Tocmai am avut părtășie despre criteriile și scopurile promovării și cultivării diferitelor tipuri de talente calificate, precum și despre înțelegerea și opinia pe care ar trebui să le avem cu privire la promovarea și cultivarea diferitelor tipuri de oameni talentați de către casa lui Dumnezeu. Un alt aspect este dat de atitudinea și abordarea pe care ar trebui să le aibă cineva față de diferitele tipuri de oameni talentați care sunt promovați și cultivați. Acestea sunt câteva aspecte despre care ar trebui să avem părtășie la punctul șase. Așadar, în continuare, în special cu privire la punctul șase, haideți să expunem și să disecăm modul în care falșii conducători desfășoară activitatea de promovare și cultivare a diferitelor tipuri de oameni talentați. Acesta este conținutul principal despre care vom avea părtășie.

Atitudinile și manifestările falșilor conducători cu privire la promovarea și cultivarea oamenilor talentați de toate tipurile

Falșii conducători nu înțeleg adevărul și nu îl caută. Prin urmare, atunci când vine vorba de lucrarea importantă de promovare și cultivare a talentelor calificate de toate tipurile în casa lui Dumnezeu, o fac tot anapoda, o încurcă total și pur și simplu nu reușesc să îndeplinească cerințele casei lui Dumnezeu. Întrucât nu înțeleg criteriile, ca să nu mai vorbim de intențiile lui Dumnezeu în ceea ce privește promovarea și cultivarea diferitelor tipuri de talente calificate, și nici nu înțeleg semnificația promovării și cultivării diferitelor tipuri de talente calificate, le este foarte greu să facă această lucrare într-un mod care e conform standardului și principiilor. Diferitele tipuri de persoane „talentate” pe care falșii conducători le cultivă pe parcursul îndeplinirii lucrării lor sunt în mod decisiv mixte. În loc să promoveze și să cultive talente calificate, falșii conducători promovează oameni care nu ar trebui în niciun caz să fie promovați și cultivați, pentru a sluji drept conducători sau lucrători și le permit acestor oameni să trăiască pe spinarea bisericii și să risipească jertfele lui Dumnezeu. Toți falșii conducători fac astfel de lucruri, determinând ca unii oameni care urmăresc adevărul și au simțul dreptății să fie călcați în picioare și să nu fie promovați și folosiți. În schimb, cei care nu sunt buni de nimic devin așa-numiți oameni talentați în ochii acestor falși conducători și sunt promovați și cultivați de aceștia. Prin urmare, care sunt manifestările falșilor conducători atunci când fac această lucrare? De exemplu, să presupunem că, din cauza nevoilor lucrării sale, casa lui Dumnezeu trebuie să găsească anumiți oameni care să se ocupe de treburile externe. Așadar, ce fel de oameni ar trebui să caute? Tocmai am enumerat câteva criterii, și anume să aibă capacitate de lucru, să fie capabili să își îndeplinească îndatoririle conform principiilor cerute de casa lui Dumnezeu și să fie capabili să apere interesele casei lui Dumnezeu. Conducătorii falși cunosc aceste principii? Evident că nu, deci cum găsesc oameni care să se ocupe de treburile externe? Se gândesc în sinea lor: „Cine se poate ocupa de treburile externe? Există o soră care este ageră la minte și are reacții rapide, este elocventă și știe cum să se ocupe de oameni. Își plimbă privirea în mod calculat atunci când vorbește, iar o persoană de rând nu o poate desluși. Ar fi oarecum nepotrivită în calitate de conducătoare de biserică, dar ar fi genială la gestionarea treburilor externe, așa că o voi alege pe ea. Doar că, având în vedere că nivelul ei de educație este un pic scăzut, mă tem că non-credincioșii o vor privi de sus, așa că voi găsi o absolventă de universitate – care a fost președinte al uniunii studențești din care face ea parte – cu care să facă echipă. Această persoană este destul de inteligentă, dar are relativ puțină experiență în societate și a văzut o parte relativ mică din lume, așa că poate învăța de la partenera sa. Dintre aceste două persoane, una are un nivel scăzut de educație, iar cealaltă are un nivel ridicat de educație, una are experiență în societate, iar cealaltă nu are – fac o pereche potrivită, nu-i așa?” Una dintre ele este elocventă și articulată, are o minte ascuțită și este o persoană foarte pricepută în interacțiunile sociale; ori de câte ori interacționează cu non-credincioșii, aceștia nu-și pot da seama că ea este credincioasă. Cealaltă persoană este foarte educată și are statut social; ori de câte ori interacționează cu non-credincioșii, aceștia nu o privesc de sus. Ce părere aveți despre aceste două principii după care falșii conducători selectează oamenii? Falșii conducători cred că, atât timp cât cineva are darul vorbirii, o minte ascuțită și reflexe rapide, se poate ocupa de treburile generale pentru casa lui Dumnezeu. Este acesta un mod potrivit de a selecta oamenii? (Nu.) În ce fel nu este potrivit? (Astfel de oameni sunt adesea destul de șireți; deși se pot deda filosofiilor pentru interacțiunile lumești cu alții și știu cum să se ocupe de oameni, ei nu sunt neapărat capabili să apere interesele casei lui Dumnezeu.) Așa este. Cel mai important lucru este că, indiferent de treburile pe care le gestionează o persoană pentru casa lui Dumnezeu, aceasta trebuie măcar să fie integră și capabilă să apere interesele casei lui Dumnezeu. Faptul că au vorbe meșteșugite și sunt capabili să-i convingă pe morți să revină la viață înseamnă că pot apăra interesele casei lui Dumnezeu? Faptul că sunt iuți la minte, elocvenți și buni oratori înseamnă că pot apăra interesele casei lui Dumnezeu? (Nu, nu asta înseamnă.) Chiar dacă depun un jurământ, acesta este inutil și este la fel de lipsit de sens dacă le impui cerințe – ei trebuie să aibă acest caracter. Însă falșii conducători nu investighează aceste lucruri, ci se uită doar la cine are experiență în societate, cine este iscusit, iute la minte, elocvent și comunicativ, cine știe cum să acționeze în funcție de ocazie și cine este ca un cameleon și un expert social. El crede că astfel de oameni se pot ocupa de treburile generale în casa lui Dumnezeu. Nu este aceasta o greșeală? Este o greșeală în ceea ce privește principiile și standardele de selectare a oamenilor. Adevărul este că acest tip de persoană are vorbe extrem de meșteșugite: indiferent cu cine are de-a face, tot ceea ce spune este o minciună și nu se poate schimba, indiferent câte jurăminte depune. Atunci când face un lucru, își apără doar propriile interese și, mai ales atunci când se confruntă cu un pericol, se protejează în primul rând pe sine și nu se gândește nici măcar o dată la interesele casei lui Dumnezeu. Atât timp cât are o relație bună cu non-credincioșii, îi este suficient; nu îi pasă deloc dacă interesele casei lui Dumnezeu sunt sau nu afectate. Nici siguranța fraților și surorilor nu este un lucru pe care îl ia în considerare și nici dacă numele lui Dumnezeu este făcut de rușine nu îi pasă; își păzește propria piele. Falșii conducători nu o pot vedea pe această persoană așa cum este de fapt și cred că este cea mai potrivită pentru a se ocupa de treburile externe ale casei lui Dumnezeu. Nu este aceasta o nesăbuință? Ea vinde interesele casei lui Dumnezeu, dar falșii conducători nici măcar nu știu acest lucru și tot îi atribuie sarcini importante și depind de ea pentru toate. Nu este aceasta culmea nesăbuinței? Oare cei care sunt elocvenți, comunicativi și iuți la minte sunt oameni cu intenții drepte? Dacă nu ai interacționat cu ei sau nu i-ai observat cu atenție, nu vei ști. Atunci când interacționezi și te ocupi de treburi cu ei, doar vezi dacă ceea ce spun este în concordanță cu ceea ce fac. Acest lucru poate fi testat prin intermediul unui eveniment. De exemplu, să spunem că tu muți unele lucruri. Atunci când ei vor vedea acest lucru, nu te vor ajuta. Abia când vei termina treaba, vor veni și vor spune: „Cum poți să faci singur o treabă atât de obositoare? Te-aș fi ajutat dacă mi-ai fi cerut, indiferent cât de ocupat aș fi fost. Arăți extenuat. Am să gătesc pentru tine mai târziu, nu trebuie să faci asta astăzi.” După ce spun acest lucru, dispar. Ești complet extenuat și tot trebuie să gătești. Apoi, după ce ai terminat de gătit, ei vin să mănânce și chiar spun: „De ce nu m-ai sunat când erai pe punctul de a începe să gătești? Ești complet extenuat și totuși îmi gătești o masă – cum poate fi corect așa ceva? Acum, din moment ce ai făcut-o deja, o voi mânca pur și simplu. Voi găti următoarea masă, iar pe viitor strigă-mă de fiecare dată când ai ceva de făcut.” Acest unic eveniment este suficient pentru a vedea cum sunt ei de fapt. Sunt foarte lingușitori, sunt iuți la minte și știu ce să spună. Știu cum să se comporte în funcție de ocazie și tot ceea ce fac este să spună lucruri plăcute auzului, fără să facă niciodată lucrare reală. Sunt astfel de oameni de încredere? Dacă le cereți să se ocupe de treburile generale ale casei lui Dumnezeu, pot ei să apere interesele acesteia? Pot ei să susțină reputația bisericii și să protejeze siguranța fraților și surorilor? (Nu.) Reprezintă proprietatea casei lui Dumnezeu și toate interesele acesteia prioritatea lor numărul unu? Nici pe departe. Ochii și mințile falșilor conducători sunt oarbe la astfel de probleme ușor de detectat, ei pur și simplu nu le pot vedea. În schimb, ei nu pot decât să spună cuvinte și doctrine. Cine este iubit de Dumnezeu și cine nu este iubit de Dumnezeu, cine iubește adevărul și cine nu iubește adevărul, ce înseamnă să ai o bază în credința în Dumnezeu și ce fel de oameni nu au o bază, ce fel de oameni sunt loiali în îndeplinirea datoriei lor și ce fel de oameni nu sunt loiali în îndeplinirea datoriei lor – ei vorbesc despre aceste lucruri într-un mod rațional și logic și par să le înțeleagă cu adevărat, dar sunt doar vorbe goale și doctrine. Ori de câte ori li se cere să discearnă oamenii, ochii și mintea lor nu pot vedea; ei pur și simplu nu știu cum să-i citească pe oameni. Indiferent de cât timp interacționează cu acest tip de oameni, tot nu pot să-i vadă așa cum sunt de fapt și chiar să le atribuie sarcini importante.

Faptul că falșii conducători se folosesc de persoane nepotrivite este deja un lucru abominabil, însă ei adaugă la această faptă rea lucruri și mai abominabile. De exemplu, să spunem că un conducător fals a folosit persoana nepotrivită. Această persoană nu este deloc potrivită pentru a fi supraveghetor și nu îndeplinește criteriile casei lui Dumnezeu pentru a fi promovată și cultivată. Cu toate acestea, falsul conducător tot insistă să o folosească și nu verifică niciodată lucrarea acestei persoane, crezând că: „Dacă te folosești de un om, nu-l bănui; dacă n-ai încredere în el, nu-l folosi. Din moment ce te-am ales și te-am promovat, vei fi capabil să faci bine această lucrare, așa că hai, fă-o așa cum crezi de cuviință. Te voi sprijini orice ai face și nu are rost ca cineva să aibă obiecții în acest sens!” A folosit persoana greșită și, cu toate acestea, a lăsat ca greșeala acesteia să persiste până la final – atât de mult crede în sine. Falșii conducători sunt cu toții orbi. Ei nu pot vedea nicio problemă, nu-și pot da seama care oameni sunt răi sau neîncrezători și nu contează cine perturbă și tulbură lucrarea bisericii, ei nu sunt deloc conștienți de acest lucru și chiar atribuie sarcini importante unor oameni confuzi. Falșii conducători au mare încredere în cei pe care îi promovează, oricine ar fi ei, și le încredințează cu nepăsare lucrări importante. Drept urmare, acești oameni dau peste cap lucrarea bisericii, afectând grav răspândirea Evangheliei și dăunând intereselor casei lui Dumnezeu. Falșii conducători chiar pretind că nu știu nimic despre acest lucru. Cel de mai sus îi întreabă: „Cum se descurcă în lucrarea sa persoana pe care ai promovat-o? Este potrivită pentru a îndeplini această lucrare? Apără lucrarea bisericii și interesele casei lui Dumnezeu? În momente critice, se va proteja pe sine sau va apăra lucrarea bisericii?” Acești conducători falși răspund: „A depus un jurământ să apere lucrarea bisericii. În plus, crede în Dumnezeu de 20 de ani. Cum ar putea oare să se protejeze pe sine și să vândă interesele casei lui Dumnezeu? Probabil că va apăra interesele casei lui Dumnezeu.” Cel de mai sus răspunde: „Oare ceea ce spui tu este corect? I-ai verificat lucrarea?” Acești falși conducători răspund: „Nu i-am inspectat lucrarea, dar i-am spus să nu-și apere interesele și că trebuie să apere lucrarea bisericii, iar ea mi-a promis că o va face.” Care a fost rostul faptului că ți-a făcut o promisiune? Ea nu poate îndeplini nici măcar jurământul pe care l-a făcut înaintea lui Dumnezeu. Oare crezi că, doar pentru că ți-a făcut o promisiune, acest lucru reprezintă o garanție? Poate ea să facă în mod sigur ceea ce a promis? Din moment ce nu i-ai verificat lucrarea, de unde știi dacă este o persoană care apără interesele casei lui Dumnezeu? Cum se face că tu crezi atât de mult în propria persoană? Nu sunt astfel de falși conducători niște nemernici? Deja au făcut o mare greșeală folosind persoana nepotrivită, iar apoi își agravează greșeala prin faptul că nu se interesează, nu cercetează, nu verifică lucrarea acestei persoane și nu o supraveghează sau nu o observă. Nu fac decât să continue să tolereze faptul că această persoană acționează în mod nechibzuit și comite fapte rele. Acesta este modul în care lucrează falșii conducători. Ori de câte ori o lucrare are nevoie de oameni, falșii conducători aranjează în mod nepăsător ca cineva să fie responsabil de aceasta și cu asta basta; nu verifică niciodată lucrarea sau nu merg la fața locului pentru a interacționa cu acea persoană, pentru a o observa și pentru a încerca să afle mai multe despre ea. În unele locuri, mediul nu este propice pentru o întâlnire și pentru a petrece timp cu oamenii, dar trebuie să întrebi despre lucrarea ei și să faci cercetări indirecte despre ce a făcut și cum – îi poți întreba pe frați și pe surori sau pe cineva care îi este apropiat. Nu este acest lucru realizabil? Însă falșii conducători nici măcar nu se deranjează să pună întrebări, atât de încrezători sunt. În lucrarea lor, ei doar organizează adunări și predică doctrine, iar când adunările se termină și lucrarea a fost rânduită, nu fac nimic altceva; nu continuă prin a verifica sau a afla dacă persoana pe care au selectat-o este capabilă să facă o lucrare reală. La început, tu nu ai înțeles-o pe acea persoană, dar, pe baza calibrului ei și a entuziasmului și manifestărilor ei aparente, ai simțit că este potrivită pentru această lucrare și astfel ai folosit-o. Nu este nimic în neregulă cu acest lucru, pentru că nimeni nu știe cum se vor dovedi a fi oamenii. Însă, după ce i-ai promovat, nu ar trebui să îi monitorizezi și să verifici dacă fac o lucrare reală, cum lucrează și dacă au fost superficiali, alunecoși sau leneși? Tocmai aceasta este lucrarea pe care ar trebui să o faci, dar tu nu faci nimic din toate acestea, nu îți asumi nicio responsabilitate. Ești un conducător fals și ar trebui să fii destituit și eliminat.

Falșii conducători fac o greșeală gravă și anume că, după ce promovează oamenii, le explică lucrarea, apoi debitează puțină doctrină, oferă câteva cuvinte de încurajare și lasă lucrurile așa, fără să monitorizeze vreodată sau să se implice în sarcini specifice. Dacă spun că ai un calibru slab și că îți lipsește intuiția în privința oamenilor, atunci ai putea să urmărești și să afli cum decurg sarcinile specifice și ai putea să înțelegi pe deplin situația. Cu toate acestea, falșii conducători nu monitorizează deloc lucrarea și nu află cum decurge aceasta. Să luăm, de exemplu, tipărirea cărților, care reprezintă o parte specifică a lucrării. Un fals conducător a desemnat pe cineva să se ocupe de această lucrare, dar nu l-a verificat nici măcar o dată în jumătate de an. Drept urmare, după șase luni, toate cărțile tipărite s-au dovedit a avea defecte – ce dezordine totală! Așa sunt conducătorii falși – nu fac nicio lucrare specifică. Ce ar trebui să faci dacă rânduiești să fie tipărită o carte? Mai întâi trebuie să aloci un supraveghetor potrivit, apoi să monitorizezi și să verifici cât de bine își face treaba și dacă nu cumva ar putea să o facă prost. Trebuie să supraveghezi și să urmărești lucrarea și să rezolvi direct problemele dacă descoperi vreuna – numai în acest fel te poți asigura că nu apar probleme. Însă falșii conducători nu fac acest lucru. Ei cred că responsabilitățile lor sunt doar să le debiteze oamenilor doctrine și să îi facă să le înțeleagă, și că, atât timp cât oamenii înțeleg doctrine, problemele pot fi rezolvate. Prin urmare, ei acordă atenție doar declamării de doctrine și strigării de sloganuri și nu se implică în sarcini specifice. În ceea ce îi privește pe falșii conducători, ei cred că nu este treaba lor să se implice în sarcini specifice și că aceasta ar trebui să fie preocuparea subalternilor. Prin urmare, ei înșiși ce fac? Ordonă situația generală de sus și devin funcționari ineficienți. Indiferent care este lucrarea, ei nu sunt prezenți sau implicați în aceasta. După ce le spun oamenilor principiile, dacă sunt întrebați despre probleme detaliate sau căi specifice, ei vor spune: „Lucrarea specifică ține de voi, eu nu înțeleg lucrurile acestea.” Prin urmare, ei nu știu cum procedează subalternii lor pentru a face lucrarea. În ceea ce privește faptul dacă supraveghetorul este competent și în stare să-și facă treaba, sau cum este umanitatea lui, sau dacă este o persoană care urmărește adevărul, sau dacă este responsabil în a-și face datoria, sau dacă este superficial sau umblă aiurea făcând lucruri rele, sau dacă există întârzieri în lucrare și așa mai departe – falșii conducători nu știu despre nimic din toate acestea, ei doar se plimbă ca niște funcționari din lumea non-credincioasă, care plimbă hârtii fără să facă nicio lucrare reală. În bisericile în care lucrează, falșii conducători nu știu când unii supraveghetori aduc lucrarea la un punct mort, sau când unii supraveghetori își întemeiază propriile împărății independente, sau când unii supraveghetori nu se ocupă de îndatoririle lor corespunzătoare și, în schimb, își petrec zilele mâncând, bând și distrându-se, și chiar vor închide ochii dacă unii supraveghetori au un calibru extrem de slab, o înțelegere distorsionată și nu pot face deloc lucrare. Astfel de falși conducători sunt doar niște cochilii goale, sunt conducători doar cu numele și nu fac nimic din lucrarea substanțială a unui conducător. La prima vedere, acești falși conducători par să se comporte destul de bine. Ei desemnează supraveghetori pentru fiecare element al lucrării, îi convoacă pe acești oameni pentru o adunare din când în când și își petrec restul timpului într-un singur loc, implicându-se în devoțiuni spirituale, rugându-se, citind cuvintele lui Dumnezeu, ascultând predici, învățând imnuri și scriind propriile predici. Există unii falși conducători care nici măcar nu ies din camera lor timp de o săptămână. Există, de asemenea, falși conducători care nu fac altceva decât să organizeze întruniri online, fără să meargă vreodată la locurile unde se lucrează pentru a înțelege situația. Frații și surorile nu îi văd în persoană pentru perioade lungi și nu au nicio idee despre experiențele de viață sau statura falșilor conducători. În timpul adunărilor, falșii conducători se ocupă doar de unele treburi generale, dar în ceea ce privește în mod specific ceea ce face fiecare supraveghetor și dacă oamenii pe care i-au promovat și cultivat sunt potriviți pentru lucrarea dată, sau care este atitudinea acestor oameni atunci când își fac datoria, sau dacă sunt atenți și minuțioși în lucrarea lor, sau dacă sunt negativi și superficiali, sau dacă acești oameni urmează calea cea dreaptă, sau dacă sunt oameni drepți, falșilor conducători nu le pasă sau nu întreabă nimic despre aceste chestiuni și nici nu vor să știe despre ele. Nu este gravă natura acestei probleme? (Ba da.)

Casa lui Dumnezeu are nevoie de câțiva oameni talentați care înțeleg anumite domenii profesionale și care dețin anumite abilități, și îi va cultiva pe aceștia pentru a studia acele profesii, astfel încât să poată îndeplini o datorie în casa lui Dumnezeu. Ce fel de oameni credeți că găsesc falșii conducători? Ei îi adună pe toți tinerii care au fost la universitate și și-au urmat părinții în credința în Dumnezeu, uitându-se la cine este elocvent și cui îi place să fie în centrul atenției, și le spun: „Casa lui Dumnezeu vrea să vă cultive; voi sunteți armata de rezervă și forțele noi.” Apoi, ei îi însărcinează pe acești oameni să facă o datorie. De fapt, acești oameni nu au îndeplinit niciodată o datorie, le lipsesc diverse tipuri de experiență și nu înțeleg deloc adevărul. Însă falșii conducători îi favorizează și îi plac, așa că încep să îi cultive. Ei îi însărcinează pe acești oameni să îndeplinească îndatoriri în funcție de ceea ce le permite expertiza lor să învețe; unii sunt însărcinați să facă lucrarea bazată pe texte, alții sunt însărcinați cu producția de filme, alții, să facă videoclipuri, iar alții, să fie actori. Atât timp cât acești oameni au o datorie de îndeplinit, pentru falșii conducători este suficient. Ei nu investighează dacă acești oameni iubesc adevărul sau dacă îl pot accepta, nici nu cercetează ce urmăresc acești oameni sau care sunt obiectivele lor. În cele din urmă, ce se întâmplă? Unii dintre acești oameni sunt eliminați. Acest lucru se întâmplă pentru că ei sunt dezmățați și desfrânați, urmăresc tendințele lumești și își petrec zilele aranjându-se și cuplându-se cu alții, nu înțeleg nicio regulă și nu au niciun fel de maniere – este evident că sunt neîncrezători și non-credincioși. Ei nu se ocupă de lucrarea lor propriu-zisă în timp ce își îndeplinesc îndatoririle și fac totul într-o manieră superficială, dar falșii conducători nu pot vedea deloc acest lucru. Nu sunt ei orbi? (Ba da.) Care este cauza acestei orbiri? Nu cumva este din cauza faptului că falșii conducători au mintea oarbă? Orbirea ochilor și orbirea minții sunt două caracteristici ale falșilor conducători. Deși ochii lor sunt larg deschiși, nu pot înțelege nimic și nu pot vedea pe nimeni așa cum este de fapt – cu alte cuvinte, ochii lor sunt orbi. În mintea lor, ei nu au discernământ sau opinii cu privire la nimeni sau nimic și, indiferent de ceea ce văd, nu au capacitatea de a distinge binele de rău și nu au atitudini, opinii și definiții – acesta este un caz grav de orbire a minții. Falșii conducători sunt cu toții oameni care cred de mulți ani în Dumnezeu și ascultă deseori predici, deci de ce nu îi pot identifica pe acei neîncrezători? Aceasta este o dovadă în plus că falșii conducători au un calibru foarte slab, că sunt incapabili să înțeleagă adevărul și că, oricât de multe adevăruri ar auzi, este în zadar și nu le înțeleg. Au mintea și ochii orbi și sunt complet incapabili să discearnă oamenii. Cum ar putea fi ei potriviți să fie conducători sau lucrători în biserică? Ei cred că oratorii buni sunt oameni talentați și că oamenii care pot cânta și dansa sunt, de asemenea, persoane talentate; când văd oameni care poartă ochelari sau oameni care au fost la universitate, cred că sunt persoane talentate, iar când văd oameni cu statut în societate, oameni bogați, oameni care știu cum să facă afaceri și să se lanseze în practici înșelătoare și oameni care fac un fel de muncă importantă în societate, falșii conducători cred că sunt persoane talentate. Ei cred despre casa lui Dumnezeu că ar trebui să cultive aceste tipuri de oameni. Nu se uită la caracterul acestor oameni sau dacă a lor credință în Dumnezeu are o bază, și cu atât mai puțin se uită la atitudinea cu care Îl tratează acești oameni pe Dumnezeu și adevărul. Ei se uită doar la statutul social și la trecutul oamenilor. Nu este absurd ca falșii conducători să privească oamenii și lucrurile în acest fel? Ei privesc oamenii și lucrurile în același mod ca non-credincioșii – au aceeași părere pe care o au non-credincioșii despre lucruri. Acest lucru este suficient pentru a dovedi că falșii conducători nu sunt oameni care iubesc și înțeleg adevărul și că le lipsește orice discernământ. Nu sunt oare extrem de superficiali? Chiar sunt orbi – cu adevărat orbi!

În trecut, am întâlnit un fals conducător care vorbea și râdea atunci când conversam cu el, dar de îndată ce îl întrebam despre lucrare, privea în gol într-o manieră amorțită și toantă și nu reacționa la nimic din ceea ce îi spuneam. Calibrul acestui om este prea slab pentru ca el să fie folosit. Nu e de mirare că nu a înțeles nimic din ce i-am spus și nu a putut să ducă acel lucru până la capăt. Indiferent despre ce vorbeam, el spunea întruna: „Am ținut o adunare și am verificat lucrarea acum câteva zile.” I-am spus: „Nu ai și alte treburi în afară de a organiza adunări? Există atât de multă lucrare de făcut în biserică, de ce nu îți găsești altceva de făcut?” El a spus: „A fi conducător sau lucrător nu înseamnă doar a ține adunări? Nu este nimic altceva de făcut în afară de a organiza adunări, nu știu cum să fac altceva!” Acest lucru arată că el a fost destinat să fie un fals conducător atunci când a preluat acea funcție și că nu poate face nicio lucrare reală, întrucât calibrul său este extrem de slab! Calibrul extrem de slab duce la orbirea ochilor și la orbirea minții. Ce înseamnă orbirea ochilor? Înseamnă că, indiferent de ceea ce vede o persoană, ea nu este capabilă să identifice probleme specifice și, prin urmare, ochii nu îi servesc la nimic. Ce înseamnă orbirea minții? Înseamnă că, indiferent de ceea ce se întâmplă, o persoană nu este conștientă și nu reușește să înțeleagă problema respectivă și nu poate vedea unde se află esența problemei – asta înseamnă să ai mintea oarbă. Dacă o persoană are mintea oarbă, atunci ea este complet terminată. Conducătorii falși au mintea și ochii orbi în acest fel. Ați spune că falșii conducători se supără când aud aceste cuvinte? Ei gândesc: „Ochii mei sunt destul de mari, dar El spune că sunt orb; și am intenții bune în minte, dar El spune că am mintea oarbă – definiția Lui nu este deosebit de exactă, nu-i așa? De ce nu mă numește pur și simplu conducător fals? De ce să adauge că am mintea și ochii orbi?” Judecând după calibrul falșilor conducători, dacă nu aș formula-o astfel, ar putea ei să-și dea seama că au calibru slab? (Nu, nu ar putea.) A spune că acești falși conducători au mintea și ochii orbi nu explică perfect problema? De exemplu, să spunem că un antihrist își întemeiază propria împărăție independentă în biserică. Însă conducătorii falși spun: „Această persoană este foarte capabilă. A fost profesor universitar și vorbește clar, metodic și într-o manieră bine ordonată și elocventă. În plus, nu are trac, indiferent cât de mare este audiența.” Este clar ca lumina zilei că persoana despre care vorbește este un fariseu care își întemeiază propria împărăție independentă, și totuși falșii conducători o laudă. Nu este aceasta orbirea ochilor? (Ba da.) Dacă cineva cântă fals și tu nu auzi, poate fi acest lucru considerat orbirea ochilor? (Nu.) Aceasta este mai degrabă o problemă profesională decât o problemă de calibru. Însă, după ce au ascultat atât de multe adevăruri, falșii conducători nu pot nici măcar să-i discearnă pe antihriști drept ceea ce sunt și nu pot spune dacă umanitatea unei persoane este bună sau rea, sau dacă cineva este un candidat la promovare și cultivare de către casa lui Dumnezeu, sau dacă cineva este un neîncrezător sau dacă acea persoană crede sincer în Dumnezeu, și nu pot spune dacă cineva este loial în a-și face datoria – atunci ce au câștigat ascultând predici în toți acești ani? Nu au dobândit niciun adevăr, ceea ce înseamnă că sunt niște nerozi orbi; atât sunt de orbi falșii conducători. Ei cred că principala sarcină a unui conducător este să fie capabil să țină predici și să predice timp de două sau trei ore și că, atât timp cât poate rosti cuvinte și doctrine, striga sloganuri și stârni oamenii, este un conducător conform standardului, este capabil să își asume lucrarea, are adevărul-realitate și Dumnezeu este mulțumit de el. Ce fel de logică este aceasta? Având în vedere că falșii conducători nu înțeleg adevărul, au un calibru prea slab și au mintea și ochii orbi, ei nu au absolut nicio capacitate de a discerne oamenii de diferite tipuri și nu-i pot vedea așa cum sunt de fapt pe oamenii de diverse tipuri. Prin urmare, sunt ei capabili să folosească diferite tipuri de oameni într-un mod rațional? (Nu.) Ei au doar o singură strategie: cei care au fost profesori sunt desemnați să țină predici, cei care au fost implicați în comerțul exterior sunt desemnați să se ocupe de treburile generale, cei care pot vorbi engleza sunt desemnați să fie traducători și oricine este elocvent și are obrazul gros este desemnat să predice Evanghelia; cei care sunt timizi sunt desemnați să scrie de acasă articole cu mărturii bazate pe experiență, cei care sunt îndrăzneți și le place să joace sunt numiți actori, iar cei care vor să devină funcționari sunt numiți conducători sau regizori. Acesta este modul în care falșii conducători folosesc oamenii, fără niciun fel de principii.

În cadrul sferei lucrării de care sunt responsabili conducătorii falși, de multe ori există oameni care chiar urmăresc adevărul și îndeplinesc criteriile pentru promovare și cultivare, care sunt ținuți pe loc. Unii dintre acești oameni predică Evanghelia, iar alții sunt desemnați să îndeplinească îndatoriri de găzduire. Adevărul este că toți au calibru, înțeleg unele adevăruri și sunt demni de a fi cultivați drept conducători și lucrători, doar că nu le place să facă paradă sau să fie în centrul atenției. Și totuși, conducătorii falși nu îi iau deloc în seamă. Nu interacționează cu ei, nu se interesează de ei și nu cultivă niciodată oameni talentați pentru casa lui Dumnezeu. Ei se concentrează doar pe a-i înhăța pe cei care se gudură pe lângă ei, pentru a-și satisface propriile dorințe egoiste. Ca urmare, acei oameni care chiar urmăresc adevărul nu ajung să fie promovați și cultivați, în timp ce aceia cărora le place să fie în centrul atenției, care sunt elocvenți, care știu cum să lingușească oamenii și care sunt pasionați de faimă, câștig și statut – toți sunt promovați și chiar și cei care au fost funcționari, care au fost directori ai unor societăți sau care au studiat managementul corporativ în societate sunt repartizați în funcții importante. Indiferent dacă acești oameni sunt adevărați credincioși sau nu sau dacă sunt oameni care urmăresc adevărul sau nu, în orice caz, aceștia sunt oamenii care sunt promovați și folosiți în sfera lucrării de care sunt responsabili conducătorii falși. Înseamnă asta că oamenii sunt folosiți în conformitate cu principiile? Oare faptul că falșii conducători promovează doar astfel de oameni nu este identic societății non-credincioase? În perioada în care lucrează conducătorii falși, cei care chiar pot realiza lucruri atunci când își fac datoria, care au simțul dreptății și care iubesc adevărul și lucrurile pozitive nu ajung să fie promovați sau cultivați și le este greu să obțină oportunități de instruire. În schimb, cei elocvenți, cărora le place să facă paradă și care știu cum să lingușească oamenii, precum și cei care sunt pasionați de faimă, câștig și statut sunt cei care sunt numiți în funcțiile importante. Acești oameni par a fi destul de inteligenți, dar, de fapt, nu au nicio capacitate de înțelegere, au un calibru foarte slab și o umanitate precară, nu poartă nicio povară reală față de îndatoririle lor și nu sunt deloc demni de a fi cultivați. Cu toate acestea, ei sunt cei care ocupă funcțiile de conducători și lucrători în biserică. Rezultatul este că o mare parte din lucrarea bisericii nu se poate lansa fără probleme într-un mod prompt sau progresează lent și durează prea mult să fie implementate rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu. Acestea sunt impactul și consecințele cauzate lucrării bisericii de către conducătorii falși care folosesc oamenii în mod necorespunzător.