Un conducător de biserică trebuie să aibă cel puțin conștiință și rațiune, dar și să înțeleagă unele adevăruri – doar atunci poate simți o povară. Care sunt manifestările celor care simt o povară? Dacă văd oameni care sunt negativi, oameni cu înțelegere denaturată, unii care irosesc bunurile din casa lui Dumnezeu, unii care își fac lucrarea superficial, unii care nu se ocupă de sarcinile corecte atunci când își fac îndatoririle, unii care debitează mereu aceleași cuvinte grandioase dar nu fac lucrare reală…, dacă află că există prea multe probleme în biserică și că acestea trebuie rezolvate, dacă văd foarte multe lucrări neterminate, aceste lucruri îi fac să dezvolte un simț al poverii. Din momentul în care devin conducători, simt un foc care arde permanent înlăuntrul lor; dacă descoperă o problemă și nu o pot rezolva, devin îngrijorați și neliniștiți, nu pot mânca sau dormi. În timpul adunărilor, atunci când unii oameni raportează în lucrarea lor probleme pe care conducătorul nu le poate vedea așa cum sunt de fapt și pe care nu le poate rezolva imediat, conducătorul nu renunță; simte că trebuie să rezolve problema respectivă. După ce se roagă și caută, reflectând asupra problemei timp de două zile, în momentul în care știe cum să o rezolve, o soluționează rapid. După rezolvarea problemei, verifică prompt și alte aspecte ale lucrării și descoperă o altă problemă, și anume prea mulți oameni implicați într-o parte a lucrării ce necesita o reducere de personal. Apoi, convoacă rapid o adunare, își face o imagine clară despre situație, reduce personalul și stabilește rânduieli acceptabile, rezolvând astfel problema. Indiferent de lucrarea pe care o inspectează, conducătorii care poartă o povară vor fi întotdeauna capabili să identifice problemele. Ei vor fi capabili să identifice, să se intereseze și să dobândească o înțelegere asupra oricărei probleme legate de cunoștințele profesionale sau care este împotriva principiilor, iar atunci când descoperă o problemă, o vor rezolva cu promptitudine. Conducătorii și lucrătorii inteligenți rezolvă doar probleme legate de lucrarea bisericii, cunoștințele profesionale și adevărurile-principii. Ei nu acordă nicio atenție lucrurilor mărunte din viața de zi cu zi. Se ocupă de fiecare aspect al lucrării de răspândire a Evangheliei cu care Dumnezeu i-a însărcinat. Ei se interesează și inspectează orice problemă pe care sunt capabili să o perceapă sau să o descopere. Dacă nu sunt capabili să rezolve singuri problema în acel moment, atunci participă la o adunare cu alți conducători și lucrători, au părtășie cu aceștia, caută adevărurile-principii și se gândesc la modalități de a o rezolva. Dacă întâmpină o problemă mare pe care chiar nu o pot rezolva, atunci caută prompt ajutor de la Cel de mai sus și Îi permit Celui de mai sus să Se ocupe de aceasta și să o rezolve. Asemenea conducători și lucrători sunt oameni principiali în acțiunile lor. Indiferent ce probleme sunt, atât timp cât le-au văzut, nu le vor lăsa baltă; insistă să înțeleagă pe deplin aceste probleme și apoi să le rezolve pe rând. Chiar dacă nu sunt rezolvate complet, se poate garanta că aceste probleme nu vor mai apărea. Asta înseamnă să îți faci datoria din toată inima, cu toată puterea și mintea, să-ți îndeplinești pe deplin responsabilitățile. Conducătorii și lucrătorii falși, care nu fac lucrare reală și care nu se concentrează la rezolvarea problemelor reale, nu pot descoperi problemele din fața lor și nu știu ce lucrare ar trebui făcută. Atât timp cât văd că frații și surorile sunt ocupați făcându-și îndatoririle, ei sunt pe deplin mulțumiți, simțind că acesta este rezultatul lucrării lor reale; ei cred că toate aspectele lucrării sunt destul de bune și că ei personal nu au multe de făcut sau că nu sunt probleme pe care să le rezolve, așa că apoi se concentrează să se bucure de beneficiile statutului lor. Ei vor mereu să se fălească și să se laude în rândul fraților și surorilor. Ori de câte ori îi văd pe frați și pe surori, ei spun: „Fii un bun credincios! Fă-ți datoria bine! Nu face lucrurile de mântuială! Dacă ești necuviincios sau provoci necazuri, te voi demite!” Ei știu doar să-și impună statutul și să le facă oamenilor morală. În timpul adunărilor, întreabă mereu ce probleme există în lucrare și îi întreabă pe cei aflați sub ei dacă au dificultăți, dar când alții își expun problemele și dificultățile, conducătorii și lucrătorii falși nu le pot rezolva. În ciuda acestui lucru, tot sunt fericiți și își văd de viață cu o conștiință curată. Dacă frații și surorile nu aduc vorba despre dificultăți sau probleme, ei simt că își fac treaba foarte bine, devenind mulțumiți de sine. Falșii conducători cred că sarcina pe care au primit-o este aceea de a întreba despre lucrare, astfel că, atunci când apar probleme și Cel de mai sus găsește că responsabilitatea le aparține, sunt uluiți. Alții le prezintă direct dificultățile și problemele lucrării, însă falșii conducători continuă să se plângă de faptul că aceștia nu caută adevărul pentru a le rezolva. Ei personal nu rezolvă probleme reale, pasează răspunderea către supraveghetorii pe care îi conduc, dojenindu-i cu severitate pe cei care fac sarcinile specifice. Această dojană îi ajută să-și potolească mânia și aceștia chiar cred, cu o conștiință curată, că fac lucrare reală. Ei nu s-au simțit niciodată îngrijorați sau neliniștiți la gândul că nu pot descoperi sau rezolva probleme, nici nu și-au pierdut pofta de mâncare sau nu au putut dormi bine din cauza acestui lucru – nu au suferit niciodată astfel de greutăți.

Ori de câte ori vizitez o biserică-fermă, rezolv câteva probleme. De fiecare dată când Mă duc, nu este din cauză că am găsit vreo problemă specifică de abordat; înseamnă doar că am puțin timp liber ca să Mă plimb și să văd cum se desfășoară lucrarea diferitelor echipe din biserică și care sunt stările oamenilor din fiecare echipă. Adun supraveghetorii la o discuție, îi întreb ce lucrare au făcut în această perioadă și ce probleme există, îi las să-și expună problemele, iar apoi am părtășie cu ei despre cum să le rezolve. Atunci când am părtășie cu ei, pot, de asemenea, să descopăr unele probleme noi. Un tip de problemă este cel legat de modul în care conducătorii și lucrătorii își fac lucrarea; altul este reprezentat de problemele lucrării din sfera responsabilităților lor. În plus, îi ajut și îi îndrum cum să facă o lucrare specifică, cum să implementeze lucrarea, ce lucrare să facă, iar apoi, data următoare, verific întrebându-i cum a decurs lucrarea primită ultima dată. O astfel de supraveghere, îndemnare și verificare sunt necesare. Chiar dacă nu sunt însoțite de surle și trâmbițe, de strigăte sau de folosirea difuzoarelor pentru anunțuri, aceste treburi și sarcini specifice sunt comunicate și implementate prin intermediul unor conducători și lucrători care pot face lucrare reală. Astfel, lucrarea fiecărei echipe devine ordonată și progresează, eficiența lucrării este îmbunătățită, iar rezultatele sunt mai bune. În cele din urmă, toată lumea din fiecare echipă se poate concentra asupra propriei datorii, știind ce trebuie să facă și cum să o facă. Cel puțin, toți își realizează datoria corespunzătoare, toți au sarcini la îndemână și ceea ce fac este realizat conform cerințelor casei lui Dumnezeu și, în plus, poate fi făcut conform principiilor. Nu înseamnă asta să obții rezultate? Știu falșii conducători cum să lucreze în acest mod? Falșii conducători ar cugeta: „Deci, așa Își desfășoară Cel de mai sus lucrarea: cheamă niște oameni pentru a sta de vorbă, toată lumea ia notițe într-un carnețel și după ce notițele sunt scrise, lucrarea Celui de mai sus este terminată. Dacă așa Își desfășoară lucrarea Cel de mai sus, atunci o vom face și noi în același mod.” Prin urmare, falșii conducători imită în acest mod. Ei mimează aparențele, dar, în cele din urmă, nu fac deloc lucrare reală, nu implementează niciuna dintre sarcinile pe care le-au primit, ci doar trândăvesc, vorbind despre nimicuri. Uneori merg și la câmpurile de legume și la sere, ca să văd cum cresc răsadurile sau ca să aflu câte cicluri de recolte pot fi cultivate în seră în timpul iernii și cât de des trebuie udate. Toate aceste sarcini, indiferent că sunt mari sau mici, implică aspecte tehnice legate de creșterea legumelor și pot fi îndeplinite, atât timp cât sunt făcute cu sârguință. În ce aspect își arată în principal falșii conducători falsitatea? Cel mai evident este faptul că nu fac lucrare reală; fac doar niște sarcini care îi fac să pară competenți și consideră că au terminat, iar apoi încep să se bucure de beneficiile statutului lor. Indiferent cât de multă lucrare de acest fel fac, înseamnă aceasta că desfășoară o lucrare reală? Majoritatea conducătorilor falși înțeleg adevărul în mod impur, pricepând doar unele cuvinte și doctrine, motiv pentru care le este foarte greu să facă lucrare reală. O parte dintre conducătorii falși nici măcar nu pot să rezolve probleme legate de treburile generale; în mod clar, au un calibru slab și le lipsește înțelegerea spirituală. Nu există absolut nicio valoare în a-i cultiva. Unii conducători falși chiar au puțin calibru, dar ei nu fac lucrare reală și se desfată în confort trupesc. Oamenii care râvnesc la confortul trupesc nu sunt foarte diferiți de porci. Porcii își petrec zilele dormind și mâncând. Ei nu fac nimic. Totuși, după un an de muncă grea să-i țină hrăniți, când toată familia mănâncă din carnea lor la sfârșitul anului, se poate spune că au fost de folos. Dacă un conducător fals este ținut ca un porc, mâncând și bând gratuit de trei ori pe zi, devine gras și puternic, dar nu face nicio lucrare reală și este o risipă, nu a fost oare în zadar să-l țină? A fost de vreun folos? Poate sluji doar ca un contrast și ar trebui eliminat. Într-adevăr, este mai bine să ții un porc, decât un conducător fals. Conducătorii falși pot avea titlul de „conducător”, pot să ocupe această funcție, mâncând bine de trei ori pe zi, bucurându-se de multe dintre harurile lui Dumnezeu, devenind, până la sfârșitul anului, plinuți și rozalii de la atâta mâncare – dar cum rămâne cu lucrarea? Privește la tot ce a fost realizat în lucrarea ta anul acesta: ai avut vreun rezultat în vreun domeniu al lucrării în acest an? Ce lucrare reală ai făcut? Casa lui Dumnezeu nu-ți cere să faci perfect fiecare treabă, însă trebuie să faci bine lucrarea esențială – lucrarea evanghelică, de exemplu, sau lucrarea producției de filme, lucrarea bazată pe texte și așa mai departe. Toate acestea trebuie să dea roade. În circumstanțe normale, majoritatea lucrărilor ar trebui să producă unele rezultate și reușite după trei-cinci luni; dacă nu există reușite după un an, atunci aceasta este o problemă serioasă. În sfera responsabilității tale, care lucrare a fost cea mai rodnică? Pentru care ai plătit cel mai mare preț și ai suferit cel mai mult pe parcursul anului? Prezintă această reușită și reflectează dacă ai obținut reușite valoroase în anul în care te-ai bucurat de harul lui Dumnezeu; ar trebui să ai un simț clar al acestui lucru în inima ta. Ce făceai mai exact în toată această perioadă, în timp ce mâncai mâncarea casei lui Dumnezeu și te bucurai de harul lui Dumnezeu? Ai obținut vreun rezultat? Dacă nu ai obținut nimic, atunci îți faci datoria doar de mântuială; ești un conducător fals veritabil. Ar trebui să fie demiși și eliminați astfel de conducători? (Da.) Puteți să discerneți astfel de conducători falși atunci când îi întâlniți? Puteți vedea că sunt conducători falși, care fac lucrurile doar de mântuială pentru a obține o masă gratuită? Mănâncă până când au gurile unsuroase, dar nu par niciodată îngrijorați sau neliniștiți cu privire la lucrare, nu participă la nicio sarcină specifică și nici nu întreabă despre niciuna. Chiar dacă întreabă, au un motiv; fac acest lucru doar când Cel de mai sus face presiuni asupra lor în privința rezultatelor; altfel, nu s-ar sinchisi. Se răsfață mereu cu distracții și adeseori se uită la filme sau la emisiuni TV. Deleagă lucrarea și, în timp ce toți ceilalți sunt ocupați făcându-și îndatoririle, ei se odihnesc și se distrează. Dacă există o problemă și încerci să îi găsești ca să se ocupe de ea, sunt de negăsit, dar nu întârzie niciodată la mese. Și, după ce mănâncă, atunci când toți ceilalți se întorc la lucrare, ei pleacă să își mai ia timp liber. Dacă îi întrebi: „De ce nu ieși ca să verifici lucrarea? Toată lumea așteaptă îndrumarea ta, rânduielile tale!”, ei spun: „De ce să mă așteptați pe mine? Toți puteți să faceți acest lucru, toți știți cum să faceți acest lucru – nu este la fel și atunci când nu sunt prezent? Nu pot să mă odihnesc puțin?” „Asta este odihnă? Pur și simplu te uiți la filme!” „Învăț abilități profesionale, studiez cum sunt făcute filmele.” Chiar își găsesc scuze. Se uită la film după film și, noaptea, când toată lumea se odihnește, fac și ei la fel. Fac lucrurile de mântuială în acest mod în fiecare zi, dar până unde? Toți îi consideră dezagreabili, îi fac pe toți să se simtă stânjeniți și, în cele din urmă, nimeni nu le mai acordă nicio atenție. Spune-Mi, dacă un astfel de conducător nu este la conducere, mai poate lucrarea să progreseze? Fără asemenea conducători, Pământul nu se mai rotește? (Continuă să se rotească.) În acest caz, ar trebui expuși, pentru ca toată lumea să vadă că nu se ocupă de sarcinile corespunzătoare și pentru ca nimeni să nu fie constrâns de ei. Astfel de conducători falși, care nu se ocupă de sarcinile corespunzătoare, trebuie expuși și disecați astfel încât toată lumea să îi discearnă, iar apoi ar trebui excluși ca să stea deoparte! Puteți să discerneți asemenea conducători falși atunci când îi întâlniți? Fără conducători falși, v-ați simți cu toții ca și cum ați fi marinari fără un căpitan? Ați finaliza lucrarea și îndeplini sarcinile în mod independent? Dacă nu ați face acest lucru, atunci sunteți în pericol. Dacă v-ați confrunta cu acest tip de conducători falși, care nu își fac datoria corespunzător, care nu conduc prin exemplu și pierd vremea cu discuții online – ați avea discernământ într-o astfel de situație? Ați fi influențați de aceștia pentru a vă deda și voi la pălăvrăgeală inutilă și a vă întârzia îndatoririle? Mai puteți urma astfel de conducători falși? (Nu.)

Unii conducători falși sunt lacomi și leneși, preferând confortul în locul muncii grele. Ei nu vor nici să lucreze, nici să-și facă griji, evitând efortul și responsabilitatea, dorind doar să se complacă în confort. Le place să mănânce și să se distreze și sunt deosebit de leneși. Era un conducător fals care se trezea dimineața doar după ce toată lumea terminase de mâncat, iar seara încă se uita la seriale când toți ceilalți se odihneau. Un frate responsabil cu gătitul nu a mai putut suporta și l-a criticat. Credeți că ar asculta de un bucătar? (Nu.) Să presupunem că un conducător sau un lucrător l-ar mustra, spunându-i: „Trebuie să fii mai sârguincios; trebuie făcută lucrarea necesară. În calitate de conducător, trebuie să-ți îndeplinești responsabilitățile, indiferent care este lucrarea; trebuie să te asiguri că nu există probleme cu ea. Acum, că a fost descoperită o problemă și tu nu ești prezent să o rezolvi, acest lucru afectează lucrarea. Dacă lucrezi în mod constant astfel, nu întârzie asta lucrarea bisericii? Poți purta această responsabilitate?” Ar asculta el acest lucru? Nu neapărat. În cazul unor asemenea conducători falși, grupul decizional ar trebui să îi demită prompt și să facă alte rânduieli de lucru pentru ei, lăsându-i să facă orice sunt capabili să facă. Dacă sunt niște oameni buni de nimic, care vor doar să trăiască pe spinarea altora oriunde se duc, incapabili să facă ceva, atunci alungați-i fără să-i lăsați să facă vreo datorie. Ei nu sunt demni să facă o datorie; nu sunt oameni, le lipsesc conștiința și rațiunea unei umanități normale, sunt nerușinați. Astfel de conducători falși, care sunt niște pierde-vară, odată discernuți, ar trebui demiși direct; nu este nevoie să încercăm să-i îndemnăm și nu ar trebui să li se ofere nicio ocazie de a se supune observației, nici nu este necesar să se aibă părtășie despre adevăr cu ei. Nu au auzit destule adevăruri? Dacă ar fi emondați, s-ar putea schimba? Nu ar putea. Dacă o persoană are un calibru slab, are uneori păreri absurde sau nu reușește să vadă imaginea completă din ignoranță, dar este sârguincioasă, poartă o povară și nu este leneșă, atunci o astfel de persoană, în ciuda abaterilor în a-și face datoria, se poate căi atunci când se confruntă cu emondarea. Cel puțin, cunoaște responsabilitățile unui conducător și știe ce ar trebui să facă, are conștiință și simț al responsabilității și are o inimă. Totuși, cei care sunt leneși, preferă confortul în detrimentul muncii grele și nu sunt împovărați nu se pot schimba. Nu există nicio povară în inima lor; indiferent cine îi emondează, este inutil. Unii oameni spun: „Atunci, dacă judecata, mustrarea, încercările și rafinarea lui Dumnezeu ar veni asupra lor, ar schimba aceasta faptul că ei nu poartă nicio povară?” Acest lucru nu poate fi schimbat; este determinat de natura cuiva, asemeni unui câine care nu-și poate schimba obiceiul de a mânca mizerii. Ori de câte ori vezi pe cineva care este leneș, nu poartă o povară și mai și slujește drept conducător, poți fi sigur că este un conducător fals. Unii oameni ar putea spune: „Cum îi poți numi conducători falși? Au un calibru bun, sunt iscusiți, pot vedea lucrurile așa cum sunt de fapt și pot ticlui planuri. În lume, au condus afaceri, au fost directori executivi; sunt informați, versați și cu experiență de viață!” Pot aceste calități să rezolve problema faptului că sunt leneși și le lipsește o povară? (Nu.)

De ce fel de manifestări și caracteristici dau dovadă cei care sunt excesiv de leneși? În primul rând, indiferent ce fac, se comportă superficial, pierd vremea, nu se grăbesc și se odihnesc și tărăgănează ori de câte ori este posibil. În al doilea rând, nu acordă nicio atenție lucrării bisericii. Pentru ei, oricui îi place să își facă griji pentru astfel de lucruri poate să o facă. Ei nu vor face acest lucru. Când chiar își fac griji pentru ceva, este de dragul faimei, câștigului și statutului propriu – tot ceea ce contează pentru ei este să se poată bucura de beneficiile statutului. În al treilea rând, se feresc de greutățile din lucrarea lor; nu pot accepta ca lucrarea lor să fie chiar și puțin obositoare, devenind plini de resentimente când se întâmplă acest lucru, și nu sunt capabili să îndure greutăți sau să plătească un preț. În al patrulea rând, indiferent de lucrarea pe care o fac, nu sunt capabili să persevereze, renunțând mereu la jumătatea drumului și fiind incapabili să ducă lucrurile la bun sfârșit. Dacă, temporar, sunt binedispuși, s-ar putea să lucreze ceva ca să se distreze. Însă, dacă un lucru necesită un angajament pe termen lung și îi ține ocupați, necesită multă atenție și le obosește trupul, cu timpul vor începe să bombănească. De exemplu, unii conducători se ocupă de lucrarea bisericii și, la început, li se pare ceva nou și inedit. Sunt foarte motivați în părtășia despre adevăr și, atunci când văd că frații și surorile au probleme, pot să îi ajute și să le rezolve. Însă, după ce persistă o vreme, lucrarea de conducere începe să li se pară prea istovitoare și devin negativi – își doresc să treacă la o sarcină mai ușoară și nu sunt dispuși să îndure greutăți. Acestor oameni le lipsește perseverența. În al cincilea rând, o altă caracteristică distinctivă a oamenilor leneși este lipsa dorinței de a face lucrare reală. De îndată ce trupul lor suferă, găsesc scuze pentru a se sustrage și a se eschiva de la lucrarea lor sau o pasează altcuiva. Iar când persoana respectivă termină lucrarea, ei culeg fără rușine recompensele. Acestea sunt cele cinci caracteristici principale ale oamenilor leneși. Trebuie să verificați dacă există astfel de oameni leneși printre conducătorii și lucrătorii din biserici. Dacă găsiți vreunul, acea persoană trebuie demisă imediat. Pot oamenii leneși să facă lucrare bună în calitate de conducători? Indiferent de tipul de calibru pe care îl au sau de calitatea umanității lor, dacă sunt leneși, nu își vor putea face lucrarea bine și vor întârzia lucrarea și chestiunile importante. Lucrarea bisericii prezintă multe aspecte; fiecare aspect implică numeroase sarcini detaliate și, pentru ca acestea să fie bine făcute, trebuie să avem părtășie asupra adevărului, ca să rezolvăm problemele. Prin urmare, conducătorii și lucrătorii trebuie să fie sârguincioși – trebuie să vorbească mult și să lucreze mult în fiecare zi, ca să se asigure de eficiența lucrării. Dacă vorbesc puțin sau fac prea puțin, nu vor fi rezultate. Prin urmare, dacă un conducător sau un lucrător este o persoană leneșă, atunci acesta este cu siguranță un conducător fals și este incapabil să facă lucrare reală. Leneșii nu fac lucrare reală, cu atât mai puțin merg personal acolo unde se lucrează, și nu sunt dispuși să rezolve probleme sau să se implice într-o lucrare specifică. Ei nu înțeleg și nu pricep deloc problemele niciunei lucrări. Au în cap doar o idee superficială, vagă, formată ascultând spusele altora, și își fac datoria de mântuială, doar predicând puțină doctrină. Puteți discerne acest tip de conducători? Puteți să vă dați seama că sunt conducători falși? (Într-o anumită măsură.) Leneșii sunt superficiali, indiferent de datoria pe care o fac. Oricare ar fi datoria, le lipsește perseverența, lucrează când și când și se plâng ori de câte ori îndură câteva greutăți, lamentându-se neîncetat. Aruncă vorbe de ocară asupra oricui îi critică sau îi emondează, ca o scorpie care insultă oamenii pe străzi, dorind mereu să își verse nervii pe ceilalți și nedorind să își facă datoria. Ce arată faptul că nu vor să își facă datoria? Arată că nu poartă o povară, că nu sunt dispuși să își asume responsabilitatea și că sunt leneși. Nu vor să îndure greutăți sau să plătească prețul. Acest lucru se aplică în special conducătorilor și lucrătorilor: dacă nu poartă o povară, pot să-și îndeplinească responsabilitățile de conducători și lucrători? Categoric nu.