III. Modul în care conducătorii falși îi tratează pe supraveghetorii care îi chinuie pe alții și tulbură lucrarea bisericii

Al treilea tip de situație implică supraveghetori care îi chinuie și îi constrâng pe alții, perturbând lucrarea bisericii. Prima situație despre care am vorbit mai devreme este cea în care unii supraveghetori, deși au un calibru relativ bun și sunt capabili să își asume lucrarea, nu o iau în serios și pur și simplu se comportă într-un mod superficial, în timp ce conducătorii falși nu cunosc acest lucru și nu îi demit cu promptitudine. A doua situație se referă la unii supraveghetori care au un calibru slab și nu sunt capabili să își asume lucrarea, însă conducătorii falși nu observă acest lucru și nu îi înlocuiesc cu promptitudine. Această situație, cea de-a treia, se referă la supraveghetori care, indiferent dacă propriul lor calibru este bun sau slab, nu se ocupă de lucrarea cuvenită lor și doar îi chinuie și îi constrâng pe alții, tulburând lucrarea bisericii. Din momentul în care sunt selectați ca supraveghetori, nu încearcă să învețe sau să studieze domeniul în care lucrează, nici nu caută adevărurile-principii și cu siguranță nu îi îndrumă pe ceilalți să își facă îndatoririle în mod corespunzător. În schimb, cu fiecare ocazie pe care o au, se iau de cineva și batjocoresc și ironizează pe altcineva; cum au ocazia, se dau în spectacol și, indiferent ce fac, nu sunt niciodată raționali. Într-o zi le spun oamenilor să facă lucrurile într-un fel, iar a doua zi le spun să le facă în alt fel; pur și simplu inventează noi tertipuri, dorind mereu să iasă în evidență. Toate acestea le dau oamenilor o stare de anxietate. Oricând vorbesc ei, unii oameni simt că le tremură inima. Odată ce i-au făcut pe toți să se supună, să se teamă și să asculte de ei, sunt încântați. Indiferent dacă sunt conducători falși sau antihriști și indiferent dacă sunt sau nu la putere, acest tip de oameni strică liniștea bisericii. Nu numai că nu pot să facă o lucrare reală sau să își realizeze datoria în mod normal, dar și seamănă discordie și cauzează conflicte între oameni, tulburând viața bisericii. Nu numai că nu îi pot ajuta pe ceilalți să înțeleagă adevărul, dar îi și judecă și îi condamnă frecvent pe oameni și îi fac să asculte de ei în toate, constrângându-i până într-atât, încât aceștia nu știu cum să se comporte cum se cuvine. Mai ales în privința modului în care trăiesc, oamenii nu pot să se odihnească un pic mai devreme sau să doarmă până mai târziu. Orice ar face, trebuie să urmărească expresiile faciale ale acestor oameni, ceea ce face viața extrem de obositoare. Dacă astfel de oameni devin supraveghetori, toți ceilalți vor avea dificultăți. Dacă le vorbești cu sinceritate și le expui problemele, vor spune că îi vizezi și îi expui în mod deliberat. Dacă nu le vorbești despre problemele pe care le au, vor spune că îi desconsideri. Dacă ești serios și responsabil cu privire la lucrare și le dai câteva sfaturi, vor fi sfidători și vor spune că îi ataci și că ești arogant. În orice caz, le va displăcea orice ai face. Întotdeauna se gândesc să-i chinuie pe oameni și îi constrâng, astfel încât aceștia nu mai pot acționa și simt că nimic din ceea ce fac nu este corect. Astfel de supraveghetori tulbură lucrarea bisericii.

Conducătorii falși sunt buni la munca superficială, dar nu fac niciodată lucrări reale. Ei nu merg să inspecteze, să supravegheze sau să dirijeze diferitele lucrări profesionale, nici nu află în timp util ce se întâmplă în diferite echipe, inspectând modul în care progresează lucrarea, ce probleme există, dacă supraveghetorii de echipă sunt competenți în munca lor și cum raportează frații și surorile despre supraveghetori sau cum îi evaluează. Ei nu verifică dacă cineva este constrâns de liderii de echipă sau de supraveghetori, dacă sugestiile corecte făcute de oameni sunt adoptate, dacă o persoană care este talentată sau urmărește adevărul este suprimată sau exclusă, dacă vreun om candid este intimidat, dacă oamenii care expun și raportează conducătorii falși sunt atacați, sunt victime ale răzbunării, sunt îndepărtați sau excluși, dacă supraveghetorii sau liderii de echipă sunt oameni răi și dacă vreo persoană este chinuită. În cazul în care conducătorii falși nu fac nimic din această lucrare concretă, ei ar trebui demiși. Să spunem, de exemplu, că o persoană raportează unui conducător fals că există un supraveghetor care adesea constrânge și suprimă oamenii. Supraveghetorul a făcut greșit unele lucruri, dar nu îi lasă pe frați și surori să ofere sugestii și chiar caută scuze pentru a se justifica și a se apăra, nerecunoscându-și niciodată greșelile. Nu ar trebui un astfel de supraveghetor să fie demis imediat? Acestea sunt probleme pe care conducătorii ar trebui să le rezolve în timp util. Unii conducători falși nu permit ca supraveghetorii pe care i-au numit să fie expuși, indiferent ce probleme au apărut în lucrarea lor, și cu siguranță nu permit ca aceștia să fie raportați superiorilor – chiar le spun oamenilor să învețe să se supună. Dacă o persoană expune problemele pe care le are un supraveghetor, acești conducători falși încearcă să îi protejeze sau să mușamalizeze faptele adevărate, spunând: „Aceasta este o problemă cu pătrunderea în viață a supraveghetorului. Este normal să aibă o fire arogantă – toți cei care au puțin calibru sunt aroganți. Nu este mare lucru, trebuie doar să am puțină părtășie cu el.” Prin intermediul părtășiei, supraveghetorul își exprimă poziția, spunând: „Recunosc că sunt arogant. Recunosc că există momente în care sunt preocupat de vanitatea mea, mândria mea și statutul meu și nu accept sugestiile altora. Dar alți oameni nu sunt buni la această profesie, ei fac adesea sugestii fără valoare, așa că există un motiv pentru care nu îi ascult.” Conducătorii falși nu încearcă să înțeleagă situația în profunzime, nu se uită la rezultatele lucrării supraveghetorului, cu atât mai puțin la cum sunt umanitatea, firea acestuia și ceea ce urmărește el. Tot ceea ce fac este să subestimeze lucrurile, spunând: „Asta mi s-a raportat, așa că sunt cu ochii pe tine. Îți mai dau o șansă.” După discuția lor, supraveghetorul spune că este dispus să se căiască, dar conducătorii falși nu acordă atenție faptului dacă într-adevăr se căiește ulterior sau doar minte și înșală. Dacă cineva pune întrebări cu privire la această chestiune, conducătorii falși spun: „Am vorbit deja cu el și chiar am avut părtășie cu el despre multe fragmente din cuvintele lui Dumnezeu. Este dispus să se căiască, iar problema a fost deja rezolvată.” Când persoana respectivă întreabă: „Cum este umanitatea acelui supraveghetor? Este o persoană care acceptă adevărul? I-ai dat o șansă, dar va fi capabil să se căiască și să se schimbe cu adevărat?” Incapabili să vadă lucrurile așa cum sunt, conducătorii falși răspund: „Încă îl observ.” Persoana respectivă răspunde: „De cât timp îl observi? Ai ajuns la vreo concluzie?” Conducătorii falși spun: „Au trecut mai mult de șase luni și încă nu am ajuns la nicio concluzie.” Dacă nu a obținut niciun rezultat după mai mult de șase luni de observare, ce fel de eficiență în lucrare este asta? Conducătorii falși cred că este eficient să aibă o singură conversație cu supraveghetorul și că aceasta rezolvă problema. Este întemeiată această idee? Ei cred că, odată ce au terminat de vorbit cu cineva, acel om va fi capabil să se schimbe, iar dacă acesta își exprimă hotărârea de a nu mai face acel lucru, îl cred pe deplin, fără să efectueze alte investigații sau să analizeze din nou situația. Dacă nimeni nu urmărește problema, s-ar putea nici să nu se sinchisească să analizeze sau să urmărească lucrarea timp de o jumătate de an. Conducătorii falși rămân în necunoștință de cauză, chiar și atunci când supraveghetorul respectiv face lucrarea într-un mod dezastruos. Nu pot discerne modul în care supraveghetorul îi păcălește și îi joacă pe degete. Ce este și mai detestabil este faptul că, atunci când cineva raportează problemele supraveghetorului, conducătorii falși îl ignoră și nu verifică efectiv dacă acele probleme există sau dacă problemele pe care le raportează sunt reale. Nu iau în considerare aceste probleme – chiar au prea multă încredere în ei înșiși! Indiferent de situațiile care apar în lucrarea bisericii, conducătorii falși nu se grăbesc să se ocupe de ele; ei se gândesc că oricum nu este treaba lor. Reacția conducătorilor falși cu privire la aceste probleme este extrem de lentă, ei iau măsuri și se mișcă foarte încet, se tot eschivează și le tot dau oamenilor încă o șansă să se căiască, de parcă șansele pe care le dau oamenilor sunt atât de prețioase și importante, de parcă le pot schimba soarta. Falșii conducători nu știu cum să vadă natura-esență a unui om prin ceea ce se manifestă în el, să decidă pe ce fel de cale umblă o persoană în funcție de natura-esență a sa sau să vadă dacă o persoană este sau nu aptă să fie supraveghetor sau să facă lucrarea de conducere, în funcție de calea pe care merge. Nu sunt capabili să vadă lucrurile în felul acela. Conducătorii falși sunt capabili să facă doar două lucruri în munca lor: primul este să atragă oamenii pentru discuții și să facă lucrurile de formă; al doilea este să ofere șanse oamenilor, mulțumindu-i pe alții fără a jigni pe nimeni. Fac ei vreo lucrare reală? În mod clar, nu. Însă conducătorii falși cred că atragerea cuiva într-o discuție reprezintă o lucrare reală. Ei privesc aceste conversații ca fiind foarte valoroase și importante și consideră incredibil de semnificative cuvintele goale și doctrinele pe care le rostesc. Ei cred că au rezolvat probleme majore prin aceste conversații și că au făcut lucrare reală. Ei nu știu de ce Dumnezeu judecă și mustră, emondează sau încearcă și rafinează oamenii. Nu știu că numai cuvintele lui Dumnezeu și adevărul pot înlătura firile corupte ale omului. Simplifică foarte mult lucrarea lui Dumnezeu și mântuirea omenirii de către Dumnezeu! Ei cred că rostirea unor cuvinte și doctrine este un substitut pentru lucrarea lui Dumnezeu, că poate rezolva problema corupției omului. Nu reprezintă aceasta nesăbuința și ignoranța conducătorilor falși? Aceștia nu au nici cea mai mică fărâmă din adevărul-realitate, prin urmare, de ce sunt atât de încrezători? Oare rostirea câtorva doctrine va fi suficientă pentru a-i face pe oameni să se cunoască pe ei înșiși? Le va permite să se lepede de firile lor corupte? Cum pot acești conducători falși să fie atât de ignoranți și naivi? Oare înlăturarea practicilor eronate și a comportamentului corupt al unei persoane este într-adevăr atât de simplă? Este problema firilor corupte ale omului atât de ușor de rezolvat? Conducătorii falși sunt atât de nesăbuiți și superficiali! Dumnezeu nu folosește doar o singură metodă pentru a rezolva problema corupției omului. El folosește multe metode și orchestrează diferite medii pentru a-i dezvălui, a-i curăți și a-i desăvârși pe oameni. Conducătorii falși, în schimb, își desfășoară lucrările într-un mod incredibil de monoton și superficial: atrag oamenii la discuții, fac puțină muncă de consiliere a oamenilor cu privire la felurile de a gândi, îi îndeamnă puțin pe oameni și cred că asta înseamnă să faci o lucrare reală. Acest lucru este superficial, nu-i așa? Și ce problemă se ascunde în spatele acestei superficialități? Nu este naivitatea? Conducătorii falși sunt extrem de naivi și, de asemenea, privesc oamenii și lucrurile într-un mod incredibil de naiv. Nimic nu este mai greu de rezolvat decât firile corupte ale oamenilor – lupul își schimbă părul, dar năravul, ba. Conducătorii falși nu pot vedea deloc această problemă așa cum este de fapt. Prin urmare, atunci când vine vorba de genul de supraveghetori din cadrul bisericii care provoacă în mod constant tulburări, care mereu constrâng și chinuie oamenii, conducătorii falși nu fac nimic altceva decât să discute cu ei, să îi emondeze prin câteva cuvinte și atât. Ei nu îi realocă și nu îi demit prompt. Această abordare a conducătorilor falși provoacă un rău imens lucrării bisericii și duce adesea la suspendarea, întârzierea, deteriorarea și împiedicarea progresului normal, fără probleme și eficient al lucrării bisericii din cauza tulburărilor provocate de unii oameni răi – toate acestea sunt o consecință gravă a acțiunilor conducătorilor falși bazate pe sentimentele lor, a încălcării adevărurilor-principii și a folosirii oamenilor nepotriviți. Judecând după aparențele exterioare, conducătorii falși nu comit în mod voit o multitudine de rele, nu fac lucrurile în felul lor și nu își întemeiază propriile împărății independente, așa cum fac antihriștii. Dar conducătorii falși nu sunt capabili să rezolve cu promptitudine diferitele probleme care apar în lucrarea bisericii, iar atunci când apar probleme cu supraveghetorii diverselor echipe și când acești supraveghetori nu sunt capabili să își asume lucrarea, conducătorii falși nu sunt capabili să le modifice cu promptitudine sarcinile sau să îi demită, provocând pierderi grave lucrării bisericii. Și toate acestea sunt provocate de neglijarea responsabilității de către conducătorii falși. Nu sunt absolut detestabili conducătorii falși? (Ba da.)

IV. Cum îi tratează falșii conducători pe supraveghetorii care se împotrivesc rânduielilor de lucru și fac lucrurile după bunul lor plac

Conducătorii falși nu sunt capabili să gestioneze cu promptitudine faptele rele care sunt comise în biserică, de exemplu faptul că supraveghetorii îi chinuie pe alții, îi constrâng și tulbură lucrarea bisericii. De asemenea, atunci când unii supraveghetori se împotrivesc rânduielilor de lucru ale casei lui Dumnezeu și fac lucrurile după bunul lor plac, conducătorii falși nu pot veni cu soluții adecvate pentru a rezolva cu promptitudine aceste probleme. Acest lucru duce la pierderi pentru lucrarea bisericii și pentru resursele materiale și financiare ale casei lui Dumnezeu. Conducătorii falși sunt naivi și superficiali, incapabili să înțeleagă adevărurile-principii și, mai ales, incapabili să vadă natura-esență a oamenilor așa cum este ea. În consecință, ei își fac adesea lucrarea într-un mod superficial, fac totul mecanic, respectă reglementările și scandează sloganuri, dar nu reușesc să meargă la fața locului pentru a inspecta lucrarea, pentru a observa și întreba despre fiecare supraveghetor în parte sau pentru a întreba în timp util ce au făcut acești supraveghetori, care sunt principiile care le ghidează acțiunile și care sunt efectele ulterioare. În consecință, habar nu au cine sunt de fapt persoanele pe care le folosesc și ce au făcut acestea. Prin urmare, atunci când acești supraveghetori se împotrivesc în secret rânduielilor de lucru ale casei lui Dumnezeu și fac lucrurile după bunul lor plac, nu numai că falșii conducători nu știu despre acest lucru, ci chiar încearcă să îi apere pe supraveghetori. Chiar dacă aud despre acest lucru, ei nu analizează problema și nu o gestionează cu promptitudine. Pe de o parte, conducătorii falși sunt incompetenți în lucrarea lor, iar pe de altă parte, sunt neglijenți în îndatoririle lor. Să dăm un exemplu. Un anumit conducător a selectat ca tehnician pentru plantare o persoană care fusese eliminată dintr-o altă echipă. El nu a verificat dacă această persoană avea experiența și expertiza relevante, dacă putea face bine sarcina sau dacă avea o atitudine serioasă și responsabilă, iar după ce a numit-o în funcția respectivă, a lăsat-o complet nesupravegheată, spunându-i: „Începe să plantezi legume. Poți alege semințele, iar eu voi aproba orice sumă pe care o vei cheltui. Pur și simplu fă această lucrare așa cum crezi de cuviință!” Conducătorul a spus acest lucru, așa că supraveghetoarea a început să facă lucrarea așa cum a crezut de cuviință. Prima ei sarcină a fost să selecteze semințele. Când a verificat online, a descoperit: „Există pur și simplu prea multe soiuri diferite de legume – această lume vastă este plină de lucruri extraordinare! Alegerea semințelor este destul de distractivă. Nu am mai făcut acest lucru până acum și nu știam că mă va interesa atât de mult. Dacă tot mă interesează atât de mult, voi face tot posibilul!” A deschis mai întâi secțiunea cu semințe de roșii și a rămas pur și simplu uimită. Existau tot felul de soiuri și de dimensiuni, iar în ceea ce privește culoarea, erau roșii, galbene și verzi. Un soi era chiar multicolor – nu mai văzuse niciodată așa ceva, iar acest lucru chiar i-a lărgit orizonturile! Dar cum să aleagă semințele potrivite? A decis să planteze câteva din fiecare varietate, în special soiul multicolor care părea unic. Supraveghetoarea a selectat peste 10 soiuri de roșii de diferite mărimi, culori și forme. După ce a selectat semințele de roșii, a venit timpul să facă același lucru pentru vinete. De obicei, soiurile de vinete pe care le mănâncă oamenii sunt vinetele lungi și mov sau vinetele albe, dar ea s-a gândit: „Nu ar trebui să fie doar aceste două soiuri de vinete. Există soiuri verzi, colorate, lungi, rotunde și ovale. Voi alege câte puțin din fiecare soi, astfel încât toată lumea să își poată deschide mintea și să mănânce tot felul de vinete diferite. Priviți cât de pricepută și de cutezătoare sunt ca supraveghetoare atunci când selectez semințele, cât de grijulie sunt față de frați și de surori, satisfăcând gusturile tuturor.” Apoi, ea a selectat semințe de ceapă. Erau în total 14 soiuri de ceapă pe plan local, iar ea le-a selectat pe toate și, când a terminat, s-a simțit destul de mulțumită. Oare această supraveghetoare este „cutezătoare”? Cine ar cuteza să aleagă atât de multe soiuri? Ulterior am continuat să disec această chestiune, iar cineva chiar a spus: „Nu există doar 14 soiuri pe plan local; mai sunt câteva pe care nu le-a selectat!” Acesta a vrut să spună că 14 soiuri nu sunt atât de multe și că mai sunt și altele pe care supraveghetoarea nu le-a selectat, așa că nu a făcut nimic greșit. Nu cumva persoana care a spus asta este grea de cap? Asta înseamnă să fii greu de cap, să nu înțelegi limbajul uman și să nu știi de ce am disecat problema. După ce a selectat semințele de ceapă, supraveghetoarea a ales și cel puțin opt soiuri de cartofi. Cu ce scop a selectat atât de multe soiuri? Ca să lărgească orizonturile tuturor și să le dea posibilitatea să guste tot felul de arome diferite. Supraveghetoarea credea că selectarea semințelor ar trebui să se bazeze pe principiul beneficiului pentru frați și surori. Ce părere aveți despre motivul ei? Oare a acționa pe baza unei atitudini de a gândi în numele tuturor și de a le fi de folos tuturor este principiul cerut de casa lui Dumnezeu? (Nu.) Atunci care este principiul casei lui Dumnezeu pentru selectarea semințelor? Să nu plantați soiuri ciudate și rare pe care nu le consumăm în mod obișnuit. În ceea ce privește soiurile care sunt consumate în mod obișnuit, dacă nu le-am mai plantat și nu știm dacă sunt potrivite pentru solul și clima locale, selectați unul sau două soiuri, cel mult trei sau patru. În primul rând, trebuie să fie potrivite pentru solul și clima locale; în al doilea rând, trebuie să fie ușor de cultivat și să nu fie sensibile la boli și dăunători; în al treilea rând, trebuie să dea semințe pentru anul următor; în ultimul rând, trebuie să dea o recoltă bună. Dacă sunt delicioase, dar recolta pe care o dau este slabă, nu sunt potrivite. Judecând după chestiunea selectării semințelor, a acționat această supraveghetoare în concordanță cu principiile? A căutat? S-a supus? A arătat considerație față de casa lui Dumnezeu? A acționat cu atitudinea pe care ar trebui să o aibă în realizarea unei datorii? (Nu.) În mod clar, ea a luat-o razna făcând lucruri rele, împotrivindu-se în mod deschis rânduielilor de lucru ale casei lui Dumnezeu și făcând lucrurile după bunul ei plac! Astfel, ea a irosit jertfele oferite lui Dumnezeu, pentru a-și satisface curiozitatea personală și dorința de a se distra și a tratat o sarcină atât de importantă ca pe un joc, însă conducătorul fals pe care îl avea a lăsat-o să facă ce dorea, fără să pună întrebări sau să intervină. Când a fost întrebat: „Supraveghetoarea pe care ai ales-o a făcut de fapt vreo lucrare? Care au fost rezultatele? Ai ajutat-o efectuând verificări atunci când a venit vorba de selectarea semințelor?” El nu a acordat atenție acestor chestiuni și a spus doar: „Semințele au fost plantate; am vizitat locul în timpul plantării.” Nu i-a păsat de nicio altă problemă. Cum a fost descoperită în cele din urmă problema acestei supraveghetoare? Ea a plantat niște căpșuni și, în conformitate cu specificațiile tehnice relevante, căpșunii nu trebuie acoperiți sau lăsați să rodească în primul an, iar toate florile trebuie îndepărtate; în caz contrar, nu vor face deloc fructe în al doilea an și, chiar dacă vor face fructe în primul an, acestea vor fi foarte mici. Chiar dacă experții i-au spus acest lucru supraveghetoarei, aceasta nu a vrut să asculte. Raționamentul ei se baza pe informații de pe internet conform cărora era oportun ca, în primul an, căpșunii să fie acoperiți cu folie de plastic și să fie lăsați să facă fructe. Rezultatul a fost că au produs multe căpșune mici și deformate, pline de semințe – unele acre, unele dulci, altele fără gust – au fost de toate felurile. Atât de gravă devenise problema, însă falșii conducători de acolo au ignorat-o complet. De ce? Pentru că s-au gândit că oricum nu vor ajunge să mănânce acele căpșune, așa că au ales să nu țină cont de problemă. Faptul că nu vor ajunge să mănânce un lucru înseamnă că nu ar trebui să le pese de el? Dar cartofii și ceapa pe care aveau să le mănânce – le-a păsat de ele? Niciunuia dintre acești falși conducători nu i-a păsat; pur și simplu au privit cum supraveghetoarea făcea ce dorea. Într-o zi i-am vizitat, iar cineva a raportat că salata este îmbătrânită și că, dacă nu o vor recolta curând, nimeni nu o va putea mânca și se va irosi. Cu toate acestea, supraveghetoarea a insistat să nu o recolteze și a spus că, dacă vor face asta, vor trebui să planteze alte legume, ceea ce i se părea problematic. Deși știau despre acest lucru, conducătorii falși nu au făcut nimic. În cele din urmă, Cel de mai sus a trebuit să le ordone să recolteze rapid salata și să gestioneze situația; în caz contrar, terenul fiind ocupat cu salată, plantarea legumelor de vară avea să fie împiedicată. În ciuda unei probleme atât de importante care a apărut în lucrare, niciunul dintre conducătorii falși nu a făcut nimic în legătură cu acest lucru, fiindu-i prea teamă că îi va jigni pe oameni. Deoarece supraveghetoarea a fost promovată de un conducător fals, iar acesta nu i-a verificat niciodată lucrarea după ce a promovat-o, i-a permis să acționeze în voie, i-a oferit sprijin și a susținut-o, iar ceilalți conducători nu au îndrăznit să intervină și au lucrat mână în mână cu ei, în cele din urmă au apărut foarte multe probleme. Aceasta este lucrarea pe care au făcut-o conducătorii. Mai pot fi ei numiți conducători? În ciuda unei probleme atât de grave care se petrecea chiar sub nasul lor, ei nu au reușit să o identifice ca fiind o problemă, darămite să o rezolve. Nu cumva aceștia sunt conducători falși? (Ba da, sunt.) Pe de o parte, erau persoane care caută să facă pe plac altora și le era teamă că îi jignesc. Pe de altă parte, nu știau cât de gravă era problema, nu judecau corect, nu știau că era o problemă și nu erau conștienți că această lucrare intra în sfera responsabilităților lor. Nu cumva sunt niște netrebnici și niște pierde-vară? Nu este aceasta o neglijare a responsabilității? (Ba da.) Aceasta este cea de-a patra situație: supraveghetorii care se împotrivesc rânduielilor de lucru ale casei lui Dumnezeu și fac lucrurile după bunul lor plac. Am prezentat un exemplu care expune manifestările conducătorilor falși de a-și neglija responsabilitățile în această privință și care scoate la lumină natura-esență pe care o au conducătorii falși.

V. Cum îi tratează conducătorii falși pe supraveghetorii care sunt antihriști și întemeiază împărății independente

O altă situație este atunci când supraveghetorii se revoltă împotriva superiorilor lor și întemeiază împărății independente – acești supraveghetori sunt antihriști. Conducătorii falși nu sunt capabili să joace rolul de administratori atunci când vine vorba de probleme cum ar fi faptul că supraveghetorii au un calibru slab, au o umanitate rea sau o iau razna, făcând lucruri rele. De asemenea, ei nu reușesc să inspecteze prompt și să întrebe despre lucrările pe care le fac asemenea supraveghetori și despre problemele lor, pentru a stabili dacă sunt potriviți. De asemenea, conducătorii falși sunt și mai incapabili să vadă așa cum este natura-esență pe care o au antihriștii, care sunt niște persoane sinistre și feroce. Nu numai că sunt incapabili să vadă acest lucru, dar în același timp le este oarecum frică de acești oameni și sunt un pic neajutorați și neputincioși, până într-acolo încât, de cele mai multe ori, se lasă duși de nas de antihriști. Cât de grav poate deveni acest lucru? Antihriștii pot forma clici în sferele de lucru ale conducătorilor falși, adunându-și propriile grupuri, întemeind împărății independente, și, în cele din urmă, pot prelua conducerea, pot începe să ia deciziile și să îi transforme pe conducătorii falși în marionete. Acești conducători falși rămân oarecum în necunoștință de cauză față de lucrurile pe care antihriștii le decid și le cunosc, neștiind nimic despre ele. Ei devin conștienți de aceste lucruri doar după ce se întâmplă ceva și cineva le raportează, dar atunci este deja prea târziu. Conducătorii falși chiar îi întreabă pe antihriști de ce nu au fost informați, iar răspunsul lor este: „Ce rost are să îți spunem? Nu poți lua decizii în legătură cu nimic, așa că nu a fost nevoie să discutăm despre asta cu tine, am luat noi înșine decizia. Chiar dacă te-am fi informat, cu siguranță ai fi fost de acord. Ce părere ai fi putut avea?” Conducătorii falși sunt neputincioși în astfel de chestiuni. Dacă nu poți să-i discerni, să-i înlături sau să-i gestionezi pe acești antihriști, ar trebui să îi raportezi Celui de mai sus, dar tu nici măcar nu îndrăznești să faci asta – nu cumva ești un netrebnic? (Ba da.) Când se confruntă cu astfel de probleme, acești mari netrebnici vin în lacrimi la Mine să se plângă, mormăind: „Nu este vina mea; nu eu am luat acea decizie. Dacă decizia pe care au luat-o a fost corectă sau nu, nu are nimic de-a face cu mine, pentru că nu m-au informat sau nu mi-au spus despre asta atunci când au luat-o.” Ce vor să spună cu asta? (Se sustrag responsabilității.) În calitate de conducător, ar trebui să știi și să pricepi aceste lucruri; dacă antihriștii nu te informează despre anumite lucruri, de ce nu te duci să întrebi din proprie inițiativă? În calitate de conducător, ar trebui să organizezi, să conduci și să iei decizii cu privire la orice chestiune; dacă ei nu te informează în legătură cu nimic și iau decizii pe cont propriu, trimițându-ți după aceea facturi pe care să le semnezi, nu cumva îți subminează autoritatea? În momentul în care se confruntă cu antihriști care tulbură lucrarea bisericii, conducătorii falși sunt uluiți; sunt la fel de neajutorați ca neghiobii în fața unui lup și stau neputincioși în timp ce sunt transformați în marionete și le este subminată autoritatea. Ei nu pot face nimic în această privință – ce adunătură de ticăloși inutili! Nu pot rezolva probleme, nu îi pot discerne sau expune pe antihriști și cu siguranță nu îi pot împiedica să comită fapte rele. În același timp, ei nu raportează aceste probleme Celui de mai sus. Oare nu sunt aceștia niște netrebnici? Ce rost are să te aleagă conducător? Antihriștii o iau razna făcând lucruri rele, risipesc în mod fățiș jertfele și formează grupuri pe care le conduc și întemeiază împărății independente în cadrul bisericii; între timp, tu nu reușești deloc să îi supraveghezi, să îi expui, să îi stăpânești sau să îi gestionezi, dar vii la Mine să te plângi. Ce fel de conducător ești tu? Chiar ești un netrebnic! Orice ar face, membrii acestor găști conduse de antihriști discută în secret între ei și apoi iau decizii fără autorizație. Nici măcar nu le dau conducătorilor dreptul de a ști ce se întâmplă, cu atât mai puțin dreptul de a lua decizii. Îi contestă în mod direct pe conducători, exercitând ei înșiși toată puterea și luând toate deciziile. În toată această situație, ce fac conducătorii însărcinați cu gestionarea lor? Nu reușesc deloc să inspecteze, să supravegheze, să gestioneze sau să ia decizii cu privire la această lucrare. În cele din urmă, îi lasă pe antihriști să preia conducerea și să îi gestioneze dintr-o poziție superioară. Nu cumva această problemă provine din lucrarea conducătorilor falși? Care este esența acestei probleme? De unde provine ea? Din faptul că falșii conducători au un calibru slab, nu au capacitate de muncă, iar antihriștii nu țin cont deloc de ei. Antihriștii gândesc: „Ce poți face tu în calitate de conducător? Tot nu te voi asculta și tot voi trece peste tine pentru a face lucrurile. Dacă vei raporta acest lucru Celui de mai sus, nu îți vom da pace!” Conducătorii falși nu îndrăznesc să raporteze astfel de lucruri. Conducătorii falși nu numai că nu au capacitate de muncă, dar le lipsește și curajul de a susține principiile, le este teamă să nu îi jignească pe oameni și le lipsește complet loialitatea – nu este aceasta o problemă gravă? Dacă ar avea cu adevărat un oarecare calibru și ar înțelege adevărul, atunci, văzând că acești indivizi sunt răi, ar spune: „Nu îndrăznesc să-i expun singur, așa că voi avea părtășie cu mai mulți frați și surori care urmăresc și înțeleg mai bine adevărul, pentru a rezolva aceste probleme. Dacă după ce am avut părtășie cu ei, tot nu putem face față antihriștilor, voi raporta problema Celui de mai sus și Îl voi lăsa să o rezolve El. Nu pot face nimic altceva, dar mai întâi trebuie să protejez interesele casei lui Dumnezeu; nici aspectele pe care le-am văzut așa cum sunt, nici problemele pe care le-am descoperit nu trebuie sub nicio formă să fie lăsate să continue să se dezvolte.” Oare nu este acesta un mod de a aborda problema? De asemenea, nu poate fi luat în considerare ca fiind o îndeplinire a propriei responsabilități? Dacă ai putea face acest lucru, atunci Cel de mai sus nu ar spune că ai un calibru slab și că nu ai capacitate de muncă. Cu toate acestea, nici măcar nu poți raporta Celui de mai sus problemele, așa că ești caracterizat ca fiind un netrebnic și un conducător fals. Nu numai că ai un calibru slab și nu ai capacitate de muncă, dar nici măcar nu ai credința și curajul de a te baza pe Dumnezeu pentru a-i demasca pe antihriști și pentru a lupta împotriva lor. Nu cumva ești un netrebnic? Oare cei care au fost uzurpați de antihriști sunt demni de milă? Ei pot părea demni de milă; nu au făcut nimic rău, iar în lucrarea lor sunt foarte precauți, le este foarte teamă că vor greși, că vor fi emondați și că vor fi disprețuiți de frați și de surori. Cu toate acestea, ajung să fie complet uzurpați de antihriști, chiar sub ochii lor, nimic din ceea ce spun nu are vreun efect și nu prea contează dacă sunt prezenți sau nu. La prima vedere, ei pot părea demni de milă, dar de fapt sunt destul de detestabili. Spune-Mi, poate casa lui Dumnezeu să rezolve probleme pe care oamenii nu le pot rezolva? Ar trebui oamenii să raporteze Celui de mai sus problemele? (Da, ar trebui.) În casa lui Dumnezeu nu există probleme care nu pot fi rezolvate, iar cuvintele lui Dumnezeu pot rezolva orice problemă. Ai credință adevărată în Dumnezeu? Dacă nu ai nici măcar acest dram de credință, cum să fii calificat pentru a fi conducător? Nu cumva ești un ticălos inutil? Nu este vorba doar despre faptul că ești un conducător fals; îți lipsește chiar și credința elementară în Dumnezeu. Ești un neîncrezător și nu meriți să fii conducător!

În ceea ce privește cea de-a patra responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor, am enumerat cinci situații pentru a expune modul în care falșii conducători abordează diverse aspecte ale lucrării și ale supraveghetorilor. Pe baza acestor cinci situații, am disecat diversele manifestări ale calibrului extrem de slab, incompetenței și incapacității conducătorilor falși de a face o lucrare reală. Prin această părtășie vă este puțin mai clar cum să îi discerneți pe conducătorii falși? (Da.) În regulă atunci, să încheiem părtășia noastră de astăzi aici. La revedere!

23 ianuarie 2021