Tocmai am vorbit despre diferite tipuri de oameni care sunt avizi de mâncare, somn și distracție. Mai există un tip de persoană. Inițial, când este ales supraveghetor, un asemenea om este văzut ca fiind potrivit din toate punctele de vedere pentru acest rol, toți frații și surorile fiind dispuși să îl aleagă. Ei consideră că această persoană are o umanitate bună, că este entuziastă și competentă în profesia sa, precum și că, din toate punctele de vedere, este cea mai bună și cea mai puternică din echipă, ceea ce o face o alegere evidentă pentru postul de supraveghetor. Cu toate acestea, la ceva timp după ce a fost selectată, aceasta începe să fie deseori somnoroasă, chiar și în timpul adunărilor. Când ceilalți vorbesc cu ea, este întotdeauna confuză și dă răspunsuri irelevante la întrebări. Nu era așa înainte, așadar de ce brusc pare că a devenit o altă persoană? Mai târziu, din conversațiile acestui supraveghetor cu o anumită persoană, cineva descoperă din greșeală că cei doi par să aibă o relație romantică și apar suspiciuni cu privire la faptul că aceștia au într-adevăr o relație romantică. Pe măsură ce această chestiune devine mai evidentă, supraveghetorul respectiv devine din ce în ce mai confuz. Ori de câte ori i se pun întrebări sau i se vorbește despre ceva, răspunsurile sale nu mai sunt la fel de rapide ca înainte și nu mai par la fel de clare și de inteligibile ca altădată. Începe să facă din ce în ce mai puțin din lucrarea pe care ar trebui să o facă un supraveghetor și are din ce în ce mai puțin entuziasm în realizarea datoriei sale. Parcă ar fi devenit o altă persoană; este mai preocupat de hainele sale și de îngrijirea personală decât înainte. Aici există o problemă. În trecut, în timpul perioadelor aglomerate de lucru, rareori făcea baie, dar acum se spală pe față de două ori pe zi, se piaptănă, se uită în oglindă de fiecare dată când are ocazia și îi întreabă constant pe ceilalți: „Crezi că pielea mea a devenit mai albă sau mai închisă la culoare în ultima vreme? De ce pare că pielea mi s-a închis la culoare?” Oamenii răspund: „Este atât de lipsit de seriozitate din partea ta, supraveghetor fiind, să vorbești despre aceste lucruri – cum ar putea să aibă vreo influență faptul că pielea ta a devenit mai albă sau mai închisă la culoare?” Vorbește în mod constant despre aceste subiecte lipsite de importanță și nu are chef să își facă lucrarea. Ori de câte ori are ocazia, discută despre haine, femei, bărbați, dragoste și ce fel de soți și-ar alege oamenii, dar nu discută niciodată despre problemele care există în cadrul realizării îndatoririlor sale ori cum să le rezolve. Nu există o problemă aici? Mai poate lucra supraveghetorul respectiv? (Nu, nu mai poate.) Mentalitatea lui s-a schimbat și nu se mai gândește la chestiuni legate de a face o datorie. În schimb, mintea lui este preocupată toată ziua cu gânduri despre cum să se implice în relații romantice, cum să se îmbrace și cum să atragă sexul opus. Există o expresie printre non-credincioși: „a te îndrăgosti”. Este aceasta dragoste? Nu, este o groapă adâncă! Odată ce ai intrat în ea, nu mai poți ieși. Există astfel de oameni în rândul personalului care își face datoria? (Da.) Deși casa lui Dumnezeu nu se amestecă în ceea ce-i privește pe oamenii care își caută perechea, dacă aceștia tulbură viața bisericească și afectează astfel lucrarea bisericii, este necesar să fie înlăturați. Cuplurile respective ar trebui să plece, să fie împreună pe cont propriu și să nu afecteze alte persoane. Dacă ești o persoană care s-a dedicat să-și petreacă întreaga viață consumându-se pentru Dumnezeu și te-ai hotărât să nu te implici în relații romantice, atunci rezumă-te la a te consuma pentru Dumnezeu. Dacă ai intrat într-o relație romantică și nu mai ai chef să îți faci lucrarea, atunci nu ar trebui să realizezi datoria de supraveghetor, iar casa lui Dumnezeu va alege o altă persoană pentru acest post. Lucrarea casei lui Dumnezeu trebuie să nu fie întârziată sau influențată de relația ta romantică. Lucrarea trebuie să continue. Cum poate continua? Prin selectarea unui alt supraveghetor căruia să îi predai lucrarea ta, care să nu fie implicat în relații romantice, care să aibă competențe profesionale solide și care să își poată asuma lucrarea. Casa lui Dumnezeu a acționat întotdeauna în acest fel, iar acest principiu rămâne neschimbat. Unii supraveghetori spun: „Relația mea romantică nu-mi afectează lucrarea; lăsați-mă să îmi păstrez postul de conducere.” Putem crede această afirmație? (Nu, nu putem.) De ce nu o putem crede? Pentru că faptele sunt evidente pentru toată lumea! Atunci când o persoană se află într-o relație romantică, nu se gândește decât la partenerul său de cuplu, iar inima îi este preocupată de aceste chestiuni, astfel că se simte adesea somnolentă în timpul adunărilor și nu își poate face îndatoririle. Prin urmare, modul în care casa lui Dumnezeu tratează astfel de persoane este adecvat și în conformitate cu principiile. Casa lui Dumnezeu nu te împiedică să ai o relație și nici nu te privează de libertatea de a avea o relație. Poți să ai o relație cu cineva după bunul plac, aceasta este propria ta decizie atâta vreme cât nu regreți și nu plângi din cauza asta mai târziu. Unii supraveghetori au fost demiși din cauza unei relații romantice. Unii oameni întreabă: „O persoană nu are voie să creadă în Dumnezeu odată ce are o relație romantică?” Casa lui Dumnezeu nu a spus niciodată asta. Se poate spune că îi respinge sau îi exclude casa lui Dumnezeu pe toți cei care sunt implicați în relații romantice? (Nu.) Dacă ești într-o relație romantică, atunci nu poți fi supraveghetor, conducător sau lucrător, iar dacă nu ești devotat să îți faci îndatoririle, atunci ar trebui să părăsești biserica cu datorie full-time. A spus cineva că nu îți mai este permis să crezi în Dumnezeu sau că vei fi exclus? A dat cineva vreun verdict spunând că tu nu poți fi mântuit sau că vei fi blestemat? (Nu.) Casa lui Dumnezeu nu a spus niciodată asemenea lucruri. Casa lui Dumnezeu nu intervine deloc asupra alegerilor tale personale și asupra libertății tale; nu îți răpește nicio libertate – îți dă libertate. Cu toate acestea, atunci când vine vorba de acest tip de supraveghetor, principiul casei lui Dumnezeu pentru gestionarea sa este acela de a-l demite și de a găsi o persoană potrivită care să îi ia locul. Dacă este potrivit pentru a continua să facă o datorie, poate fi păstrat. Dacă nu, va fi îndepărtat. Nu vor exista lovituri, abuzuri verbale sau umilințe. Nu este o chestiune rușinoasă; este foarte normal. Așadar, atunci când unii oameni sunt îndepărtați din posturile lor sau trimiși la biserici obișnuite din cauza relațiilor lor romantice, este acest lucru jenant? Nu poate indica decât că le lipsește loialitatea în a-și face îndatoririle, că nu sunt interesați de adevăr și că nu poartă nicio povară pentru propria intrare în viață. Acest tip de supraveghetor nu se ocupă de lucrarea cuvenită lui – se concentrează asupra relației romantice, ceea ce întârzie lucrarea bisericii și a afectat deja progresul lucrării bisericii – nu este aceasta o problemă gravă? (Ba da.) Prin urmare, acest tip de supraveghetor nu este potrivit pentru a fi păstrat și ar trebui să fie îndepărtat din postul său. Unii spun: „Nu ne cam pripim să îl îndepărtăm?” Dacă ar fi trecut doar una sau două zile de la începutul relației sale romantice până la momentul îndepărtării lui, acest lucru ar putea fi considerat pripit. Dar dacă au trecut trei sau cinci luni, ar mai fi considerat pripit? (Nu.) Măsura a fost luată destul de lent, lucrarea a fost deja întârziată foarte mult – cum de nu te neliniștește asta? Nu este aceasta o problemă? (Ba da, este.)

Conducătorii falși nu se interesează niciodată de supraveghetorii care nu fac lucrări concrete sau care nu se ocupă de lucrarea care le este atribuită. Ei cred că trebuie doar să aleagă un supraveghetor și cu asta chestiunea s-a încheiat și că, după aceea, supraveghetorul se poate ocupa singur de toate problemele legate de lucrare. Astfel, conducătorii falși doar organizează adunări din când în când, nu supraveghează lucrarea, nu întreabă cum merge treaba și se comportă ca niște șefi neimplicați direct. Dacă o persoană raportează o problemă legată de un supraveghetor, un conducător fals va spune: „Este doar o problemă minoră, este în regulă. Puteți să vă descurcați singuri. Nu-mi cereți mie să mă ocup.” Persoana care a raportat problema spune: „Supraveghetorul acela este un lacom leneș. Se concentrează doar pe mâncare și distracție și este extrem de comod. Nu vrea să sufere nici măcar o mică greutate în datoria sa și întotdeauna lenevește viclean și inventează scuze pentru a-și evita munca și a se sustrage responsabilităților care îi revin. Nu este potrivit să fie supraveghetor.” Conducătorul fals va răspunde: „Era grozav când a fost selectat ca supraveghetor. Ceea ce spui nu este adevărat sau, chiar dacă este, e doar o manifestare temporară.” Conducătorul fals nu va încerca să afle mai multe despre situația supraveghetorului, ci, în schimb, va judeca și va da un verdict în această privință pe baza impresiilor sale din trecut despre acel supraveghetor. Indiferent cine raportează probleme cu supraveghetorul, conducătorul fals le va ignora. Supraveghetorul nu face lucrări concrete, iar activitatea bisericii aproape că s-a oprit, dar conducătorului fals nu-i pasă, de parcă nici nu ar fi implicat. Este suficient de dezgustător că, atunci când o persoană raportează problemele pe care le are supraveghetorul, conducătorul fals se preface că nu vede. Dar ce este cel mai detestabil lucru dintre toate? Când oamenii îi raportează probleme cu adevărat grave pe care le are supraveghetorul, el nu va încerca să le rezolve și chiar va veni cu tot felul de scuze: „Îl cunosc pe acest supraveghetor, crede cu adevărat în Dumnezeu, nu ar avea niciodată probleme. Chiar dacă ar avea o mică problemă, Dumnezeu l-ar proteja și l-ar disciplina. Dacă face vreo greșeală, asta este între el și Dumnezeu – nu trebuie să ne intereseze asta.” Conducătorii falși lucrează în acest fel conform propriilor noțiuni și închipuiri. Ei pretind că înțeleg adevărul și că au credință, dar nu fac decât să distrugă lucrarea bisericii – lucrarea bisericii poate chiar să se oprească, iar ei tot se vor preface că nu cunosc acest lucru. Nu se comportă conducătorii falși prea mult ca niște funcționari? Nu sunt capabili să facă ei înșiși lucrare reală și nu sunt nici meticuloși în ceea ce privește lucrarea liderilor de echipă și a supraveghetorilor – nu o urmăresc și nu se interesează de ea. Părerea lor despre oameni se bazează doar pe propriile impresii și închipuiri. Când văd că o persoană are performanțe bune o vreme, ei consideră că va fi bună pentru totdeauna, că nu se va schimba; nu cred pe nimeni care spune că există o problemă cu această persoană și când cineva îi avertizează cu privire la acea persoană, le ignoră avertismentul. Credeți că sunt proști conducătorii falși? Sunt proști și nesăbuiți. Ce îi face proști? Faptul că se încred cu ușurință într-o persoană, crezând că, pentru că atunci când a fost aleasă, aceasta a făcut un jurământ, a luat o hotărâre și s-a rugat cu lacrimi curgându-i pe față, înseamnă că este de încredere și că nu vor exista niciodată probleme dacă se va ocupa de lucrare. Conducătorii falși nu înțeleg natura oamenilor; nu cunosc adevărata situație a omenirii corupte. Ei spun: „Cum ar putea cineva să se schimbe în rău când a fost ales supraveghetor? Cum ar putea cineva care pare atât de sârguincios și de încredere să se eschiveze de la lucrarea sa? Nu ar face-o, nu-i așa? Are multă integritate.” Deoarece conducătorii falși se încred prea mult în propriile închipuiri și sentimente, în cele din urmă, acest lucru îi face incapabili să rezolve în timp util numeroasele probleme care apar în lucrarea bisericească și îi împiedică să-l demită și să-l repartizeze din nou, fără întârziere, pe supraveghetorul implicat. Sunt conducători falși veritabili. Și care este problema aici? Nu cumva modul în care conducătorii falși își abordează lucrarea implică superficialitate? Pe de-o parte, ei văd cum marele balaur roșu îi arestează cu înverșunare pe aleșii lui Dumnezeu, așa că, pentru a se proteja, rânduiesc la întâmplare ca cineva să fie responsabil cu lucrarea, crezând că acest lucru va rezolva problema și că nu mai este nevoie să îi acorde atenție. Ce gândesc în sinea lor? „Acesta este un mediu foarte ostil, ar trebui să mă ascund pentru o vreme.” Asta înseamnă că râvnesc după confortul trupesc, nu-i așa? Pe de altă parte, conducătorii falși au un defect fatal: au încredere în oameni prea repede, bazându-se pe propriile închipuiri. Iar acest lucru este provocat de faptul că nu înțeleg adevărul, nu-i așa? Cum dezvăluie cuvântul lui Dumnezeu esența omenirii corupte? De ce ar trebui să aibă ei încredere în oameni, când Dumnezeu nu are? Conducătorii falși sunt prea aroganți și neprihăniți de sine, nu-i așa? Ceea ce își spun este: „Nu se poate să fi judecat greșit această persoană, nu ar trebui să existe nicio problemă cu această persoană pe care am considerat-o potrivită; cu siguranță nu este o persoană care se dedă la mâncare, băutură și distracții sau căreia îi place confortul și urăște munca asiduă. Categoric este de nădejde și demnă de încredere. Nu se va schimba; dacă ar face-o, ar însemna că m-am înșelat în privința ei, nu-i așa?” Ce fel de logică este asta? Ești vreun soi de expert? Ai vedere cu raze X? Ai acea abilitate specială? Ai putea să trăiești cu o persoană un an sau doi, dar ai fi în stare să vezi cine este cu adevărat fără un mediu potrivit care să-i dezvăluie întru totul natura-esență? Dacă nu ar fi dezvăluită de Dumnezeu, ai putea trăi alături de ea trei sau chiar cinci ani și tot te-ai lupta să vezi exact ce fel de natură-esență are. Și cu cât devine acest lucru mai adevărat atunci când o vezi rar și ești rareori cu această persoană? Conducătorii falși se încred cu inima ușoară într-o persoană în funcție de o impresie trecătoare sau bazându-se pe aprecierea pozitivă făcută de altcineva și îndrăznesc să încredințeze lucrarea bisericii unei astfel de persoane. În acest caz, nu sunt extrem de orbi? Nu acționează imprudent? Și oare conducătorii falși nu sunt extrem de iresponsabili când lucrează astfel? Conducătorii superiori și lucrătorii îi întreabă: „Ai verificat lucrarea acelui supraveghetor? Cum sunt caracterul și calibrul lui? Este responsabil în lucrarea sa? Își poate asuma lucrarea?” Conducătorii falși răspund: „Sigur că poate! Când a fost ales, a făcut un jurământ și a luat o hotărâre. Încă mai am jurământul lui scris. Ar trebui să fie capabil să își asume această sarcină.” Ce părere aveți despre cuvintele conducătorilor falși? Ei cred că, din moment ce această persoană a făcut un jurământ prin care și-a exprimat angajamentul, cu siguranță va fi capabilă să îl ducă până la capăt. Se adeverește această afirmație? În ziua de azi, câți oameni își pot respecta cu adevărat jurămintele? Câți oameni onești există care duc lucrurile la îndeplinire conform hotărârii lor? Doar pentru că o persoană face un jurământ nu înseamnă că îl poate duce cu adevărat până la capăt. Să presupunem că îi întrebi: „Poți garanta că supraveghetorul nu se va schimba? Poți garanta că va fi loial toată viața lui? Când Dumnezeu vrea să dezvăluie un om, trebuie să rânduiască diverse medii pentru a-l pune la încercare. Pe ce bază spui că acesta este de încredere? Ai făcut cercetări în privința lui?” Conducătorii falși răspund: „Nu este nevoie. Toți frații și surorile au declarat că este de încredere.” Și această afirmație este incorectă. Oare o persoană este cu adevărat bună doar pentru că frații și surorile declară că este? Oare toți frații și surorile dețin adevărul? Pot toți să vadă lucrurile așa cum sunt? Oare toți frații și surorile cunosc această persoană? Această afirmație este și mai dezgustătoare! De fapt, acea persoană a fost demult dezvăluită. A pierdut lucrarea Duhului Sfânt, iar caracterul său mizerabil de a iubi relaxarea și a urî munca grea, de a fi lacomă și leneșă și de a nu se ocupa de lucrarea cuvenită ei, a fost deja expus. În afară de conducătorii falși, care încă nu știu nimic, toți au văzut de mult cine este cu adevărat – doar conducătorii falși mai au atât de multă încredere în ea. Ce rost au acești conducători falși? Oare nu sunt niște netrebnici? Există chiar unele cazuri în care Cel de mai sus află despre diferitele manifestări ale anumitor supraveghetori, mergând la fața locului pentru a investiga și a se interesa în legătură cu ei, dar conducătorii tot nu știu nimic. Nu este aceasta o problemă? Acești conducători sunt conducători falși veritabili. Ei nu fac lucrare reală, sunt doar niște birocrați și, precum șefii neimplicați, fac puțină lucrare și apoi trăiesc de pe urma acesteia și cred că au dreptul să se simtă bine, fără să se obosească să dea o mână de ajutor atunci când lucrurile merg prost. Ce drept ai să te bucuri de beneficiile statutului? Chiar este o nerușinare! Atunci când lucrează, conducătorii falși nu verifică niciodată nicio lucrare, nu se interesează de progresul lucrării și cu siguranță nu analizează circumstanțele diferiților supraveghetori de echipă. Ei doar repartizează lucrările și rânduiesc supraveghetorii, iar apoi cred că au terminat, că lucrarea lor este finalizată și definitiv încheiată. Ei consideră: „Cineva are grijă de această lucrare, așa că nu mai este treaba mea. Mă pot simți bine.” Oare asta înseamnă că lucrează? Fără îndoială, oricine lucrează astfel este un conducător fals – un conducător fals care întârzie lucrarea bisericii și le face rău aleșilor lui Dumnezeu.

Conducătorii falși nu se interesează niciodată despre situațiile de lucru ale diverșilor supraveghetori de echipe și nu le monitorizează. De asemenea, nu se interesează, nu monitorizează și nu pricep intrarea în viață a supraveghetorilor diferitelor echipe și a personalului responsabil cu diverse sarcini importante, precum și atitudinea lor față de lucrarea bisericii, față de îndatoririle lor și față de credința în Dumnezeu, de adevăr și de Dumnezeu Însuși. Ei nu știu dacă aceste persoane au suferit vreo transformare sau au evoluat și nici nu știu despre diversele probleme care pot exista în lucrarea lor; în special, nu știu despre impactul erorilor și abaterilor apărute în diverse etape ale lucrării asupra lucrării bisericii și a intrării în viață a aleșilor lui Dumnezeu, nici dacă aceste erori și abateri au fost vreodată corectate. Sunt complet ignoranți cu privire la toate aceste lucruri. Dacă nu știu nimic despre aceste condiții detaliate, devin pasivi ori de câte ori apar probleme. Cu toate acestea, conducătorii falși nu se preocupă deloc de aceste chestiuni detaliate în timp ce își fac treaba. Ei cred că, după ce au rânduit diverși supraveghetori de echipă și au atribuit sarcini, lucrarea lor este terminată – se consideră că și-au făcut treaba bine, iar dacă apar alte probleme, nu este treaba lor. Deoarece conducătorii falși nu reușesc să supravegheze, să dirijeze și să monitorizeze diverși supraveghetori de echipă și nu își îndeplinesc responsabilitățile în aceste domenii, acest lucru duce la un dezastru în lucrarea bisericii. Aceasta înseamnă că lucrătorii și conducătorii sunt neglijenți în responsabilitățile lor. Dumnezeu poate scruta profunzimile inimii umane; aceasta este o capacitate care le lipsește oamenilor. Prin urmare, atunci când lucrează, oamenii trebuie să fie mai sârguincioși și mai atenți, mergând în mod regulat la fața locului pentru a monitoriza, supraveghea și dirija lucrarea, ca să asigure progresul normal al lucrării bisericii. În mod clar, conducătorii falși sunt complet iresponsabili în lucrarea lor și nu supraveghează, nu monitorizează și nu dirijează niciodată diversele sarcini. Ca urmare, unii supraveghetori nu știu cum să rezolve diverse probleme care apar în lucrare și rămân în rolurile lor de supraveghetori, deși nu sunt nici pe departe suficient de competenți pentru a face lucrarea. În cele din urmă, întârzie lucrarea în mod repetat și o transformă într-un dezastru total. Aceasta este consecința faptului că falșii conducători nu se interesează, nu supraveghează și nu monitorizează situațiile supraveghetorilor, un rezultat care este cauzat în întregime de neglijarea responsabilității acestora. Deoarece falșii conducători nu inspectează, nu monitorizează și nu se interesează de lucrare și nu pot înțelege rapid situația, nu știu dacă supraveghetorii fac o lucrare reală, cum progresează lucrarea și dacă a produs rezultate reale. Atunci când sunt întrebați cu ce sunt ocupați supraveghetorii sau de ce sarcini specifice se ocupă, conducătorii falși răspund: „Nu știu, dar participă la fiecare adunare și, de fiecare dată când comunic cu ei despre lucrare, nu menționează nicio problemă sau dificultate.” Conducătorii falși cred că, atât timp cât supraveghetorii nu își abandonează lucrarea și sunt mereu în preajmă atunci când îi caută, nu există niciun fel de problemă cu ei. Acesta este modul în care lucrează conducătorii falși. Nu este aceasta o manifestare a „falsității”? Nu este acesta un eșec în a-și îndeplini responsabilitățile? Aceasta este o gravă neglijare a responsabilității! În lucrarea lor, falșii conducători se rezumă doar la a face lucrurile mecanic și nu caută rezultate reale. La prima vedere, ei organizează frecvent adunări, părând mai ocupați decât o persoană obișnuită. Cu toate acestea, nu se știe ce probleme au rezolvat de fapt, ce sarcini specifice au gestionat așa cum se cuvine și ce rezultate au obținut. Nimeni nu poate da un răspuns clar cu privire la aceste lucruri, nici măcar conducătorii falși înșiși. Dar un lucru poate fi sigur: indiferent ce probleme au oamenii acolo unde lucrează, acești conducători falși nu sunt de găsit nicăieri; nimeni nu i-a văzut vreodată rezolvând problemele oamenilor acolo unde se lucrează. Prin urmare, ce lucrare fac conducătorii falși întreaga zi? Ce probleme rezolvă adunările lor? Nimeni nu știe sigur, iar, în cele din urmă, o mulțime de probleme acumulate și nerezolvate sunt descoperite doar atunci când le este inspectată lucrarea. La prima vedere, conducătorii falși chiar par foarte ocupați – „se ocupă de nenumărate probleme”. Cu toate acestea, atunci când cineva examinează rezultatele lucrării lor, este o dezordine totală; este haos, nu este nimic valoros în ea și este evident că acești conducători falși nu au făcut nicidecum lucrare adevărată. În ciuda nenumăratelor probleme reale pe care le-au lăsat nerezolvate, conducătorii falși par să nu se înțeleagă deloc pe sine și să nu se simtă nicidecum vinovați. Mai mult, ei sunt foarte mulțumiți de sine și cred că sunt destul de buni; sunt cu adevărat lipsiți de rațiune. Asemenea oameni nu merită să fie conducători sau lucrători în biserică.