise timpul să-l folosească pe Satana pentru a-l încerca pe Iov. Așadar, care dintre ei a fost înțelept? (Dumnezeu.) Satana nu a știut asta și s-a gândit: „Nu mi-a interzis Dumnezeu să mă ating de Iov? Nu mă așteptam niciodată să fie de acord acum.” Vom încheia povestea aici. Toată lumea știe în esență ce s-a întâmplat în continuare.

Să disecăm acum manifestările și firile Satanei în ceea ce a spus, precum și motivația și intențiile lui exacte de a spune aceasta. În primul rând, Satana nu a crezut ce a spus Dumnezeu, adică a nutrit o atitudine de îndoială față de conținutul și faptele cuvintelor pe care le rostise Dumnezeu. Pe lângă faptul că s-a îndoit de ceea ce a spus Dumnezeu, a vrut să folosească o metodă pentru a tăgădui cele spuse de Dumnezeu, dar nu le-a putut tăgădui direct. În ce consta ticăloșia Satanei? Consta în adoptarea unei metode și mai înșelătoare, spunând în inima lui: „Nu Te voi tăgădui direct. Te voi face să-mi permiți să-l maltratez pe Iov și apoi îl voi face pe el să Te tăgăduiască. Acesta ar fi finalul cel mai bun. Nu vei fi dat greș atunci?” Acesta era scopul lui. Ce fire a dezvăluit Satana în dialogul cu Dumnezeu și în gândurile sale? Firea era în mod clar ticăloasă. Care e diferența dintre ticăloșia Satanei și ticăloșia omenirii corupte obișnuite? Ce rol juca Satana aici? Nu a mers să-l caute direct pe Iov pentru a-l face să-L tăgăduiască pe Dumnezeu. Dacă Iov s-ar fi împotrivit, atunci ar fi fost făcut de ocară, prin urmare Satana nu a procedat așa. Ce a făcut așadar Satana? Care au fost mai exact motivația, mijloacele și tacticile lui în ceea ce a făcut? (Să atace prin intermediul altuia.) Chiar îl subestimezi pe Satana; ticăloșia lui nu poate fi pătrunsă de ființele umane. Toate lucrurile pozitive juste și minunate din lume nu sunt minunate pentru Satana – el vrea să facă toate aceste lucruri ticăloase și necurate. Care e cea mai mare diferență dintre Satana și oamenii corupți? Cea mai mare diferență este că el știe foarte bine că Dumnezeu este adevărul, că Dumnezeu are înțelepciune și autoritate și este sursa tuturor lucrurilor pozitive, însă nu recunoaște aceste lucruri și, în schimb, este dezgustat, detestă, urăște și chiar blestemă toate aceste lucruri. Totuși, oamenii corupți sunt adesea induși în eroare de Satana și nu știu care sunt lucrurile pozitive sau ce lucruri sunt juste, cu atât mai puțin care e adevărul sau ce anume cere Dumnezeu. Deși dezvăluie unele firi corupte, aceste firi corupte ticăloase și înșelătoare sunt dezvăluite când oamenii sunt nesăbuiți, ignoranți, amorțiți, orbiți și amăgiți și nu înțeleg adevărul, în timp ce Satana greșește cu bună-știință. De ce îl numim Satana? Pentru că poate vedea tot ce face Dumnezeu pe tărâmul spiritual și în întregul univers și, în timp ce este martor la toate acestea, tot tăgăduiește existența lui Dumnezeu, faptul că Dumnezeu este adevărul și că deține suveranitatea asupra întregii omeniri. Oricât de mulți oameni Îl urmează pe Dumnezeu, oricât de măreață e lucrarea pe care o face El, cât de mare este autoritatea pe care o deține sau cât de atotputernic este Dumnezeu, Satana tot tăgăduiește toate acestea și, fără rușine sau onoare, împietrește, orbește și corupe omenirea, folosind tot soiul de metode pentru a o induce în eroare și a o face să-l urmeze. Care am spus adineaori că sunt principalele manifestări ale ticăloșiei Satanei? El se specializează în împotrivirea față de Dumnezeu, nu recunoaște ce spune Dumnezeu, indiferent cât de corecte sunt cuvintele Sale, nu recunoaște că acestea sunt lucruri pozitive și adevărul și răstoarnă lucrurile cu susul în jos. De exemplu, Dumnezeu i-a pus pe oameni să consemneze istoria creării omului de către El și, pe lângă consemnările faptelor privind crearea omului de către Dumnezeu, pot fi găsite și urme de dovezi. Și ce a făcut Satana? A inventat „darwinismul” și a spus că omul a evoluat din maimuțe, a desenat o imagine arătând că maimuțele au evoluat treptat din ființe cu patru picioare la oameni cu două picioare care merg în poziție verticală, născocind această erezie și falsitate. Ca urmare, chiar dacă unii oameni neagă acum evoluția, mulți încă nu cred că omul vine de la Dumnezeu. Nu este aceasta ticăloșia Satanei? (Ba da.) Aceasta e ticăloșia Satanei. Indiferent cât de măreață e lucrarea pe care o face Dumnezeu și la care asistă personal, Satana tot Îl contrazice și se opune lui Dumnezeu până la capăt. În fiecare zi în care Dumnezeu nu-l distruge pe Satana și nu îl înlătură, acesta I se opune constant. În asta constă ticăloșia Satanei, iar cauza principală este faptul că esența lui e ticăloasă.

În conversația dintre Satana și Dumnezeu din Cartea lui Iov, există vreo legătură între manifestările Satanei și manifestările antihriștilor? (Da.) Ce legătură? De ce povestesc acest pasaj? Ticăloșia, perfidia și înșelăciunea antihriștilor este un subiect pe care îl întâlniți deseori, iar aceste lucruri sunt și manifestări reale pe care le vedeți frecvent, prin urmare de ce enumăr separat aceste manifestări ale antihriștilor sub forma unui singur aspect de disecat? Tocmai am vorbit despre ticăloșia Satanei și despre modul în care acesta se opune în mod special lui Dumnezeu, deci nu fac și antihriștii acest lucru? (Ba da.) Care sunt manifestările antihriștilor? După ce ascultă o predică, un antihrist știe că predica este bună și poate înțelege acele cuvinte. În plus, are un oarecare calibru și, odată ce înțelege acele cuvinte, depune efort pentru a le reține și încearcă să învețe pe de rost lucrurile care îi plac și care sunt în acord cu propriile noțiuni. Apoi, pe această bază, își prelucrează și își formulează propria predică, pe care alți oameni o consideră foarte bună când o aud. Aceasta nu este însă manifestarea principală a ticăloșiei unui antihrist; care este manifestarea principală? Oamenii de acest fel pot înțelege adevărul, prin urmare, spuneți-Mi, au ei capacitatea de a face deosebirea dintre bine și rău? (Da.) Da, o au, nu sunt proști. De exemplu, ei intră adesea în contact cu frați și surori și știu în inimile lor care oameni urmăresc adevărul și care nu-l urmăresc. Știu în inimile lor cine se poate dedica și poate renunța la lucruri, cine își poate îndeplini datoria cu loialitate și cine poate alege în mod sigur să practice adevărul și să acționeze în conformitate cu principiile atunci când se confruntă cu chestiuni obișnuite. Dar pot să-i trateze corect pe astfel de oameni? (Nu.) Cum îi tratează pe oameni într-un mod care se referă la manifestările antihriștilor? De exemplu, cineva nu reprezintă o amenințare pentru ei, așa că se gândesc: „Tu urmărești adevărul și calibrul tău este mai bun decât al meu, dar nu te voi promova. Faptul că nu te promovez nu înseamnă că te voi ignora. Dacă mă lingușești, atunci te voi ține pe lângă mine. Dacă nu mă lingușești niciodată și ești mereu atât de integru, făcând mereu lucrurile în mod imparțial și respectând principiile, atunci vei fi în stare să discerni orice lucru rău pe care îl fac și să-mi vezi adevărata față, vei avea părtășie cu mine despre adevăr ca să mă determini să mă căiesc și asta mă va face prea mult de ocară. Dacă nu te amesteci în treaba mea, nu-i nimic. Dacă te amesteci mereu în treaba mea, am de gând să scap de tine!” Acesta este tipul de plan pe care îl au și așa calculează ei în inimile lor. Ce fire este aceasta? Au două firi: răutate și ticăloșie. Așa gândesc ei înainte de a comite o astfel de faptă și de a o face pe această persoană să sufere – aceasta este ticăloșie. Ei știu foarte bine că această persoană urmărește adevărul și are simțul dreptății, dar nu o promovează, nu se apropie de ea și, în inima lor, sunt precauți și se simt dezgustați de această persoană – ce fire este aceasta? Aceasta este ticăloșie. La ce se referă această ticăloșie? Nu este vorba că antihriștii n-ar înțelege care sunt lucrurile pozitive și care sunt lucrurile negative; ei știu care este calea cea dreaptă, doar că nu o urmează, nu practică adevărul, nu ascultă de nimeni și aleg calea ticăloșiei. Unele femei, de exemplu, nu sunt dispuse să fie femei cu moralitate bună și să ducă o viață cinstită și adecvată, ci trebuie în schimb să fugă la un bordel. În zilele noastre, nimeni nu le vinde sau nu le obligă, prin urmare de ce să fugă la un bordel? Pentru că sunt ticăloase și s-au născut pentru a fi astfel de lucruri. Antihriștii sunt acest tip de gunoaie și îi disecăm și îi definim drept antihriști deoarece ticăloșia lor nu poate deveni niciodată integritatea și bunătatea oamenilor normali – aceasta este diferența dintre ei și oamenii normali care au firi corupte. Indiferent dacă sunt emondați, dacă biserica folosește decrete administrative pentru a lua măsuri drastice împotriva lor sau dacă frații și surorile iau atitudine pentru a li se opune și a-i da în vileag, nimic nu poate schimba intenția inițială și principiile după care acționează ei – aceasta nu se poate întâmpla niciodată. Nimeni nu-i poate schimba, nimeni nu poate să le miște inimile și să-i determine să-și abandoneze opiniile sau principiile de conduită; nu-i poți schimba – sunt antihriști. Credeai că antihriștii sunt atât de ticăloși încât nu știu ce este bine și ce este rău? Ba știu. Când raportează probleme sau face rapoarte despre lucrare către Cel de mai sus, un antihrist scrie cuvinte care sună extrem de plăcut, iar când citești aceste rapoarte, crezi că această persoană trebuie să aibă un calibru foarte bun. Dar când ajungi să cunoști situația reală de la fața locului, descoperi că el încalcă mereu rânduielile de lucru în lucrarea sa, îi oprimă pe cei care urmăresc adevărul și tulbură lucrarea bisericii – este un antihrist. Unii antihriști au lăsat comentarii pe site-ul web al bisericii noastre și, când nu le cunoști trecutul sau originile, vezi doar cât de fluent sunt exprimate comentariile lor, cu rânduri scrise deosebit de clar și un stil de scriere bun și crezi că aceste persoane au un calibru bun. Doar după ce afli despre ei, ajungi să știi că sunt antihriști, că au făcut mult rău și au fost excluși din biserică în urmă cu 3 ani. Aceștia au postat în permanență mesaje pe site-ul web al casei lui Dumnezeu în atenția Celui de mai sus, astfel încât să fie promovați și să primească o șansă de a se redresa; așa stau lucrurile. Spuneți-Mi, vor antihriștii să fie binecuvântați? (Da.) Chiar vor; se tem de moarte și se tem de pieire.

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.