Există în biserică și unii oameni care sunt iude și încearcă mereu să se intereseze câți bani are casa lui Dumnezeu și cine face cele mai mari ofrande în biserică. Alții le spun: „Nu ți se poate spune acest lucru. Cunoașterea lui nu-ți va aduce beneficii și, în plus, nu este ceva despre care ar trebui să întrebi.” La auzul acestora, ei devin ostili și spun: „Vă feriți cu toții de mine, mă disprețuiți, nu mă tratați ca pe unul dintre frați și surori; mă tratați ca pe un intrus. Știu în casa cărei persoane sunt păstrați banii bisericii. Vă voi raporta și voi lăsa poliția să-i confiște pe toți – atunci voi afla câți bani sunt!” Ori de câte ori se întâmplă ceva, vor să-i vândă sau să-i raporteze pe ceilalți; doar când vine vorba de tulburările cauzate de conducătorii falși, de antihriști și de oamenii răi din biserică, ei nu raportează niciodată nimic. Sau, chiar și când văd conducători falși și antihriști furând sau acaparând ofrandele, nu dau în vileag și nu raportează niciodată aceste acțiuni, nici nu informează casa lui Dumnezeu. Nu sunt preocupați de astfel de chestiuni. Dar dacă oricare dintre frați sau surori îi provoacă, îi jignește sau îi desconsideră, vor merge să-l raporteze. Sau dacă unele rânduieli de lucru ale casei lui Dumnezeu nu se aliniază la noțiunile lor, făcându-i să se simtă jenați sau punându-i într-o situație dificilă, încep să se gândească: „Te voi raporta! Mă voi asigura că-ți vei pierde funcția de conducător al bisericii, mă voi asigura că lucrarea bisericii eșuează, mă voi asigura că biserica se năruie!” Vezi? Vor să-l raporteze pe conducătorul bisericii chiar și din această cauză. În unele biserici, sunt selectați mai mulți indivizi apți să îndeplinească o datorie în străinătate – circumstanțele lor familiale și personale permit acest lucru, ei întrunesc cerințele casei lui Dumnezeu, iar frații și surorile sunt cu toții de acord. Când acei oameni care sunt iude văd acest lucru, se gândesc: „Asemenea lucruri bune nu mi se întâmplă niciodată mie. S-ar cuveni să vă raportez! Le voi spune polițiștilor că anumiți oameni din biserica noastră vor pleca în străinătate pentru a-și îndeplini datoria. Mă voi asigura că nu puteți ieși din țară. Voi face în așa fel încât marele balaur roșu să vă aresteze sau guvernul să vă pună sub supraveghere, ca nici măcar să nu vă puteți întoarce acasă!” Atât timp cât frații și surorile nu pot pleca în străinătate, se simt mulțumiți. Ce credeți: nu este natura acțiunilor unor astfel de oameni mai gravă decât natura celor care perturbă și tulbură ocazional? (Ba da.) Persoanele de acest tip reprezintă o mare problemă. Nu au o inimă cu frică de Dumnezeu și nu se tem deloc de Dumnezeu. Indiferent de situație sau de motiv, atât timp cât lucrurile nu merg așa cum vor ei, vor dori să raporteze biserica și să-i vândă pe frați și surori – sunt diavoli! Când biserica descoperă astfel de oameni, ar trebui să fie îndepărtați sau excluși cât mai curând posibil, pentru a evita problemele viitoare. Dacă mediul actual nu permite acest lucru sau nu sunt încă întrunite condițiile, atunci trebuie monitorizați și supravegheați cu strictețe și trebuie să vă feriți de ei. Când permit condițiile, indivizii periculoși de acest fel nu trebuie în niciun caz tolerați – îndepărtați-i sau excludeți-i cât mai devreme și cât mai rapid posibil. Nu așteptați până când vând biserica și cauzează consecințe pentru a lua măsuri. Odată ce procedează astfel, conducând la consecințe reale, pierderile vor fi semnificative. Cine știe câți frați și surori vor rămâne fără o casă la care să se întoarcă sau vor fi chiar arestați și întemnițați? S-ar putea ca mulți frați și surori să nu-și mai poată îndeplini datoria sau să ducă o viață bisericească. Consecințele vor fi de neimaginat. Prin urmare, dacă, în calitate de conducător sau lucrător, descoperi în biserică oameni care sunt iude, trebuie să-i îndepărtezi sau să-i excluzi în timp util. Dacă faci parte dintre frați sau surori și descoperi astfel de oameni, trebuie să-i raportezi conducătorilor și lucrătorilor bisericii cât mai curând posibil. Această problemă se referă la siguranța fraților și surorilor din biserică, precum și a ta. Nu te gândi: „Nu au recurs încă la nicio trădare, așa că nu-i mare lucru; doar vorbesc dintr-o furie de moment.” Toată lumea se înfurie – unii oameni, atunci când se înfurie, ar putea cel mult să spună câteva cuvinte dure, să facă o mică criză de furie sau să fie negativi câteva zile, dar atât timp cât au o inimă cu frică de Dumnezeu, se tem de Dumnezeu în inimile lor și au o anumită conștiință și rațiune, precum și limite elementare când vine vorba de propriul comportament, n-ar săvârși niciodată lucruri care să le facă rău altora, indiferent de situație. Este însă diferit pentru cei care sunt iude din fire. Ei pot raporta biserica și pe frați și surori cât ai clipi din ochi, dorindu-și mereu să folosească forțele Satanei pentru a amenința biserica și pe frați și surori, astfel încât să-și atingă scopurile. Acești oameni sunt aliniați cu demonii – nu au limite elementare când vine vorba de propriul comportament. Prin urmare, atât conducătorii bisericii, cât și frații și surorile trebuie să fie deosebit de vigilenți în ceea ce-i privește pe cei care pot raporta într-o clipă biserica. Dacă cineva descoperă asemenea oameni irezonabili, dificili în mod intenționat, care nu ascultă deloc de rațiune, ar trebui să-i raporteze imediat conducătorilor și lucrătorilor, apoi să-i observe și să-i supravegheze. În cazul în care conducătorii bisericii descoperă astfel de oameni, ar trebui să conceapă un plan pentru a gestiona și rezolva situația cât mai curând posibil. Trebuie să-i protejeze pe frați și surori și să protejeze viața bisericească și lucrarea bisericii, pentru a nu fi afectate și tulburate de astfel de indivizi. Nu presupuneți că, atunci când astfel de oameni spun că vor raporta biserica sau pe frați și surori, este doar ceva spus într-o clipă de furie și, astfel, să lăsați garda jos. În realitate, faptul că spun frecvent astfel de lucruri demonstrează că această idee este deja în mintea lor. Dacă gândesc în acest fel, sunt capabili să dea curs acestei idei. Uneori, după ce spun „Te voi raporta”, s-ar putea să nu meargă până la capăt, dar cine știe când chiar ar putea să facă acest lucru. Odată ce o fac, consecințele vor fi de neimaginat. Așadar, dacă le tratezi mereu cuvintele „Te voi raporta” doar ca pe ceva spus la furie, atunci ești ignorant și nesăbuit. Nu ai reușit să-ți dai seama de substanța umanității lor prin aceste cuvinte și aceasta este o greșeală. Ei pot spune „Te voi raporta” pentru a-i amenința pe ceilalți cât ai clipi din ochi – aceasta nu este în niciun caz doar o afirmație spusă la furie; demonstrează că au natură de iude și că le lipsesc limitele elementare atunci când vine vorba de propriul comportament. Ce fel de mizerabili sunt aceia care nu au limite elementare când vine vorba de propriul comportament? Genul de oameni fără conștiință și fără raționalitate. Fără conștiință, sunt capabili să comită orice faptă rea, iar fără raționalitate, sunt capabili să acționeze dincolo de limitele raționalității, făcând tot soiul de prostii. După ce raportează biserica și văd că frații și surorile sunt arestați și lucrarea bisericii este afectată, este posibil să verse lacrimi și să-și exprime regretul. Dar acești oameni irezonabili și dificili în mod intenționat acționează fără raționalitate; când se vor confrunta cu o situație similară în viitor, tot vor raporta biserica. Nu indică aceasta o problemă cu natura lor? Tocmai aceasta este natura-esență pe care o au. Unii conducători de biserică încă mai cred că spusele lor sunt doar într-un moment de furie și că natura lor nu este rea. Ei cred că aceasta nu este o dezvăluire naturală a umanității lor și nu le reprezintă umanitatea. Este greșit acest punct de vedere? (Da.) Chiar dacă de obicei nu dau dovadă de un comportament care să indice un caracter abject, faptul că spun adesea că îi vor raporta pe frați și surori și că cel mai mic lucru care îi nemulțumește îi poate determina să se gândească să-i raporteze este suficient pentru a demonstra că au un caracter josnic și abject și că nu sunt demni de încredere. Astfel de oameni nu au conștiință sau rațiune. Ei se comportă după bunul plac, făcând tot ce-și doresc pe baza propriilor interese și preferințe, fără limite ale conștiinței. Astfel de oameni ar trebui să fie tratați prin îndepărtarea lor și nu este nevoie să le arătați indulgență, deoarece nu sunt copii; sunt adulți și ar trebui să știe care sunt consecințele raportării fraților, surorilor și bisericii. Sunt pe deplin conștienți că aceasta este cea mai necruțătoare acțiune, cea mai eficientă. O consideră atuul lor, modalitatea supremă de a se răzbuna pe frați și surori și pe biserică. Spune-Mi, nu sunt asemenea oameni niște diavoli? (Ba da.) Așadar, de ce să dai dovadă de îngăduință față de niște diavoli? Trebuie să aștepți până când îi vezi arătându-i fățiș marelui balaur roșu pe frați, surori și familiile gazdă înainte să recunoști că sunt iude? Până când vei vedea aceste fapte și le vei caracteriza, va fi deja prea târziu. De fapt, natura-esență pe care o au este deja dată în vileag în momentul în care încep să strige despre raportarea bisericii când întâmpină o problemă. Nu aștepta până când aceștia iau măsuri pentru a-i discerne și a-i îndepărta – ar fi prea târziu. Dacă nimeni – fie că este vorba de conducătorul bisericii, fie de un frate sau o soră – nu i-a auzit vorbind despre raportarea fraților și surorilor și nimeni nu-i cunoaște bine, iar când sunt provocați sau jigniți de cineva, îl raportează, așa încât frații și surorile nu au de ales decât să se ascundă și să evite pericolul, iar unii care își îndeplinesc datoria trebuie să se mute rapid, atunci, într-un astfel de scenariu, nu-i poți învinovăți pe frați și surori fiindcă sunt nesăbuiți și incapabili să le vadă adevărata față. Dar dacă spun frecvent că îi vor raporta pe frați și surori și oamenii tot nu iau acest lucru în serios, ar fi cu adevărat o prostie. După ce aud atât de mult din adevăr, încă nu pot discerne oamenii – nu-i așa că sunt confuzi? (Ba da.) Pentru cei care ar putea deveni în orice moment iude, să nu credeți că trădarea lor este cauzată de faptul că înțeleg puțin din adevăr sau cred de puțin timp în Dumnezeu ori din alt motiv. Niciuna dintre acestea nu este cauza. La bază se află faptul că au un caracter abject; în sinea lor, au esența oamenilor răi. Este întru totul corect să-i discerneți și să-i caracterizați în acest fel, apoi să-i îndepărtați sau să-i excludeți ca pe niște oameni răi. Aceste acțiuni îi protejează pe frați și surori și, totodată, protejează și lucrarea bisericii, pentru a nu fi afectată. Aceasta este responsabilitatea conducătorilor și lucrătorilor bisericii. Prin urmare, conducătorii și lucrătorii trebuie să se păzească de astfel de oameni și să-i supravegheze cu promptitudine, iar apoi să aibă părtășie cu frații și surorile, astfel încât toată lumea să-i poată discerne. Trebuie să se străduiască să-i înlăture pe astfel de oameni înainte ca planurile lor să reușească, pentru a evita necazurile aduse fraților și surorilor sau bisericii. Acesta este discernământul și acestea sunt principiile de tratare a problemelor pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să le aibă atunci când se confruntă cu astfel de oameni și așa ar trebui să practice în astfel de situații. Este clar? (Da.) Desigur, cel mai bine este să tratați astfel de oameni în mod înțelept, asigurându-vă că îndepărtarea lor nu-i aduce bisericii probleme în viitor. Dacă tratarea unei amenințări ascunse duce ulterior la și mai multe, atunci conducătorul bisericii care procedează astfel este extrem de incompetent și nu corespunde deloc standardului; nu știe să facă lucrarea și îi lipsește înțelepciunea. Pe de altă parte, dacă un conducător al bisericii poate să gestioneze o amenințare ascunsă într-un mod care să evite consecințele nefavorabile, aduce beneficii lucrării bisericii și, de asemenea, îi ajută pe frați și surori să evolueze în ceea ce privește discernământul, atunci știe cu adevărat cum să facă lucrarea. Doar acest tip de conducător sau lucrător este conform standardului.

Dacă un conducător sau un lucrător întâlnește oameni care sunt în stare să vândă biserica, dar nu poate să-i discearnă sau să simtă ce fel de umanitate au sau ce fel de probleme le-ar putea aduce bisericii și fraților și surorilor, nefiindu-i clare toate aceste lucruri în inima lui, și nu știe cum ar trebui să trateze sau să se ocupe de astfel de oameni, cum să facă această lucrare sau dacă este o lucrare pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să o facă – sau, chiar dacă știe, dar nu este dispus să-i ofenseze pe astfel de oameni și se face pur și simplu că nu vede problema, fără să-i îndepărteze sau să-i excludă – ce fel de conducător sau lucrător este acela? (Unul fals.) Nu este la înălțimea standardului ca lucrător sau conducător. În primul rând, încearcă în mod nesăbuit să-i ajute pe toți, dând dovadă de dragoste și răbdare față de fiecare și tratându-i pe toți ca pe niște frați și surori. Acesta este un individ confuz, un conducător fals sau un lucrător fals. În plus, când descoperă în biserică oameni care sunt iude, nu face nimic pentru a se ocupa de problemă sau a o rezolva cu promptitudine. În schimb, închide ochii, prefăcându-se că nu observă nimic. În inima sa, gândește: „Atât timp cât statutul meu nu este amenințat, nu-i nimic. Nu-mi pasă de lucrarea bisericii, de siguranța fraților și surorilor sau de interesele casei lui dumnezeu. Atât timp cât ocup această poziție și am ocazia să experimentez desfătarea în fiecare zi, este tot ce am nevoie.” Nu face nicio lucrare adevărată și, când vede probleme, nu le rezolvă; doar se bucură de beneficiile statutului său. Este acesta un conducător fals? (Da.) De exemplu, să presupunem că o persoană de tipul celor care sunt capabili în orice moment să recurgă la trădare se comportă tiranic în biserică de mult timp, amenințând constant că va raporta biserica și pe frați și surori. Unii conducători falși văd acest lucru, dar nu fac nimic. Chiar și atunci când cineva îl raportează pe acest individ, iar conducătorii de nivel superior se ocupă de el îndepărtându-l, conducătorii falși tot nu iau în serios acest lucru și nu-i dau importanță. Se gândesc: „Lasă-i să raporteze pe cine vor. Atât timp cât nu mă raportează pe mine sau nu-mi afectează rolul de conducător al bisericii, este în regulă.” Este acest tip de conducător sau lucrător un conducător sau lucrător fals? (Da.) Își ocupă poziția doar pentru a se bucura de beneficiile ei, fără a face o lucrare adevărată, observând pe cineva care este în stare să-i vândă în orice moment pe frați și surori, dar nereușind să-l îndepărteze sau să-l excludă – este un conducător fals și ar trebui să fie demis cu promptitudine din rolul său. Unii conducători falși, după ce sunt demiși, rămân sfidători. Aceștia spun: „Cu ce drept mă demiteți? E doar din cauză că nu am îndepărtat acea persoană? Nu s-ar rezolva problema dacă ați îndepărta-o voi? În plus, doar a zis că-i va raporta pe frați și surori, nu a făcut asta în realitate. Și nu a provocat nicio tulburare bisericii. De ce să mă ocup de ea?” Ba chiar se simt destul de nedreptățiți. Nu fac nicio lucrare adevărată; doar se bucură de beneficiile statutului lor, iar atunci când o iudă atât de evidentă apare în biserică, nici nu se ocupă de ea, nici nu o îndepărtează. Unii frați și surori se tem în permanență, spunând: „Există o iudă printre noi, care amenință mereu că îi raportează pe frați și surori – este foarte periculos! Când va fi îndepărtată această persoană?” Îi spun de mai multe ori conducătorului bisericii despre această problemă, dar conducătorul nu o abordează, zicând în schimb: „Nu-i nimic. E doar o dispută personală, nu implică lucrarea bisericii sau siguranța fraților și surorilor.” Nu se ocupă de problemă. Care este singura lucrare pe care o face? Un tip este lucrarea atribuită de conducătorii de nivel superior, pe care nu au de ales decât să o facă. Celălalt este tipul în cazul căruia nerealizarea lucrării le-ar afecta sau le-ar pune în pericol statutul, situație în care realizează fără tragere de inimă unele sarcini care îi pun într-o lumină bună. Dar dacă statutul lor nu este afectat, evită lucrarea oricând pot. Sunt aceștia conducători falși? (Da.) Când se confruntă într-adevăr cu un anumit mediu sau cu arestarea, sunt primii care aleargă la adăpost, având grijă doar de propria siguranță, fără să le pese dacă frații și surorile sunt în siguranță și nu protejează lucrarea bisericii sau interesele casei lui Dumnezeu. În orice fac, scopul este doar să-și păstreze statutul. Atât timp cât Cel de mai sus nu-i demite și atât timp cât la următoarele alegeri frații și surorile încă îi votează și au șansa de a rămâne conducători, vor face puțină lucrare fără tragere de inimă. Dacă ceva din ce fac ar putea afecta modul în care îi consideră Cel de mai sus, determinându-L eventual pe Cel de mai sus să-i demită, sau dacă acțiunile și manifestările lor i-ar putea face pe frați și surori să-și creeze o impresie proastă despre ei și să nu-i aleagă din nou, vor încerca să-și salveze imaginea făcând măcar puțină lucrare aflată imediat în fața lor. În acest fel, pot răspunde celor de la nivelul superior și inferior – numai lui Dumnezeu nu-I pot răspunde. Tot ceea ce fac este doar de dragul aparențelor. Atât timp cât conducătorii de nivel superior nu-i demit, iar frații și surorile continuă să-i sprijine, se simt mulțumiți. Pe durata funcției lor de conducător al bisericii, nu comit un rău major și, la exterior, par mereu să fie ocupați cu lucrarea, dar nu fac nicio lucrare adevărată. Mai ales când văd că oamenii răi tulbură biserica, nu fac nimic. Le este teamă să nu-i jignească pe acești oameni răi, așa că încearcă să-i împace și să negocieze cu ei oricând este posibil, căutând doar să mențină armonia. Nu sunt dispuși să jignească pe nimeni; chiar dacă acești oameni tulbură lucrarea bisericii sau amenință siguranța fraților și surorilor, ei nu fac nimic. Acesta este un conducător fals în cel mai adevărat sens al cuvântului.

În cazul conducătorilor falși care nu fac o lucrare adevărată, dacă frații și surorile le amintesc în mod repetat, cerându-le să rezolve problemele, dar ei tot nu fac o lucrare reală, nu rezolvă probleme reale și nu corectează greșelile, atunci ar trebui să raportați acest lucru la nivel superior. În cazul în care conducătorii și lucrătorii de nivel superior nu abordează problema, atunci ar trebui să vă gândiți la orice mijloace de a-i îndepărta pe acești conducători falși. De fapt, am spus aceste cuvinte de mulți ani, dar majoritatea celor de nivel inferior sunt sclavi care preferă să sufere o pierdere personală și să îndure unele prejudicii decât să-i jignească pe alții. Indiferent de circumstanțe, ei aleg mereu calea de mijloc și se comportă ca niște persoane care caută să facă pe plac altora, fără să jignească niciodată pe nimeni. Care este costul de a nu-i jigni pe oameni? Este sacrificarea lucrării și intereselor casei lui Dumnezeu, ceea ce aduce daune intereselor casei Sale și îi tulbură pe frați și surori. Dacă nimeni nu se ocupă de oamenii răi, mulți dintre cei care își îndeplinesc datoria vor fi afectați. Nu este echivalent cu afectarea lucrării casei lui Dumnezeu? (Ba da.) Când lucrarea casei lui Dumnezeu este afectată, nimeni nu se simte neliniștit sau îngrijorat; de aceea spun că majoritatea oamenilor sacrifică lucrarea și interesele casei lui Dumnezeu pentru a menține armonia și prietenia cu ceilalți. Ei evită să-i jignească pe conducători și pe frați și surori; nu jignesc pe nimeni. Toți se poartă ca niște persoane care caută să facă pe plac altora. Mentalitatea lor este: „Ești bun, eu sunt bun, toți sunt buni – la urma urmei, ne vedem tot timpul.” Și care este rezultatul? Asta le permite oamenilor răi să exploateze situația; se comportă în mod repetat tiranic, făcând tot ce doresc. Așadar, în cazul în care conducătorii bisericii nu sunt de încredere și nu-i înlătură pe oamenii răi, atunci frații și surorile trebuie să se gândească la toate mijloacele de a se proteja; trebuie să păstreze distanța, să-i evite și să-i izoleze pe oamenii răi atunci când îi văd. Unii spun: „Dacă îi izolăm și se enervează, nu ne vor raporta din nou?” Dacă într-adevăr te-ar raporta, ți-ar fi frică? (Nu. Acest lucru i-ar dezvălui drept oameni răi.) Dacă te raportează din nou, asta dovedește și mai mult că sunt niște iude din fire, niște diavoli. Nu trebuie să-ți fie frică de ei. În cazul în care conducătorii și lucrătorii sunt orbi, incapabili să-și dea seama de lucruri așa cum sunt de fapt, confuzi și inutili, sau dacă sunt indeciși, nu jignesc niciodată pe nimeni, doar se răsfață cu beneficiile statutului lor fără a face o lucrare adevărată, atunci frații și surorile n-ar trebui să-și mai pună speranța în ei. Trebuie să-și unească forțele pentru a se ocupa de oamenii răi și a scăpa de iude conform principiilor. Ar putea fi nevoie să schimbe locul de adunare sau să folosească o metodă înțeleaptă de a-i înlătura, pentru a evita să fie perturbați de acești oameni. Asigurarea funcționării normale a vieții bisericești și a progresului normal al întregii lucrări bisericești este cel mai important lucru. Dacă un conducător al bisericii face lucrare adevărată, are un calibru suficient și o umanitate destul de bună, atât timp cât își realizează lucrarea conform rânduielilor de lucru, toată lumea ar trebui să asculte de el. Dacă nu face o lucrare reală, atunci nu ar trebui să interacționați cu el sau să vă bazați pe el. În acea situație, problemele ar trebui rezolvate conform cuvintelor lui Dumnezeu și adevărurilor-principii. Dacă este necesară demiterea conducătorului, atunci acesta ar trebui demis; dacă este necesară o nouă alegere, atunci organizați una. Dacă acest conducător fals nu protejează interesele casei lui Dumnezeu, nu asigură mediul în care frații și surorile își fac datoria și nu se preocupă de siguranța fraților și surorilor, atunci nu este conform standardului; este incompetent, doar un mizerabil care nu îndeplinește o funcție reală – frații și surorile nu ar trebui să-l asculte sau să fie constrânși de el. Toți conducătorii și lucrătorii care nu pot înlătura iude ori de câte ori este nevoie sunt conducători falși și lucrători falși; astfel de conducători falși și de lucrători falși ar trebui tratați în modul descris mai sus. Dacă nu sunt tratați cu promptitudine, frații și surorile vor fi cu toții vânduți de iude, iar biserica va înceta să mai existe. Aici se încheie părtășia noastră despre cea de-a opta manifestare: sunt capabili în orice moment de trădare.