Astăzi vom continua părtășia despre responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor și despre diferitele manifestări ale conducătorilor falși. La ultima adunare am avut părtășie despre punctul șase referitor la responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor. Care este tema principală a acestui punct? (Punctul șase este „Promovați și cultivați tot felul de talente calificate, astfel încât toți cei care urmăresc adevărul să poată avea posibilitatea de a se instrui și de a intra în adevărul-realitate cât mai curând posibil”.) Data trecută, în principal, am avut părtășie despre principiile casei lui Dumnezeu cu privire la promovarea și cultivarea oamenilor și despre motivul pentru care casa lui Dumnezeu îi promovează și îi cultivă. De asemenea, am disecat problemele care există în ceea ce îi privește pe conducătorii falși atunci când vine vorba de promovarea și cultivarea diferitelor tipuri de oameni talentați. Prin urmare, care sunt principalele manifestări ale conducătorilor falși în cadrul acestor două puncte? De ce spunem că sunt conducători falși? În principal, există două aspecte. Un aspect este că falșii conducători nu înțeleg principiile pentru promovarea, cultivarea și utilizarea diferitelor tipuri de oameni și nici nu caută aceste principii. Ei nu știu ce aspecte ale calibrului este important ca oamenii să dețină sau ce criterii este important să îndeplinească pentru a fi conducători sau lucrători. În consecință, ei folosesc oamenii fără discernământ, pe baza propriilor noțiuni și închipuiri. O altă problemă gravă este că, după ce îi promovează, îi cultivă și îi folosesc pe acești oameni, nu le urmăresc sau nu le verifică lucrarea și nici nu află cât de bine se descurcă, sau dacă fac lucrare concretă, sau dacă sunt capabili să își îndeplinească responsabilitățile, sau cum este caracterul lor, sau dacă îndatoririle pe care le îndeplinesc acești oameni li se potrivesc și nu acordă atenție dacă oamenii pe care îi promovează, îi cultivă și îi folosesc sunt conform standardului și în conformitate cu principiile – ei nu verifică niciodată aceste lucruri. Conducătorii falși cred că este vorba doar de a promova oameni, de a le rândui lucrarea și nimic mai mult, iar responsabilitățile lor sunt astfel îndeplinite. Acesta este modul în care își fac lucrarea falșii conducători și, totodată, acestea sunt atitudinea și punctul lor de vedere în timp ce lucrează. Prin urmare, pot aceste două manifestări principale ale conducătorilor falși să demonstreze că ei nu își îndeplinesc și nu își pot îndeplini responsabilitățile atunci când vine vorba de promovarea, cultivarea și folosirea oamenilor? (Da.) Conducătorii falși nu verifică lucrarea sau nu observă diferitele tipuri de oameni și cu atât mai puțin devin meticuloși când vine vorba de adevăr și de principii, comparând manifestările și stările diferitelor tipuri de oameni cu adevărurile pe care le înțeleg și cu principiile cerute de casa lui Dumnezeu; de asemenea, ei nu pot discerne dacă umanitatea și punctele forte ale diferitelor tipuri de oameni sunt în acord cu principiile cerute de casa lui Dumnezeu referitoare la folosirea oamenilor. Din aceste motive, ei sunt deosebit de confuzi și neglijenți atunci când vine vorba de promovarea și folosirea oamenilor și de rânduirea lucrării pentru aceștia, și nu fac altceva decât să efectueze lucrurile de formă și să facă o lucrare superficială bazată pe noțiunile și închipuirile lor. În acest caz, dacă li se cere să folosească diferite tipuri de oameni în mod rațional și adecvat, pe baza umanității și a punctelor forte pe care le au aceștia, reușesc falșii conducători să facă acest lucru? (Nu, nu pot.) Pentru moment, să nu ținem seama cum este calibrul falșilor conducători. Luând pur și simplu în considerare atitudinea lor față de lucrare și căile și metodele lor de a face treburile, faptul că nu fac deloc lucrare concretă, ci doar se ocupă de treburile generale și fac puțină lucrare superficială, care îi pune în centrul atenției, faptul că nu îndeplinesc deloc lucrarea de a le oferi oamenilor adevărul și nu știu cum să folosească adevărul pentru a rezolva problemele – toate acestea sunt suficiente pentru a dovedi că falșii conducători nu pot face lucrarea concretă a bisericii. Doar pe baza faptului că falșii conducători nu fac lucrare concretă sau nu se implică profund cu frații și surorile pentru a rezolva problemele reale și, în schimb, își dau aere de superioritate și dau ordine, se poate confirma că sunt incapabili să îndeplinească bine toate aspectele lucrării bisericii pentru a promova și cultiva oameni pentru casa lui Dumnezeu.

Punctul șapte: Alocați și folosiți cu înțelepciune diferite tipuri de oameni, în funcție de umanitatea și punctele lor forte, astfel încât fiecare să fie folosit cât mai bine (Partea întâi)

Folosirea cu înțelepciune a diferitelor tipuri de oameni pe baza umanității lor

Care este înțelegerea voastră cu privire la modul în care trebuie să rânduiți și să folosiți diferitele tipuri de oameni? (Casa lui Dumnezeu are diverse standarde obligatorii pentru diferitele tipuri de oameni care sunt promovați și cultivați, iar oamenii ar trebui promovați și folosiți în conformitate cu principiile și standardele casei lui Dumnezeu pentru promovarea oamenilor. Dacă unii oameni sunt potriviți pentru a fi conducători și lucrători, atunci ar trebui să fie cultivați drept conducători, lucrători și supraveghetori; dacă unii oameni au puncte forte profesionale într-un anumit domeniu, atunci datoria pe care o fac ar trebui să fie rânduită în funcție de acestea, astfel încât să fie alocați și folosiți cu înțelepciune.) Are cineva ceva de adăugat? (Un alt lucru este evaluarea oamenilor în funcție de umanitatea lor. Dacă umanitatea cuiva este relativ bună, dacă iubește adevărul și are capacitate de înțelegere, atunci este un candidat pentru promovare și cultivare. Dacă umanitatea acestuia este medie, dar are puncte forte și poate să facă o datorie în casa lui Dumnezeu și să presteze servicii, atunci și acestui tip de persoană i se poate repartiza o datorie adecvată pe baza punctelor sale forte, astfel încât să fie folosită cât mai bine. Dacă este o persoană cu o umanitate destul de slabă și poate provoca perturbări și tulburări, atunci ar fi mai mare deranjul să o punem să facă o datorie, așadar nu se cade să i se rânduiască o datorie.) Dacă oamenii sunt diferențiați pe baza umanității lor, atunci, atât timp cât nu sunt oameni răi, nu provoacă perturbări sau tulburări și sunt capabili să facă o datorie, ei sunt în acord cu principiile casei lui Dumnezeu referitoare la folosirea oamenilor. Un alt tip care nu poate fi folosit, pe lângă oamenii răi și duhurile rele, sunt cei care au o inteligență inadecvată, adică cei care nu înfăptuiesc nimic, care nu sunt capabili să termine nimic, nu sunt capabili să învețe o profesie ori să se ocupe de treburi generale simple, care nu se descurcă nici măcar să facă muncă fizică – oamenii care au o inteligență și o umanitate inadecvate nu pot fi folosiți. Care sunt oamenii care intră în această categorie a celor care au o inteligență inadecvată? Aceia care nu înțeleg limbajul oamenilor, cărora le lipsește înțelegerea pură, care înțeleg mereu greșit lucrurile, fac erori și dau răspunsuri irelevante la întrebări și care sunt la fel ca idioții sau ca persoanele cu handicap mintal – aceștia sunt, cu toții, oameni care au o inteligență inadecvată. Apoi, există oameni extrem de absurzi, care înțeleg tot felul de lucruri diferit de oamenii normali – aceștia au și ei o problemă de inteligență. Include inteligența inadecvată și incapacitatea de a învăța vreun lucru? (Da, o include.) Prin urmare, incapacitatea de a învăța cum să scrii articole este considerată inteligență inadecvată? (Nu, nu este.) Oamenii de acest fel nu sunt considerați așa. De exemplu, să înveți să cânți și să dansezi, să înveți să folosești un calculator sau să înveți o limbă străină; a fi incapabil să înveți aceste lucruri nu înseamnă a avea o inteligență inadecvată. Prin urmare, incapacitatea de a învăța ce fel de lucruri indică o inteligență inadecvată? De exemplu, unii oameni au câteva cunoștințe, dar sunt incapabili să învețe cum să își organizeze discursul atunci când discută cu alții. Așadar, pot oamenii de acest fel să aibă părtășie despre adevăr, să se roage și să comunice în mod normal cu ceilalți atunci când cred în Dumnezeu? (Nu, nu pot.) Atunci când au o idee în minte sau când se află într-o anumită stare și vor să se destăinuie și să le vorbească oamenilor despre asta și să caute calea către o soluție, se gândesc bine zile întregi și nu știu de unde să înceapă sau cum să se exprime. De îndată ce vorbesc, devin confuzi și vorbesc într-o manieră încâlcită, gurile lor par să refuze să li se supună și gândurile lor sunt împrăștiate. De exemplu, le spui: „Astăzi, vremea este frumoasă și soarele strălucește”, iar ei vor răspunde: „Ieri a plouat și a avut loc un accident de mașină pe acel drum.” Nu sunt pe aceeași lungime de undă cu interlocutorii lor. Are acest tip de persoană o inteligență inadecvată? (Da, are.) De exemplu, dacă are o durere de cap și o întrebi ce e în neregulă, va spune că are un disconfort la inimă. Acest răspuns este irelevant pentru această întrebare, nu-i așa? (Așa este.) Asta înseamnă să fii prea lipsit de inteligență. Există atât de mulți oameni de acest fel. Puteți da un exemplu? (Unii oameni se abat mereu de la subiect atunci când răspund la întrebări; pur și simplu nu pot înțelege ce îi întreabă alți oameni.) Devierea frecventă de la subiect în timp ce vorbești – aceasta este inteligență inadecvată. Apoi, există oameni care nu reușesc să distingă între cei din interior și cei din exterior atunci când vorbesc și, uneori, fără să-și dea seama, se vând pe sine atunci când vorbesc – și aceasta este inteligență inadecvată. De exemplu, unii frați și surori locuiesc împreună cu membri de familie non-credincioși, care îi întreabă: „Ce vă spune dumnezeul vostru să faceți?” Ei răspund: „Dumnezeul în care credem este atât de bun! El ne învață să fim oameni cinstiți, că nu avem voie să mințim pe nimeni și că trebuie să vorbim sincer cu toată lumea.” La prima vedere, pare că dau mărturie despre lucrarea pe care o face Dumnezeu, că Îl slăvesc pe Dumnezeu și că îi fac pe ascultătorii lor să aibă o impresie bună despre credincioși și să aibă încredere în aceștia, dar oare chiar așa stau lucrurile? Ce vor spune non-credincioșii când vor auzi acest lucru? Vor spune: „Din moment ce dumnezeul vostru v-a cerut să fiți oameni cinstiți, spuneți-ne sincer: Câți bani are biserica voastră? Cine dă cele mai multe jertfe? Cine este conducătorul bisericii voastre? Câte locuri de adunare aveți?” Nu-i așa că ai fi luat prin surprindere de acest lucru? Oare nu sunt oamenii de acest fel înguști la minte? De ce le vorbești diavolilor și non-credincioșilor despre a fi o persoană cinstită? În realitate, nu ești neapărat atât de cinstit înaintea lui Dumnezeu. Prin urmare, nu cumva te vinzi singur devenind atât de serios cu non-credincioșii cu privire la acest lucru? Nu cumva îți sapi singur groapa și îți întinzi o capcană? Nu ești un cap pătrat? Atunci când îți deschizi inima sau vorbești sincer cu cineva, trebuie să ții cont cu cine vorbești – dacă este un diavol sau o satană, îi poți spune ce se întâmplă cu adevărat? Prin urmare, atunci când vine vorba de astfel de oameni, este necesar să practici a fi „înțelept ca șerpii și fără pată ca porumbeii” – aceasta este învățătura lui Dumnezeu pentru omenire. Capetele pătrate nu știu să facă acest lucru. Ei știu doar să respecte reglementările și să spună lucruri de tipul: „Noi, credincioșii, suntem foarte cinstiți, nu înșelăm pe nimeni. Uitați-vă la voi, non-credincioșilor, sunteți plini de minciuni, în timp ce noi toți vorbim cinstit.” Iar după ce au vorbit cinstit, oamenii au pârghii pe care să le folosească împotriva lor. Nu cumva nu reușesc să distingă între cei din interior și cei din exterior? Nu cumva au prea puțină minte? Ei înțeleg unele doctrine, dar nu știu cum să le aplice. Strigă niște sloganuri, iar apoi simt că sunt realmente spirituali și cred că înțeleg adevărul și că dețin adevărul-realitate și se dau în spectacol peste tot, dar în cele din urmă, satanele și diavolii profită de acest lucru și îl folosesc împotriva lor. Aceasta este inteligența inadecvată.

Tocmai am vorbit despre mai multe tipuri de oameni care au o inteligență inadecvată. Un tip îl reprezintă aceia care nu înțeleg limbajul omenesc și care nu reușesc să înțeleagă și să priceapă miezul și punctele-cheie ale cuvintelor altor oameni; un alt tip îl reprezintă capetele pătrate, oameni care sunt incapabili să realizeze vreun lucru și care nu pot înțelege principiile sau punctele-cheie oricum ar proceda; un alt tip sunt aceia care au opinii extrem de habotnice și absurde despre orice. Un alt tip sunt aceia care nu pot să învețe vreun lucru și care sunt chiar incapabili să învețe cum să vorbească sau să discute, sau cum să își exprime gândurile și opiniile în mod clar, astfel încât ceilalți să le poată înțelege; deși sunt oarecum alfabetizați, nu pot să-și organizeze discursul în minte sau să comunice clar și nici nu pot să exprime opinii corecte sau să înfăptuiască vreun lucru. Toți aceștia sunt oameni cu o inteligență inadecvată. Indiferent de meseriile sau abilitățile pe care le învață, sunt în mod constant incapabili să înțeleagă principiile și regulile. Chiar dacă, ocazional, se descurcă bine cu o meserie sau o abilitate, acest lucru este din întâmplare; nu știu cum de au făcut bine acel lucru. Nu știu nici de ce se întâmplă ca data viitoare să nu reușească să îl facă bine. Sunt incapabili să învețe ceva sau să devină competenți în privința acelui lucru. Dacă li se cere să învețe un meșteșug sau o abilitate tehnică, indiferent cât timp vor petrece învățând-o, vor pricepe doar teoria. Au ascultat atât de mulți ani predici, dar nu au înțeles adevărul. Dacă li se cere să ia aceste cuvinte și aceste afirmații specifice despre care casa lui Dumnezeu are deseori părtășie și să le transforme într-un principiu și o cale de practică, nu vor fi capabili să facă acest lucru chiar dacă se vor omorî lucrând și indiferent de modul în care sunt învățați. Acest lucru confirmă faptul că acești oameni au o inteligență inadecvată. Când fac un lucru, unii oameni obțin la vârsta de 50 sau 60 de ani exact aceleași rezultate ca la 30 de ani, fără să fi făcut niciun progres. Aceștia nu au învățat cu succes niciun lucru de-a lungul vieții lor. Nu au pierdut timpul degeaba, sunt foarte atenți și depun efort, dar nu au reușit să învețe nimic; acest lucru arată că au o inteligență inadecvată. Pe baza lucrurilor despre care am avut părtășie, sfera a ceea ce este considerat inteligență inadecvată a devenit mai largă, nu-i așa? Voi v-ați considera ca având o inteligență inadecvată? (Da.) Un pic, într-o măsură mai mare sau mai mică. De ce spun asta? Majoritatea oamenilor au ascultat predici timp de cinci ani, dar încă nu înțeleg care este adevărul sau care sunt intențiile lui Dumnezeu; iar unii oameni au ascultat predici timp de 10 ani sau chiar 20 sau 30 de ani și încă nu înțeleg ce este adevărul-realitate și ce sunt cuvintele și doctrinele, gura le este plină de doctrine și le debitează excelent – acest lucru reprezintă o problemă cu inteligența lor. Lăsând deoparte înțelegerea adevărului pentru moment, să spunem doar că oamenii au următoarele manifestări față de unele lucruri exterioare și chestiuni de bun-simț din viața umană: indiferent de câți ani fac un lucru, situația, starea și percepția lor rămân aceleași ca atunci când au început să învețe să facă acel lucru și, indiferent de modul în care sunt îndrumați, învățați sau de felul în care practică, tot nu fac niciun progres. Aceasta este inteligența inadecvată.

Selectarea și folosirea oamenilor în funcție de capacitatea lor de a avea sau nu umanitate este în conformitate cu principiile; prin urmare, spuneți-Mi: ar trebui să-i cultivăm și să-i folosim pe oamenii care au o umanitate slabă, o inteligență inadecvată sau lucrarea duhurilor rele? Acest lucru nu ar funcționa sub nicio formă! În afară de aceste câteva tipuri de oameni care nu se conformează principiilor casei lui Dumnezeu referitoare la folosirea oamenilor, majoritatea celorlalți oameni pot fi folosiți cu înțelepciune, pe baza umanității lor. Aceia care au o umanitate medie, care nu poate fi numită nici rea, nici bună, pot fi doar membri obișnuiți ai echipei. În privința celor care au o umanitate destul de bună, care sunt destul de raționali și au conștiință, care iubesc lucrurile pozitive, care sunt deosebit de integri, au simțul dreptății și sunt capabili să apere interesele casei lui Dumnezeu, se poate pune accentul pe cultivarea și folosirea lor. În ceea ce privește cultivarea și folosirea lor drept conducători sau lideri de echipă ori pentru a face anumite lucrări importante, acest lucru depinde de calibrul și punctele lor forte. Acest lucru înseamnă a cântări modul de folosire a diferitelor tipuri de oameni în funcție de umanitatea lor.

Folosirea cu înțelepciune a diferitelor tipuri de oameni în funcție de punctele lor forte

În continuare, să vorbim despre cum să folosim diferite tipuri de oameni în funcție de punctele lor forte. Pe lângă calibru, unii oameni au și anumite abilități profesionale la care excelează. Ce se înțelege prin sintagma „puncte forte”? (A avea o abilitate într-un domeniu specializat, cum ar fi capacitatea de a compune muzică, de a cânta la un instrument muzical sau de a picta.) A înțelege teoria muzicii, arta, dar și dansul și scrisul – toate acestea sunt puncte forte. Actoria și regia sunt puncte forte legate de producția de filme, traducerea este un punct forte lingvistic, iar producția video și efectele speciale sunt, de asemenea, puncte forte în domenii specifice. Când vorbim despre puncte forte, ne referim la competențe profesionale care au legătură cu lucrarea principală a bisericii. Unii oameni au deja un nivel de bază al competențelor, iar alții studiază aceste lucruri după ce vin în casa lui Dumnezeu. Dacă o persoană are competențe de bază, dar umanitatea sa nu este conform standardelor și face parte dintre aceia care au o inteligență inadecvată, este o persoană rea sau un duh rău, atunci nu poate fi folosită. Dacă umanitatea persoanei este conform standardelor și aceasta are un punct forte de care casa lui Dumnezeu are nevoie, atunci ea poate fi promovată, cultivată și folosită, repartizată într-o echipă care se potrivește cu punctele sale forte sau care este legată de competențele profesionale pe care le deține, și pusă imediat să lucreze. Unii oameni nu au încă un punct forte în sfera profesională, dar sunt dispuși să învețe și prind foarte repede. Dacă umanitatea lor este conform standardelor, atunci casa lui Dumnezeu îi poate cultiva și le poate crea condițiile necesare pentru a învăța, iar astfel de oameni pot fi, și ei, folosiți. Pe scurt, atribuirea îndatoririlor se bazează pe calibrul și punctele forte ale oamenilor și, pe cât posibil, ar trebui rânduit ca oamenii cu puncte forte diferite să lucreze în propriul lor domeniu de expertiză, astfel încât să-și poată folosi aceste puncte forte. În cazul în care casa lui Dumnezeu nu mai are nevoie de punctele lor forte, aceștia pot fi repartizați să facă orice sunt capabili să facă, pe baza calibrului și umanității lor; asta se numește folosirea cu înțelepciune a oamenilor. În cazul în care casa lui Dumnezeu are încă nevoie de punctele lor forte, ar trebui să li se permită să continue să își facă datoria în acest domeniu și nu pot fi transferați în mod arbitrar, cu excepția cazului în care există prea mulți oameni care lucrează în această profesie, caz în care numărul de oameni ar trebui redus în funcție de situație prin redistribuirea altor îndatoriri celor care sunt mai puțin competenți în profesia lor; aceasta este folosirea cu înțelepciune a oamenilor.

Există un anumit tip de oameni care nu au nicio aptitudine specială – se pricep întrucâtva să scrie articole, pot cânta și pot învăța cum să facă orice, dar nu sunt cei mai buni la aceste lucruri. La ce se pricep cel mai bine? Au un pic de calibru, sunt relativ înzestrați cu un simț al dreptății și au ochiul un pic format pentru a-i judeca și a-i folosi pe oameni. În afară de asta, ei dețin în special aptitudini organizatorice. Dacă dai unei astfel de persoane o sarcină sau o treabă, ea îi poate organiza pe oameni pentru a o îndeplini. În același timp, are capacitate de lucru; cu alte cuvinte, dacă îi dai o sarcină, are capacitatea de a o face bine și de a o finaliza. Are în minte un plan structurat pe etape. Știe cum să folosească oamenii, cum să aloce timpul și pe cine să folosească pentru această sarcină. Dacă apare o problemă, știe cum să discute soluția cu toată lumea. Știe cum să echilibreze și să rezolve toate aceste lucruri. O astfel de persoană nu are doar capacitate de lucru, ci și vorbește relativ bine. Cuvintele sale sunt clare și ordonate și nu îi derutează pe oameni. Atunci când repartizează lucrarea, toată lumea înțelege clar și fiecare persoană știe ce ar trebui să facă; nimeni nu stă degeaba și nu există neglijențe în lucrare. Explicația acestei persoane cu privire la detaliile lucrării este, de asemenea, relativ clară și ordonată, iar pentru problemele deosebit de complicate, oferă analize, părtășie și enumeră detaliile, astfel încât toată lumea să înțeleagă problemele, să știe cum să facă lucrarea și să știe cum să procedeze. Dincolo de aceasta, ea poate, totodată, să aibă părtășie cu privire la ce moduri de acțiune pot fi defectuoase, ce metode de lucru vor avea un impact asupra eficienței, la ce ar trebui să fie atenți oamenii pe parcursul lucrării lor și așa mai departe. Cu alte cuvinte, ea gândește mai mult decât alții înainte de a începe să lucreze – gândește mai detaliat, mai realist și mai cuprinzător decât alții. Pe de o parte, are creier, iar pe de altă parte, este elocventă. A avea creier înseamnă că face lucrurile într-un mod organizat, pe etape și conform unui plan, și cu mare claritate. A fi elocvent înseamnă că poate folosi limbajul pentru a exprima, în mod clar și inteligibil, gândurile, planurile și calculele din mintea sa și că știe să vorbească simplu și concis, astfel încât ascultătorii săi să nu fie confuzi. Se exprimă printr-un limbaj deosebit de clar, precis, veridic și adecvat. Asta înseamnă să fii elocvent. Astfel de oameni sunt elocvenți, au capacitate de lucru, abilități organizatorice și, pe deasupra, au simțul responsabilității și au, într-o oarecare măsură, simțul dreptății. Aceștia nu sunt persoane care caută să facă pe plac altora sau pacificatori. Atunci când văd oameni răi, care provoacă perturbări și tulburări în lucrarea bisericii, sau capete pătrate și oameni de nimic care nu se ocupă de treburile lor și acționează într-o manieră alunecoasă, se înfurie, se simt nemulțumiți și pot rezolva și gestiona prompt aceste probleme și pot proteja lucrarea și interesele casei lui Dumnezeu. A avea un simț al responsabilității și un simț al dreptății – nu sunt aceste manifestări caracteristicile proeminente ale umanității acestui tip de persoană? (Ba da.) Este posibil ca astfel de oameni să nu fie buni la socializare sau să nu aibă nicio abilitate profesională excelentă, dar dacă au caracteristicile pe care tocmai le-am descris, pot fi cultivați drept conducători și lucrători. Aceste caracteristici sunt, totodată, punctele lor forte, adică sunt elocvenți, au capacitate de lucru, abilități organizatorice și au, într-o oarecare măsură, un simț al dreptății. A avea un simț al dreptății este crucial. Au oamenii răi și antihriștii un simț al dreptății? (Nu, nu au.) Antihriștii au o natură ticăloasă; este imposibil ca ei să aibă simțul dreptății. Un alt lucru crucial este faptul că acest tip de persoană are înțelegere spirituală și capacitatea de a înțelege adevărul; acest lucru are de-a face cu calibrul ei. Punctele forte ale acestui tip de persoană se referă la acele caracteristici și talente ale umanității pe care le-am menționat adineauri, plus cele trei standarde de a avea capacitatea de a înțelege adevărul, de a purta o povară pentru biserică și de a avea capacitate de lucru. Astfel de oameni pot fi cultivați drept conducători; nu există nicio problemă în acest sens. Pe lângă a avea creier și calibru, un conducător trebuie să aibă capacitatea de a înțelege adevărul, să aibă abilități organizatorice și capacitate de lucru în slujba sa, precum și elocvență. Unii oameni au un calibru foarte bun, au înțelegere spirituală, dar când vine momentul să aibă părtășie la adunări, fac un dezastru total din ceea ce încearcă să spună, le lipsește complet capacitatea de a-și organiza discursul, iar ceea ce spun este complet lipsit de logică. Pot fi astfel de oameni cultivați drept conducători? (Nu, nu pot.) Unii oameni abia reușesc să vorbească cu un număr foarte mic de persoane; pot să aibă părtășie despre unele stări, opinii și înțelegerea adevărului și îi pot susține, aproviziona și ajuta pe alții, dar în preajma unui număr mai mare de oameni nu îndrăznesc să vorbească, se simt speriați și chiar se pot emoționa până la lacrimi. Pot fi oamenii de acest fel cultivați? Dacă deține umanitatea, punctele forte și capacitatea de înțelegere necesare pentru a fi conducător, tipul de persoană care are o umanitate destul de slabă și fricoasă și care este predispusă la trac poate fi cultivată pentru a deveni lider de echipă sau conducător de biserică. Dar mai întâi cultivați-o și instruiți-o; după ce experimentează pentru o perioadă de timp, va dobândi înțelegere și, astfel, va deveni puțin mai curajoasă și nu îi va mai fi frică să vorbească sau nu va mai avea trac. Pe scurt, atunci când vine vorba de aceia care au caracteristicile și punctele forte ale umanității despre care tocmai am avut părtășie, ei pot fi cultivați pentru a deveni conducători, atâta vreme cât umanitatea lor este conform standardului. Așa cum am spus data trecută, pentru ca cineva să fie cultivat drept conducător, nu este neapărat necesar să înțeleagă toate adevărurile, să fie capabil să I se supună lui Dumnezeu, să aibă o inimă cu frică de Dumnezeu și așa mai departe. Nu este absolut necesar să îndeplinească aceste criterii. Dacă cineva are un anumit calibru, are înțelegere spirituală și este capabil să accepte adevărul, atunci poate fi promovat și cultivat. Nu este aceasta folosirea cu înțelepciune a oamenilor? (Ba da.) Cel mai important criteriu este dacă umanitatea cuiva este sau nu conform standardului.

După ce au ascultat ceea ce am spus, unii oameni consideră că îndeplinesc deja criteriile pentru a fi conducători și că ar trebui să fie promovați. Aceasta reprezintă o înțelegere greșită din partea lor, nu-i așa? Este o chestiune atât de simplă să fii conducător? Ei gândesc: „Sunt foarte metodic, am abilități organizatorice și sunt elocvent, în sensul că pot explica clar chiar și cele mai complexe chestiuni, prin urmare, de ce nu mă promovează casa lui Dumnezeu? De ce nu mă aleg frații și surorile drept conducător? Cum se face că nici conducătorii cu vechime nu reușesc să observe că sunt talentat?” Nu îți face griji! Dacă într-adevăr îndeplinești criteriile pentru a fi conducător sau lucrător, atunci, mai devreme sau mai târziu, vei fi promovat și ți se va permite să te instruiești. Ceea ce contează acum este că trebuie să te instruiești foarte mult în practicarea adevărului și gestionarea treburilor conform principiilor, să iei inițiativa să îi ajuți pe ceilalți și să rezolvi probleme reale pentru aleșii lui Dumnezeu. Când aleșii lui Dumnezeu vor vedea că ai un calibru bun și că poți rezolva probleme reale, te vor recomanda și te vor alege. Dacă nu iei inițiativa de a face puțină lucrare concretă și aștepți ziua în care vei fi brusc ales drept conducător sau promovat ca excepție de Cel de mai sus, acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Trebuie să faci puțină lucrare concretă, astfel încât toată lumea să o poată vedea; odată ce toți ți-au văzut cu ochii lor punctele forte și consideră că ești cineva care ar trebui promovat, cultivat și folosit, te vor recomanda și te vor alege în mod firesc. Dacă simți chiar acum că ești potrivit pentru a fi conducător, dar nimeni nu te-a ales, iar casa lui Dumnezeu nu te-a promovat, de ce se întâmplă acest lucru? Un lucru este sigur: nu ești încă recunoscut în ochii fraților și surorilor. Poate că este vorba de umanitatea ta, poate că este vorba de ceea ce urmărești sau de punctele tale forte sau de calibrul tău. Dacă frații și surorile nu recunosc sau nu aprobă unul dintre aceste aspecte, nu te vor alege sau nu te vor recomanda. Prin urmare, trebuie să continui să muncești din greu, să urmărești și să te instruiești, iar atunci când vei înțelege realmente adevărul și vei putea gestiona problemele în conformitate cu principiile, oamenii te vor recomanda și te vor alege în mod firesc; atunci când condițiile sunt potrivite, lucrurile își urmează cursul firesc. Nu este nevoie să aștepți în mod constant cu nerăbdare să fii conducător sau să te gândești tot timpul la asta; aceasta este o dorință extravagantă. Ar trebui să ai o inimă obișnuită, să fii o persoană care urmărește adevărul, să ții cont de intențiile lui Dumnezeu și să înveți să fii supus și răbdător. Nu poți urmări orbește să fii conducător; aceasta este o ambiție și nu reprezintă calea cea dreaptă. Nu ar trebui să ai în permanență această ambiție și dorință. Chiar dacă ai într-adevăr calibru, trebuie să aștepți să intri în adevărul-realitate înainte de a te putea ridica la înălțimea sarcinii de a sluji drept conducător sau lucrător. Dacă nu înțelegi adevărul și nu știi cum să practici adevărul, atunci, chiar dacă ești ales pentru a fi conducător sau lucrător, nu vei fi capabil să faci nicio lucrare concretă și va trebui să fii demis și eliminat, lucru care se întâmplă deseori. Dacă tu crezi că ești potrivit să fii conducător, că ai talent, calibru și umanitate pentru conducere, însă casa lui Dumnezeu nu te-a promovat, iar frații și surorile nu te-au ales, cum ar trebui să tratezi problema? Există aici o cale de practică pe care poți să o urmezi. Trebuie să te cunoști amănunțit. Uită-te să vezi dacă ceea ce este esențial este că ai o problemă cu umanitatea ta sau că revelația vreunui aspect al firii tale corupte îi dezgustă pe oameni; sau dacă este faptul că nu ai adevărul-realitate și nu ești convingător pentru alții sau că îndeplinirea datoriei tale nu este conform standardelor. Trebuie să reflectezi la toate aceste lucruri și să vezi unde exact lași de dorit. După ce ai reflectat un timp și ai aflat unde este problema ta, trebuie să cauți prompt adevărul ca să o rezolvi și să intri în adevărul-realitate și să te străduiești să obții o schimbare și să te maturizezi, astfel încât atunci când cei din jur o vor vedea, să spună: „Zilele acestea a fost mult mai bun decât înainte. Lucrează în mod stabil și-și ia profesia în serios și se concentrează în special la adevărurile-principii. Nu face lucrurile impetuos sau superficial și este mai conștiincios și mai responsabil cu lucrarea sa. Obișnuia să-i placă să se dea mare din când în când și să se mândrească în mod constant, însă acum este mult mai discret și nu mai este poruncitor. Chiar dacă este capabil să facă puține lucruri, nu se fălește cu asta, iar când termină ceva, reflectă în mod repetat asupra acelui lucru, de teamă să nu facă ceva greșit. Acționează cu mult mai multă precauție decât înainte și cu o inimă cu frică de Dumnezeu – și, mai ales, poate să aibă părtășie despre adevăr pentru a rezolva câteva probleme. Într-adevăr, s-a maturizat.” Cei din jurul tău care au interacționat cu tine o perioadă vor descoperi că te-ai schimbat și maturizat în mod evident; în viața ta omenească, în conduita proprie și în tratarea aspectelor, precum și în atitudinea față de lucrarea ta și, deopotrivă, în modul în care tratezi adevărurile-principii, depui mai mult efort decât înainte și ești riguros în discursul și faptele tale. Frații și surorile văd toate acestea și le pun la inimă. Probabil atunci vei putea candida la următoarele alegeri și vei avea o speranță de a fi ales conducător. Dacă poți face cu adevărat vreo datorie importantă, vei câștiga binecuvântarea lui Dumnezeu. Dacă chiar ai o povară, ai un astfel de simț al responsabilității și-ți dorești să duci o povară, atunci grăbește-te și instruiește-te. Concentrează-te la practicarea adevărului și ajunge să acționezi principial. Odată ce vei avea experiență de viață și vei putea scrie articole de mărturie, te vei fi maturizat cu adevărat. Și dacă poți să fii martor pentru Dumnezeu, atunci cu siguranță poți câștiga lucrarea Duhului Sfânt. Dacă Duhul Sfânt lucrează asupra ta, înseamnă că Dumnezeu te favorizează și, cu Duhul Sfânt care te călăuzește, șansa ta va apărea în curând. Acum s-ar putea să ai o povară, dar statura ta este insuficientă și experiența de viață, prea superficială, așadar, chiar dacă ai deveni conducător, ai fi predispus să te prăbușești. Trebuie să urmărești intrarea în viață, să-ți înlături mai întâi dorințele extravagante, să fii de bunăvoie un adept și să ajungi să te supui lui Dumnezeu cu adevărat, fără cuvinte de nemulțumire față de orice orchestrează sau rânduiește El. Când vei avea această statură, va veni și oportunitatea ta. Este un lucru bun că-ți dorești să preiei o sarcină grea, că ai această povară. Arată că ai o inimă proactivă care caută să progreseze și că vrei să fii atent la intențiile lui Dumnezeu și să respecți voia Lui. Aceasta nu este o ambiție, ci o adevărată povară; este responsabilitatea celor care urmăresc adevărul și obiectul căutării lor. Nu ai motive egoiste și nu-ți urmărești interesele, dar să fii martor pentru Dumnezeu și să-L mulțumești – acestea sunt lucrurile cele mai binecuvântate de Dumnezeu și El va face aranjamentele potrivite pentru tine. Pentru moment, preocupă-te doar să urmărești intrarea în viață, îndeplinește-ți mai întâi datoria în mod corespunzător, iar apoi scrie câteva articole cu mărturii bazate pe experiență pentru a aduce mărturie lui Dumnezeu. Dacă mărturiile tale sunt adevărate și practice, oamenii care le citesc te vor admira și te vor plăcea și vor fi dispuși să relaționeze cu tine și să te recomande, și astfel va apărea oportunitatea ta. Prin urmare, trebuie neapărat să te echipezi cu adevărul înainte ca oportunitatea să apară. Mai întâi să ai experiență practică, iar apoi, în mod firesc, vei avea o mărturie adevărată; rezultatele datoriei tale vor fi din ce în ce mai bune, moment în care nu te vei mai putea ascunde nici dacă ai vrea, iar frații și surorile din jurul tău te vor recomanda. Acest lucru se datorează faptului că oamenii care au adevărul-realitate nu sunt necesari numai pentru casa lui Dumnezeu, ci și pentru aleșii lui Dumnezeu; tuturor le place să relaționeze cu oameni care au adevărul-realitate și tuturor le place să se asocieze cu prieteni care dețin adevărul-realitate. Dacă experimentezi până la acest nivel și toată lumea vede că ai mărturie adevărată și recunoaște că deții adevărul-realitate, nu vei putea evita să devii conducător nici dacă ai vrea, iar frații și surorile vor insista să te aleagă. Nu așa stau lucrurile? Când fiul risipitor revine și se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu este mulțumit, fericit și mângâiat în inima Sa. Ca persoană cu adevărul-realitate, cum s-ar putea să nu fii folosit de Dumnezeu? Acest lucru ar fi imposibil. Intenția lui Dumnezeu este să câștige mai mulți oameni care pot să fie martori pentru El; este să-i desăvârșească pe toți cei care Îl iubesc și să facă un grup complet de oameni care sunt în asentiment cu El cât mai curând posibil. Prin urmare, în casa lui Dumnezeu, toți cei care urmăresc adevărul au perspective mărețe, iar perspectivele celor care Îl iubesc sincer pe Dumnezeu sunt nelimitate. Toată lumea ar trebui să înțeleagă voia lui Dumnezeu. Este într-adevăr un lucru pozitiv să ai această povară și este ceva ce ar trebui să aibă cei cu conștiință și rațiune, dar nu toată lumea va putea neapărat să-și asume o sarcină grea. De unde vine această discrepanță? Oricare ar fi punctele forte sau capacitățile tale și oricât de mare ar fi coeficientul tău de inteligență, cruciale sunt căutarea ta și calea pe care mergi. Dacă umanitatea ta este conform standardelor și ai un anumit calibru, dar nu ești o persoană care urmărește adevărul și ai doar o umanitate bună și un anumit simț al poverii, poți să faci bine lucrarea de conducere a bisericii? Garantezi că poți rezolva problemele folosind adevărul? Dacă nu poți garanta acest lucru, atunci încă ești incompetent în lucrarea ta. Chiar dacă ai fi ales sau desemnat să fii conducător, tot ai fi incapabil să-ți faci lucrarea, deci la ce ar servi acest lucru? Deși ți-ar satisface vanitatea, le-ar dăuna fraților și surorilor și ar întârzia lucrarea bisericii. Dacă îndeplinești criteriile pentru a fi conducător sau lucrător, ești o persoană care urmărește adevărul și ai, totodată, câteva mărturii bazate pe experiență, atunci cu siguranță vei putea face o treabă bună în lucrarea de conducere, fiindcă ai mărturii bazate pe experiență, ești o persoană care înțelege adevărul și poți purta povara grea de a fi conducător de biserică. Faptul că umanitatea ta este conform standardelor și că ai, totodată, anumite puncte forte reprezintă doar criterii de bază pentru a fi promovat, cultivat și folosit de casa lui Dumnezeu, dar a face o treabă bună în lucrarea de conducere depinde de măsura în care ai experiență reală și adevărul-realitate – asta este ceea ce contează cel mai mult. Unii oameni sunt corecți și urmăresc adevărul, dar cred doar de trei până la cinci ani și nu au experiență practică. Pot astfel de oameni să facă bine lucrarea de conducere a bisericii? Mă tem că nu vor fi competenți în această lucrare. Ce le lipsește? Le lipsește experiența practică și nu au ajuns încă să înțeleagă adevărul. Chiar dacă pot rosti multe cuvinte și doctrine, rezolvarea problemelor folosind adevărul încă îi depășește. Prin urmare, încă nu sunt competenți în lucrarea de conducere și trebuie să continue să se instruiască pentru a ajunge la înțelegerea adevărului și la intrarea în adevărul-realitate. Să luăm, de exemplu, o persoană a cărei umanitate este conform standardelor și care este destul de onestă, care minte și înșală rareori și care își face datoria fără a provoca perturbări sau tulburări, dar care este slabă la căutarea adevărului; poate fi o astfel de persoană cultivată pentru a fi conducător sau lucrător? Acest lucru ar fi foarte dificil. O persoană care îndeplinește criteriile pentru a fi promovată, cultivată și folosită, dar care nu urmărește adevărul, ar fi capabilă să devină o persoană care urmărește adevărul dacă ar fi promovată pentru a fi conducător sau lucrător? Ar fi capabilă să înceapă să urmărească adevărul? După ce ar lucra drept conducător sau lucrător pentru o perioadă de timp, ar fi capabilă să intre în adevărul-realitate? Acest lucru ar fi imposibil. Indiferent de criteriile pe care le îndeplinește o persoană, atât timp cât nu este cineva care urmărește adevărul, ea nu poate fi aleasă sau promovată drept conducător sau lucrător. Dacă o persoană are o umanitate și un calibru care sunt conform standardelor și este, totodată, capabilă să accepte adevărul și să se schimbe întrucâtva, atunci ea poate fi promovată, cultivată și folosită și, ca rezultat, va avea apoi ocazia să se instruiască, să intre în adevărul-realitate și să pășească pe calea spre mântuire și desăvârșire. Prin urmare, indiferent pe cine promovează casa lui Dumnezeu pentru a fi conducător, lucrător sau supraveghetor, scopul nu este de a-ți satisface dorințele și ambițiile personale, nici de a-ți împlini aspirațiile, ci de a-ți da posibilitatea să pășești pe calea mântuirii și să devii o persoană desăvârșită.

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.