Majoritatea conducătorilor falși sunt de calibru slab. Deși par să fie elocvenți, nu au deloc abilitatea de a pricepe adevărul, în așa măsură încât nu au o înțelegere spirituală. Ochii și mintea le sunt oarbe, nu pot să deslușească nicio chestiune și nu înțeleg deloc adevărul, ceea ce reprezintă, în sine, o problemă foarte periculoasă. Au o altă problemă, și mai serioasă, și anume aceea că, atunci când au înțeles și stăpânit câteva cuvinte și doctrine și pot trâmbița câteva sloganuri, cred că dețin adevărul-realitate. Așadar, orice lucrare ar face și pe oricine ar alege să folosească, ei nu caută adevărurile-principii, nu au părtășie cu ceilalți și, cu atât mai puțin, nu aderă la rânduielile lucrării și la principiile casei lui Dumnezeu. Sunt atât de încrezători, cred mereu că ideile lor sunt corecte și fac orice doresc. Drept urmare, când întâmpină o dificultate sau o împrejurare excepțională, nu știu cum să procedeze. Mai mult decât atât, cred adesea în mod eronat că știu cum să facă lucrarea bisericii să funcționeze și să se dezvolte, întrucât lucrează de mulți ani în casa lui Dumnezeu și au suficientă experiență în a sluji drept conducători acolo. Ei par să fi înțeles aceste lucruri, dar, de fapt, nu știu absolut deloc cum să facă nicio lucrare. Ei fac lucrarea bisericii după bunul plac, urmându-și propriile noțiuni și închipuiri, propria experiență și propriile rutine și regulamente. Acest lucru creează dezordine și haos în diversele elemente ale lucrării bisericii și îi împiedică să producă vreun rezultat real. Dacă există câțiva oameni într-o echipă care înțeleg adevărul și pot face puțină lucrare reală, aceștia pot menține starea de normalitate în lucrarea echipei respective. Acest lucru însă nu are nimic de-a face cu falsul lor conducător. Motivul pentru care lucrarea ar putea fi făcută bine este că în echipă există câțiva oameni buni care pot face puțină lucrare reală și pot menține cursul lucrării; nu înseamnă că falsul lor conducător a făcut lucrare reală. Niciun element al lucrării nu poate fi făcut fără să existe la conducere câțiva oameni buni ca aceștia. Conducătorii falși sunt pur și simplu incapabili să își facă treaba și nu au absolut niciun rol. De ce ar crea conducătorii falși dezordine în lucrarea bisericii? Primul motiv este că falșii conducători nu înțeleg adevărul, nu pot avea părtășie despre adevăr pentru a rezolva problemele și nu caută cum să rezolve problemele, ceea ce duce la acumularea problemelor și la oprirea lucrării bisericii. Al doilea este că falșii conducători sunt orbi și nu pot identifica persoanele talentate. Ei nu pot să ajusteze în mod corespunzător personalul însărcinat cu supravegherea, rezultatul fiind că unele lucrări nu au pe nimeni potrivit care să le conducă, făcându-le să se oprească. Al treilea este că falșii conducători acționează prea mult ca niște oficialități. Ei nu supraveghează sau nu dirijează lucrarea și, acolo unde există o verigă slabă în lucrare, nu participă anticipativ și nu oferă îndrumări privind aspectele specifice ale lucrării. Să spunem, de exemplu, că, într-un anumit element al lucrării, mai mulți oameni care îndeplinesc lucrarea sunt credincioși noi, fără o bază solidă, nu înțeleg adevărul, nu sunt prea familiarizați cu domeniul lucrării și nu i-au înțeles prea bine principiile. Un conducător fals, orb fiind, nu poate vedea aceste probleme. El crede că totul este în regulă, atât timp cât cineva face lucrarea; nu contează dacă e făcută bine sau rău. Nu știe că, oriunde există o verigă slabă în lucrarea bisericii, ar trebui să o monitorizeze, să facă inspecții și să ofere indicații, că ar trebui să participe personal la rezolvarea problemelor și să-i sprijine pe cei care își îndeplinesc îndatoririle până când înțeleg adevărul, până când pot acționa conform principiilor și pot intra pe drumul cel bun. Numai ajunși în acest punct nu trebuie să-și mai facă atâtea griji. Conducătorii falși nu lucrează în acest fel. Când văd că există cineva pentru a face lucrarea, nu se mai gândesc la ea. Nu adresează întrebări, indiferent de cum decurge lucrarea. Acolo unde există o verigă slabă în lucrare sau un supraveghetor care are un calibru slab, ei nu oferă personal îndrumare cu privire la lucrare și nu participă ei înșiși la lucrare. Iar atunci când un supraveghetor este capabil să-și asume sarcina, conducătorii falși verifică și mai puțin lucrurile sau oferă indicații personal; doar se relaxează și, chiar dacă o persoană raportează o problemă, nici nu întreabă despre aceasta – consideră că nu este nevoie. Conducătorii falși nu fac nimic din această lucrare specifică. Pe scurt, conducătorii falși sunt degenerați care nu fac nicio fărâmă de lucrare reală. Ei cred că, pentru orice lucrare, atât timp cât cineva se ocupă de ea și toată echipa este implicată pentru a și-o asuma, totul este finalizat. Ei cred că tot ce trebuie să facă este să organizeze din când în când o adunare și să se intereseze dacă apare o problemă. În timp ce lucrează în acest fel, conducătorii falși continuă să creadă că fac o treabă bună și sunt destul de mulțumiți de ei înșiși. Ei își spun: „Nu există nicio problemă cu niciunul dintre elementele lucrării. Întregul personal este rânduit cu desăvârșire și supraveghetorii sunt la locurile lor. Sunt atât de bun la lucrarea asta, atât de talentat!” Nu e o nerușinare? Și ochii și mintea le sunt atât de oarbe încât nu pot vedea nicio sarcină de făcut și nu pot descoperi nicio problemă. În unele locuri, lucrarea s-a oprit și, totuși, iată-i, mulțumiți, spunându-și: „Frații și surorile sunt cu toții tineri, sunt cu toții sânge proaspăt. Își abordează îndatoririle ca niște dinamuri umane; cu siguranță că pot să facă bine lucrarea.” De fapt, acești tineri sunt începători, fără să înțeleagă nicio competență profesională. Ei trebuie să învețe din mers. Este corect să spunem că nu știu cum să îndeplinească nicio lucrare deocamdată: unii s-ar putea să înțeleagă câte ceva, dar nu sunt experți, nu pricep principiile și, când au îndeplinit o sarcină, aceasta necesită o corectare repetată sau chiar o refacere frecventă. Există, de asemenea, câțiva tineri care nu sunt instruiți și nu au experimentat emondarea. Sunt extrem de mârșavi, indolenți și lacomi după confort; nu acceptă nici măcar un pic din adevăr și, când suferă puțin, bombănesc neîncetat. Cei mai mulți dintre ei sunt degenerați superficiali, care râvnesc la confort. Cu aceste tipuri de tineri trebuie neapărat să ai deseori părtășie despre adevăr și, cu atât mai mult, trebuie să-i emondezi. Acești tineri trebuie să aibă pe cineva care să se ocupe de ei și să-i supravegheze. Trebuie să fie prezent un conducător sau un lucrător care să-și asume personal responsabilitatea pentru lucrarea lor și să ofere personal supraveghere și indicații. Numai atunci lucrarea lor ar putea da un pic de roade. În cazul în care conducătorul sau lucrătorul părăsește locul lucrării și nu se ocupă sau nu se interesează de ea, acești oameni vor cădea pradă haosului, iar îndeplinirea datoriei de către aceștia nu va da niciun rezultat. Cu toate acestea, conducătorii falși nu au nicio perspectivă asupra acestui lucru. Ei îi văd pe toți ca pe frați și surori, ca pe oameni ascultători și supuși, așa că au mare încredere în ei, le atribuie sarcini și apoi nu le mai dau nicio atenție – aceasta este cea mai bună dovadă a orbirii ochilor și minții conducătorilor falși. Conducătorii falși nu înțeleg adevărul deloc, nu pot vedea chestiunile clar și sunt incapabili să descopere orice problemă, însă consideră că se descurcă foarte bine. Oare la ce se gândesc toată ziua? Se gândesc cum să se comporte ca niște oficialități și să se bucure de beneficiile statutului. Conducătorii falși, la fel ca oamenii nepăsători, nu acordă nici cea mai mică atenție intențiilor lui Dumnezeu. Ei nu fac nicio lucrare reală, totuși așteaptă laude și promovări din partea casei lui Dumnezeu. Într-adevăr, n-au pic de rușine!

Conducătorii falși sunt complet inutili în a-și îndeplini sarcinile și nu există nimic lăudabil la ei. Nu reușesc să înțeleagă principiile privind lucrurile în ansamblu, cu atât mai puțin cele legate de lucrarea detaliată specifică. De exemplu, unii oameni au abilități profesionale solide, dar o umanitate extrem de slabă, în timp ce alții nu au probleme în ceea ce privește umanitatea lor, dar au un calibru slab și abilități profesionale slabe. Când vine vorba de modul în care acești oameni ar trebui să fie folosiți și distribuiți într-un mod rațional, conducătorii falși știu și mai puțin despre aceste chestiuni mai specifice și mai detaliate. Astfel, ori de câte ori sunt întrebați dacă au găsit pe cineva de calibru destul de bun care poate fi cultivat, conducătorii falși spun că nu au găsit încă pe nimeni. Sunt atât de orbi – cum ar putea ei să găsească pe cineva? Dacă îi întrebi cum este sora cutare, îți vor spune că râvnește la confortul trupesc; întreabă-i cum este fratele cutare și îți vor spune că este deseori negativ; întreabă-i cum este altcineva și îți vor spune că acea persoană crede de puțin timp în Dumnezeu și îi lipsește o bază. În ochii lor, nimeni nu se ridică la înălțimea standardului. Ei se uită doar la defectele, neajunsurile și fărădelegile altor oameni; nu sunt capabili să vadă dacă o persoană se conformează principiilor casei lui Dumnezeu pentru promovare și cultivare sau dacă este un candidat bun pentru promovare și cultivare. Ei nu pot spune cine este cu adevărat potrivit pentru promovare și cultivare, dar îi promovează cu mare entuziasm și rapiditate pe cei care nu îndeplinesc cerințele și principiile casei lui Dumnezeu. Ei promovează toate femeile bogate, bărbații înstăriți și fiii și fiicele familiilor bogate din biserică, precum și pe cei care au fost oficialități în lume, pe cei care sunt elocvenți și pe cei care știu cum să trișeze și să escrocheze – în orice caz, ei promovează pe oricine este cunoscut și distins în lume și pe oricine căruia îi place să fie în centrul atenției. Ei cred că acești oameni sunt singurii talentați și nu descoperă sau nu promovează nicio persoană care să aibă cu adevărat abilitate de înțelegere și să poată accepta adevărul. Unui conducător fals i-ar fi mai greu să ofere un singur talent cu adevărat calificat pentru casa lui Dumnezeu, decât i-ar fi să ajungă pe lună. De exemplu, să spunem că, în prezent, casa lui Dumnezeu are nevoie de persoane talentate pentru lucrarea bazată pe texte – există o persoană de acest fel într-o biserică de care se ocupă un conducător fals, dar acesta nu propune numele persoanei respective. Când conducătorul fals este întrebat de ce nu a promovat-o sau cultivat-o pe acea persoană, el spune: „Persoana respectivă s-a dedat de două ori desfrânării în timp ce era la universitate, dar nu a mai făcut-o de când s-a căsătorit. Nu am știut dacă ar trebui să fie promovată sau nu.” Ce fel de afirmație este aceasta? Poți să garantezi că oamenii bogați și puternici pe care îi promovezi nu s-au dedat niciodată desfrânării? Nu cumva acei oameni o fac chiar mai mult? Cum se face că tu chiar nu vezi asta? Conducătorii falși au o spiritualitate atât de falsă, pretinzând că știu anumite principii și găsind scuze pentru a justifica nepromovarea celor care ar trebui să fie promovați și cultivați. Consideră că toți le sunt inferiori. Ce se întâmplă în cele din urmă? „Elita” și „oamenii talentați” promovați de conducătorii falși au rămas fermi? Nu spunem că în mod sigur aceștia nu sunt oameni buni. Ceea ce expunem în principal este faptul că principiul pe baza căruia conducătorii falși îi tratează pe oameni este acela de a folosi mai degrabă noțiunile umane în evaluarea lor, decât adevărul, și că principiul lor de promovare și cultivare a oamenilor este acela de a se baza pe propriile noțiuni, închipuiri și preferințe și, în întregime, pe punctul de vedere al non-credincioșilor, mai degrabă decât de a folosi standardele cerute de casa lui Dumnezeu în evaluarea lor. De ce sunt conducătorii falși capabili să facă acest lucru? Întrucât nu înțeleg adevărul sau intențiile lui Dumnezeu, ei sunt capabili să îi promoveze pe cei care pur și simplu nu îndeplinesc cerințele casei lui Dumnezeu, să se concentreze asupra cultivării lor și să îi lase să dețină funcții importante în casa lui Dumnezeu. Aceasta este lucrarea pe care o fac conducătorii falși. Uitați-vă la conducătorii falși din jurul vostru; nu este acesta modul în care lucrează și în care îi tratează pe oameni?

Există un anumit punct de vedere pe care conducătorii falși îl dezvăluie deseori: ei cred că aceia care au cunoștințe, aceia care au statut și aceia care au fost oficialități în lumea exterioară sunt toți oameni talentați și că astfel de oameni ar trebui să fie cultivați și folosiți de casa lui Dumnezeu după ce încep să creadă în Dumnezeu. Ei chiar îi stimează și îi venerează pe acești oameni – ba chiar îi tratează ca pe rudele și membrii familiei lor. Atunci când le prezintă un asemenea om altora, vorbesc adesea despre modul în care, în lumea exterioară, a fost șeful unei companii, sau liderul unui departament guvernamental, sau editorul unui ziar, sau un director în departamentul de securitate publică, sau vorbesc despre cât de bogat este. Conducătorii falși au o părere deosebit de bună despre astfel de oameni. Voi ce spuneți, au oare calibru conducătorii falși? Nu cumva au o falsă spiritualitate și nu pot vedea lucrurile așa cum sunt de fapt? Conducătorii falși cred că, din moment ce acești oameni au fost persoane talentate în societate, casa lui Dumnezeu ar trebui să îi cultive și să le dea un rol important de jucat atunci când vin aici. Este acest punct de vedere corect? Este în conformitate cu adevărurile-principii? Dacă acești oameni nu iubesc deloc adevărul și sunt lipsiți de conștiință și rațiune, pot ei să fie cultivați și să li se acorde un rol important de către casa lui Dumnezeu? Ei nu sunt calificați pentru a fi cultivați. Faptul că au fost persoane talentate în rândul non-credincioșilor nu înseamnă că sunt oameni talentați în casa lui Dumnezeu, dar acestor conducători falși le place să fie oficialități și îi venerează în mod special pe alții care au fost oficialități. Ori de câte ori văd oameni care au fost oficialități sau care au avut statut în lumea exterioară, se înclină, fac reverențe și se comportă într-un mod foarte slugarnic față de aceștia, ca niște sclavi în fața stăpânului lor; doresc cu disperare să le spună mamă sau tată, sau soră mai mare sau frate mai mare și, totodată, vor ca acești oameni să fie promovați pentru a fi conducători sau lucrători în biserică. Spuneți-Mi, sunt aceștia oameni care urmăresc adevărul? Faptul că au un mic statut și se bucură de un oarecare renume în lumea exterioară înseamnă că sunt potriviți pentru a sluji drept conducători sau lucrători în casa lui Dumnezeu? Dacă nu înțeleg adevărul și sunt plini de firi arogante și îngâmfate, sunt ei demni de a fi conducători sau lucrători în casa lui Dumnezeu? Este în conformitate cu principiile să promovezi oameni concentrându-te doar asupra statutului și renumelui lor și ignorându-le caracterul? Știu conducătorii falși ce fel de oameni Îi plac lui Dumnezeu, ce fel de oameni promovează și folosește? De nenumărate ori, rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu au accentuat faptul că oamenii trebuie să fie promovați și cultivați în conformitate cu trei standarde: în primul rând, trebuie să aibă umanitate, conștiință și rațiune; în al doilea rând, trebuie să fie iubitori de adevăr și capabili să accepte adevărul; și, în al treilea rând, trebuie să aibă un oarecare calibru și să aibă capacitate de lucru. Numai cei care îndeplinesc aceste trei standarde sunt capabili să fie promovați și cultivați și sunt calificați pentru a fi candidați și pentru a fi conducători sau lucrători. Nu este suficient să aibă doar calibru și talent. Caracterul este pe primul loc, iar apoi este esențial să fii capabil să accepți adevărul – acestea două reprezintă cele mai importante standarde. Dacă sunt promovați oameni răi care nu au iubire pentru adevăr, consecințele vor fi dezastruoase, așadar, cei lipsiți de umanitate nu au voie sub nicio formă să fie promovați. Însă conducătorii falși ignoră cerințele casei lui Dumnezeu. Atunci când selectează și folosesc oameni, ei se concentrează întotdeauna asupra faptului dacă persoana respectivă are statut în societate, care sunt trecutul și poziția sa, dacă a primit un nivel ridicat de educație și cât de înaltă este reputația sa în societate – acestea sunt aspectele asupra cărora se concentrează atunci când promovează și cultivă oameni. Este acest lucru în conformitate cu principiile stipulate de casa lui Dumnezeu? Este acest lucru în conformitate cu adevărul cuvintelor lui Dumnezeu? Cine sunt acei oameni care au statut în societate? Se poate spune că sunt toți oamenii care luptă pentru putere și statut prin orice mijloace și că fac parte din categoria Satanei. Dacă ei ar deține puterea în casa lui Dumnezeu, ar mai fi casa lui Dumnezeu biserica lui Dumnezeu? Care este scopul conducătorilor în promovarea unor oameni care aparțin categoriei Satanei pentru a deveni conducători? Acționează astfel în conformitate cu principiile casei lui Dumnezeu pentru cultivarea și folosirea oamenilor? Nu cumva tulbură și prejudiciază în mod flagrant lucrarea bisericii? Promovarea și cultivarea neprincipială a oamenilor de către conducătorii falși este ceea ce cauzează cea mai mare perturbare și tulburare a lucrării bisericii și reprezintă o modalitate de împotrivire față de Dumnezeu.

Conducătorii falși au un calibru extrem de slab și nu au abilitatea de a înțelege adevărul. Nu contează câte predici ascultă sau câte cuvinte ale lui Dumnezeu citesc, ei tot nu au o înțelegere pură sau nu pricep adevărul și, indiferent de câți ani predică doctrine, nu înțeleg ceea ce spun, nu este decât o simplă pălăvrăgeală și este imposibil să pună lucrurile cap la cap! Ei pot să-și amintească și să predice un pic de doctrină, astfel încât cred că dețin adevărul-realitate, dar nimic din ceea ce fac nu are legătură cu adevărul – aceștia sunt farisei arhetipali. La prima vedere, se pare că le predică deseori oamenilor și spun lucruri plăcute auzului, de parcă ar înțelege adevărul, dar ceea ce fac ei este antitetic adevărului și contrar acestuia. De asemenea, pretind că Îl slujesc pe Dumnezeu și că fac lucrarea bisericii, în timp ce, de fapt, tot ce fac este total ostil față de Dumnezeu. Conducătorii falși nu-i promovează niciodată pe oamenii talentați care sunt utili casei lui Dumnezeu și îi ignoră și închid ochii în ceea ce îi privește pe oamenii relativ onești care chiar urmăresc adevărul. În schimb, îi promovează și îi cultivă pe cei care se dedau lingușirii, pe cei care sunt alunecoși și înșelători și pe cei care au ambiții și dorințe de a prelua lucrări în biserică. Rezultatul tuturor acestor lucruri este că, odată ce acești oameni au participat la lucrare pentru o anumită perioadă, diferite elemente ale lucrării bisericii se opresc și intră practic într-o stare de paralizie și, astfel, lucrarea bisericii este la pământ din cauza acestor conducători falși. Nu sunt detestabili oamenii de tipul acestor conducători falși? Ar trebui să fie demiși? Trebuie să fie demiși! Fiecare zi de întârziere are impact asupra lucrării bisericii pentru o zi întreagă. Unii conducători falși, chiar dacă știu că sunt incapabili să facă lucrare reală, nu sunt dispuși să demisioneze de bunăvoie și sunt constant obsedați de beneficiile statutului și ar merge chiar atât de departe încât să afecteze lucrarea bisericii. Au acești oameni măcar cea mai mică fărâmă de rațiune? Conducătorii falși nu au nicio abilitate de înțelegere, niciun talent adevărat și nicio cunoaștere reală și nu sunt oameni care urmăresc adevărul și, totodată, râvnesc la beneficiile statutului – sunt oameni nerușinați; prin urmare, ei nu trebuie sub nicio formă să fie promovați și cultivați. Dacă tu crezi că ai un calibru foarte slab, că nu ai capacitatea de a distinge binele de rău și de a înțelege adevărul, atunci, orice ai face, nu te complace în ambițiile și dorințele tale și nu cugeta cum să te străduiești să devii o oficialitate în biserică – cu scopul de a deveni conducător de biserică – nu este atât de ușor să fii conducător. Dacă nu ești o persoană cinstită și nu ai iubire pentru adevăr, atunci, de îndată ce vei deveni conducător, fie vei fi un antihrist, fie un conducător fals. Atât antihriștii, cât și conducătorii falși sunt oameni lipsiți de conștiință și rațiune și sunt capabili să facă rău și să tulbure lucrarea bisericii. Întrucât este corect să spunem că antihriștii sunt diavoli și satane, nici conducători falși nu sunt oameni buni; sunt cel puțin oameni extrem de nerușinați și lipsiți de conștiință și rațiune. Există ceva glorios în a fi un conducător fals și a fi demis? Este rușinos, reprezintă o pată și nu este absolut nimic glorios în asta. Este bine dacă ai un sentiment al poverii față de lucrarea bisericii și îți dorești să fii implicat în aceasta, dar trebuie să reflectezi dacă înțelegi adevărul, dacă ești capabil să ai părtășie despre adevăr pentru a rezolva problemele, dacă ești capabil să te supui cu adevărat lucrării lui Dumnezeu și dacă ești în stare să duci la bun sfârșit lucrarea bisericii așa cum se cuvine, conform rânduielilor de lucru. Dacă îndeplinești aceste criterii, poți candida să fii conducător sau lucrător. Ceea ce vreau să spun prin asta este că oamenii trebuie să aibă cel puțin conștiință de sine. Uită-te mai întâi dacă ești capabil să discerni oamenii, dacă poți să înțelegi adevărul și să faci lucrurile conform principiilor. Dacă îndeplinești aceste cerințe, ești potrivit pentru a fi conducător sau lucrător. Dacă nu ești capabil să te autoevaluezi, poți să-i întrebi pe oamenii din jurul tău care-ți sunt cunoscuți sau apropiați. Dacă toți spun că ai un calibru insuficient pentru a fi conducător și că doar a-ți face bine sarcina curentă este deja suficient de bine, atunci ar trebui rapid să ajungi să te cunoști. Deoarece ai un calibru slab, nu-ți petrece tot timpul dorindu-ți să fii un conducător – fă pur și simplu ceea ce poți, fă-ți datoria în mod corespunzător, cu ambele picioare ferme pe pământ, astfel încât să ai liniște sufletească. Și acesta e un lucru bun. Și dacă ești capabil să fii conducător, dacă ai într-adevăr un asemenea calibru și talent, dacă ai capacitate de lucru și un simț al poverii, atunci ești exact tipul de om cu talent care-i lipsește casei lui Dumnezeu și cu siguranță vei fi promovat și cultivat; dar, în toate lucrurile, există timpul lui Dumnezeu. Această dorință – dorința de a fi promovat – nu este o ambiție, dar, ca să fii conducător, trebuie să ai calibrul și să îndeplinești criteriile. Dacă ai un calibru slab, dar îți petreci tot timpul dorindu-ți să fii conducător, să accepți o sarcină importantă, să fii responsabil de lucrarea generală sau să faci ceva ce îți permite să ieși în evidență, atunci Eu îți spun: aceasta este ambiție. Ambiția poate aduce dezastru, așa că ar trebui să te ferești de ea. Toți oamenii au dorința de a progresa și toți sunt dispuși să lupte pentru adevăr, ceea ce nu este o problemă. Unii oameni au calibru, îndeplinesc criteriile pentru a fi conducători și sunt capabili să lupte pentru adevăr, iar acesta este un lucru bun. Alții nu au calibru, așa că ar trebui să se concentreze asupra propriei datorii, îndeplinind în mod corespunzător datoria care se află chiar în fața lor și făcând-o conform principiilor și conform cerințelor casei lui Dumnezeu; pentru ei, este mai bine, mai sigur, mai realist.

Cei care sunt aleși să fie conducători și lucrători sau promovați și cultivați nu ar trebui să aibă dorințe deșarte, simțind că: „Frații și surorile m-au ales dintre atâția oameni, casa lui Dumnezeu m-a promovat, deci chiar am talent și sunt mai bun decât oamenii de rând; aurul adevărat este destinat să strălucească în cele din urmă.” Este bine să gândești în acest fel? Oare acest lucru nu dezvăluie o fire coruptă? (Ba da.) A fi promovat și cultivat este un lucru bun și o oportunitate bună, dar dacă poți sau nu să mergi bine pe această cale depinde de modul în care abordezi această oportunitate și dacă o poți prețui. Dumnezeu ți-a oferit această șansă, dar asta nu înseamnă că ești cu adevărat mai bun decât oricine altcineva; se poate să ai un calibru un pic mai bun decât al altora sau să ai unele daruri, dar este greu de spus cum este intrarea ta în viață și dacă deții adevărul-realitate – fiindcă firile corupte ale tuturor sunt similare, iar tu ești, de asemenea, un membru al rasei umane corupte. Dacă poți să-ți dai seama de acest lucru, vei putea aborda corect promovarea și cultivarea ta în casa lui Dumnezeu. Nu ar trebui să te consideri o persoană talentată și nici să crezi că deții adevărul-realitate. Ai doar un pic de calibru și poți totodată să te străduiești pentru adevăr, așa că ți s-a permis să te instruiești. Aceasta este o perioadă de probă și nu e încă sigur dacă ești într-adevăr cineva care urmărește adevărul sau dacă ești vrednic de a fi cultivat. Este greu de spus dacă vei fi capabil să rămâi ferm după ce ți se va da o probă în această perioadă. S-ar putea să fii păstrat pentru a continua să fii cultivat sau s-ar putea să fii eliminat – totul depinde de cât de mult efort depui. Despre acest lucru este vorba în promovarea oamenilor pentru a fi conducători și lucrători, iar tu ar trebui să înțelegi asta. Este inutil ca tu însuți să crezi că ești o persoană talentată. În cazul în care casa lui Dumnezeu nu te promovează și nu te cultivă, atunci nu ești nimic. Dacă nu urmărești adevărul și nu ești dispus să fii folosit de casa lui Dumnezeu, atunci nu poți realiza nimic. Dacă apoi spui: „Casa lui Dumnezeu nu mă folosește, voi ieși în societate”, ei bine, atunci ieși în societate și încearcă, vezi cine te promovează și vezi ce ești capabil să realizezi. Ceea ce vreau să spun prin aceasta este că trebuie să ai înțelegerea și abordarea corectă față de promovarea și cultivarea ta de către casa lui Dumnezeu. Cei care sunt de calibru slab sau mediocru și care nu pot îndeplini standardul necesar pentru promovare și cultivare în casa lui Dumnezeu trebuie doar să își îndeplinească datoria cu supunere și fermitate. Atât timp cât îți faci datoria cu toată inima și mintea, Dumnezeu nu te va trata nedrept. Prin urmare, nu te lupta pentru chestiuni de promovare și cultivare, dar nici nu le refuza, lasă totul să-și urmeze cursul firesc; pe de o parte, trebuie să te supui rânduielilor din casa lui Dumnezeu, iar pe de altă parte, trebuie să ai o inimă supusă lui Dumnezeu – aceasta este calea cea dreaptă. Este simplu să faci asta? (Da, este.) Este în vreun fel benefic ca o persoană de calibru slab să fie conducător? În cele din urmă, când va fi caracterizată drept un conducător fals și eliminată, cum se va simți în legătură cu acest lucru? Va fi ceea ce v-ați dorit? (Nu.) Veți purta titlul de „conducător fals” deasupra capului și, oriunde veți merge, oamenii vor spune: „Această persoană a fost cândva un conducător fals.” Este acesta un lucru bun sau un lucru rău? Nu este un lucru bun și nu este ceva glorios. Oamenii trebuie să aibă înțelegerea și atitudinea corectă față de promovare și cultivare; în aceste chestiuni, ei trebuie să caute adevărul și să nu-și urmeze propria voință sau să aibă ambiții și dorințe. Dacă simți că ai calibru bun, dar casa lui Dumnezeu nu te-a promovat niciodată și nici nu are niciun plan să te cultive, atunci nu te frustra și nu începe să te plângi, concentrează-te doar să urmărești adevărul și să lupți să avansezi. Când ai o anumită statură și ești capabil să faci o lucrare reală, aleșii lui Dumnezeu te vor alege în mod natural pentru a fi conducător. Și, dacă simți că ai un calibru slab, că nu există nicio șansă de a fi promovat sau cultivat și că este imposibil ca ambițiile tale să se împlinească, nu este ceva bun? Acest lucru te va proteja! Deoarece ai un calibru slab, dacă întâlnești un grup de dezorientați orbi care te aleg să le fii conducător, nu vei fi pus în dificultate? Ești incapabil să faci vreo lucrare, iar inima și mintea ta sunt oarbe. Tot ceea ce faci este o perturbare; fiecare mișcare a ta este o faptă rea. Ar fi mai indicat să faci bine lucrarea datoriei curente; cel puțin nu te vei face de rușine și este mai bine decât să fii un conducător fals și ținta criticilor din culise. Ca om, trebuie să-ți știi măsura, trebuie să ai un pic de conștiință de sine; dacă ai, vei putea evita să mergi pe calea greșită și să comiți greșeli grave.

Doriți să fiți conducători falși sau adepți obișnuiți? (Adepți obișnuiți.) Dacă frații și surorile te aleg, fă o încercare; poate părerea lor despre tine este mai precisă decât sentimentele pe care le ai față de tine. Dacă frații și surorile cred că poți face acest lucru, ar trebui să dai tot ce ai mai bun. Dacă într-adevăr faci tot ce poți, dar totuși eșuezi în lucrarea ta, iar inima îți arde de anxietate în așa fel încât nu poți să mănânci și să dormi din această cauză și pur și simplu nu știi cum să o faci corect, atunci încetează să mai fii conducător sau lucrător; îți este prea greu. În cazul în care continui, vei deveni probabil un conducător fals, așa că ar trebui să scrii de îndată o scrisoare de demisie, declarând: „Întrucât am un calibru slab și sunt incapabil să fac lucrare reală, dacă voi continua să fiu conducător, în scurt timp voi ajunge cu siguranță să devin unul fals, așa că solicit să demisionez și să renunț de bunăvoie la această funcție.” Acesta este cel mai înțelept mod de a acționa și cel mai potrivit lucru de făcut! Este rațional și mai bine decât să ocupi postul și să devii un conducător fals. Dacă știi foarte bine că ai calibru slab și ești incapabil să fii conducător, dar nu poți suporta să renunți la statut și îți spui: „De ce nu pot face asta? Cine mă poate ajuta? Ce grozav ar fi dacă mi-aș putea păstra statutul de conducător, având pe altcineva care să elaboreze toate planurile și strategiile în locul meu! În momentul de față nu există nimeni potrivit care să-mi ia locul, așa că nu pot decât să continui să fiu conducător și să mă bucur de asta în fiecare zi în care sunt în funcție; chiar dacă nu pot face lucrarea, tot sunt conducător, iar a fi conducător este mai bine decât a fi un frate sau o soră de rând. În cazul în care casa lui Dumnezeu nu mă demite și nu sunt înlăturat de frați și surori, atunci nu voi demisiona.” Se cuvine așa ceva? (Nu.) De ce nu se cuvine? (Este irațional; dacă sunt incapabil să fac lucrare reală și, totuși, nu demisionez, acest lucru nu va face decât să întârzie lucrarea bisericii.) A acționa astfel întârzie lucrarea bisericii – le face rău altora și îți face rău ție. Știi ce înseamnă să fii conducător? Înseamnă că ai o relație directă cu intrarea în viață a multor oameni, iar conducerea ta are o relație directă cu modul în care ei parcurg calea din fața lor. Dacă tu conduci bine și îi conduci pe calea cea bună, ei vor fi capabili să pășească pe calea cea bună. Dacă tu conduci slab și îi conduci într-un șanț și devin farisei ca tine, atunci păcatul tău este mare! Iar după ce săvârșești acest păcat mare, vei fi terminat cu asta? Acest lucru va fi consemnat de Dumnezeu! Știi prea bine că ai un calibru slab, că ești conducător fals și incapabil de a face lucrare reală și, totuși, nu îți admiți greșelile și nu demisionezi, ci te agăți cu obrăznicie de poziția ta și nu o cedezi nimănui altcuiva. Acesta este un păcat și Dumnezeu va ține cont de el. Iar faptul că El ține cont va fi bun sau rău pentru tine în viitor? Vei da de necaz! Îți voi spune adevărul sincer: Dumnezeu ține cont de astfel de lucruri pentru fiecare persoană în parte, iar fiecare aspect este scris clar. Dacă ți s-ar întâmpla ceva atât de grav pe calea către mântuire, atunci impactul asupra ta ar fi imens. Orice ai face, nu parcurge această cale și nu fi o astfel de persoană.

Am avut părtășie pe scurt despre unele dintre practicile și manifestările conducătorilor falși cu privire la promovarea și cultivarea diferitelor tipuri de oameni talentați. Pe scurt, tipul de om care este un conducător fals nu face lucrare reală și este incapabil să facă lucrare reală. Calibrul său este slab, mintea și ochii lui sunt orbi, este incapabil să descopere probleme și nu poate vedea diferitele tipuri de oameni așa cum sunt de fapt, așadar nu este capabil să își asume lucrarea importantă de promovare și cultivare a diferitelor tipuri de oameni talentați. Prin urmare, nu are cum să facă bine lucrarea bisericii și le va provoca multe dificultăți aleșilor lui Dumnezeu în intrarea lor în viață. Având în vedere acești factori, este clar că falșii conducători nu sunt potriviți pentru a fi conducători de biserică. Există alți conducători falși care nu fac nicio lucrare specifică a bisericii și nu iau legătura cu supraveghetorii lucrărilor specifice, așadar nu știu ce persoane talentate sunt capabile să facă o anumită lucrare și nici care dintre ele sunt potrivite pentru aceasta, nici dacă lucrarea lor este în acord cu principiile. Prin urmare, nu sunt în măsură să promoveze și să cultive oameni talentați. Atunci, cum ar putea astfel de oameni să facă bine lucrarea bisericii? Principalul motiv pentru care conducătorii falși nu pot face lucrare reală este faptul că au un calibru slab; nu au nicio pătrundere cu privire la nimic și nu știu ce este lucrarea reală. Acest lucru duce la stări frecvente de stagnare sau paralizie în lucrarea bisericii. Aceste lucruri sunt direct legate de eșecul falșilor conducători de a face lucrare reală. În ultimii câțiva ani, casa lui Dumnezeu a insistat în mod repetat asupra faptului că oamenii răi și neîncrezătorii trebuie să fie înlăturați, iar conducătorii și lucrătorii falși trebuie demiși. De ce trebuie să fie înlăturați diferiții oameni răi și neîncrezători? Fiindcă după ani de zile de credință în Dumnezeu, acești oameni tot nu acceptă câtuși de puțin adevărul și au ajuns în punctul în care nu mai au nicio speranță la mântuire. Și de ce trebuie demiși toți conducătorii și lucrătorii falși? Pentru că ei nu fac lucrare reală și nu îi promovează sau cultivă niciodată pe cei care urmăresc adevărul; în schimb, ei întreprind doar eforturi inutile. Acest lucru face ca lucrarea bisericii să fie aruncată în haos și paralizie, problemele existente persistând nerezolvate, și, de asemenea, încetinește intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Dacă toți acești conducători și lucrători falși ar fi demiși, iar toți acești oameni răi și neîncrezători care tulbură biserica ar fi îndepărtați, lucrarea bisericii ar ajunge în mod firesc să decurgă fără probleme, viața bisericească ar crește în mod firesc mult mai bine, iar aleșii lui Dumnezeu ar fi capabili să mănânce și să bea în mod normal cuvintele lui Dumnezeu, să-și facă îndatoririle și să intre pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu. Asta este ceea ce I-ar plăcea lui Dumnezeu să vadă.

27 februarie 2021