Tipul de supraveghetor despre care tocmai am avut părtășie își cunoaște profesia și are capacitate de muncă, dar pur și simplu nu poartă o povară și își îngăduie să mănânce, să bea și să se distreze toată ziua, fără să se ocupe de lucrarea cuvenită lui sau să facă vreo lucrare reală. Conducătorii falși nu pot demite și repartiza din nou fără întârziere acest tip de supraveghetor, iar acest lucru îngreunează și tulbură lucrarea, împiedicând-o să progreseze lin. Nu este acest lucru cauzat de conducătorii falși? Deși conducătorii falși nu sunt direct răspunzători pentru acest lucru, faptul că și-au neglijat responsabilitatea, că nu și-au îndeplinit rolul de supraveghetori, îi face indirect răspunzători pentru pierderile cauzate lucrării. Acești conducători falși nu își îndeplinesc datoria de supraveghetori, sunt neglijenți în responsabilitățile lor, aducând în cele din urmă pierderi lucrării bisericii. Unele sarcini chiar stagnează și sunt lăsate în dezordine din cauza absenței unui supraveghetor potrivit, care să preia conducerea, să efectueze verificări, să supravegheze lucrarea și să o facă să avanseze. Utilizarea necorespunzătoare a personalului va cauza lucrării astfel de pierderi. Deși acest tip de supraveghetor are un oarecare calibru și înțelege întrucâtva profesia, el nu se ocupă de lucrarea cuvenită lui, merge adesea pe propriul său drum și nu urmează calea corectă. Chiar dacă aud că cineva a raportat o problemă cu acest tip de supraveghetor, conducătorii falși nu o analizează și nici nu se ocupă de ea fără întârziere, iar acest lucru paralizează în cele din urmă lucrarea bisericii. Nu cumva acest lucru este cauzat de iresponsabilitatea conducătorilor falși? Ei chiar încearcă să se sustragă responsabilității, susținând că nu au înțeles situația supraveghetorului, că au fost nesăbuiți și neștiutori, gândindu-se că, spunând acest lucru, subiectul va fi închis, că nu vor trebui să își asume responsabilitatea. În lucrarea lor, falșii conducători acționează întotdeauna într-un mod superficial. Chiar și atunci când oamenii raportează anumite probleme, ei nici nu se interesează de ele, nici nu le rezolvă, iar atunci când lucrurile merg prost, ei încearcă să se sustragă responsabilității. Aceasta este o manifestare a conducătorilor falși.

II. Cum îi tratează conducătorii falși pe supraveghetorii care au un calibru slab și nu au capacitate de muncă

Atunci când falșii conducători lucrează, problemele cu care se confruntă nu se limitează doar la această situație – mai există una în care supraveghetorii au un calibru slab, nu au capacitate de muncă și nu își pot asuma sarcina. În astfel de cazuri, conducătorii falși nu reușesc nici să se intereseze de problemă și nici să o rezolve fără întârziere. De ce se întâmplă acest lucru? Conducătorii falși nu au capacitate de muncă, au un calibru slab și nu au înțelegere spirituală. Niciodată nu le pasă, nici nu iau inițiativa de a se interesa de calibrul diferiților supraveghetori de echipă, de capacitatea lor de a-și asuma lucrarea sau de circumstanțele lucrării lor. Nu îi pot vedea așa cum sunt pe supraveghetorii care au un calibru slab, care nu sunt capabili să își asume lucrarea și nici nu cunosc aceste lucruri. În mintea lor, odată ce o persoană își asumă rolul de supraveghetor, persoana respectivă va rămâne pe postul său pentru o lungă perioadă de timp, cu excepția cazului în care comite numeroase rele, provoacă indignare comună și este înlăturată de frați și de surori, sau cu excepția cazului în care cineva raportează problemele sale Celui de mai sus, iar acesta o demite direct. Altfel, conducătorii falși nu vor demite niciodată acea persoană. Ei cred că, din moment ce frații și surorile au spus că persoana respectivă este bună și au ales-o, cu siguranță ea este cea mai bună alegere. Conducătorii falși se bazează întotdeauna pe închipuiri și judecăți pentru a stabili dacă o persoană poate face lucrare și dacă este potrivită să slujească drept supraveghetor. De exemplu, o supraveghetoare a unei echipe de dans, care nu știa să danseze și nu înțelegea principiile de alegere a dansurilor, în timp ce crea coregrafia unui dans, nu știa dacă să aleagă un stil contemporan sau unul clasic. Strict vorbind, ea nu se pricepea la dans. Cu toate acestea, conducătorul fals nu putea vedea acest lucru. A ales această persoană drept supraveghetoare pentru că era entuziastă și dispusă să intre în centrul atenției, presupunând că înțelegea totul și lăsând-o să-i ghideze pe frați și pe surori. Mai târziu, conducătorul fals nu a urmărit și nu a observat lucrarea supraveghetoarei și nu a văzut cât de bine îi îndruma aceasta pe frați și pe surori, dacă era expertă sau nepricepută, dacă lucrurile pe care le preda erau adecvate sau dacă erau în conformitate cu cerințele casei lui Dumnezeu. El nu putea distinge aceste lucruri și nu se ducea să se intereseze de ele. Ca urmare, toți au lucrat o perioadă lungă de timp fără să obțină niciun rezultat și, în cele din urmă, s-a descoperit că supraveghetoarea aleasă de conducătorul fals nu știa să danseze deloc și, cu toate acestea, pretindea că este expertă și îi îndruma pe ceilalți. Nu cumva acest lucru a întârziat lucrarea? Dar conducătorul fals nu a putut identifica această problemă și a continuat să creadă că persoana respectivă se descurcă bine. În mintea conducătorilor falși, oricine ar fi persoana respectivă, atât timp cât are curaj și îndrăznește să vorbească, să acționeze și să accepte o lucrare, aceasta dovedește că are calibru și și-o poate asuma, însă dacă nu îndrăznește să facă aceste lucruri, aceasta dovedește că nu are un calibru suficient de bun pentru a-și asuma lucrarea respectivă. Unii oameni sunt niște imbecili sau niște nesăbuiți impulsivi, care au îndrăzneala să facă orice. Acești oameni nu știu dacă au calibrul potrivit sau dacă își pot asuma lucrarea, dar totuși îndrăznesc să devină supraveghetori, dovedindu-se că, după ce acceptă acest rol, niciuna dintre lucrări nu progresează și, indiferent de lucrare, nu știu în mod clar ce au de făcut, care sunt etapele sau ideile corecte. Oricine poate prezenta orice opinie, iar ei nu vor ști dacă aceasta este corectă sau greșită. Dacă o persoană spune să se facă lucrurile într-un fel, ei spun că este bine, iar dacă o altă persoană spune să se facă lucrurile într-un alt fel, ei spun că și așa este bine. Iar când vine vorba de modul concret de abordare, lasă pe toată lumea să aibă un cuvânt de spus, iar cel care vorbește cel mai tare își vede ideile puse în practică. Aceste tipuri de oameni nu au câtuși de puțin calibru, nu pot deloc să vadă lucrurile așa cum sunt și pur și simplu își fac lucrarea în mod dezastruos, dar falșii conducători tot nu îi pot vedea așa cum sunt pe supraveghetorii de acest fel. Unii oameni spun: „Supraveghetorul acela are un calibru foarte slab; trebuie să fie demis imediat!” Dar conducătorii falși răspund: „Am vorbit cu el și a spus că este dispus să își aducă și el contribuția. Să-i mai dăm o șansă.” Ce părere aveți despre această afirmație? Nu este oare un lucru pe care l-ar spune un neghiob? Ce este în neregulă cu această afirmație? (Nu este vorba că sunt dispuși sau nu să își aducă și ei contribuția; le lipsește calibrul și pur și simplu nu își pot asuma deloc lucrarea.) Așa este, problema nu este dacă sunt sau nu dispuși să o facă, ci faptul că au un calibru mult prea slab și nu știu cum să o facă – aceasta este esența problemei. De aceea, conducătorii lor trebuie să aibă ceva minte și să fie capabili să evalueze oamenii, pentru a vedea dacă acești supraveghetori au calibrul necesar. Acești conducători trebuie să efectueze o evaluare cuprinzătoare a acestora pe baza discursului și a părtășiei lor, observând dacă acționează de obicei într-un cadru corespunzător și în modalități și etape ordonate, precum și pe baza feedbackului din partea fraților și surorilor. În cazul în care calibrul lor este prea slab și nu au capacitatea de muncă necesară, dacă fac în mod dezastruos tot ce fac și dacă sunt niște netrebnici, atunci acești supraveghetori trebuie să fie demiși imediat.

Un anumit supraveghetor al unei ferme a făcut lucrarea agricolă într-un mod dezastruos. Nu a știut ce culturi și pe ce parcele de pământ ar trebui să planteze sau care dintre parcele era potrivită pentru cultivarea legumelor și nu a căutat și nu a avut părtășie cu toată lumea – nu a știut cum să aibă părtășie cu privire la aceste lucruri, așa că pur și simplu nu a făcut-o. A plantat culturile după bunul său plac, uitând de principiile casei lui Dumnezeu. Ca urmare, el a efectuat plantarea fiecărui lot de teren agricol într-un mod haotic, plantând pe suprafețe mari culturi care ar fi trebuit să fie plantate pe suprafețe mici, iar culturile care ar fi trebuit să fie plantate pe suprafețe mari le-a plantat pe suprafețe mici. Când Cel de mai sus l-a emondat, el a continuat să fie sfidător și a considerat că nu este nimic în neregulă cu faptul că a plantat culturile în acest mod. Spuneți-Mi, nu sunt asemenea supraveghetori foarte dificili? El nu a știut cum să gestioneze problemele pe baza principiilor stabilite de casa lui Dumnezeu sau că ar trebui să determine câte câmpuri de cereale și câte câmpuri de legume ar trebui să fie plantate pe baza numărului de oameni care își fac îndatoririle în biserică în regim full-time. În schimb, el a decis să planteze mai mult sau mai puțin din anumite culturi pe baza propriilor preferințe și a crezut că era pe deplin adecvat să facă acest lucru. Până la urmă, el a plantat culturile într-un mod confuz. Mai târziu, răsadurile au început să crească. Unele dintre ele s-au îngălbenit, având nevoie de îngrășământ, dar el nu a știut când sau cât de mult să aplice. Unele dintre culturi au fost infestate de dăunători, iar el nu a știut dacă ar trebui să le aplice pesticide sau nu. Unii oameni au recomandat utilizarea pesticidelor, alții nu, iar el a devenit confuz și nu a știut cum să procedeze cu pesticidele. Astfel, a făcut lucrurile de mântuială până când a venit timpul să recolteze. De asemenea, habar nu a avut cât durează perioada de vegetație pentru fiecare cultură sau când ajunge fiecare cultură la maturitate. În consecință, cerealele recoltate devreme erau încă oarecum verzi, în timp ce acelea recoltate târziu căzuseră la pământ. În cele din urmă, în ciuda tuturor dificultăților, culturile au fost recoltate, cerealele au fost în sfârșit depozitate, iar activitățile agricole din acel an erau aproape încheiate. Cum și-a făcut lucrarea supraveghetorul fermei? (Într-un mod dezastruos.) De ce a fost un asemenea dezastru? Găsiți cauza principală a acestei probleme. (Calibrul său este extrem de slab.) Acest supraveghetor are un calibru extrem de slab! Când s-a confruntat cu probleme, nu a judecat corect, nu a putut găsi principiile și nu a avut nicio cale sau metodă de a gestiona lucrurile. Acest lucru l-a făcut să se ocupe de o sarcină atât de simplă precum plantarea culturilor într-un mod incredibil de dezordonat și să facă această lucrare într-un mod dezastruos. Care sunt principalele manifestări ale unui calibru slab? (Faptul că nu are un discernământ corect și nu poate găsi principiile.) Nu sunt aceste cuvinte esențiale? Le veți ține minte? Atunci când o persoană se confruntă cu probleme, faptul că nu are un discernământ corect și nu poate găsi principiile arată că aceasta are un calibru extrem de slab. Cu cât ceilalți oameni ofereau mai multe sugestii și indicii, cu atât acest supraveghetor devenea mai confuz. Se gândea că ar fi grozav dacă ar exista o singură sugestie, putând atunci să o trateze ca pe o reglementare și să o respecte, ceea ce ar fi făcut lucrurile foarte simple și ar fi însemnat că nu era nevoie să gândească sau să judece obiectiv. Îi era teamă ca mai multe persoane să ofere sugestii pentru că, la auzul acestora, nu știa cum să le gestioneze. De fapt, oamenii inteligenți și cu un calibru bun nu se tem de sugestiile altor persoane. Ei consideră că judecata lor devine mai corectă și că marja de eroare devine mai mică atunci când mai mulți oameni oferă sugestii. Oamenii fără minte sau calibru se tem de opinii și sugestii variate venite din partea mai multor persoane; devin derutați atunci când se confruntă cu sfaturi din mai multe surse. Nu cumva supraveghetorul de fermă pe care tocmai l-am menționat avea un calibru extrem de scăzut, nu cumva nu era suficient de bun pentru a-și asuma această lucrare? (Ba da.) Unii susțin: „Poate că nu a mai fost fermier. Ai insistat să-l pui să lucreze la fermă – oare nu e ca și cum ați forța un pește să trăiască pe uscat?” Faptul că o persoană nu are experiență anterioară în agricultură înseamnă oare că nu poate face agricultură? Cine are capacitatea înnăscută de a face agricultură? Este posibil să se nască agricultorii cu această capacitate? (Nu.) Au existat fermieri care, neavând experiență și neștiind cum să cultive, prima dată când au plantat nu au recoltat și nu au avut cereale pentru consum și au ajuns să rabde de foame timp de un an? Se întâmplă astfel de lucruri? (Nu.) Dacă ar fi să se întâmple asta, ar fi în urma unui dezastru natural, nu în urma acțiunilor umane. Astfel de situații sunt extrem de rare! Fermierii trăiesc din agricultură și chiar și cei care cultivă de un an sau doi învață să o facă. Cei care au un calibru bun pot obține un randament mai mare din cultivarea pământului, în timp ce aceia care au un calibru slab pot avea o recoltă mai slabă. În plus, dacă o persoană are calibru, cu progresul și abundența de informații din prezent, aceste informații sunt suficiente pentru a-i servi drept referință pentru a judeca și a decide corect. Cu cât informațiile sunt mai ample și mai corecte, cu atât judecata și hotărârile sale devin mai exacte și face mai puține greșeli. Cu toate acestea, persoanele cu un calibru slab sunt opusul; cu cât există mai multe informații, cu atât devin mai confuze. În cele din urmă, fiecare etapă devine anevoioasă și foarte dificilă pentru ele. Agricultura este o cursă contracronometru; nu va funcționa dacă acționezi prea devreme sau prea târziu. Dacă acționezi prea târziu și ratezi momentul potrivit, recolta finală va fi afectată. Pe parcursul desfășurării activității agricole, acest supraveghetor a fost copleșit, presat de trecerea timpului și forțat în fiecare etapă. Chiar dacă a reușit să parcurgă fiecare etapă, a fost foarte dificil pentru el și, în cele din urmă, a ajuns să facă o lucrare dezastruoasă. Asemenea persoane au un calibru extrem de slab!

Oamenii cu un calibru extrem de slab nu pot face bine nici măcar o singură sarcină individuală; indiferent de lucrarea pe care o fac, o fac într-un mod dezastruos. Conducătorii acestor supraveghetori ar trebui să fie capabili să vadă aceste lucruri dacă au un calibru bun și sunt capabili să își îndeplinească responsabilitățile. Ar trebui să îi ajute pe supraveghetorii care au un calibru slab, îndrumându-i, stabilind niște standarde și verificându-i. Cu toate acestea, conducătorii falși nu reușesc să facă acest lucru; nici nu sunt capabili să facă lucrurile pe care supraveghetorii nu le pot face, iar atunci când supraveghetorii constată că lucrarea lor este dificilă sau se simt nesiguri și șovăitori în lucrarea lor, conducătorii falși șovăie împreună cu ei. Nici măcar nu știu cum se descurcă supraveghetorii în lucrarea lor, în ce stadiu au ajuns cu aceasta, ce provocări au apărut sau ce confuzii au. Când cineva a întrebat-o pe acea conducătoare despre cultivarea pământului, ea a spus: „Eu sunt conducătoare, nu mă ocup de cultivarea pământului.” I s-a răspuns: „Ești conducătoare, ce este greșit în a te întreba despre cultivarea pământului? Această lucrare intră în sfera responsabilităților tale.” Ea a spus: „Lasă-mă să întreb și îți spun.” După ce a întrebat, ea a răspuns: „În prezent plantăm cartofi.” El a întrebat: „Câți cartofi plantați?” Ea a răspuns: „Nu am întrebat asta, lasă-mă să mă duc să verific și îți spun.” După ce a întrebat din nou, ea a răspuns: „Am plantat un hectar de teren.” El a întrebat: „Ce soi ați plantat? Este acel teren potrivit pentru plantarea cartofilor? Ați aplicat îngrășământ când i-ați plantat? Cât de adânc au fost plantați cartofii de sămânță?” Ea nu știa nimic din toate acestea. Nu știi aceste lucruri, dar nu te informezi și nu găsești pe cineva pe care să îl întrebi despre ele – nu întârzie asta lucrurile? Chiar ești conducătoare? Ce lucrare faci tu în calitate de conducătoare? Dacă nici măcar nu poți să-i conduci pe oameni să facă această lucrare externă, ce rost mai are să fii conducătoare? Deși supraveghetorul avea un calibru atât de slab, această conducătoare falsă nu a reușit să descopere acest lucru, iar atunci când a fost întrebată cum este calibrul supraveghetorului, cum merg culturile și dacă recolta este garantată, ea s-a gândit: „Nu este necesar să întrebi despre aceste lucruri; cultivarea pământului este o sarcină foarte simplă! Am cultivat deja câmpul, nu-i așa? Cum să nu fie recoltă?” Nu a ținut cont de nimic, nu s-a interesat de nimic și nu a avut deloc minte. Ce fel de conducătoare era aceasta? (O conducătoare falsă.) Ori de câte ori se confrunta cu ceva, supraveghetorul era la fel de neștiutor ca o găină fără cap. Nu știa pe cine să întrebe, cum să găsească informații sau ce variantă să aleagă atunci când diferite surse de informații prezentau o mulțime de idei diferite. Conducătoarea respectivă nu a analizat aceste situații. S-a gândit că lucrarea a fost încredințată acestei persoane și, prin urmare, nu s-a preocupat deloc de ea. Credeți că un supraveghetor cu un calibru atât de slab ar putea avea un efect asupra rezultatelor lucrării? (Da.) Atunci ce ar fi trebuit să facă această conducătoare pentru a rezolva această problemă? Analizând situația și făcând cercetări indirecte, prin evenimentele care au avut loc în jurul ei și prin plantarea culturilor din acel sezon agricol, ar fi trebuit să descopere că supraveghetorul avea un calibru extrem de slab, că nu era capabil să facă nimic. Acesta nu putea nicidecum să adune experiență, nici măcar după ani de cultivări – până în acel moment nici măcar nu a fost sigur cum să semene culturile – ar fi trebuit să îi fie clar că avea un calibru slab și nu era capabil să îndeplinească această sarcină, iar o astfel de persoană ar fi trebuit să fie demisă! Ea ar fi trebuit să se intereseze cine era potrivit pentru a fi supraveghetor, cine putea să preia această sarcină și să o facă bine, asigurându-se astfel că lucrarea casei lui Dumnezeu nu era afectată. Avea conducătoarea falsă această mentalitate? Putea ea să vadă aceste probleme? (Nu.) Era oarbă de minte și de ochi; era complet oarbă. Aceasta este o manifestare a conducătorilor falși. Când vine vorba de oameni cu un calibru slab, aceștia nu știu cum să îi îndrume pe alții în lucrarea lor, nu știu cum să îi ajute făcând verificări sau cum să le înlăture prompt dificultățile și, cu siguranță, nu știu că o persoană cu un calibru slab nu își poate asuma sarcina și că ar trebui să fie înlocuită rapid cu o persoană potrivită. Conducătorii falși nu duc la îndeplinire niciuna dintre aceste sarcini; nu sunt capabili să o facă și nu pot vedea nimic din toate acestea. Nu cumva aceștia sunt niște oameni orbi? Unii oameni spun: „Poate că sunt ocupați cu alte sarcini. De ce le tot ceri să se ocupe de aceste sarcini neînsemnate, mărunte?” Acestea sunt sarcini pe care conducătorii trebuie să le facă, cum ar putea fi considerate mărunte? Aceste chestiuni fac parte din sfera de responsabilități a conducătorilor – ar fi oare în regulă dacă aceștia le-ar neglija? Dacă ar face-o, acest lucru ar fi o neglijare a responsabilității. Dificultăți și probleme în lucrarea lor apar în fiecare zi chiar sub nasul conducătorilor, iar oamenii le aduc în discuție în fiecare zi. Cu toate acestea, conducătorii falși sunt orbi atât de ochi, cât și de minte. Ei nu pot să vadă, să simtă sau să intuiască faptul că acestea sunt probleme, astfel încât, desigur, nu le pot rezolva. Acea conducătoare falsă nu a fost capabilă să descopere că supraveghetorul avea un calibru extrem de slab. De asemenea, nu a putut identifica diversele probleme care au apărut în lucrarea acestuia. Acest supraveghetor nu a putut gestiona problemele și, atunci când s-a întâmplat ceva, a acționat dezordonat, ca furnicile pe o tigaie încinsă, fără principii și făcând lucrarea într-un mod haotic, iar acea conducătoare falsă nu a putut vedea sau descoperi nimic din toate acestea. Există un principiu pentru modul în care conducătorii falși își fac lucrarea: atât timp cât au rânduit ca cineva să se ocupe de fiecare sarcină, ei le consideră îndeplinite și sunt de părere că nu îi privește dacă supraveghetorul are un calibru bun sau rău, dacă poate face bine lucrarea sau câte probleme apar în cadrul acesteia. Mai poate un astfel de conducător să ducă lucrarea la bun sfârșit? Înțelege cum să lucreze? (Nu.) Dacă nu înțelegi cum să lucrezi, atunci de ce ai calitatea de conducător? Dacă slujești drept conducător în ciuda acestui fapt, atunci ești un conducător fals. Conducătorii falși nu pot vedea sau descoperi diferitele manifestări ale oamenilor cu un calibru slab sau diferitele probleme care apar în timp ce aceștia își fac datoria. Inimile lor sunt extrem de amorțite. Nu cumva sunt orbi atât de ochi, cât și de minte? Unii ar putea spune: „Nu sunt orbi. Mereu îi calomniezi și îi ponegrești.” Problemele legate de acest supraveghetor al culturilor erau foarte grave; acea conducătoare falsă trăia alături de el în fiecare zi, putând auzi și vedea tot ce se întâmpla. Atunci cum de nu a fost în stare să descopere sau să realizeze că acestea erau probleme? De ce nu a gestionat și nici nu a rezolvat aceste probleme? Nu cumva era oarbă de ochi și de minte? Era gravă problema aceea? (Da, era.) Aceasta este o altă manifestare a conducătorilor falși – orbirea minții și a ochilor.

Atunci când atribui o sarcină unei persoane cu un calibru scăzut, îți poți da seama după modul în care vorbește de obicei, după atitudinea și punctele sale de vedere atunci când discută despre lucrare și după modul în care gestionează sarcinile că are un calibru prea slab, că gândirea sa este haotică și că abordează totul cu o oarecare inconștiență și imprudență și că nu are niciun obiectiv. Poți constata că această persoană are un calibru extrem de slab doar uitându-te la modul în care face lucrurile. Prin urmare, chiar trebuie să o observi atât de mult timp? Nu, nu trebuie. Cu toate acestea, conducătorii falși au o problemă fatală și anume, cred că, din moment ce o persoană a tot lucrat în tot acest timp fără să renunțe, iar ei nu au auzit pe nimeni să o fi raportat pentru că a făcut ceva rău sau pentru că a provocat o perturbare sau o tulburare sau pentru că a fost negativă sau leneșă, înseamnă că această persoană poate totuși să facă lucrarea. Nu știu cum să judece calibrul unei persoane sau capacitatea ei de a face o treabă bună pe baza discursului, atitudinii și punctului de vedere pe care aceasta îl are față de lucruri sau a modului în care le face. Nu au această conștiință; sunt amorțiți și lipsiți de orice percepție cu privire la această chestiune. Au un singur punct de vedere: atât timp cât o persoană nu stă degeaba, totul este în regulă și lucrarea poate continua. Credeți că un conducător care are un asemenea punct de vedere poate face o treabă bună? Oare este capabil să îndeplinească această sarcină? (Nu.) Permițând unei astfel de persoane să fie conducător, am da peste cap lucrarea, nu-i așa? Atunci când o persoană își îngăduie să mănânce, să bea și să se distreze și își neglijează îndatoririle, conducătorii falși nu se sinchisesc să analizeze sau să gestioneze acest lucru și nu pot vedea dacă este bun sau rău calibrul sau caracterul unei persoane, indiferent de câtă vreme sunt în contact cu ea. Au acești conducători capacitatea de muncă a unui conducător? (Nu.) Aceștia sunt conducători falși. Conducătorii falși nu pot discerne dacă o persoană are sau nu un calibru bun și sunt incapabili să facă aceste sarcini specifice. Consideră că acest lucru nu intră în atribuțiile lor. Nu este aceasta o neglijare a responsabilității? Ce credeți, poate să își asume lucrarea o persoană cu un calibru slab sau una care are un oarecare calibru? (O persoană care are un oarecare calibru.) Prin urmare, evaluarea calibrului unei persoane și a competenței acesteia de a îndeplini sarcina este o problemă de care conducătorii și lucrătorii ar trebui să se preocupe și pe care ar trebui să o stăpânească și, de asemenea, este o sarcină pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să o realizeze. Însă conducătorii falși nu înțeleg că acest lucru intră în atribuțiile lor, le lipsește această conștiință și nu pot îndeplini această parte a responsabilităților lor. Aceasta este situația în care falșii conducători își neglijează responsabilitatea și este și o manifestare a faptului că falșii conducători nu sunt capabili să-și îndeplinească sarcina. Acesta este cel de-al doilea tip de situație: supraveghetorii care au un calibru slab nu au capacitate de muncă și nu sunt capabili să își asume lucrarea, aceasta fiind o problemă care ține de calibrul lor. Nici în această situație, conducătorii falși nu reușesc să joace rolul de conducător și nu sunt capabili să demită prompt supraveghetorii care au un calibru slab.