C. Principiile de urmat când sunt trimiși oameni să predice Evanghelia

Referitor la protejarea siguranței celor care îndeplinesc îndatoriri importante, există un alt domeniu al lucrării de care trebuie să se ocupe conducătorii și lucrătorii, și anume protejarea siguranței celor care se deplasează pentru a-și face datoria. Ce principii ar trebui urmate atunci când trimiteți oameni să iasă din casă și să-și facă datoria? În primul rând, ar trebui să se țină cont de vârsta și sexul oamenilor, precum și de perspicacitatea și de experiența lor de viață – conducătorii și lucrătorii nu pot fi confuzi sau nepăsători în această privință. De exemplu, dacă trimiți lucrători de evanghelizare să predice Evanghelia într-un loc necunoscut, ce fel de oameni ar fi potriviți pentru a fi trimiși? (Oameni cu o oarecare perspicacitate și înțelepciune.) Dacă o anumită biserică nu are mulți oameni potriviți, majoritatea fiind tineri fără experiență de viață și perspicacitate, care nu știu să gestioneze situații – în special probleme dificile – atunci când se confruntă cu ele, care vorbesc fără principii și care nu au nici înțelepciune, atunci ar fi incapabili să facă lucrarea. Dacă sunt trimiși astfel de oameni, nu doar că vor fi incapabili să rezolve probleme, dar este posibil și să afecteze și să întârzie lucrarea. Prin urmare, când trimiteți oameni să iasă din casă și să-și facă datoria, este necesar să-i alegeți pe cei cu umanitate matură și înțelepciune – doar astfel de oameni sunt potriviți. Dacă nu există suficienți oameni potriviți, lăsați tinerii să se asocieze cu persoane mai în vârstă pentru a pleca să-și facă datoria. De exemplu, să presupunem că există o soră tânără, de aproximativ 25 sau 26 de ani, care, deși crede în Dumnezeu de ceva timp, are credință și statură și își face datoria de mult timp, n-ar ști să rămână în siguranță dacă este trimisă să-și facă datoria într-un loc necunoscut. Într-un astfel de caz, ar fi necesar să se găsească un frate sau o soră din zonă, cu experiență în societate, care să-și facă datoria alături de ea. Desigur, dacă locul unei datorii este cunoscut sau dacă acolo există deja o biserică, atunci pot merge frați și surori tinere. Însă, dacă oamenii merg într-un loc necunoscut, în special unul cu siguranță publică precară, pentru a predica Evanghelia sau a face altă lucrare, atunci trebuie să se țină cont de siguranța lor personală. Pentru conducători și lucrători, indiferent pe cine trimit să facă lucrarea, siguranța este primul considerent. Dacă nu este clar ce fel de oameni sunt potențialii destinatari ai Evangheliei sau dacă acești oameni ar putea face lucruri neadecvate, atunci trebuie să se dea dovadă de precauție la trimiterea oamenilor să predice Evanghelia. În trecut, am auzit că unii conducători și lucrători trimiteau adesea surori tinere – de aproximativ 18 sau 19 ani ori puțin peste 20 de ani – în locuri necunoscute pentru a predica Evanghelia și, potrivit relatărilor, au avut loc niște incidente nefericite. Indiferent ce s-a întâmplat de fapt, în cele din urmă a fost legat de faptul că lucrătorii și conducătorii nu au fost meticuloși în considerentele lor atunci când au făcut lucrarea. Conducătorii și lucrătorii ar trebui să țină cont de acești factori în lucrarea lor și să nu desemneze la întâmplare surori sau frați foarte tineri în locuri necunoscute și periculoase, pentru a-și face datoria. A existat un conducător care a rânduit odată ca două surori în vârstă de 18 sau 19 ani să meargă să predice Evanghelia. Când cineva a spus că erau prea tinere și nepotrivite pentru aceasta, conducătorul a găsit apoi o soră de 21 de ani care să le înlocuiască, gândindu-se: „Ai spus că este prea tânără la 19 ani, așa că am găsit pe cineva de 21 de ani. E mai în vârstă, nu-i așa?” Cum era calibrul acestui conducător? Era predispus la denaturări, nu-i așa? (Da.) Avea doar doi ani mai mult față de 19 – putea să aibă experiență de viață? Putea să aibă experiență în societate? Când se confrunta cu dificultăți sau situații periculoase, putea ajunge să plângă? Deși era cu doi ani mai mare, în ceea ce privește vârsta, era încă prea tânără și nu era capabilă să-și asume această lucrare. Este necesar cel puțin să se găsească un frate sau o soră care să aibă 30-40 de ani ori 50-60 de ani – sunt mai în vârstă și au experiență în societate; când se confruntă cu situații, au înțelepciunea de a le gestiona, evitând apariția oricăror situații periculoase. Tinerii nu au văzut sau experimentat multe lucruri și nu știu să le gestioneze; când se confruntă cu pericole, s-ar putea nici să nu-și dea seama, așa încât este ușor să se producă incidente. Persoanele mai în vârstă, după ce au văzut mai mult din ticăloșia acestei societăți și acestei omeniri, tind să fie mai atente la oameni. Pe baza experienței lor în societate și a cunoștințelor din viața reală, pot emite niște judecăți rezonabile despre ce tip de pericol s-ar putea ivi în anumite situații, cât de mare este nivelul de pericol, care indivizi sunt răi și ce fel de lucruri ar putea face anumiți oameni. Când se confruntă cu situații periculoase, au și înțelepciunea de a scăpa de pericol. Pe de altă parte, tinerii nu au experiență. Când se confruntă cu situații, nu pot percepe potențialele consecințe periculoase. Prin urmare, când vine vorba de probleme legate de siguranță, persoanele mai în vârstă sunt mai minuțioase în considerentele lor decât cele tinere. Când conducătorii și lucrătorii rânduiesc ca oamenii să iasă din casă pentru a-și face datoria, ar trebui să țină cont de condițiile locale și să ia măsuri ca persoane relativ în vârstă, cu o oarecare înțelepciune și experiență, să se asocieze cu persoane tinere pentru a-și face datoria. Conducătorii și lucrătorii trebuie să fie meticuloși când iau în considerare aceste chestiuni.

Indiferent în ce țară este realizată lucrarea bisericii, protejarea siguranței celor care își îndeplinesc îndatoririle este un aspect al lucrării căruia conducătorii și lucrătorii trebuie să-i acorde o atenție deosebită. Indiferent cine este trimis să facă o anumită lucrare, trebuie să aibă un anumit calibru și o anumită capacitate pentru a fi competent pentru lucrare și pentru a i se putea proteja siguranța; în special, acest lucru este cu atât mai valabil în zonele sau țările cu siguranță publică precară. Conducătorii și lucrătorii ar trebui să considere siguranța celor care își fac datoria drept principalul considerent, nu să o ignore cu nepăsare. Unii spun: „Este în regulă. Ceea ce facem este să îndeplinim îndatoriri în casa lui Dumnezeu – avem protecția Lui, așa că nimeni nu va muri. Ce ar putea să meargă prost?” Este corect să spună asta? (Nu.) De ce nu? (Este iresponsabil să vorbească așa și acest punct de vedere este, la rândul lui, foarte departe de realitate.) Oamenii ar trebui să facă tot posibilul pentru a-și îndeplini responsabilitățile pe care sunt capabili să le îndeplinească și pentru a se ocupa de ceea ce sunt capabili să ia în considerare; nu ar trebui să-L testeze pe Dumnezeu sau să se joace cu siguranța fraților și surorilor. Dumnezeu îi poate proteja pe oameni, dar, dacă nu ții cont de problemele de care poți ține cont și folosești siguranța fraților și a surorilor ca pe un pariu pentru a-L testa pe Dumnezeu, El te va dezvălui – cine te-a făcut extrem de nesăbuit în această măsură, încât să faci lucruri atât de prostești! Prin urmare, conducătorii și lucrătorii nu ar trebui să folosească acest fel de a vorbi drept scuză pentru a face lucruri iresponsabile; protejarea siguranței celor care își îndeplinesc îndatoririle este responsabilitatea ta și ar trebui să ți-o îndeplinești. După ce te ocupi de tot ceea ce ești în stare să ții cont și să faci, în ceea ce privește lucrurile de care nu ai ținut cont, felul în care va acționa Dumnezeu în acea privință este treaba lui Dumnezeu și nu are nicio legătură cu tine. Unii oameni pun fără discriminare toată responsabilitatea în seama lui Dumnezeu, spunând: „Dumnezeu este responsabil de siguranța oamenilor, nu trebuie să ne temem; putem predica oricum vrem. Cu Dumnezeu, totul este liber și eliberat; nu trebuie să ne facem griji pentru acele lucruri!” Este corect acest tip de afirmație? (Nu.) Conform acestui tip de afirmație, oamenii nu trebuie să caute principiile când se întâmplă lucruri; dacă ar fi așa, la ce ar folosi adevărul pe care l-a exprimat Dumnezeu? Ar fi inutil. De-a lungul acestor ani, Dumnezeu a rostit cu răbdare și migală atât de multe cuvinte pentru a-i învăța pe oameni, în scopul de a le îngădui aleșilor Săi să știe cum să supraviețuiască, în ce fel să urmărească adevărul și cum să se comporte în această lume rea și în rândul acestei omeniri rele, astfel încât să fie în acord cu intențiile Sale. Nu ești tu în măsură să-L testezi pe Dumnezeu, nici să acționezi după bunul plac, conform cuvintelor și doctrinelor și fără principii. Pentru ca lucrătorii și conducătorii să facă o treabă bună în lucrarea de predicare a Evangheliei, trebuie în primul rând să garanteze siguranța oamenilor. Pentru aceasta, trebuie mai întâi să afle și să priceapă circumstanțele specifice ale celor care își fac datoria, să trimită oameni potriviți și, de asemenea, să înțeleagă ce trebuie făcut în diverse situații pentru a garanta siguranța oamenilor. Dacă un loc este deosebit de haotic, dacă nimeni nu are cunoștințe acolo și nu poate fi garantată siguranța celor care merg acolo să predice Evanghelia, atunci nu trimite deocamdată oameni acolo; nu-ți asuma acest risc, nu face sacrificii inutile. Indiferent ce datorie este îndeplinită sau ce lucrare este săvârșită, nu e nevoie să ieși în lume sau să-ți riști viața și nici nu e nevoie să-ți pariezi siguranța sau viața. Desigur, în mediul din China, este inevitabil să nu-ți asumi riscuri pentru a-ți îndeplini datoria. Guvernul îi persecută pe cei care cred în Dumnezeu și, chiar dacă știi prea bine că există pericole, tot trebuie să crezi în Dumnezeu, să-L urmezi și să-ți faci datoria; nu-ți poți abandona datoria și nicio lucrare nu poate fi oprită. Toate situațiile din țările străine sunt diferite – unele sunt țări autoritariste similare Chinei, iar altele au sisteme democratice. În țările cu sisteme democratice, lucrarea de predicare a Evangheliei poate decurge fără probleme și diferitele aspecte ale lucrării pot fi și ele realizate mai ușor. Dar în unele țări cu caracteristici autoritariste, oamenii sunt atât barbari, cât și înapoiați și nu le este ușor să accepte adevărata cale. Când le este predicată Evanghelia, nu doar că nu o investighează, ci o pot condamna orbește și s-ar putea chiar să raporteze situația poliției. În astfel de cazuri, nu trimite oameni să predice Evanghelia acolo; alege în schimb locuri în care se poate garanta siguranța pentru a realiza lucrarea. Toate acestea sunt lucruri de care conducătorii și lucrătorii ar trebui să țină seama cu grijă. De exemplu, în țări precum Malaezia, Indonezia sau India, care au medii religioase foarte complexe, anumite confesiuni religioase au o mare influență și controlează întreaga societate, în așa măsură încât chiar și guvernele cedează influenței acestor religii. Atunci nu trimite alți oameni să predice Evanghelia în astfel de țări; este suficient să predice Evanghelia doar bisericile din zonă. În unele țări, situația variază între state sau provincii, iar legile și reglementările locale diferă de cele naționale. De exemplu, anumite regiuni au medii religioase speciale, iar în acele regiuni, biserica și statul sunt unificate. În unele cazuri, conducătorii religioși au o autoritate chiar mai mare decât funcționarii autorităților locale și pot încălca în mod deschis unele politici naționale. Dacă predici Evanghelia în astfel de regiuni, vor exista potențiale riscuri legate de siguranță. Aceste riscuri potențiale nu se limitează la inventarea de zvonuri despre tine sau la izgonirea ta – de asemenea, ai putea să fii arestat, aruncat în închisoare fără acuzații și chiar supus torturii, ajungând să fii mutilat sau ucis, iar guvernul nu ar interveni. De fapt, conducătorii celor mai multe confesiuni religioase urăsc religiile din afară. Deoarece influența lor este prea mare și nu sunt îngrădiți de nicio lege, nimeni nu îndrăznește să-i tragă la răspundere, indiferent cât de sălbatic îi persecută pe lucrătorii evanghelici, și nici măcar funcționarii autorităților locale nu sunt dispuși să-i jignească. Odată ce începi să predici Evanghelia pe teritoriul lor, te pot chinui după bunul plac. Prin urmare, conducătorii și lucrătorii trebuie să fie deosebit de precauți când trimit oameni să predice Evanghelia undeva. Mai întâi, trebuie să investigheze și să afle despre situația din acel loc – dacă există libertate a credinței, cât de puternice sunt forțele religioase și ce consecințe ar putea decurge dacă sunt raportați oamenii care predică Evanghelia acolo. Aceste chestiuni trebuie să fie înțelese clar înainte de a decide dacă trimit sau nu oameni acolo. Dacă după ce află despre un loc, se stabilește că nu este potrivit pentru predicarea Evangheliei, atunci nimeni nu are voie să trimită oameni acolo să predice. Și aceasta face parte din lucrarea care ar trebui făcută pentru a proteja siguranța lucrătorilor evanghelici. Unii conducători și lucrători au o înțelegere denaturată, spunând: „Este în regulă; Dumnezeu ne va proteja. Cu cât este mai dificilă provocarea, cu atât mai mult ar trebui să ne-o asumăm. Sunt atât de mulți oameni care cred în Domnul în locul acela, deci de ce să nu mergem să predicăm Evanghelia acolo?” Cineva le spune: „Acolo există închisori private. Dacă mergem acolo să predicăm Evanghelia, nu doar că vom fi reținuți, dar am putea chiar să murim în acel loc. Nu putem merge!” Acei conducători falși nesăbuiți se gândesc: „Marele balaur roșu are atât de multe închisori, dar nu ne temem – deci de ce ar trebui să ne temem de mulțimea de închisori private de acolo? Închisorile ne pot reține trupurile, dar nu și inimile! Nu te teme, mergi!” Apoi trimit val după val de oameni și, în cele din urmă, niciunul dintre ei nu se întoarce; toți sunt reținuți. Conducătorii falși sunt uluiți. Care este problema aici? (Astfel de conducători falși sunt niște neisprăviți.) Astfel de conducători falși sunt niște canalii; sunt iresponsabili, trimițând oamenii în ghearele pericolului. De ce nu merg ei înșiși? Întrucât nu se tem de pericole, ar trebui să meargă primii. Dacă merg, se întorc în siguranță și câștigă oameni, atunci pot merge alții după ei. Orice ar fi, trebuie garantată siguranța oamenilor în predicarea Evangheliei. Nu-ți asuma în niciun caz riscuri în zone în care predicarea Evangheliei este periculoasă și nepotrivită. Nu presupune că orice loc din afara Chinei continentale este sigur; aceasta este o iluzie, o înțelegere denaturată. Doar oamenii ignoranți gândesc așa – astfel de oameni înțeleg mult prea puține despre această lume! Nu presupune că, întrucât majoritatea țărilor occidentale au libertate de credință și există relativ mulți oameni care cred în Domnul, poți să predici deschis Evanghelia și să exprimi deschis diverse afirmații care dezvăluie cât de întunecată și de rea este lumea religioasă; dacă faci asta, consecințele vor fi de neimaginat. Trebuie să înțelegi că, atunci când predici Evanghelia fie oamenilor religioși, fie non-credincioșilor, te confrunți cu omenirea coruptă, omenirea care I se împotrivește lui Dumnezeu. Nu te gândi la această chestiune într-un mod prea simplist.

Dacă lucrătorii și conducătorii vor să garanteze siguranța lucrătorilor evanghelici, trebuie să ia în considerare cu atenție toate aspectele problemei și, în cazul în care apare vreo problemă, aceasta ar trebui abordată prompt și apoi ar trebui rezumate experiențele și lecțiile pentru a găsi principiile și calea de practică, stabilind cum să se practice în viitor – și acesta este un aspect important al lucrării care trebuie realizat. Există unele chestiuni pe care conducătorii și lucrătorii nu le-au luat în considerare sau nu le-au întâlnit anterior; după ce apar probleme, ar trebui să rezume: „Ar mai trebui să mergem în locuri de acel fel? Este corect acest mod de a trimite oameni? Ar trebui să ajustăm planurile, strategia sau direcția pentru pașii următori în predicarea Evangheliei sau în realizarea oricărei alte lucrări importante?” În procesul continuu de rezumare, conducătorii și lucrătorii ar trebui să stabilească treptat metodele și principiile lucrării, astfel încât, cu cât îndeplinesc mai mult lucrarea, cu atât aceasta este mai specifică și cu atât mai mult atinge standardul așteptat, apărând mai puține sau niciun eveniment neprevăzut sau chiar fără ca personalul lucrărilor importante să-și asume vreun risc. Pentru a obține acest rezultat, conducătorii și lucrătorii ar trebui să rezume frecvent experiențele și să înțeleagă diversele medii și situații cu care se confruntă în diverse regiuni când predică Evanghelia. Cu cât obțin mai multe informații și cu cât acestea sunt mai exacte, cu atât vor fi mai exacte principiile și planurile de abordare a problemelor, obținând în cele din urmă rezultatul de a proteja siguranța oamenilor. În acest fel, se poate asigura că lucrarea de predicare a Evangheliei decurge într-o manieră ordonată.

III. Cum trebuie tratați conducătorii și lucrătorii care nu acordă atenție lucrării legate de siguranță

Unii conducători și lucrători au un calibru slab și sunt lipsiți de simțul responsabilității; sunt incapabili să facă o lucrare reală și sunt, de asemenea, prea leneși să facă o lucrare reală. În zonele de care sunt responsabili, cei care îndeplinesc îndatoriri importante se confruntă frecvent cu riscuri de siguranță, care impun mutarea sau relocarea lor, așa încât le este imposibil să-și facă datoria cu liniște sufletească. Chiar și chestiuni care nu ar trebui să intervină se întâmplă frecvent. De exemplu, un conducător sau un lucrător găsește o casă de găzduire situată într-o zonă joasă. Când se așteaptă ploi abundente și inundații, de teamă să nu fie inundată casa, frații și surorile care stau acolo trebuie să se mute în avans – luând echipamentul de lucru, oalele, tigăile și toate celelalte, mutându-se două zile întregi. Din această cauză toți sunt îngrozitor de epuizați, ținându-și capul în jos de disperare. Aceștia spun: „Ne mutăm tot la câteva zile, suntem mereu pe fugă. Când se vor termina acestea? Nu putem găsi o casă sigură și de încredere în care să ne putem face datoria în mod normal?” Astfel de conducători și lucrători nu pot să-și asume nici măcar această mică lucrare; frații și surorile de nivel inferior nu pot nici să mănânce, nici să doarmă bine, nici nu au locuințe adecvate. Condițiile lor de trai sunt mereu temporare, toată lumea fiind pregătită în orice moment să fugă de dezastre. După ce termină de folosit articolele de zi cu zi, le împachetează rapid, deoarece poate oricând să se ivească o situație în care se anunță un control al actelor gospodăriei. De fapt, toată lumea știe că aceasta înseamnă că sunt căutați cei care cred în Dumnezeu, prin urmare trebuie să fie gata să se mute oricând. În consecință, cei care își fac datoria se tem mereu și nu se simt deloc în siguranță. Nu afectează acest lucru rezultatele datoriei lor? Nu are legătură cu lucrarea pe care o fac conducătorii și lucrătorii? (Ba da.) Cum se descurcă cu această lucrare? (Nu o fac prea bine, nu-și îndeplinesc responsabilitatea.) Unii conducători și lucrători sunt iresponsabili și lipsiți de devotament. Nu au standarde ridicate nici pentru condițiile de trai proprii; atât timp cât există un loc care să-i ferească de vânt și ploaie, este suficient. Prin urmare, nu depun toate eforturile nici pentru a găsi un loc sigur și stabil unde să locuiască frații și surorile. Unii conducători și lucrători au un calibru slab; ei nu știu ce fel de mediu este liniștit și potrivit ca locuință sau potrivit pentru ca frații și surorile să-și facă datoria. Închiriază o casă într-o zonă joasă, pe care nimeni altcineva nu vrea să o închirieze, iar după ce se mută frații și surorile, aceștia suferă în câteva zile de eczeme, având mâncărimi peste tot. Ce se întâmplă? Casa este prea umedă, având infiltrații prin podea. Poate cineva să trăiască într-un asemenea loc? Astfel de conducători și lucrători nu pot rezolva nici măcar această problemă, nu pot găsi o casă potrivită pentru îndeplinirea datoriei – ce fel de calibru este acesta? Alți conducători și lucrători închiriază case prin care intră constant ploaia, în care este curent, fără izolare fonică sau internet, apă sau electricitate – cum poate să trăiască cineva acolo? Ei ignoră casele bune și insistă să închirieze aceste case cu defecte – nu sunt acestea piedici? Deși frații și surorile nu dorm sub cerul liber, multe facilități de bază ale casei lipsesc; le-ar fi mai bine dacă ar sta într-un cort. Chiar dacă majoritatea fraților și surorilor sunt obișnuiți cu greutăți, chiar dacă simt că îndurarea greutăților de acest nivel nu este nimic extrem și le pot tolera, oare nu le afectează îndeplinirea datoriei dacă sunt chinuiți în permanență așa tot la câteva zile? Prin urmare, dacă au un calibru slab și sunt lipsiți de simțul responsabilității, conducătorii și lucrătorii nu-și pot asuma această lucrare; ar trebui să demisioneze prompt și să recomande pe cineva care poate face bine această lucrare pentru a prelua conducerea, astfel încât să nu afecteze viața majorității personalului lucrărilor importante și îndeplinirea datoriei de către aceștia. Rânduirea locuințelor pentru cei care îndeplinesc îndatoriri importante nu necesită să se țină cont de fiecare aspect, dar trebuie asigurat cel puțin mediul elementar de viață. Numai când există o asigurare în această privință nu va fi afectată lucrarea bisericii. Este ușor de făcut această lucrare? (Da.) Este simplu doar să spuneți că este ușor de făcut, dar, dacă lucrătorii și conducătorii sunt oameni confuzi, de calibru slab și fără simțul responsabilității, pur și simplu nu o pot face. Când conducătorii și lucrătorii nu pot face această lucrare sau nu o pot face bine, atât de mulți oameni ajung să suporte consecințele, trăind în fiecare zi de parcă ar fugi de foamete – cum își pot face datoria astfel? Unii conducători falși nu înțeleg adevărurile-principii, dar tot le place să fie în centrul atenției. Ei nu pot face lucrarea bine, dar refuză să se retragă, agățându-se de poziția lor, fără să plece. Cum ar trebui tratați astfel de conducători? (Ar trebui să fie demiși.) Demiterea lor este ușoară; problema este dacă există cineva mai bun care să le preia lucrarea. Dacă nu există, vă puteți asuma această lucrare? Puteți garanta că personalul lucrărilor importante are un mediu de viață stabil? Dacă o persoană nu se poate descurca, vă puteți coordona voi trei sau cinci pentru a vă asuma această lucrare? Dacă nici voi nu puteți gestiona această lucrare – dacă nu puteți face nici măcar o sarcină atât de simplă, nefiind capabili nici măcar să asigurați un mediu de viață elementar – atunci trebuie să îndurați temporar puțin mai multe greutăți și suferințe. Dacă puteți persista totuși în îndeplinirea datoriei voastre și Dumnezeu, văzând că hotărârea voastră de a îndura greutăți este suficient de fermă, trimite pe cineva care să se ocupe de lucruri în mod fiabil și care poate rezolva problemele pentru a face lucrarea, atunci zilele voastre de suferință se vor încheia și vor fi înlocuite de vremuri bune. Dacă nicio persoană de acest fel nu vine să rezolve aceste probleme, atunci trebuie să vă acceptați soarta – sunteți destinați să îndurați greutăți, sunteți meniți să le îndurați; trebuie să vă liniștiți inima și să le îndurați. De fapt, merită să îndurați aceste mici greutăți; este mult mai bine decât să fiți la închisoare și să suferiți torturi. Cel puțin nu sunteți supuși torturii sau interogatoriilor; puteți totuși să citiți cuvintele lui Dumnezeu, să vă faceți datoria și să trăiți viața bisericească alături de frați și surori. Deși există unele spaime, eșecuri și obstacole pe drum și trebuie să vă mutați frecvent, aceasta este totuși o experiență extraordinară în viața voastră, din care puteți să învățați lecții și să câștigați ceva. Nu este destul de bine? (Ba da.) Oamenii ar trebui să aibă hotărârea de a îndura greutăți și să-L lase pe Dumnezeu să orchestreze după voia Sa. Dacă nu puteți într-adevăr să îndurați această greutate, vă puteți ruga sincer lui Dumnezeu în inima voastră: „Dumnezeule, Te rugăm să Te uiți la noi, cei care suferim – cât de jalnici suntem! Te urmăm fără plângeri sau regrete! Te rugăm, ținând seama de loialitatea noastră neclintită față de Tine, să pui capăt acestei vieți de greutăți! Te rugăm să trimiți un conducător sau un lucrător potrivit care să ne găsească un loc adecvat! Ne chinuim constant sub cerul liber, ne mutăm zilnic din loc în loc și nu știm cât timp va mai continua. Nu vrem să mai fim mutați – Te rugăm să ne găsești o locuință stabilă!” Este adecvat să vă rugați în acest fel? Vă puteți ruga așa; în funcție de nevoile mediului, ar trebui să vă rugați așa.

Privită din alt unghi, îndurarea greutăților nu este un lucru atât de rău; îndurarea unor greutăți îți poate perfecționa voința. Ce înseamnă a-ți perfecționa voința? Înseamnă că, îndurând constant aceste greutăți, devii insensibil față de ele și nu le mai recunoști ca pe niște greutăți; indiferent cât de multe greutăți înduri, nu mai ești îndurerat. Cu toate acestea, când te confrunți cu situații, trebuie să înveți câteva lecții, să dobândești o oarecare perspicacitate și să înveți să discerni oamenii. Dacă un conducător sau un lucrător are un calibru extrem de slab și nu poate face corect nici măcar lucrarea de rânduire a locuințelor, cum ar putea să-i aprovizioneze și să-i conducă pe aleșii lui Dumnezeu? Astfel de oameni nu sunt apți să fie conducători sau lucrători. Casa lui Dumnezeu nu este lipsită de bani pentru a închiria case și nu este dispusă să vadă întruna că frații și surorile nu au un loc permanent unde să stea. Casa lui Dumnezeu nu pledează ca oamenii să îndure mereu greutăți sau să trăiască vieți dificile în fiecare zi, deși bineînțeles că nici nu evită ca oamenii să nu îndure nicio greutate. Dar dacă lucrătorii și conducătorii nu pot gestiona nici măcar lucrarea de rânduire a locuințelor și le este cu adevărat dificil să facă orice în mod adecvat, atunci ce motiv de laudă le mai rămâne? Fiecare dintre ei arată prezentabil, are diplome și este o persoană cu statut, dar gestionarea acestei chestiuni minore este dificilă pentru ei. În acel caz, nu este nimic de făcut – poți doar să accepți acest lucru de la Dumnezeu. Aceasta este greutatea pe care oamenii se cuvine să o îndure; ar trebui să-L lași pe Dumnezeu să orchestreze după voia Sa. Așa este corect. Poate că, într-o zi, această greutate va fi urmată de zile mai bune și acest tip de viață nu va mai continua. Indiferent în ce mediu te afli, ar trebui să menții o atitudine de supunere și să eviți să te plângi. Dacă un anumit conducător sau lucrător nu este de încredere și nu face lucrarea bine, nu lăsa acest lucru să-ți afecteze sinceritatea și loialitatea față de Dumnezeu și nu-l lăsa să-ți afecteze supunerea față de Dumnezeu și atitudinea de supunere față de El. În acest fel, vei fi rămas ferm în această chestiune. Conducătorii și lucrătorii sunt doar oameni obișnuiți. Dacă au un calibru slab și nu pot face lucrarea sau dacă sunt conducători falși care nu-și îndeplinesc responsabilitatea, aceasta e problema lor personală și nu are nicio legătură cu casa lui Dumnezeu. Nu casa lui Dumnezeu i-a instruit să acționeze astfel; doar au fost dezvăluiți din cauza iresponsabilității lor. Ei nu pot duce la bun sfârșit lucrarea încredințată de casa lui Dumnezeu și, astfel, pot fi doar demiși și eliminați. În astfel de circumstanțe, când aleșii lui Dumnezeu îndură această greutate, trebuie să o accepte de la Dumnezeu și să-L lase pe Dumnezeu să orchestreze după voia Sa. Chiar dacă lucrătorii și conducătorii nu au făcut lucrarea bine sau au probleme, faptul că Dumnezeu este adevărul, calea și viața este veșnic neschimbat. Faptul că Îl urmezi pe Dumnezeu, te supui lui Dumnezeu și accepți cuvintele Sale nu ar trebui să se schimbe niciodată. Acestea sunt adevăruri veșnice. În timp ce-ți faci datoria, indiferent ce probleme neplăcute apar, ar trebui să le accepți de la Dumnezeu și să înveți lecțiile din ele. Ar trebui să te liniștești înaintea lui Dumnezeu, să te rogi Lui și să nu te lași afectat de lumea exterioară. Trebuie să înveți să te adaptezi la diverse medii și să înveți să experimentezi lucrarea lui Dumnezeu în tot felul de medii. Numai așa poți dobândi intrarea în viață. Unii oameni au o statură mică; atunci când apar greutăți, se plâng și devin îngrijorați, fiind necăjiți și pierzându-și credința în Dumnezeu – este extrem de nesăbuit și ignorant! Conducătorii și lucrătorii care nu fac o lucrare adevărată au fost dezvăluiți și eliminați, dar ce legătură are asta cu tine? De ce ai deveni negativ și distant față de Dumnezeu doar pentru că ei au rânduit lucrurile necorespunzător? Nu este ceva pe deplin răzvrătit? (Ba da.) Când oamenii fac ceva greșit, îi poți discerne și respinge, dar nu-L respinge pe Dumnezeu sau adevărul. Adevărul nu este greșit, Dumnezeu nu greșește. Intenția inițială a lui Dumnezeu nu este ca oamenii să îndure astfel de greutăți; dar, pentru omenirea coruptă, este într-adevăr necesar să îndure unele greutăți. Este benefic pentru tine să înduri puține greutăți; beneficiul este că înveți lecții și înveți să cauți adevărul pentru a rezolva problemele. Dacă ești capabil să înduri diverse greutăți, obții o oarecare rezistență și devii în stare să rămâi ferm în mărturia ta în tot felul de medii. A fi capabil să înduri greutăți îți rafinează hotărârea de a te supune lui Dumnezeu. Acestea sunt intenția inițială a lui Dumnezeu și rezultatul pe care El vrea să-l vadă în tine. Dacă poți să înțelegi intențiile lui Dumnezeu și să acționezi și să practici conform intențiilor Sale; dacă te poți abține de la a-L abandona pe Dumnezeu, indiferent ce fel de oameni sau medii întâlnești; și dacă poți învăța să practici adevărul, să fii supus față de Dumnezeu, să ai o înțelegere și o atitudine corecte, să păstrezi o credință neschimbătoare în Dumnezeu și să te abții de la a te plânge sau a te îndepărta de El în inima ta, indiferent cât de multă suferință îndură trupul tău, atunci ai statură.

Conducătorii și lucrătorii trebuie să protejeze siguranța celor care îndeplinesc îndatoriri importante, ocrotindu-i de interferența lumii exterioare. Această lucrare implică multe detalii. În primul rând, conducătorii și lucrătorii ar trebui să înțeleagă cum anume să implementeze aceste sarcini detaliate. În plus, când se confruntă cu anumite situații speciale, trebuie să emită judecăți corecte, apoi să găsească principiile adecvate și să elaboreze planuri specifice pentru gestionarea situațiilor. Scopul final este cel de a proteja siguranța tuturor tipurilor de personal al lucrărilor importante. Numai așa se poate garanta că lucrarea de predicare a Evangheliei decurge într-o manieră ordonată. Respectarea acestui principiu este corectă; acesta este scopul și principiul conducătorilor și lucrătorilor în realizarea acestei lucrări. În cazul în care conducătorii și lucrătorii respectă în detaliu acest scop și principiu, atunci corespund, practic, standardului în realizarea acestei lucrări. Ce alte probleme sunt implicate în această lucrare? Unii oameni spun: „N-am fost niciodată conducător sau lucrător până acum și nici n-am întâlnit astfel de chestiuni. Nu știu ce ar trebui să fac în această lucrare și nici cum să o fac. Prin urmare, nu trebuie să o fac – cui îi pasă dacă sunteți în siguranță sau nu? Descurcați-vă singuri.” Este acceptabil să se spele pur și simplu pe mâini de această problemă? (Nu, nu este.) Asemenea conducători și lucrători ar trebui eliminați. Dacă nu faci o lucrare adevărată, la ce ești bun? Te ținem ca pe un decor pentru că arăți bine? Astfel de conducători și lucrători trebuie demiși și eliminați; nu ar trebui lăsați să ocupe o funcție fără să facă nicio lucrare. Conducătorii falși nu fac o lucrare reală – nu au conștiință sau rațiune, nu-i așa? Dacă ar avea cu adevărat conștiință și rațiune, de ce nu ar căuta adevărul pentru a rezolva problemele când apar? Nimeni nu se naște învățat; toată lumea învață pe parcurs. Dacă poți căuta adevărul, vei găsi o cale de a face lucrarea bine. Dacă ai simțul responsabilității, te vei gândi la o modalitate de a face lucrarea bine. Realizarea lucrării de conducere nu este, de fapt, dificilă; atât timp cât poți căuta adevărul, este ușor să faci lucrarea bine. În plus, conducătorii și lucrătorii au parteneri; câtă vreme doi sau trei oameni sunt în asentiment, orice lucrare este ușor de îndeplinit. În prezent sunt instruiți mulți conducători și lucrători; sunt instruiți în căutarea adevărului în toate lucrurile pentru a rezolva problemele. În acest moment, cel puțin unii conducători și lucrători sunt competenți în lucrarea de conducere și sunt pe deplin capabili să facă bine lucrarea de răspândire a Evangheliei, nu-i așa? (Da.) În concluzie, vom încheia în acest punct părtășia de astăzi. La revedere!

20 iulie 2024