Punctul opt: Raportați și căutați cu promptitudine cum să remediați confuziile și dificultățile întâmpinate în lucrare (Partea întâi)

Conducătorii și lucrătorii trebuie să identifice și să remedieze cu promptitudine dificultățile

Astăzi, vom avea părtășie despre cea de-a opta responsabilitate a conducătorilor și a lucrătorilor: „Să raporteze și să caute cu promptitudine cum să remedieze confuziile și dificultățile întâmpinate în lucrare.” Vom expune diversele manifestări ale conducătorilor falși cu privire la această responsabilitate. A raporta și a căuta cu promptitudine cum să remedieze confuziile și dificultățile întâmpinate în lucrare – nu face acest lucru parte din lucrarea și îndatoririle conducătorilor și lucrătorilor? (Ba da.) În mod inevitabil, conducătorii și lucrătorii se vor confrunta cu unele probleme spinoase în lucrarea lor, sau vor întâmpina dificultăți care depășesc sfera lucrării bisericii, sau vor întâlni cazuri speciale care nu implică adevărurile-principii, și nu vor ști cum să gestioneze aceste situații. Sau, pentru că au un calibru slab și, prin urmare, sunt incapabili să priceapă cu exactitate principiile, vor întâmpina, în mod inevitabil, unele confuzii și dificultăți greu de remediat. Aceste confuzii și dificultăți se pot referi la probleme ce vizează folosirea personalului, probleme legate de lucrare, probleme care provin din mediul extern, probleme legate de intrarea în viața oamenilor, perturbări și tulburări cauzate de oameni răi, precum și probleme legate de îndepărtarea sau excluderea oamenilor și așa mai departe. Casa lui Dumnezeu are cerințe și reglementări specifice pentru toate aceste probleme sau există unele instrucțiuni verbale. Dincolo de aceste reglementări specifice, există, în mod inevitabil, unele cazuri speciale nemenționate. În ceea ce privește aceste cazuri speciale, unii conducători le pot rezolva respectând principiile cerute de casa lui Dumnezeu, cum ar fi protejarea intereselor casei lui Dumnezeu, asigurarea siguranței fraților și surorilor și menținerea bunei desfășurări a lucrării bisericii – și, în plus, ei fac acest lucru foarte bine – în timp ce unii conducători nu reușesc să facă acest lucru. Ce ar trebui făcut cu privire la problemele care nu pot fi rezolvate? Unii conducători și lucrători lucrează într-un mod confuz, incapabili să identifice problemele și, chiar dacă o fac, nu le pot rezolva. Ei doar o scot cumva la capăt, fără să caute soluții de la Cel de mai sus, spunându-le pur și simplu fraților și surorilor: „Rezolvați singuri acest lucru; bazați-vă pe Dumnezeu și priviți la El pentru soluții”, iar apoi consideră că totul este stabilit. Indiferent cât de multe probleme se adună, ei nu le pot rezolva, și totuși nu raportează acest lucru mai sus sau nu caută un mod de a le rezolva, temându-se, probabil că Cel de mai sus îi va vedea așa cum sunt de fapt și își vor pierde din imagine. De asemenea, există unii conducători și lucrători care nu-I raportează niciodată Celui de mai sus problemele, iar Eu nu știu de ce. Raportarea mai sus nu înseamnă neapărat direct Celui de mai sus; cu siguranță acestea pot fi raportate mai întâi conducătorilor unui district sau unei regiuni. Iar dacă aceștia nu pot rezolva problema, atunci le poți cere conducătorilor și lucrătorilor să o raporteze direct Celui de mai sus. Dacă îi ceri unui conducător sau unui lucrător să raporteze o problemă Celui de mai sus, clarificând situația, poate acesta pur și simplu să o suprime și să o ignore? Astfel de oameni sunt rari. Chiar dacă există într-adevăr astfel de conducători, poți clarifica problema cu alți conducători și lucrători pentru a-l da în vileag pe cel care suprimă problema și nu o raportează. Dacă acești alți conducători și lucrători tot nu raportează problema, există o ultimă soluție: poți scrie direct pe site-ul casei lui Dumnezeu pentru ca această problemă să fie transmisă Celui de mai sus, asigurându-te astfel că problema este raportată Celui de mai sus. Acest lucru se datorează faptului că Cel de mai sus s-a ocupat de astfel de scrisori de mai multe ori înainte și, ulterior, le-a încredințat direct conducătorilor și lucrătorilor să se ocupe de această chestiune. De fapt, există mai multe căi pentru a raporta o problemă mai sus; este ușor de practicat, depinde doar de dorința reală a persoanei respective de a rezolva problema. Chiar dacă nu ai încredere într-un anumit conducător sau lucrător, tot ar trebui să crezi că Dumnezeu este drept și că Cel de mai sus acționează conform adevărurilor-principii. Dacă nu ai credință reală în Dumnezeu și nu crezi că adevărul domnește în casa lui Dumnezeu, atunci nu poți să realizezi nimic. Mulți oameni nu înțeleg adevărul; ei nu cred că adevărul domnește în casa lui Dumnezeu și nu au o inimă cu frică de Dumnezeu. Ei se gândesc mereu că toți oficialii lumii își acoperă unul altuia interesele, iar în casa lui Dumnezeu trebuie să fie aceeași situație. Ei nu cred că Dumnezeu este adevărul și dreptatea. Prin urmare, o astfel de persoană poate fi numită neîncrezătoare. Cu toate acestea, o mică parte din oameni este capabilă să raporteze probleme concrete. Astfel de oameni pot fi numiți persoane care protejează interesele casei lui Dumnezeu; sunt oameni responsabili. Unii conducători și lucrători nu numai că nu reușesc să rezolve probleme grave atunci când le identifică; nici nu le raportează superiorilor. Aceștia încep să simtă gravitatea problemei doar atunci când Cel de mai sus o investighează. Asta întârzie lucrurile. Prin urmare, indiferent dacă ești un frate sau o soră oarecare, un conducător sau un lucrător, ori de câte ori întâmpini o problemă pe care nu o poți rezolva și care ține de principiile mai ample ale lucrării, trebuie să o raportezi superiorilor și să cauți o soluție în timp util. Dacă întâmpini confuzii sau dificultăți, dar nu le rezolvi, unele lucrări nu vor putea progresa; vor trebui lăsate deoparte și oprite. Acest lucru afectează progresul lucrării bisericii. Prin urmare, atunci când se ivesc astfel de probleme care pot afecta direct progresul lucrării, acestea trebuie descoperite și rezolvate în timp util. Dacă o problemă nu este ușor de rezolvat, trebuie să găsești oameni care înțeleg adevărul și cu experiență în domeniu, apoi să stai cu ei, să o investigați și să o rezolvați împreună. Problemele de acest fel nu trebuie amânate! Fiecare zi de întârziere în rezolvarea lor reprezintă o zi de întârziere în progresul lucrării. Nu este vorba despre a împiedica treburile unei singure persoane; afectează lucrarea bisericii, precum și maniera în care aleșii lui Dumnezeu își fac îndatoririle. Prin urmare, atunci când întâmpini o încurcătură sau o dificultate de acest fel, aceasta trebuie rezolvată prompt, nu poate fi amânată. Dacă realmente nu o poți rezolva, raporteaz-o de grabă Celui de mai sus. Cel de mai sus se va oferi direct să o rezolve sau îți va spune care este calea. Dacă un conducător sau un lucrător este incapabil să se ocupe de astfel de probleme și tergiversează în loc să le raporteze Celui de mai sus și să caute o soluție de la El, atunci conducătorii de acest fel sunt orbi; sunt proști de-a binelea și inutili. Ar trebui să fie demiși și înlăturați din funcțiile lor. Dacă nu sunt înlăturați din funcțiile lor, lucrarea bisericii nu va putea avansa; va fi ruinată în mâinile lor. Prin urmare, acest lucru trebuie rezolvat imediat.

Lucrarea producției de filme reprezintă, și ea, un element important pentru casa lui Dumnezeu. Echipele de producție a filmelor se confruntă deseori cu o problemă în care toată lumea are dispute cu privire la scenariu. De exemplu, regizorul consideră că scenariul diferă sau se îndepărtează de viața reală și ar părea nerealist atunci când este filmat, astfel încât dorește să facă modificări. Cu toate acestea, scenaristul nu este deloc de acord, considerând că scenariul este scris în mod rațional și cerând ca regizorul să filmeze conform scenariului. De asemenea, actorii au propriile obiecții, fiind în dezacord atât cu scenaristul, cât și cu regizorul. Un actor spune: „Dacă regizorul insistă să filmeze în acest fel, nu voi juca!” Scenaristul spune: „Dacă regizorul schimbă scenariul, atunci veți fi cu toții responsabili atunci când vor apărea probleme!” Regizorul spune: „Dacă sunt pus să filmez așa cum dictează scenariul și apar greșeli, casa lui Dumnezeu mă va trage la răspundere. Dacă vrei să filmez, trebuie să o fac așa cum consider eu; dacă nu este așa, atunci nu o voi face.” Acum, toate cele trei părți sunt în impas, nu-i așa? În mod clar, lucrarea este în imposibilitatea de a continua. Nu este aceasta o confuzie care a apărut? Prin urmare, cine are dreptate de fapt? Fiecare are propriile teorii, propriile argumente și nimeni nu este dispus să facă un compromis. Cu cele trei părți într-un astfel de impas, ce ajunge să fie prejudiciat? (Lucrarea casei lui Dumnezeu.) Lucrarea casei lui Dumnezeu este obstrucționată și afectată. V-ați simțit neliniștiți și îngrijorați când v-ați confruntat cu astfel de situații? Dacă nu, asta dovedește că nu ați pus suflet cu adevărat. Atunci când apar astfel de confuzii și impasuri, unii oameni devin atât de neliniștiți încât nu pot mânca sau dormi, gândindu-se: „Ce ar trebui făcut? Nu duce nicăieri să te cerți și să refuzi să cedezi în acest fel. Nu cumva acest lucru afectează progresul filmărilor? A provocat deja o întârziere de câteva zile și nu mai suportă amânare. Cum putem rezolva această problemă pentru a ne asigura că filmările se desfășoară fără probleme și că lucrarea nu este întârziată? Cui ar trebui să ne adresăm pentru a rezolva această problemă?” Dacă ai dorința sinceră, ar trebui să cauți soluții la conducători, iar dacă ei nu pot rezolva problema, ar trebui să o raportezi rapid Celui de mai sus. Dacă într-adevăr ții cont de intențiile lui Dumnezeu, ar trebui să faci tot posibilul pentru a rezolva problema cât mai repede posibil; acesta este cel mai important lucru. Și dacă nu ești îngrijorat? S-ar putea să meditezi, gândindu-te: „Ei greșesc, îmi voi menține punctul de vedere – mă îndoiesc că îmi pot face ceva. Voi mânca, iar apoi voi trage un pui de somn pentru o vreme, oricum nu e nimic de făcut după-amiază.” Picioarele ți se îngreunează, capul îți amețește, inima își pierde vigoarea și devii lent. Există o grămadă de dificultăți, dar tu ești neatent și lent, așa că nu ai cum să rezolvi problema. De ce nu? Pentru că îți lipsesc motivația și dorința de a o rezolva, așa că nu te poți gândi la o soluție. Te gândești în sinea ta: „Nu se întâmplă des să apară dificultăți, iar lucrarea să se oprească. Voi profita de această ocazie pentru a mă odihni câteva zile și pentru a mă relaxa puțin. De ce să fiu atât de obosit tot timpul? Dacă iau o pauză acum, nimeni nu poate spune nimic despre asta. La urma urmei, nu sunt delăsător sau nu sunt iresponsabil față de lucrarea mea. Vreau să fiu responsabil, dar există această dificultate în calea noastră – cine o va rezolva? Cum putem filma fără să o rezolvăm? Dacă există dificultăți care ne împiedică să filmăm, nu ar trebui să luăm, pur și simplu, o pauză?” Cu o problemă atât de importantă în fața ta, care vor fi consecințele dacă nu este rezolvată prompt? Dacă problemele continuă să se adune și niciuna nu poate fi rezolvată, poate lucrarea să continue să progreseze? Acest lucru va cauza întârzieri de nedescris. Progresul lucrării poate merge doar înainte, nu și înapoi, așa că, știind că această problemă prezintă dificultăți, nu ar trebui să mai amâni; trebuie să o rezolvi rapid. Odată rezolvată această problemă, grăbește-te să o rezolvi pe următoarea atunci când apare, străduindu-te să nu pierzi timpul, astfel încât lucrarea să poată continua fără probleme și să fie finalizată conform programului. Cum sună asta? (Bine.) Cu această atitudine înfruntă confuziile și dificultățile cei care au dorința sinceră. Ei nu pierd timpul, nu își găsesc scuze și nu râvnesc la confortul trupesc. Pe de altă parte, cei care nu au dorința sinceră vor exploata portițele de scăpare; vor găsi scuze și vor căuta oportunități de a lua o pauză, făcând totul într-un ritm lent și fără un sentiment de urgență sau neliniște, lipsiți de orice hotărâre de a îndura suferința sau de a plăti un preț. Iar apoi, ce se întâmplă în final? Atunci când se confruntă cu o încurcătură sau o dificultate, toată lumea se află într-un impas timp de multe zile. Nici regizorii, nici actorii, nici scenariștii nu raportează problema. Între timp, conducătorii sunt orbi și incapabili să recunoască acest lucru ca fiind o problemă; chiar dacă îl recunosc ca fiind o problemă, dar nu o pot rezolva ei înșiși, nu o raportează mai sus. Trec zece zile sau o jumătate de lună până când este raportată, nivel cu nivel, până la Cel de mai sus. Ce s-a făcut în timpul acestor zece zile sau jumătate de lună? Și-a îndeplinit cineva îndatoririle? Nu, au pierdut timpul mâncând, bând și veselindu-se! Nu sunt oare doar niște profitori? Toți acei supraveghetori care nu pot căuta prompt soluții la confuziile și dificultățile întâmpinate în lucrarea lor sunt doar profitori, petrecându-și zilele fără niciun scop. Acești oameni sunt cunoscuți pe scurt drept „trântori”. De ce „trântori”? Fiindcă acești oameni nu își abordează îndatoririle cu o atitudine serioasă, responsabilă, riguroasă sau pozitivă, ci sunt mai degrabă superficiali, negativi și lenți, sperând doar să apară o dificultate sau un impas pentru a avea o scuză să se lase păgubași și să înceteze lucrul.

Conducătorii și lucrătorii nu numai că ar trebui să remedieze cu promptitudine confuziile și dificultățile întâlnite în lucrare, ci și să verifice și să identifice cu promptitudine aceste probleme. De ce ar trebui să facă acest lucru? Există un singur scop în a face acest lucru: de a proteja lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea casei lui Dumnezeu, asigurându-ne că fiecare element al lucrării progresează fără probleme și este finalizat cu succes în termenul normal de lucru. Ce probleme trebuie rezolvate, pentru a ne asigura că lucrarea progresează lin? În primul rând, este esențial să îndepărtăm complet orice piedici sau obstacole care tulbură lucrarea bisericii, să-i restricționăm pe neîncrezători și pe oamenii răi pentru a-i împiedica să provoace probleme. În plus, supraveghetorii fiecărui element al lucrării și frații și surorile trebuie îndrumați să înțeleagă adevărul și să găsească o cale de practică, să învețe să coopereze armonios și să se supravegheze reciproc. Numai în acest fel poate fi garantată finalizarea lucrării. Indiferent de dificultățile sau confuziile cu care se confruntă, în cazul în care conducătorii și supervizorii nu le pot rezolva, aceștia trebuie să raporteze rapid Celui de mai sus problemele și să caute soluții. Indiferent de lucrarea pe care o fac, conducătorii și supraveghetorii trebuie să acorde prioritate rezolvării problemelor, abordând atât problemele tehnice și de principiu legate de lucrare, cât și diversele dificultăți pe care le întâmpină oamenii în ceea ce privește propria intrare în viață. Dacă nu poți rezolva confuziile și dificultățile, nu vei putea să-ți faci bine lucrarea. Prin urmare, atunci când întâmpini dificultăți sau confuzii neobișnuite pe care nu le poți remedia, trebuie să le raportezi cu promptitudine Celui de mai sus. Nu pierde timpul, deoarece o întârziere de trei până la cinci zile poate cauza pierderi lucrării, iar dacă întârzie o jumătate de lună sau o lună, pierderile vor fi prea mari. În plus, indiferent de problemă, aceasta trebuie tratată pe baza adevărurilor-principii. Indiferent de situație, nu folosi niciodată filosofiile omului pentru interacțiuni lumești pentru a rezolva problemele. Nu transforma problemele serioase în probleme minore, ca apoi să le transformi pe cele minore în nimic, sau doar să cerți ambele părți implicate în probleme și apoi să le liniștești cu ceva vorbe dulci, recurgând mereu la negocieri și la înduplecare, temându-te de escaladarea problemelor. Acest lucru duce la nerezolvarea problemelor la un nivel fundamental, ceea ce lasă probleme persistente. Nu este acesta un mod de a încerca doar să aplanezi lucrurile? Dacă simți că ai epuizat toate soluțiile umane pentru o problemă și că aceasta într-adevăr nu poate fi rezolvată și nu găsești deloc principiile pentru problemele tehnice în cadrul lucrării, atunci ar trebui să raportezi rapid aceste probleme Celui de mai sus și să cauți soluții fără să aștepți sau să amâni. Orice problemă care nu poate fi rezolvată ar trebui să fie raportată cu promptitudine Celui de mai sus pentru a căuta o soluție. Cum ți se pare acest principiu? (În regulă.)

Echipele de producție și de scenariști ajung deseori în impas cu privire la probleme care țin de filmare? Fiecare are propriul raționament și nu reușesc să ajungă la un consens, lansându-se mereu în dispute verbale. Atunci când apar aceste probleme, pot conducătorii să le rezolve? (Uneori, da.) V-ați confruntat vreodată cu o situație în care un conducător a rezolvat unele probleme prin părtășie și părea perfect rațional și solid din punct de vedere teoretic, dar tot nu erați siguri dacă se conforma cerințelor casei lui Dumnezeu sau adevărurilor-principii? (Da.) Cum ați gestionat situațiile de acest fel? (Uneori căutam soluții de la Cel de mai sus.) Aceasta este abordarea corectă. Ați fost vreodată într-o situație în care ați decis să nu întrebați despre o problemă pentru că ați văzut că fratele de mai sus era destul de ocupat și v-ați gândit că este în regulă atât timp cât chestiunea era corectă din punct de vedere teoretic, iar apoi ați decis să treceți la a filma mai întâi, indiferent dacă era sau nu acest lucru conform cu adevărul? (Am avut probleme serioase cu acest lucru în trecut. A dus la faptul că a trebuit să refacem lucrurile și a provocat perturbări și tulburări în lucrare.) Această situație este gravă! Multe dintre problemele întâmpinate de echipele de producție a filmelor sunt, de fapt, în cele din urmă, responsabilitatea echipei de scenariști. De exemplu, dacă un film se dovedește a fi o narațiune incoerentă de două ore și jumătate, scenariștii sunt principalii responsabili. Dar cum rămâne cu responsabilitatea regizorilor? Dacă scenariul este o aiureală, ar trebui ca regizorii să fie capabili să vadă acest lucru? În teorie, așa ar trebui. Cu toate acestea, regizorii tot pot să petreacă luni de zile și să consume forță de muncă, resurse materiale și financiare considerabile pentru a finaliza filmările în astfel de circumstanțe. Ce fel de problemă este aceasta? Care este responsabilitatea voastră, în calitate de regizori? Atunci când primiți un scenariu, ar trebui să vă gândiți: „Acest scenariu este lung și destul de bogat în conținut, dar îi lipsește un nucleu, o temă; întreaga structură este lipsită de suflet. Acest scenariu nu poate fi filmat; trebuie returnat scenariștilor pentru a fi revizuit.” Sunteți capabili să faceți acest lucru? Ați returnat vreodată un scenariu? (Nu.) Pentru că nu vedeți problemele sau pentru că vă este teamă să îl returnați? Sau vă e teamă că vă va judeca cineva, spunând: „Ți-au dat acest scenariu finalizat, iar tu l-ai respins doar cu un cuvânt, trimițându-l înapoi – ești mult prea arogant, nu crezi?” De ce vă temeți, mai exact? Vedeți problema, așa că de ce nu le returnați scriitorilor scenariul? (Noi nu suntem responsabili pentru lucrarea noastră de producție a filmelor.) Pe lângă conducătorii bisericii, regizorii ar trebui să acționeze ca supraveghetori, cei care iau decizii și au ultimul cuvânt, pentru echipele de producție a filmelor. Având în vedere că tu ești regizorul, se cuvine să-ți asumi întreaga responsabilitate pentru această chestiune, efectuând o verificare adecvată cu privire la scenariu din momentul în care îl primești. Să spunem că primești un scenariu și îl revizuiești de la început până la sfârșit, considerând conținutul acestuia ca fiind destul de bun. Are un nucleu și o temă, intriga se învârte în jurul unei povești principale, iar scenariul general pare să nu aibă probleme majore – arată bine, merită să fie filmat și, astfel, scenariul poate fi acceptat. Cu toate acestea, dacă scenariul este lung, relatând povestea unei persoane de la început până la sfârșit fără un punct central sau o temă proeminentă, lăsând neclar ce urmărește scenariul să exprime, ce urmărește să obțină în rândul spectatorilor sau care sunt ideea sa centrală și semnificația sa spirituală – este practic doar o relatare incoerentă, un scenariu confuz – poate fi acest scenariu acceptat? Ce ar trebui să facă regizorii într-o astfel de situație? Ei trebuie să returneze scenariul și să facă sugestii pentru a fi revizuit de scenariști. Persoanele din echipa de scenariști ar putea obiecta, spunând: „Nu este corect! Cine sunt ei să evalueze scenariul scris de noi? De ce trebuie să decidă ei? Casa lui Dumnezeu ar trebui să trateze oamenii în mod corect și rațional!” Ce ar trebui făcut în acest caz? Dacă regizorii pot identifica probleme în scenariu, nu ar trebui să se grăbească să ia o decizie, ci ar trebui mai întâi să aibă părtășie cu liderii bisericii și cu membrii echipei de producție a filmelor despre această problemă. Dacă, pe baza anilor de experiență în filmare și de înțelegere a scenariilor, toată lumea consideră în unanimitate că un scenariu nu este conform standardului și consideră că filmarea acestuia nu numai că ar întârzia lucrarea producției de filme, dar ar și irosi toate resursele umane, materiale și financiare implicate, și nimeni nu poate purta o astfel de responsabilitate, atunci acest scenariu ar trebui returnat. Un scenariu incoerent nu trebuie filmat sub nicio formă; acesta este un principiu. Dacă toată lumea are aceeași părere despre scenariu, scenariștii ar trebui să accepte necondiționat acest lucru și să revizuiască scenariul în funcție de sugestiile echipei de producție a filmelor. Dacă tot există dezacorduri, membrii și conducătorii din ambele părți pot dezbate împreună pentru a vedea ale cui argumente sunt conforme cu adevărurile-principii. Dacă un impas persistă fără a se ajunge la o concluzie, ar trebui folosită ultima soluție reprezentată de a opta responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor despre care am avut părtășie astăzi: „Raportați și căutați cu promptitudine cum să remediați confuziile și dificultățile întâmpinate în lucrare.” Problemele care sunt în impas și nu pot fi rezolvate sunt cunoscute sub numele de confuzii și dificultăți. Fiecare parte crede că raționamentul său este corect și nimeni nu este capabil să ia o decizie. Această oscilare încurcă problema, încețoșând înțelegerea tuturor asupra tuturor detaliilor problemei și asupra direcției de urmat. În acest moment, conducătorii și lucrătorii ar trebui să își asume responsabilitatea de a raporta prompt și de a căuta soluții la aceste probleme și confuzii care apar în cadrul lucrării, străduindu-se să le rezolve prompt pentru a preveni ca acestea să împiedice progresul lucrării și, mai ales, pentru a preveni acumularea lor în continuare. Raportarea promptă și căutarea modului de rezolvare a acestor probleme – nu înseamnă asta a face lucrare? Nu demonstrează aceasta o atitudine serioasă și responsabilă față de lucrare? Nu înseamnă acest lucru că pui suflet în a-ți face datoria? Nu înseamnă asta că ești loial? (Ba da.) Acest lucru înseamnă că ai loialitate față de datoria ta.

Conducătorii și lucrătorii responsabili cu lucrarea trebuie să observe și să rezolve cu promptitudine orice probleme care apar în cadrul lucrării, întrucât numai acest lucru poate asigura buna desfășurare a lucrării. Tuturor conducătorilor și lucrătorilor care nu pot rezolva problemele le lipsește adevărul-realitate și sunt conducători și lucrători falși. Oricine descoperă probleme, dar nu le rezolvă, evitându-le sau acoperindu-le, este un netrebnic fără valoare care nu face decât să saboteze lucrarea. Problemele controversate trebuie rezolvate prin părtășie și dezbatere. Dacă acestea nu dau rezultate corecte, ci, în schimb, tulbură și mai mult apele, atunci conducătorul principal trebuie să se ocupe personal de rezolvarea problemei, propunând cu promptitudine soluții și metode și, în același timp, observând, înțelegând și judecând cu promptitudine pentru a vedea cum va evolua situația. Atunci când disputele persistă cu privire la o anumită problemă și nu se poate ajunge la un verdict, problema trebuie raportată rapid Celui de mai sus pentru a se căuta o soluție, în loc să se încerce doar aplanarea lucrurilor, să se aștepte sau să se amâne și, mai ales, în loc să se ignore pur și simplu problema. Acesta este modul în care fac lucrarea conducătorii și lucrătorii voștri actuali? Aceștia ar trebui să urmărească și să stimuleze cu promptitudine progresul lucrării și, în același timp, să identifice diversele conflicte care apar în cadrul lucrării, fără a trece cu vederea diversele probleme minore. Atunci când sunt identificate probleme semnificative, conducătorii și lucrătorii principali ar trebui să fie prezenți pentru a participa la rezolvarea lor, înțelegând cu exactitate detaliile, motivul pentru care a apărut problema și perspectivele celor implicați, astfel încât să înțeleagă cu exactitate ce se întâmplă de fapt. În același timp, ei ar trebui să participe la părtășia, dezbaterea și chiar disputarea acestor probleme. Acest lucru reprezintă o necesitate; participarea este crucială, deoarece te ajută să judeci și să rezolvi problemele care apar în cadrul lucrării. Dacă doar asculți fără să te implici, stând mereu deoparte cu brațele încrucișate și comportându-te ca cineva care asistă la un curs, gândindu-te că orice problemă care apare în cadrul lucrării nu te privește și neavând nicio opinie sau atitudine anume față de chestiune, atunci, în mod clar, ești un conducător fals. Atunci când te implici, vei ști în detaliu ce probleme au apărut în lucrare, ce le-a cauzat, cine este responsabil, unde se află problema cheie și dacă se datorează noțiunilor și închipuirii oamenilor sau inadecvării tehnice și profesionale – toate acestea trebuie clarificate pentru ca problemele să fie tratate și rezolvate în mod corect. Atunci când participi la această lucrare și descoperi că problemele nu sunt create de om sau cauzate în mod intenționat de cineva, dar totuși îți este greu să identifici esența problemei și nu știi cum să o rezolvi, ambele părți disputând-o pentru o lungă perioadă de timp, sau atunci când toți și-au dedicat inima și efortul unei probleme și totuși nu o pot rezolva și nu reușesc să găsească principiile sau să găsească o direcție, ceea ce face ca lucrarea să stagneze și, de asemenea, se tem că mergând mai departe ar provoca noi greșeli, perturbări și consecințe negative, atunci ce ar trebui să faci? Ceea ce se cuvine să facă cel mai mult conducătorii și lucrătorii nu este să discute contramăsurile sau soluțiile cu toată lumea, ci, mai degrabă, să raporteze Celui de mai sus problema cât mai curând posibil. Conducătorii și lucrătorii ar trebui să rezume și să înregistreze problemele din lucrare și să le raporteze cu promptitudine Celui de mai sus, fără să amâne, să aștepte sau să aibă o mentalitate de a se baza pe noroc, crezând că o noapte de somn ar putea aduce brusc inspirație sau claritate – un eveniment rar care este puțin probabil să se întâmple. Prin urmare, cea mai bună soluție este să raportezi problema Celui de mai sus și să cauți o soluție cât mai repede posibil, asigurându-te că problema este rezolvată prompt și cât mai repede cu putință; asta înseamnă să-ți faci cu adevărat lucrarea.

Confuzii și dificultăți pe care conducătorii și lucrătorii le întâmpină deseori în lucrarea lor

I. Confuzii

Pe baza conținutului pe care tocmai l-am discutat, să rezumăm ce se înțelege exact prin „confuzii” și „dificultăți”. Aceste două noțiuni nu sunt același lucru. Mai întâi, voi explica termenul „confuzie”. O confuzie este atunci când nu poți desluși o anumită chestiune; nu știi cum să judeci sau să discerni într-un mod care să fie conform cu principiile sau corect. Chiar dacă poți desluși într-o oarecare măsură, nu ești sigur dacă punctul tău de vedere este corect, nu știi cum să tratezi sau să rezolvi chestiunea și îți este dificil să ajungi la o concluzie cu privire la acest lucru. Pe scurt, ești nesigur în legătură cu el și incapabil să iei o decizie. Dacă nu înțelegi nici măcar puțin din adevăr și nimeni altcineva nu rezolvă problema, atunci aceasta devine de nerezolvat. Nu înseamnă asta să te confrunți cu o provocare dificilă? Atunci când se confruntă cu astfel de probleme, conducătorii și lucrătorii ar trebui să le raporteze Celui de mai sus și să caute de la Cel de mai sus, astfel încât să rezolve problemele mai repede. Vă confruntați frecvent cu confuzii? (Da.) A te confrunta cu confuzii cu regularitate este în sine o problemă. Să spunem că te confrunți cu o problemă și nu știi care este modul adecvat de a o trata. Cineva propune o soluție pe care tu o consideri rezonabilă, în timp ce o altă persoană propune o soluție diferită, pe care, de asemenea, tu o consideri rezonabilă și, dacă nu poți vedea clar care soluție este mai potrivită, având în vedere că opiniile tuturor variază și nimeni nu înțelege cauza principală sau esența problemei, atunci inevitabil vor apărea derapaje în rezolvarea problemei. Astfel, pentru a rezolva o problemă, este esențial și important să îi determinăm cauza principală și esența. În cazul în care conducătorii și lucrătorii nu au discernământ, nu reușesc să înțeleagă esența problemei și nu pot ajunge la concluzia corectă, trebuie să raporteze prompt problema Celui de mai sus și să caute o soluție de la Cel de mai sus; acest lucru este necesar și nu este o reacție exagerată. Problemele nerezolvate pot duce la consecințe grave și pot avea un impact asupra lucrării bisericii – acest lucru trebuie să fie bine înțeles. Dacă ești plin de neliniște, temându-te mereu că Cel de mai sus ți-ar putea desluși adevărata măsură sau că ți-ar putea modifica datoria sau te-ar putea demite atunci când deslușește că nu ești capabil să faci o lucrare reală și, prin urmare, nu îndrăznești să raportezi problema, asta poate întârzia lucrurile cu ușurință. Dacă întâlnești confuzii pe care nu le poți rezolva singur, însă nu le raportezi Celui de mai sus, când acest lucru provoacă grave consecințe și Cel de mai sus te trage la răspundere, vei avea o mulțime de probleme. Nu este doar vina ta? Când se confruntă cu astfel de confuzii, dacă lucrătorii și conducătorii nu sunt responsabili și se limitează doar la a rosti niște doctrine și a aplica niște regulamente pentru a rezolva problema cu superficialitate, atunci aceasta rămâne nerezolvată și lucrurile rămân așa cum sunt, lucrarea neputând avansa. Este exact ceea ce se întâmplă atunci când confuziile rămân nerezolvate; acest lucru provoacă întârzieri destul de ușor.

Atunci când apar confuzii, unii conducători și lucrători pot simți că a apărut o problemă, în timp ce alți conducători și lucrători sunt incapabili să detecteze problema – cei din ultimul grup au un calibru excesiv de slab și sunt amorțiți și nătângi; nu sunt sensibili la nicio problemă. Indiferent cât de mare este confuzia care apare, ceea ce manifestă ei este amorțeală și prostie; nu țin cont de problemă și încearcă să o ocolească – aceștia sunt conducători falși care nu se angajează în lucrarea reală. Acei conducători și lucrători care au un anumit calibru și capacitate de lucru sunt capabili să realizeze când apar astfel de situații: „Acest lucru reprezintă o problemă. Trebuie să iau notițe cu privire la aceasta. Cel de mai sus nu a menționat niciodată acest tip de problemă înainte și este prima dată când ne confruntăm cu asta, așadar, care sunt, mai exact, principiile pentru gestionarea acestui tip de situație? Cum ar trebui rezolvată această problemă specifică? Se pare că am unele gânduri intuitive, dar acestea sunt neclare și am o oarecare atitudine față de astfel de chestiuni, dar a avea doar o atitudine nu este suficient; este crucial să caut adevărul pentru a rezolva problema. Trebuie să aducem această chestiune în discuție, pentru ca toți să aibă părtășie și să discute împreună.” Dacă tot nu știu cum să procedeze după o rundă de părtășie și discuții, fără un plan precis de practică pentru a rezolva problema, iar confuzia persistă, atunci trebuie să caute o soluție de la Cel de mai sus. În acest moment, este responsabilitatea conducătorilor și a lucrătorilor să noteze punctele de confuzie cu privire la problemă, astfel încât, atunci când va veni momentul, să poată explica în mod clar care este exact problema confuziei și ce anume se caută. Asta este ceea ce ar trebui să facă conducătorii și lucrătorii.

II. Dificultăți

A. Ce sunt dificultățile

În continuare, să ne uităm la termenul „dificultăți”. Dintr-o perspectivă literală, dificultățile sunt mai grave decât confuziile. Așadar, la ce se referă dificultățile, mai exact? Cineva să explice. (Dumnezeule, înțelegerea noastră este că dificultățile reprezintă problemele concrete întâlnite, pe care cineva a încercat deja să le rezolve, dar tot nu le poate rezolva; acestea sunt considerate dificultăți.) (Pentru a adăuga un punct, uneori se pot întâlni probleme foarte dificile care nu au mai fost întâlnite înainte, în privința cărora toată lumea este lipsită de experiență, complet perplexă și lipsită de opinii sau idei – acestea reprezintă un tip de probleme foarte dificile.) Problemele foarte dificile se numesc dificultăți, corect? Cea mai simplă și mai directă explicație a dificultăților este că acestea sunt probleme care chiar există. De exemplu, calibrul unei persoane, abilitățile profesionale, afecțiunile fizice, precum și problemele care țin de mediu și timp și așa mai departe, aceste probleme care chiar există se numesc dificultăți. Cu toate acestea, a opta responsabilitate a conducătorilor și a lucrătorilor despre care avem părtășie acum este că trebuie să raporteze și să caute cu promptitudine cum să remedieze confuziile și dificultățile întâmpinate în lucrare. Aici, dificultățile la care se face referire nu sunt acele probleme definite în sens larg, existente în realitate, ci probleme deosebit de spinoase, care nu pot fi rezolvate, întâmpinate în lucrare. Ce fel de probleme sunt acestea? Sunt chestiuni externe care nu au legătură în mod special cu adevărurile-principii. Cu toate că aceste probleme nu implică adevărurile-principii, ele sunt mai complicate decât problemele generale. În ce fel sunt ele mai complicate? De exemplu, ele implică reglementări legale și guvernamentale, sau se referă la siguranța unor persoane din cadrul bisericii și așa mai departe. Toate acestea sunt dificultăți întâmpinate de conducători și lucrători în lucrarea lor. De exemplu, în ceea ce privește credința în Dumnezeu în străinătate, indiferent de țara în care locuiește cineva, toată lucrarea bisericii și mediul de viață al fraților și surorilor trebuie să respecte reglementările guvernului local și necesită o înțelegere a legilor și politicilor locale. Aceste chestiuni implică interacțiunea cu lumea exterioară și gestionarea treburilor externe; acestea sunt relativ mai complexe în comparație cu problemele interne ale personalului bisericii. În ce constă complexitatea? Nu este la fel de simplu ca a le spune oamenilor din biserică să se supună lui Dumnezeu, să fie ascultători, să practice adevărul, să își facă datoria cu loialitate, să înțeleagă adevărul și să gestioneze problemele conform principiilor – doar a spune aceste lucruri nu va rezolva problemele. În schimb, este nevoie de o înțelegere a fiecărui aspect al legilor, politicilor și reglementărilor țării, precum și al obiceiurilor și practicilor locale, printre altele. Există mulți factori implicați în aceste treburi externe și este ceva obișnuit să apară probleme neașteptate sau probleme care sunt dificil de abordat folosind principiile bisericii, iar apariția acestor probleme constituie dificultăți. De exemplu, pe plan intern, în cadrul bisericii, dacă unii oameni își fac îndatoririle în mod superficial, aceste probleme pot fi rezolvate prin părtășie despre adevăr, prin emondare sau prin oferirea de ajutor și sprijin. Însă, poți să folosești, pe plan extern, aceste principii și metode pentru a rezolva problemele? Poate această abordare să rezolve astfel de probleme? (Nu.) Ce trebuie făcut în acest caz? Trebuie folosite unele metode înțelepte pentru a gestiona și a răspunde la astfel de probleme. În procesul de gestionare a acestor treburi externe, și casa lui Dumnezeu a stabilit unele principii, dar indiferent de modul în care sunt explicate acestea, tot apar frecvent tot felul de dificultăți. Întrucât această lume, această societate și această omenire sunt prea întunecate și prea complicate și din cauza tulburării din partea forțelor malefice ale marelui balaur roșu, atunci când sunt gestionate aceste treburi externe, vor exista unele dificultăți neașteptate și suplimentare. Dacă, atunci când apar aceste dificultăți, vi se oferă doar un principiu simplu care spune: „Doar supuneți-vă rânduielilor lui Dumnezeu; totul este orchestrat de Dumnezeu, ignorați, pur și simplu, problema”, poate acest lucru să rezolve problema? (Nu.) Dacă problema nu poate fi rezolvată, atunci ceea ce se întâmplă este că mediul în care frații și surorile își fac îndatoririle și mediul lor de viață sunt tulburate, hărțuite și deteriorate. Nu cumva acest lucru duce la apariția dificultăților? Ce ar trebui făcut atunci? Poate fi această problemă abordată cu impetuozitate? Evident că nu. Unii spun: „Atunci, putem să o rezolvăm prin mijloace legale?” Multe lucruri nu pot fi rezolvate prin intermediul legii. De exemplu, poate legea să rezolve problemele în locurile în care se amestecă și intervine marele balaur roșu? Legea nu are niciun efect acolo. În multe locuri, puterea umană depășește deseori legea, așa că nu vă așteptați să rezolvați problemele bazându-vă pe lege. Nici folosirea metodelor umane sau a impetuozității pentru a le rezolva nu este potrivită. Ce ar trebui să facă, în asemenea situații, conducătorii și lucrătorii? Pot cei care știu doar cum să debiteze cuvinte și doctrine să rezolve aceste probleme atunci când ele apar? Nu sunt acestea probleme deosebit de spinoase? Crezi că angajarea unui avocat și mersul la tribunal pentru a le rezolva ar funcționa? Înțeleg acei oameni adevărul? În această lume nu există loc pentru raționament; nici măcar judecătorii dintr-o țară legalistă nu acționează întotdeauna în conformitate cu legea, ci, mai degrabă, își ajustează hotărârile în funcție de cine este implicat, lipsindu-le corectitudinea. În această lume, oriunde ar fi, oamenii se bazează pe forță, pe putere, pentru a-și susține discursul. Prin urmare, pe ce ar trebui să ne bazăm noi, cei care credem în Dumnezeu? Ar trebui să tratăm oamenii și să gestionăm chestiunile conform cuvintelor lui Dumnezeu, în conformitate cu adevărul. Însă poate să ne meargă totul fără piedici în lume dacă ne bazăm pe cuvintele lui Dumnezeu și pe adevăr? Nu, nu se poate; acest lucru necesită înțelepciune. Prin urmare, dacă atunci când conducătorii și lucrătorii se confruntă cu astfel de probleme, ei simt că problema este extrem de importantă și se tem că ar putea să o gestioneze necorespunzător și astfel să creeze necazuri casei lui Dumnezeu, provocând efecte sau consecințe nedorite, atunci astfel de probleme reprezintă dificultăți pentru ei. Atunci când se confruntă cu dificultăți pe care nu le pot rezolva, trebuie să le raporteze Celui de mai sus și să caute cu promptitudine metode adecvate pentru a rezolva problemele; asta este ceea ce ar trebui conducătorii și lucrătorii să facă.